MENTA

Denumire plantei in limba Latina : Mentha piperita

Date botanice
Menta (Mentha piperita) este o planta perena de cultura, foarte ramificata
inca de la baza, ce poate ajunge la o inaltime de 1 m. Frunzele frecate
intre degete au un miros puternic, caracteristic de mentol. Fiind una
dintre cele mai cunoscute plante medicinale, menta adevarata este un
hibrid obtinut din incrucisarea mentei de apa si a mentei cu spic. Are
tulpini subterane lungi, care o ajuta la inmultire si regenerare. Florile
au un petiol scurt, petale rosu-violet sau liliachii si sunt grupate in
spice ce stau in varful tulpinilor.
O alta specie de menta este menta creata, ce poate fi distinsa prin
inflorescentele grupate in spice sferice si frunzele crete. Aceasta creste pe
aproape toate solurile, mai ales daca acestea sunt putin umede si umbroase.
Menta creata are o actiune asemanatoare mentei obisnuite, fiind recomandata
copiilor si persoanelor predispuse la congestii.
Pentru a cultiva menta trebuie sa avem in vedere faptul ca aceasta prefera
solurile bine afanate, bogate in humus si mlastinoase. De asemenea iubeste
locurile umbroase, foarte umede si temperaturile inalte. Frunzele se
recolteaza inainte sau in timpul infloririi, prin taierea tulpinii trei degete deasupra
solului. Dupa taierea tulpinilor, frunzele se desprind si se lasa la uscat intr-un loc
umbros si aerisit.

Alte denumiri ale mentei: borni, camfor, dian, ferent, ghiazm,

giugium, gnint, iarb neagr, iasm, izm, mint de chicuuri, mint
moldoveneasc, mint neagr, nint, nint de camfor, nint de picuuri, nint
rece.
Partile folosite: frunzele

Compozitie chimica
Frunzele de menta contin luteolina, hesperidina si rutina, acid clorogenic,
cafeic si rosmarinic, taninuri, colina, alfa si beta caroten, alfa si beta tocoferol,
alfa amarina, triterpene, felandrene, limonen, cadinen, cincol, aldehida acetica,
alcooli sesquiterpenici, cariofilen etc. Nivelul uleiului esential este foarte mare
10-30 ml/kg de planta uscata, iar principalii sai constituienti sunt mentolul,
mentona si acetatul de mentil.

Indicatii terapeutice
Menta poate fi utilizata cu succes in probleme ale aparatului digestiv, cum ar fi
gastrita sau ulcerul, indigestia, in tulburari hepatobiliare, crampe intestinale,

greturi si stari de voma, dureri de cap, reumatism, nevralgie si afectiuni

respiratorii.
Un bun remediu pentru litiaza biliara este uleiul de mentol, obtinut din menta,
deoarece acesta inmoaie pietrele.
Un leac stravechi este decoctul de menta, foarte bun pentru combaterea
durerilor viscerale, balonarilor, gretei, crampelor stomacale si intestinale,
tulburarilor digestive usoare, insotite de febra si a crampelor.
Menta stimuleaza activitatea stomacului, a inimii si a nervilor, si se recomanda
in calmarea nervilor la stomac, mai ales atunci cand cauza este o boala
nervoasa sau isteria. De asemenea menta vindeca diareea rebela, crampele la
stomac si starile de voma.
Un bun remediu pentru insomnii il constituie un ceai din amestec de menta si
roinita.

Actiune farmacologica
Frunzele de menta au proprietati stimulante, stomahice, coleretice, antiseptice,
antispastice - datorita uleiului volatile si proprietati colagoge si spasmolitice datorita taninurilor si polifenolilor.

Preparate pe baza de menta

Infuzia de menta se prepara din 4-5 g de planta peste care se toarna 250 ml de apa firbine, iar apoi se
lasa la infuzat. Se administreaza doua cani pe zi.
Tinctura de menta se prepara din cinci lingurite de planta, peste care se toarna 250 ml de alcool, iar apoi
se lasa la macerat doua saptamani. Dupa macerare, se filtreaza si se depoziteaza in sticlute mici, inschise
la culoare.
Uleiul de menta se prepara din cateva lingurite de menta verde, maruntita, peste care se toarna 125 ml
de ulei si se lasa la macerat 30 de zile. Dupa macerare se filtreaza si se depoziteaza intr-un recipient etans.
Cataplasmele de menta se prepara fie cu ajutorul infuziei, fie cu ajutorul uleiul diluat in putina apa.

BIBLIOGRAFIE
http://ceai-verde.com
http://www.farmaciiledona.ro

Elev: Leoca Alexandra Maria

ANUL II- A,AMF