Primul pas in cresterea increderii in sine

acceptarea de sine
Nu putem schimba ceva pana cand nu acceptam acel lucru.
Condamnarea nu elibereaza, ci asupreste C. G. Jung

Povestea acceptarii mele

Primul lucru pe care l-am facut in clipa in care mi-am acceptat cele mai
mari defecte, a fost sa plec capul in jos, umil. Nu umilit, dar umil.
Cred ca este aceeasi senzatie pe care o ai cu o clipa inainte de moarte
cand iti dai seama ca de fapt esti doar un muritor ca orice alta vietate ce a
umblat pe Pamantul asta. Stii ca nu esti asa smecher cum te credeai, dar
ca exista o bucurie in toata povestea asta. Asa fragil si vulnerabil , ai
indraznit sa visezi si sa incerci sa cuceresti pamantul si cerul.
Acceptarea de sine este o moarte si o renastere in acelasi timp.
Pentru ca ceva nou sa se nasca, ceva vechi trebuie sa moara.
Cand la varsta de 30 de ani mi-am dat seama ca tatal pe care nu il
suportam, il uram pentru ca era alcoolic si ne-a parasit era la fel ca mine,
am plecat capul in jos pentru ca intr-o clipa am primit toate raspunsurile.
Stiam in teorie ca atunci cand urasti pe cineva, urasti defapt trasaturile tale
pe care le vezi in celalalt pentru ca e mai usor sa le vezi la altii, decat la
tine. Mult mai usor.
Dar dupa 8 ani de psihologie, eu tot nu stiam ce pot sa am eu din ce are
tata.

Tata era alcoolic si fugea de responsabilitati. Eu nu aveam vicii la prima

vedere si nici dependente si vroiam sa fac ceva cu viata mea.
Tata era impulsiv si strica toate relatiile cu cei din jur, eu incercam sa lucrez
la relatii si sa construiesc ceva durabil.
Eu incercam asa cum puteam sa pastrez cat de cat o relatie cu ambii
parinti, el nu mai vorbea cu parintii lui (bunicii mei).
Daca puteam sa spun ceva clar, era ca sunt total DIFERIT de tata.
Si din nou, minunatele proverbe romanesti in care am gasit atat de multa
intelepciune:
Aschia nu sare departe de trunchi
Trecusera deja cateva luni de zile de cand faceam sport, iar eu stagnam in
munca mea de slabire. Slabisem destul de mult dar intr-un punct m-am
blocat si nu mai progresam.
M-am trezit in fata gheretei cu fast-food, avand pofta sa mananc un kebab.
Constiinta mi-a zis Parca vroiai sa slabesti. Iar eu am zis Doar azi, ca
acum mi-e pofta.
Si cu aceasta fraza, intreaga mea lume s-a daramat.
Am realizat ca doar azi mai beau un pahar spune tata de 30 de ani.
Eram la fel ca el, singura diferenta era substanta pe care o bagam in mine.
El alcool, eu mancare.
De asta eu nu mai progresam, pentru ca mancam zilnic cate o prostie si
ma minteam cu mai azi, doar acum, asa s-a nimerit ca mi-e foame si nu
am ce sa manc in alta parte.
In acel moment, stii cum m-am simtit?

Eram in plin razboi, si eu cu tata eram amandoi raniti in transee, doar ca el

mai batran si mai neputincios iar eu mai tanar si mai in putere.
Eram doi camarazi, raniti in acelasi razboi, incercand sa scapam cu viata
din ororile razboiului.
Mi-am dat seama in acea clipa ca tata nu are internet, antrenori de sport,
coach, psihologi, terapeuti, nu stie ce e aia dezvoltare personala si nu ii
intelege rostul, locuieste singur de 20 de ani, nu are un grup de sprijin, nu
are perspective de a-si schimba viata, toata lumea de la parinti, colegi,
fosta sotie l-au certat si acuzat ca e slab, ca e alcoolic si tot ce mai are
acum la 55 de ani este un fiu care trece 20 de minute pe saptamana la el, il
vede beat, il uraste si fuge de el, asa cum au fugit toti ceilalti.
Mi-am dat seama ca si eu, si el dam aceeasi lupta. Iar eu am atatea
avantaje si tot nu castig batalia. Cat de greu trebuie sa ii fie lui?
In clipa aceea am lasat toate rahaturile deoparte si l-am iubit pe tata si mam iubit pe mine. Mi-am jurat ca niciodata nu o sa il mai critic, judec, cert.
Daca inainte nu il suportam mai mult de 20 de minute pe saptamana, in
ultimii 2 ani din viata lui, stateam impreuna cate un weekend intreg, in
aceeasi camera, eu lucrand la calculator, el privind la televizor. Eu de
obicei nu suport sa imi fie invadat teritoriul si intimitatea psihologica atunci
cand vreau sa lucrez. Nu suport pe nimeni prea mult pe langa mine mai
ales daca vreau sa creez, sa scriu sau am idei faine pe care vreau sa le
implementez.
Cu tata am stat cu mare placere in aceeasi camera zile intregi, lucru pe
care nu mi-l imaginam posibil in aceasta viata.
Impacarea cu tatal, cu 2 ani inainte ca el sa moara, este una dintre cele
mai mari realizari ale vietii mele. Iar beneficiul a fost dublu. Nu doar ca am

avut un tata din nou la 30, cu toate ca mai mult eu aveam grija de el, dar
m-am recastigat pe mine.
Iubirea pentru el si iubirea pentru mine au aparut in acelasi timp.
Am inteles lupta pe care NOI o dam, dusmanii si obstacolele pe care NOI
le avem de infruntat. Am inteles ca daca NOI nu ne sprijinim intre noi, nu e
nimeni care va misca un deget.
In ziua in care am vrut sa mananc acel kebab si am avut revelatia, m-am
dus la tata si l-am gasit in birt. Pentru prima oara l-am privit altfel, i-am luat
o bere, am baut si eu cu el o bere iar la sfarsit, l-am imbratisat si i-am spus
te iubesc. Si l-am tinut in brate. Mi-a zis ceva ce nu stiam cum suna din
gura lui. Si eu te iubesc.
Desi nu i-am mai spus niciodata de atunci sa nu bea, in cateva saptamani
nu a mai baut. Fara sa ii spuna nimeni, nimic.
In multele weekend-uri pe care le-am petrecut impreuna, nu a pus gura
deloc pe bautura.
Pot doar sa banuiesc ca golul acela din interiorul lui pe care incerca sa il
umple cu cisterne de alcool era in sfarsit plin. Cu iubire si acceptare. Iar
alcoolul nu mai era necesar pentru ca nu vroia sa uite de aceasta noua
realitate in care petrecea zile la rand cu fiul, traind poate pentru prima oara
in 30 de ani de la divort, o viata normala intr-o mica familie ( eu locuiam
deja cu Oxana) in care era acceptat si iubit fara sa i se mai spuna ca nu e
bun asa cum e.
Stiu ca poate povestea asta ti se pare un pic siropoasa insa trebuia sa o
scriu , desi am mai scris-o de vreo 3 ori, sub alta forma.

Am scris-o pentru ca stiu ca o expersie ca acceptarea de sine nu iti

spune foarte multe dar ilustrarea acestui proces intr-o poveste din aceasta,
face lucrurile si pentru tine, mult mai clare.

Cum sa te accepti si ce inseamna asta

Acceptarea de sine inseamna ca vine o clipa cand te imbratisezi pe tine,
fizic, mental, emotional, spiritual si iti spui Bravo, bai!
Bravo pentru ca te lupti, bravo pentru ca incerci, bravo pentru ca nu
abandonezi lupta. Bravo pentru ca speri, te ridici dupa ce cazi, te
incurajezi si o iei de la capat din nou si din nou.
Oricine esti si oriunde ai fi, meriti un bravo. Nu esti mai prejos cu nimic fata
de niciun alt om de pe Pamantul asta. Poate ti se pare ca ai o viata foarte
diferita, dar asta doar pentru ca lectiile tale de viata sunt diferite.
Unul trebuie sa invete sa fie fericit fara bani si apoi , dupa ce invata, va
avea toti banii din lume.
Altul trebuie sa invete sa isi umple golul din interior cu iubire, nu cu alcool
sau mancare.
Iar altul desi e copil de miliardar, trebuie sa invete ca nu banii sunt scopul
vietii si nici drogurile.
Toti platim pretul daca nu belim ochii la lectiile pe care viata ni le preda, in
mod repetat, cu rabdare si uneori o raceala dura.
Diamantele se nasc sub presiune, iar viata stie asta si te vrea diamant.
Fericirea si implinirea pe care le cauti sunt deja in tine dar sunt acoperite
cu ura, cu acuzatii, cu critica si tot ce trebuie sa faci este sa te accepti cu
adevarat ca fiind o fiinta extraordinara ce se afla aici sa invete lectii, unele
chiar dure.

Acceptarea de sine nu inseamna deloc ca ma accept si apoi ma culc si

mor fericit, ca ma tavalesc ca un purcel in mocirla propriei mediocritati.
( imi cer scuze purceilor reali, ei nu au gresit cu nimic)
Acceptarea de sine inseamna ca aici si acum accept ca sunt o persoana
puternica, plina de iubire si potential de a schimba intreaga lume si in
acelasi timp accept ca de azi vreau sa imi folosesc acest potential mai
eficient.
Sa ma accept inseamna sa imi dau seama ca desi conditiile de viata si
deciziile mele m-au adus in punctul acesta al vietii, toate astea se pot
schimba incepand de azi.
Sa ma accept inseamna sa stiu ca ceea ce deciziile mele si
comportamentele au stricat in ani de zile, nu poate fi reparat intr-o clipa ci
punand in fiecare zi cate o caramida la noua constructie , la noua mea
viata.
Acceptarea nu inseamna ca ii voi tolera tatalui meu comportamente
distructive care ma afecteaza pe mine. Ma protejez impotriva lor si dupa ce
ii ofer imbratisarea si acceptarea mea, ii pun clar in vedere ca este
responsabil de actiunile lui.
Acceptarea neconditionata nu inseamna sa te sabotezi pe tine iar
acceptarea celor din jur nu inseamna ca te lasi sa devii presul lor pe care
isi sterg picioarele.
Nici pe departe. Suntem personalitati alfa si cine ne calca pe coada invata
repede sa nu mai repete greseala.
Te accept insa fiecare dintre noi are granitele sale personale. Accept ca
esti liber sa faci orice iti doresti in limita granitelor tale insa pe teritoriul
meu, doar eu iau deciziile ce ma privesc.

Libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti John

Stuart Mill
Sa ma acccept inseamna sa pot avea o fundatie solida de unde sa incep
sa construiesc.
Daca eu nu ma accept azi asa cum sunt si nu ma iubesc asa cum sunt,
inseamna ca eu cred ca sunt altcumva. Astfel, traiesc o minciuna. Cum poti
sa construiesti o cladire solida pe o fundatie din aer?

Cum incepe iubirea de sine si astfel, increderea

in sine?
Un lucru il stiu sigur.
Nu poti decide ca gata, din clipa asta, eu ma iubesc si ma accept asa cum
sunt. Poti sa iti spui asta, poti sa iti si repeti, dar pentru 99.99% din cei care
incearca asta, nu va functiona.
Pentru ca a te gandi la iubire, nu inseamna sa iubesti.
Iubirea inseamna FAPTE si ACTIUNE.
Nu te mai gandi deloc la iubirea de sine, sau acceptarea de sine ci
incepe sa te COMPORTI ca si cand te iubesti si te accepti.
1. Venereaza-ti corpul. Daca repeti in continuu ma iubesc si ma accept
in timp ce te otravesti, manci ca porcul, ai vicii si abuzezi de corpul tau prin
lipsa de somn, lipsa de miscare si privarea corpului de tot ce are nevoie
pentru a fi in forma , energizat si sa te mandresti cu el in oglinda, te minti la
greu si primul pas pentru a te accepta si a te iubi este sa privesti adevarul
in fata. Da, esti porc sau scroafa dar iti promiti tie ca in ciuda tuturor
dificultatilor, vei face orice e nevoie ca sa schimbi lucrul asta.
2. Invata si educa-te in continuu. De aceea iubesc dezvoltarea
personala. Nu trebuie sa fii psiholog, om de stiinta, sau vreun mare intelept

ca sa incepi AZI sa te dezvolti personal. Incepe cu cel mai mic lucru

posibil. Citeste zilnic dintr-o carte de dezvoltare personala. Intra intr-o
librarie in orasul tau si vei vedea raftul cu carti de dezvoltare personala. Cu
asta incepe schimbarea ta. Dezvolta-ti abilitatea de a face ceva.
Nu exista nimic mai puternic decat sa faci in fiecare zi cate putin pentru o
viata mai buna.
Citeste, fa sport, dezvolta-ti abilitatile si tot restul zilei iti apartine sa faci ce
vrei tu. Sa dormi, sa te joci, sa te uiti la filme. Si stii ca orice ai face, te culci
implinit ca si azi ai mai pus o caramida fundatiei pentru viitorul tau.
3. Ofera-ti lucrurile care iti fac placere. In masura posibilitatilor, ofera-ti
lucrurile care iti plac. Activitati, timp petrecut in felul tau preferat, lucruri
materiale, muzica sau arta de orice fel. Orice iti place tie mult, ofera-ti
zilnic. Cum se comporta un om care iubeste? Ofera ce are de dat ca sa isi
exprime iubirea. Pai incepe cu tine!
4. Accepta-i pe cei din jur. Daca te enerveaza cineva in jurul tau, primul
care are o problema esti tu. Oamenii sunt diferiti, cu nevoi diferite si nu uita
ca libertatea ta se termina unde incepe libertatea altora. Vrei respect,
ofera-l! Vrei libertate, ofer-o!
5. Iarta-te cand gresesti sau iti vorbesti urat. Uneori cand facem o
greseala, ne spunem noi singuri prostule, nu esti bun de nimic, iar ai
gafat, ce va zice lumea? . E foarte important sa te ierti tu pe tine pentru ca
altfel te devalorizezi singur si incepi sa te comporti incet si sigur ca un om
lipsit de valoare. Poti sa schimbi discursul intr-unul pozitiv. Am gresit, imi
pare rau, voi fi mai atent. Incerc sa invat si macar sa nu repet aceeasi
greseala!
Nathaniel Branden spune ca

Acceptarea propriei persoane este refuzul meu de a ma afla intr-o relatie

adversa cu mine. De asemenea, nu ma pot ierta pe mine insami pentru o
actiune, daca nu recunosc ca am facut-o.
As continua spunand ca daca e sa ma accept, trebuie sa ma recunosc asa
cum sunt. Poate ca sunt chiar varza pe toate planurile dar hei!
Altii au foat mai rau si s-au ridicat. Si eu pot.
Conditia necesara, desi nu suficienta, este sa incep sa ma descopar pe
mine asa cum sunt, ce imi place si ce nu, ce talente am si ce nu, la ce sunt
bun si la ce nu sunt.
Ce calitati am si ce defecte, ce sunt capabil sa indur si ce nu, cat ma tin
bateriile si cat nu.
Si cu cat ma cunosc si ma accept pe mine mai mult, cu atat ma pot evalua
mai bine si incep sa pot cere de la mine lucruri pe care le pot realiza cu
succes. Si din succes mic in succes mic, imi dau seama ca pot si incep sa
fiu din ce in ce mai multumit de mine iar increderea mea in mine incepe sa
creasca. Si crescand, prind curaj si cer din ce in ce mai mult de la mine
pana cand ma trezesc ca pasesc alaturi de cei mai curajosi si de succes
oameni de pe acest Pamant.
Increderea in noi creste la fel cum creste si un copil mic: cu multa dragoste,
incurajari si cateva cicatrici care sa ii aminteasca sa fie atent la ce il
inconjoara.

Exercitiu
Vreau sa te gandesti acum la o trasatura, defect sau orice aspect pe care il
negi si nu il poti accepta la tine.

Dupa cum ai vazut, eu nu ma feresc sa iti vorbesc de intimitatea sufletului

meu, pentru ca vorbindu-ti tie despre mine, ma cunosc mai bine si ma
iubesc mai mult.
Intr-un comentariu mai jos vreau sa imi spui ce trasatura, defect sau aspect
al tau esti dispus azi sa accepti la tine si astfel sa iti cresti respectul fata
de tine si sa incepi sa iti construiesti o fundatie solida pe care sa iti cladesti
o viata minunata.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici