Capitolul 3

ECHILIBRE ECOLOGICE

Acliunea factorilor perturbatori externi asupra

ecosistemelor

determin[ la nivelul acestora un rlspuns care poate compensa sau chiar

anula efectele negative generate de factorii de perturba{ie. Astfel,
ecosistemul iqi poate pistra stabilitatea datoritd capacitdtrii sale de a se
regenera qi a reveni la starea ini1ial6, atAt timp cdt efectele factorilor
pefturbatori nu dep[qesc capacitatea sa de suportabilitate 1291. Din p[cate,
cele mai multe dintre ac{iunile umane reprezintd factori de perturba}ie
major6 pentru ecosisteme, ceea ce determini distrugerea echilibrului
ecologic al acestora. Echilibrul ecologic reprezinti stabilitatea unui
ecosistem care realizeazd un permanent schimb de materie qi energie cu
mediul inconjur[tor qi care se realizeazl printr-o multitudine de interac]iuni.
Astfel, pentru a-gi men(ine integritatea ecosistemul este obligat s[ aib[ un
rrspuns la acliunile mediului qi sr igi autoregleze'mecanismele interioare.
Echilibrul ecologic const[ in pdstrarea structurii sistemului pe fondul
reinnoirii permanente a componentelor sale, prin intermediul schimbului
energetic cu mediul. Astfel, intre cele trei tipuri de organisme existi un
echilibru cantitativ, care face ca intr-o populafie s[ existe atdfia indivizi c6,[i
poate hrdni popula{ia anterioard. Echilibrul dintre dour verigi invecinate ale
lantului trofic nu este fix, ci el este permanent modiflcat de factorii aleatori,
care reahzeazd creqterea sau sc[derea abunden(ei unuia dintre popula{ii.
Atunci c6nd o acliune extemd distruge echilibrul, biocenoza reaclioneazl,in
sens opus acfiunii respectivei forfe perturbatoare, deci biocenoza ac\ioneazd,
conform echilibrului mecanic dinfizica clasic6. Cu c6t o biocenozi este mai
bogat[ in specii, cu at6t ea se echillbreazd mai rapid, av6nd mai multe
sisteme de reglare. Pentru biocenozele slrace in specii procesele de
autoreglare sunt mai slab reprezentate in timp ce pentru cele artificiale qi
semiartifi ciale acestea lipsesc cu deslvArqire.

36

ELE]IENTE DE ECOLOGIE

Refacerea habitatelor comunit5lilor ecologice degradate necesitl nu

doar cunogtinfe despre condi(iile frzice care favorizeazd creqterea speciilor
individuale, ci o in{elegere a modului in care speciile interaclioneazd in
diferite condilii, care ar putea provoca reduceri ale numirului de specii
dominante. O perturbare putemic[ a condi]iilor de mediu poate conduce la
extinc[ia locald a specillor sensibile, in timp ce speciile tolerante la
schimbiri sunt capabile sE utilizeze noile conditrii pentru a-qi imbunitSfi
creqterea [30].
Aparitria perturbafiilor repetate la nivelul unei comunit5li aduce
schimblri majore in compozi{ia acesteia. Astfel, num6rul de specii este
relativ mic in comunit[1ile intens pedurbate, deoarece puJine popula[ii sunt
capabile s[ se refaci inainte de apari]ia perturba]iei urmdtoare.
Existenfa sistemelor ecologice implic[ desfrqurarea proceselor
energetice, bazate pe legile termodinamice. Astfel, au loc transform[ri de
energie precum qi aporturi gi pierderi ale acesteia sub form[ de entropie.
Legile fundamentale ale menfinerii vie(ii se referd, pe de o parte, la
reciclarea materiei gi, pe de altd pafie,la economia de energie din cadrul
ecosistemelor. Diferenla esenfiald dintre ciclurile materiei qi fluxul de
energie este aceea c6, in timp ce elementele biogene, precum carbonul,
azotul, fosforul, apa g.a., circul[ intre biotop qi biocenozi, putdnd fi
reutilizate la infinit, energia se scurge ca un flux univoc de la soare cdtre
organismele vii.
Activitatea tuturor vieluitoarelor necesit[ o surs[ de energie; astfel,
pentru organismele autotrofe aceasti surs6 este direct energia solar6, in timp
ce pentru organismele heterotrofe este reprezentatd de substanfe care se
formeazd tot cu ajutorul energiei solare. Deci, in ambele caz:urt energia
solard constituie direct sau indirect unica surs[ de energie pentru
organismele vii. Din punct de vedere termodinamic, ecosistemul este relativ
stabil, intrdrile fiind constituite din energia solar[, precipita[ii qi din
antrenarea unor substan{e chimice, in timp ce cea mai mare parle din ieqiri
este reprezentat[ de cilduri, dioxid de carbon, oxigen qi materie antrenat[
de ape. Deci, c6ldura emanatd cdtre mediu poate fi consideratd energie
dezordonatd, adicd, entropie. Trecerea materiei de la un nivel trofic la altul
inseamnd cregterea entropiei din releaua trofic[. La nivelul unei biocenoze,
organismele vii se afl[ intr-un permanent schimb de materie gi energie cu
mediul. Sistemele ecologice sunt structuri dinamice dependente de disiparea
energiei in mediu, deci sunt disipative.
Avdnd in vedere modul in care au loc transformdrile energiei in
cadrul ecosistemelor putem spune ci principiile termodinamice se aplic6 qi
in caztl proceselor ecologice. Astfel, energia nu poate fi creat[, ea se
transform6 dup[ echivalen]e numerice precise (legea conservdrii sau

Echilibre ecologice

37

principiul I), iar aceste transformdri sunt insofite de disiparea unei anumite
cantitAti de energie sub formd de cildur6 (legea entropiei sau principiul II).
Conform principului I al termodinamicii toate moleculele biochimice
posed[ o entalpie' ridicat[ qi negativi, ceea ce inseamnd c[ in cursul
combustiei sistemul pierde cilduri in favoarea mediului [14].
In toate prdcesele existente in natur[, transformdrile de energie se fac
cu o degradare a energiei dintr-o form[ in alta, randamentele fiind mici
(80%). Astfel, energia este trecutd intr-o stare dezordonati incapabil[ s[
furnizeze lucru mecanic. Fraclia de energie pierduti de sistem in cursul
fenomenelor termodinamice se numeqte entropie (AS). Tot acest principiu
termodinamic spune cd toate sistemele evolueaz[ c[tre o stare de echilibru,
care are entropia maxima, adic[ energia liberd a sistemului este negativ[.
Procesele biochimice sunt procese in care energia este acumulat[ gi din care
au loc pierderi de energie sub form[ de entropie. Economia de energie
ecologic[ se expriml prin ecua{ia metabolismului comunitar, avdnd in
vedere c[ dupd procesele de fotosintezl de la nivelul plantelor verzi
urneazd, o serie de procese biochimice din ce in ce mai complexe.
Semnificalia frzicdt a creqterii entropiei ecosistemelor constl in evolulia lor
c6tre o stare de complexitate pi organizare biologic6 din ce in ce mai mare.
Fiinfele vii sunt interdependente in ceea ce priveqte necesitatea de
substan(e nutritive. Astfel, dac[ se schematizeazi liniar legiturile alimentare
unind fiecare grup de organisme, se obline figurarea unui lan! trofic, in care
nutrilia fiinfelor vii, situate la un nivel determinat, depinde de cele situate in
aval. Din legdturile trofice ale unui ecosistem rezultd, c[ rela{iile energetice
intre vie{uitoare sunt univoce, in sensul autotrofe
heterotrofe, sau mai

complet autotrofe :> consumatoare

= organisme descompun[toare, astfel
incAt schema scurgerii de energie in ecosistem corespunde intotdeauna unui
model termodinamic deschis [23].
Distrugerea stdrii de echilibru de citre sistemele vii se realizeazd,
prin folosirea unei surse exterioare de energie, independente de funcfionarea
lor. Din punct de vedere energetic, procesele din sistemele vii sunt
ireversibile. Transferul de energie de la nivelul ecosistemelor este corelat cu
transferul de substan{[.

3.1. Factor limitant

Factorul ecologic reprezint[ orice mediu susceptibil de a ac{iona
asupra fiinlelor vii, cel pu[in in perioada :unei faze a ciclului lor de
dezvoltare. Factorii ecologici ac\ioneazd diferit prin [31]:

ELEMENTE DE ECOLOGIE

eliminarea anumitor specii din teritoriile ale cdror caracteristici

climatice gi fizico-chimice nu mai corespund;
. modificarea gradelor de fecunditate qi de mortalitate ale diferitelor
specii, acliondnd asupra ciclurilor de ddzvoltare qi provocdnd migra[ia;
. favorizarea apariliei modific[rilor de adaptare cantitative, legate de
metabolism qi calitative, legate de clim[.
Prezenla qi succesul unui organism sau grup de organisme depinde
de un complex de condilii. Astfel, orice condilie care nu atinge sau
depSgeqte limitele de toleranf[ devine un factor limitativ. De asemenea, nu
toli factorii de mediu au aceeaqi importanJi pentru supraviefuirea unei
specii, cei mai importanli fiind cei care aclioneazdcel mai frecvent conform
legii minimului, respectiv sunt cel mai frecvent in pozilia de minim sau
maxim relativ. Concluzia care se desprinde din cunoaqterea legilor de
acliune a factorilor ecologici aratd cd reacfia organismelor la acliunea
factorilor limitativi de mediu depinde, in mod direct, de situafia ecologicS
concreti in care se g[sesc organismele respective.
Studiul efectelor factorilor ecologici se poate face asupra unui
individ luat izolat, pe o populalie a unei' specii determinate sau asupra
intregii comunit6li. Toli factorii ecologici, frrd nicio excepfie, sunt
susceptibili la un moment dat qi in anumite condilii s[ se comporte ca factori
limitanli. intr-un biotop dat, fiecare organism pretinde anumite condilii
particulare de temperatur[, [umin[, s[ruri minerale nutritive 9i hran6.
Factorul ecologic care se va afla la nivelul cel mai apropiat de minimul
critic se va comporta ca factor limitant[7].

3.2. Legile minimului, tolerean{ei

$r

valenfei ecologice

Legea minimului - creqterea unei plante nu este posibil[ decdt in

m[sura in care toate elementele necesare pentru dezvoltare sunt in cantiteti
suficiente in sol. Aceast[ lege poate fi extinsd la ansamblul de factori
ecologici sub forma legii factorilor limitanli - manifestarea oriclrui proces
ecologic este condilionat[ in rapiditate qi amploare prin acel factor care este
cel mai slab reprezentat in mediu.
Legea toleranlei - pentru fiecare factor de mediu existi un domeniu
de valori, numit interval de toleran!6, in care orice proces ecologic va putea
s5 se efectueze in condilii normale. Astfel, numai in interiorul acestui
interval via\ava fi posibil[ (fig.1a).

Echilibre ecologice

39

grad dE cresEre
al speaei

zom de loleruta inferinaa

zom

de

tdrairta superiaua

Fig.14. Intervalul de toleranld a factorului ecologic temperaturi.

Noliunea de valenld ecologicd

a unei

specii

vii

reprezirftd

posibilitatea acestei specii de a popula medii diferite, caructerizate prin

varialii mai mari sau mai mici ale factorilor ecologici.
Legea valenlei ecologice - dac[ intr-un mediu unul dintre factorii
ecologici prezintd variatii impoftante, fauna qi flora vor f,i s[race in specii
dotate cu valent[ ecologic[ mic[, iar dac[ o specie are limitele de toleranld
apropiate, pentru un factor de mediu care variazd mult intr-un biotop studiat,
acest factor este un factor limitant. O specie de micd valen{d ecologici care
nu va putea suporta decdt variafii limitate ale factorilor ecologici, se
numegte stenospecie, in timp ce o specie cu valen![ ecologic[ mare, capabil[
sI populeze medii foarte diferite se numeqte eurispecie (frg.15).

ryadienni factorului
e

Fig.LS.Varialia factorilor ecologici

cologic

40

ELEJI,TENTE D E EC

O LO G I E

3.3. Adaptrrea organismelor la factorii de mediu

Fiin(ele vii dispun de mecanisme care le permit s[ se,adaptezelaun
mediu anume sau s[ supraviefuiasc[ eventualelor schimb[ri care survin. in
vreme ce unele organisme se limiteaz[ s[-qi adapteze compoftamentul,
altele dau dovadi de adaptiri morfologice sau flziologice cu totul aparte.
Oamenii de qtiin![ au definit trei niveluri de adaptare, caracterizate printr-o
dependen![ tot mai puternic[ a organismului fa!6 de mediul s[u de viali, qi
anume: aclimatizarea, acomodarea qi adaptarea propriu-zisA [20].
Aclimatizarea sau adaptarea fiziologic5, reprezint[ prima expresie a
plasticitAtrii ecologice a speciilor. Aceast[ adaptare const[ in existenla
mecanismelor de reglare, care provoac[ modific[ri metabolice ce permit
organismelor vii s[-gi menfini constante qi la valori optime condiliile lor
interne fa{I de fluctua}iile mediului inconjurdtor. Se spune despre un
organism cd s-a aclimatrzat la un nou mediu dac6 acesta se poate dezvolta gi
reproduce aici. Aclimatizarea este posibild dacd, noile condilii sunt similare
cu cele ale mediului de origine sau daci specia respectiv[ poate tolera
variafii substan]iale ale mediului.
In func{ie de reac[ia la variafiile temperaturii ambiante, organismele
animale se impart in doui categorii (fig. 1 6):
ten4erahra

corporala ('rC)

telnptrahlra

ln

mefiulur
?r"l

1n

Fig. 1 6. Y aria\ia temperaturii corporale in funclie de temperatura ambiantd.

rnfl
r- -/

4t

Echilibre ecologice

.poikiloterme sau animale cu sAnge rece, pentru care temperatura

corporal[ este apropiatd de cea a mediului exterior qi variazd cu acesta.
Exemple: neveftebrate, pegti, amfibieni, reptile, unele p5s[ri qi mamifere;
lhomeoterme sau animale cu sAnge'cald, a c[ror temperatur[ intem[
r[mdne constantS, independent de temperatura exterioar[ Exemple:
majoritatea p[s[rilor qi mamiferele.
La poikiloterme acvatice, toate modificlrile temperaturii apei induc
un fenomen de aclimatizare, cate se realizeazd prin deplasarea intervalului
de toleranj[ in sus sau in jos.
Acontodarea reprezintd o etapl ulterioari aclimatizdrii gi implicl un
grad mai mare de adaptare a organismelor vii la o varia(ie a factorilor de
mediu, prin intermediul reacliilor fiziologice sau compodamentale, care ii
permit individului sd rdzbatd in noul mediu. Exemplu: Specia de Sagitaria
care se dezvolt[ in mediul terestru prezintd frwze de forme aplatizate, rigide
qi r[d6cini puternice, in timp ce plantele care se dezvoltd in mediul acvatic
au frunze alungite flexibile.
Ecotipul reprezintd forma de adaptare perfectl a unei populafii
apa(inAnd unei specii date la conditriile ecblogice locale. Spre deosebire de
celelalte tipuri de adaptare, ecotipurile constituie o expresie ereditarl,
genotipic[ a plasticit[fii ecologice. In acest caz, specia este cea care se
adapteazd qi nu individul in sine. Gralie upui echipament genetic deosebit,
organismul prezintd caractere morfologice qi fiziologice care-i permit s[
supraviefuiasc[ in mediul siu de viaf[. Adaptarea este o consecin([ a
evolufiei, proces care selecfioneazd organismele cu cele mai bune adaptdrila
mediul in care trliesc.

3.4. Clasificarea factorilor ecologici

Orice fenomen ecologic poate

fi

explicat prin cinci variabile:

materie, energie, spa{iu, timp qi diversitate specific[. Aceste variabile sunt qi

criterii de clasificare ale factorilor ecologici.
Astfel, dup[ natura lor, factorii ecologici sunt:

.factori abiotici de natur[ fizic[ sau chimic5, de exemplu factori

climatici;
.factori biotici, de exemplu parazitismul pi pr[darea.
o Dup[ densitatea popula]iei factorii ecologici sunt:
.factori ecologici independenti de densitatea populaliei, care iqi
exercit[ efectul asupra indivizilor izola[i;
.factori ecologici dependenli de densitatea populafiei, care provoacd o

42

ELEMENTE DE ECOLOGIE

actiune asupra tuturor indivizilor.

DupI natura mediului in care se exercitd factorii ecologici sunt:
.factori climatici proprii atmosferei, de exemplu temperatura;.
.factori edafici legaji de caracteristicile fizico-chimice ale solului;
.factori topograflci care depind de relief;
. factori hidrologici'lega{i de caracteristicile apei.
Dupd variabila timp factorii ecologici sunt:
.factori periodici primari, de exemplu temperatur[ qi lumin6;
rfactori periodici secundari, a c[ror variafie depinde de cei primari, de
exemplu umiditatea;
.factori aperiodici (fluctua{ii brutale), de exemplu seceta gi incendiile.
Tabel 4.1

Clasificarea factorilor
Factori climatici
Temperatura

Periodici primari

Lumini

Factori

abiotici

Umiditate
Ploaie
AlJi factori:fu6nt
Factori fizico-chimici neclimatici
Mediul acvatic
Presiune

Factori

abiotici

Concentratie siruri minerale

Concentrafie oxigen dizolvat
Mediul edafic
Granulometrie
Compozitia chimici
Factori trofici
Concenhatia in siruri minerale
Hrana
Factori biotici
Interactiuni intraspecifi ce
Interactiuni interspecifice
Competifia
Pridarea
Parazitismul

Periodici secundari

Factori
independenti
de densitate

Periodici

secundari

sau aperiodici

Periodici secundari
Factori
dependenti de
densitate

Periodici

secundari

sau aperiodici

3.5. Acfiunea factorilor ecologici

Existen{a sistemelor ecologice implic[ desftqurarea proceselor
energetice, bazate pe legile termodinamice. Astfel, au loc transformdri de
energie precum qi aporturi pi pierderi ale acesteia sub form6 de entropie.

Echilibre ecologice

43

Legile fundamentale ale men{inerii vielii se refer6, pe de o pafie, la

reciclarea materiei qi, pe de altd, parte,la economia de energie din cadrul
ecosistemelor. Diferen{a esenfial5 dintre ciclurile materiei Ei fluxul de
energie este aceea c[, in timp ce elementele biogene, precum carbonul,
azotul, fosforul, apa 9.a., circuld intre biotop gi biocenoz[, putdnd fi
reutilizate la infinit, energia se scurge ca un flux univoc de la soare cdtre
organismele vii.
Activitatea tuturor viefuitoarelor necesitb o surs[ de energie; astfel,
pentru organismele autotrofe aceast[ surs[ este direct energia solar6, in timp
ce pentru organismele heterotrofe este reprezentat[ de substanfe care se
formeazd tot cu ajutorul energiei solare. Deci, in ambele caztri energia
solari constituie direct sau indirect unica surs[ de energie pentru
organismele vii.
Procesele biochimice care au loc in biosferd sunt procese naturale
care se produc conform principiilor termodinamicii. Din punct de vedere
termodinamic, ecosistemul este relativ stabil, intr6rile fiind constituite din
energia solar[, precipitalii gi din antrenarea unor substanfe chimice, in timp
ce cea mai mare parte din iegiri este reprezentatd de c[ldur5, dioxid de
carbon, oxigen qi materie antrenatd de ape. Deci, cdldura emanat[ cltre
mediu poate fl considerati energie dezordonatd,, adicd entropie. Trecerea
materiei de la un nivel trofic la altul inseamn[ creqterea entropiei din releaua
troficI. La nivelul unei biocenoze, organismele vii se afll intr-un permanent
schimb de materie qi energie cu mediul. Sistemele ecologice sunt structuri
dinamice dependente de disiparea energiei in mediu, deci sunt disipative.
Avdnd in vedere modul ?n care au loc transformlrile energiei in
cadrul ecosistemelor putem spune c5 principiile termodinamice se aplicd ;i
in cazul proceselor ecologice. Astfel, energia nu poate fi creat[, ea se
transformd dupd echivalente numerice precise (legea conservdrii sau
principiul I), iar aceste transformiri sunt inso(ite de disiparea unei anumite
cantitAti de energie sub form6 de cilduri (legea entropiei sau principiul II).

3.5.1. Factori climatici

Factorii climatici se pot clasifica factori energetici reprezentali de

lumind qi temperatur[, factori hidrologici, precum umiditatea qi precipitaliile
qi factori mecanici, rcprezenta\i de vdnt qi ninsoare.
Lumina constituie principala surs[ de energie a viefii qi este formatd
din radialia vizibill cu lungimi de und[ cuprinse intre 0,39 qi 0,76p.
Accesibilitatea luminii depinde de poziTia geografic5, exprimat[ prin
latitudine qi altitudine, nebulozitate, transparen(a apei, panta g.a. Intensitatea

44

ELEA,IENTE DE ECOLOGIE

ilumin[rii suport[ un ritm circadian (zi-noapte), dar qi unul anual, in func[ie

de pozilionarea planetei Pimdnt in raport cu Soarele. Accesibilitatea
resurselor de luminl se apreciazd pe baza duratei de str[lucire potenfial[ qi
efectivi a Soarelui, valoare care se va corbcta in funclie de caracteristicile
mediului de via[6.
Datoriti capacitdlii de reglare a coricentra{iei pigmenfilor asimilatori,
fotosinteza poate avea loc qi in conditrii de luminozitate atenuatb. Este
suficient[ l0% din energia luminoasl maximi pentru declangarea qi
suslinerea fotosintezei, care poate produce jumltate din biomasa oblinut[ in
conditrii de luminozitate optim[. Deqi pare irn paradox, valorile maxime ale
luminozitdlii impiedicd fotosinteza pentru numeroase specii de alge. Efectul
acestei luminozitdli putemice este reversibil, dac[ acfiunea solard intensi nu
este de lungl duratl sau dac[, prin turbulenfa apei, fitoplanctonul este
distribuit inzone cu o intensitate mai mici a luminii.
Distribufia pe vertical[ a fotosintezei in ecosistemele acvatice
descrie o curb[ in care maximul se situeazS nu la suprafala apei, acolo unde
intensitatea luminii este foarte mare, ci la ad6ncimi variabile ?n funclie de
intensitatea luminii cuprinse intre I qi 4 fi. Fotoinhibifia, datorat[ luminii
excesive, apare numai in partea superficial6 a epilimnionului. in
ecosistemele eutrofe, bogate in nutrienfi, dezyoltarca abundentl a
fitoplanctonului la suprafa{a apei poate cpnstitui un factor de limitare a
zonei trofogene, deoarece stratul de fitoplancton ac{ioneazl ca un ecran in
calea luminii.
in func(ie de intensitatea luminii pentru care activitatea fotosintetic[
este maximS, distingem specii heliofite, sciafite qi heliosciafite. Heliofitele
sau plantele de lumin[, prezintd o creqtere maximd sub lumin6 puternici gi
nu tolereaz[ umbra. Pentru a primi cdt mai mult[ lumin[ ele iqi orienteazd,
tulpinile qi ramurile dupd sursa de 1umin6, astfel ele avdnd un fototropism
pozitiv. Sciafitele necesiti pentru dezvoltarea normalS o umbr[ deasd.
Activitatea fotosinteticl a acestor specii este optiml la intensitdli mici sau
chiar foarte mici (circa 50 lucqi). Heliosciafitele sunt plante cu preferinfe
intermediare in ceea ce priveqte lumina.
in mediul acvatic predomind speciile sciafite autotrofe. Plantele
acvatice au pigmenli care le permit ttilizarea cantitefli de lumin[ necesare
din mediu. Cantitatea de lumin[ utrlizatd scade cu creqterea addncimii.
Av6nd in vedere aceste considerente, algele verzi qi brune nu tr[iesc la
addncimi mai mari de 30 m, in timp ce algele roqii sunt adaptate la o
luminozitate mai redus5. Algele rogii se dezvolt[ p6rndla addncimi cuprinse

intre 60 qi 80 m, la limita zonei fotice, iar pragul de

compensare

fotosintetic[ a acestora este de cd(iva lucgi. Aceastb adaptare a algelor roqii

se datoreaz\, prezenfei unor pigmen(i, care permit men{inerea unei activit5li

Echilibre ecologice

45

la nivelul la care absorb(ia diferenlial[ a apei pentru radiafiile rogii qi

nu lasl s[ existe decit lumin[ verde, pufin absorbita de plantele
clorofiliene verzi.. Lumina exercitd o ac[iune importanti qi asupra
zooplanctonului marin, care efectueaz6,migra[ii verticale de la zi la noapte.
albastre

Astfel, seara se apropie de suprafa{a apei, in timp ce ziua coboar[ pdn[ la o

anumitd addncime.. Aceast[ deplasare se explicl prin reac]ia organismelor
planctonice la intensitatea luminii. Astfel, ele devin fotopozitive la lumina
atenuatd qi fotonegative la lumini putemic[.
Temperatura, respectiv energia necesar[ pentru realizarea unui
anumit nivel termic, este de natur[ alogen6, cum este cazul radialiei solare,
dar qi autogend, reprezentatl de fenomene geotermale, biologice qi
antropice. Cantitatea de energie caloricl ajunsl la suprafa{a ecosistemelor,
depinde de constanta solarl, unghiul de inciden(d a razelor solare, grosimea
gi coeficientul de transparen{[ al atmosferei. Cantitatea de c[ldurd absorbitl
depinde qi de capacitatea caloricl a mediului de via{[. Astfel, uscatul se
incilzepte de dou[ ori mai mult decdt apa, iar solul uqor, nisipos, se
incdlzeqte mai repede decdt solul greu, argilos. Temperatura variaz6, in
func{ie de fluctuafiile radiafiei solare, inregistrflnd valori foarte diferite de la
o regiune la alta sau de la un moment la altul.
Temperatura reprezint6 un factor limitant de prim[ importanfl,
deoarece ea controleazr ansamblul de fenomene metabolice gi condifioneazd
repartilia speciilor qi comunit[1ilor de organisme vii in biosferd. variafiile
de temperatur[ ale mediului pe parcursul unui an produc profunde
modific[ri in activitatea de ansamblu a biocenozei qi implicit a
ecosistemului. Temperatura are un rol limitativ pentru structura calitativ[ a
biocenozei. in cazul in care limita inferioard sau superioarl a temperaturii de
toleranfd a unei specii este dep[qit[, specia este eliminat6, chiar dacd restul
factorilor abiotici au o comportare normal[.
Intervalul termic in care via{a este posibill este cuprins intre minus
2000c $i +100 0c, insa intervalul de toleran(d pentru cele mai multe specii
este mai ingust, de circa 600c. Domeniul varlaliilor termice suportate de
vegetalie gi animale este mai mare in regiunile subarctice gi deqertice dec6t
in mediile temperate. cel mai mare grad de stenotermie se observ[ la
organismele oceanice.

Temperatura atmosferici condili oneazd in mare m6sur[ existenJa

organismelor terestre, acfiondnd asupra repartiliei lor pe suprafala globului.

In anumite condilii, perioada critic[ pentru specie poate

fi depdgit[ prin

hibernare sau migrare.

Temperatura apei poate constitui un factor stimulativ, prohibitiv sau

letal pentru populafiile de alge, influenfdnd direct metabolismul acestora.

Fiecare specie are o temperuturd optim[ de dezvoltare pi un domeniu propriu

46

ELEMENTE DE ECOLOGIE

de toleranlI. Unele alge preferd temperaturi mai sc[zute, de exemplu

diatomeele, iar altele dimpotriv[ temperaturi ridicate, de exemplu
cionobacteriile. in funcfie de temperatura optim[ la care se dezvolt6, are loc
o anumith varialie sezonierd in care se produce un maxim sau minim al
dezvoltirii popula{iei respective.
Rezistenla plantelor la inghe[ este legati de con{inutul c6t mai mic
de ap6 in {esuturi, deoarece acesta scade punctul de congelare al plantei prin
creqterea con{inutului de aminoacizi.

ln cazul nevertebratelor, rezistenla acestora la temperaturi extreme

variazd in limite largi, ins[ aceasta este mult mai mare pentru ou[ sau
organisme in stare larvara" decdt pentru cele in activitate metabolici. Cea
mai mare sensibilitate la varia{ii mari de temperatur[ se observ[ la
organismele acvatice qi in ecosistemele continentale.
In cazril mamiferelor qi p[sdrilor terestre din zonele reci se observi o
tendin{d de reducere a extremit[]ilor (urechi, aripi, gdt, labe). O alti form[
de adaptare la frig ia in considerafie tendinla de cregtere a taliei. tn acest
sens,legea lui Bergmala spune ci dacd o grup[ de vertebrate cu sdnge cald
ocup[ o arie de distribu{ie geograficd care se intinde pe mai multe zone
climatice, se constati cd talia, deci masa speciilor, tinde si creascl cu
latitudinea.
Pentru unele specii, temperaturile joase provoac[ o diminuare
considerabil[ a metabolismului. Astfel, o serie de animale intr[ in timpul
iemii in hibernare, proces insofit de o scbdere a temperaturii corporale qi a
ritmului respirator gi cardiac. De asemenea, existd specii de pegti din rduri qi
lacuri parfial secate in timpul verii, care intri intr-o stare de somnolenf[, in
care toate activitatile vitale sunt incetinite.
Umiditatea este un factor abiotic indispensabil ecosistemelor. Apa
este solventul substan{elor minerale din rocile scoarfei biotopului gi
reprezinti calea de migra{ie a elementelor biogene din rocile litosferei in
materia vie a ecosistemului qi invers. Ea mijloceqte reac[iile chimice din
mediu qi reac{iile biochimice din corpul plantelor qi animalelor. Sciderea
umidit[tii din anumite ecosisteme terestre a dus la variate qi complexe
adaptlri ale speciilor de organisme. Aparitia spontanl a unei secete
prelungite in cadrul unor ecosisteme terestre, unde inilial acest caracter nu
se manifesta sau era de slabi intensitate, poate duce la disparilia multor
popula(ii de plante sau animale, fapt ce schimb[ fizionomia unit6tii
ecologice.
Pentru viala organismelor vii, umiditatea aerului are o importanltr
deosebit[, condiliondnd intensitatea transpira(iei qi deci consumul de apd al
plantelor. Excesul de umiditate din aer frdneazL inflorirea, fazele de coacere
Si fav orizeaz[ dezvo ltarea b o lil or.

Echilibre ecologice

In raport cu nevoile de ap[, organismele vii sunt grupate in:

r organisme eurihidrofite pentru plante sau eurihidrofile

pentru

animale; sunt organismele care ocupl biotopuri cu varialii largi de umiditate,

suportdnd atdt exces cdt qi deficit de umiditate;
. organisme xerofite pentru plante sau xerofile pentru animale; sunt
intdlnite in zone aride cu deficit permanent sau temporar de umiditate in aer
sau sol. Exemple: pllvaifa, palmierul de ceard qi qopdrla australiani;
. organisme mezofite pentru plante sau mezofile pentru animale; sunt
acele organisme care ocupl biotopuri cu umiditate moderat[ qi pot suporta
varialii mari de umiditate. Mezofitele sunt cele mai numeroase plante de pe
p[mAnt ca numdr de specii. Exemple: plantele din pajiqtile naturale ale zonei
temperate qi unii amfibieni;
. organismele higrofite pentru plante sau higrofile pentru animale;
sunt organismele care tr[iesc in locuri cu umiditate excesiv[ qi suportl
varia(ii mici de umiditate. Exemple: coada calului qi rdma;
. organisme hidrofite pentru plante sau hidrofile pentru animale; sunt
organisme care triiesc numai in apd. Exemple: nufErul, larvele
efemeropterelor gi odonatelor.
Anual pe suprafala Terrei cad peste 518 000 m3 de ap[, astfel c[
precipitaliile cdzrie influenfeaz[ in mare m[suri repartifia geografici a
organismelor. Majoritatea speciilor de animale care trliesc in medii aride
sau foarte uscate prezintb o serie de adaptlri fiziologice speciale care le
permit economisirea qi conservarea apei 12].
La plantele de climat arid se observd aparigia unor adaptdri, care au
rolul de a limita pierderile de apd, prin evaporare, precum: ingroqarea
epidermei (laur) qau acoperirea cu cearl (palmier), acoperirea frunzelor cu
peri (lumdn[ric5) ori existenfa in tulpinl a unui fesut acvifer care conline gi
inmagazineazd. o mare cantitate de api (cactus). La plantele acvatice, pere{ii
celulelor epidermice sunt lipsili de cuticul6, astfel cd schimbul de gaze se
face liber. in tulpina qi frunzele plantelor superioare int6lnim un lesut
aerifer, care inmagazineazd aer gi care le permite si pluteascl in mediul
acvatic. Unele alge marine, cum ar fi alga brun6, au prev[zu{i saci plini cu
azot, ceea ce le d5 posibilitatea s[ pluteasci in mediul acvatic.
Precipita{iile constituie a doua categorie de factori climatici, iar
regimul lor este extrem de variabil in timp, valorile medii fiind rareori
inregistrate pentru diferite perioade analizate. Ploaia Ei ninsoarea reprezinti
formele cele mai cunoscute, la care se adaugi bruma, chiciura, cea{a, roua qi
grindina. Cantitatea de precipitalii inregistrat[ intr-o regiune se realizeazd
din ploi determinate de circula{ia generall a atmosferei, precum ploile
ciclonale sau frontale gi din ploi determinate de particularitdlile suprafeJei
active.

48

ELEMENTE DE ECOLOGIE

Vintul reprezintd, deplasarea aerului datoriti diferenlelor de

temperaturl intre zonele de joas[ qi inalt[ presiune gi determin[ numeroase
efecte asupra organismelor, mai ales in regiunile unde sufl[ in permanenld gi
pe o anumitd direclie doininant[. Din punct de vedere ecologic, curen{ii de
aer se clasificd in doul categorii:
. v6nturi cu regini constant sau care sufl5 cu o anumit[ periodicitate,
care au un rol ecologic impoftant, deoarece ac\ioneazd pe suprafe(e intinse qi
determin[ fenomenului de eroziune;
.vdnturi cu caracter nepermanent (fuituni qi uragane).
VAnturile dominante qi putemice au o acfiune evident[ asupra
plantelor de talie mare, in special asupra arborilor, deformAndu-i qi chiar
dezrdddcindndu-i pe direclia lor de deplasare. Pentru numeroase plante,
vdntul este agentul major al polenizdrii, aqa cum sunt plantele anemofile:
coniferele, stejarul, plopul, nucul, gi al disemindrii seminlelor la plantele
anemochore, care prezirtd o serie de dispozitive speciale de plutire in aer a
fructelor qi a semin{elor cu ajutorul c[rora pot fi transportate uqor de v6nt,
precum pdpddia, carpenul qi jugastrul.

3.5.2. Factori hidrologici

Apa este o substan{[ cu o densitate pi vAscozitate relativ ridicate gi

o puternic[ putere absorbant[ pentru radialiile electromagnetice,
astfel c[ radia]iile ionizante qi radia]iile ultraviolete sunt rapid oprite de
mediul acvatic. Apa prezint[ de asemenea o clldurl specificl mare, ceea ce
face ca biotopurile acvatice si fie mai pulin sensibile la fluctua{iile termice
sezoniere, decdt mediile terestre situate la aceeaqi latitudine [6].
care are

Dintre factorii frzici,

in

mediul acvatic amintim:

densitatea,

v6scozitatea, miqcirile masei de api qi presiunea hidrostaticd.

Densitatea apei variazd cu temperatura gi cu conlinutul de substanfe

dizolvate. Varia(ia densitilii apei cu temperatura este responsabil6 de

stratificarea apei in lacuri gi m[ri in funcJie de addncime.
Viscozitatea mare a apei face posibilS plutirea organismelor
planctonice de talie micd. Pe de alt[ pafte, densitatea qi viscozitatea
constituie un obstacol pentru deplasarea rapid[ in ap6.
Miscarea apei joacd un rol esenlial in func{ionarea ecosistemelor
acvatice at6t in mediul oceanic cAt qi in cel continental. in lacuri qi miri
existr curenfi orizontali, curenli verticali ascendenli qi descendenli, valuri qi
oscilalii de nivel [8].

Echilibre ecologice

49

Presiunea hidrostaticd este dependentd de in[lJimea coloanei de apd,

respectiv de ad6ncimea la care ne situdm fafi de suprafa{a apei. Presiunea
hidrostatic[ este direct propor{ional[ cu temperatltra, astfel c[ in apele dulci
cu o temperaturd de 4oC, presiunea hidrostatic[ creqte cu o atmosferd, la
fiecare 10,3 m, in timp ce in apele s[rate ea creqte cu o atmosferd la fiecare
9,88 m.
Proprietdlile chimice ale apei se apreciazd prin numerogi indicatori,
respectiv concentra{ii ale elementelor chimice. Caracteristicile generale,
pentru apa ca mediu de via{[, sunt date de salinitate) care reprezintd
concentralia de s[ruri dizolvate gi de concentralia de oxigen. Salinitatea
diferen{iaz[ biocenozele ce populeaz[ apele dulci qi s[rate, fiind la rindul
slu determinat[ de condiliile geologice qi pu[in influenJatl de prezen{a sau
absenla comunit[1ilor vii. Concentratia de oxigen depinde de ritmul
dizolvlrii din aer, dar gi de prezenfa algelor fotosintetizante. Asigurarea
echilibrului intre intr5rile Ei ieqirile de oxigen este un factor cheie pentru
men{inerea capacitdtrii de autoepurare a apelor din rduri, lacuri gi miri [1].
pH-ul apei influenleazd direct accesibilitatea elementelor minerale
pentru plante qi devine un factor ecologic qi pentru animal0 numai la valori
foarte indepdrtate de valoarea specifici mediului neutru. Modificare a pIHului poate determina mobilizarea unor ioni cu efecte toxice pentru
majoritatea organismelor, precum aluminiul, plumbul qi meicurul.
Elementele nutritive. Aprovizionarea cu macroelemente precum
azot, fosfor, potasiu q.a. oferd o informafie asupra fertilitdfii solului qi
troficit[tii apei. Nivelul inregistrat de concentraJia elementelor nutritive
depinde de caracteristicile stlrii solide, de activitatea microorganismelor, de
curen{ii de addncime qi de migra{ia organismelor pe verticalf.
Gazele dizolvate tn apd. Apa este capabil[ sd dizolve cantit[tri mari
de gaze, dintre care dioxidul de carbon gi oxigenul sunt factorii chimici de
cea mai mare importan{5.
Salinitateareprezintd cantitatea totald. de siruri dizolvate intr-un litru
de ap[.

3.5.3. Factori edafici

Solul este un element esen(ial al biotopurilor proprii ecosistemelor

continentale gi indeplineqte doui func[ii importante, aceea de rezewor de
substan(e minerale qi organice qi de suport pentru majoritatea organismelor
vegetale. La suprafala solului este un strat fertil de humus, format sub
influenfa factorilor meteorologici gi prin descompunerea plantelor.
Solul este format din substan{e aflate in cele trei st[ri de agregare:

ELEMENTE DE ECOLOGIE

r componenta solid[
argild,, carbonafi,

este format[ din substante anorganice, precum

silicafi, fosfali qi din substanfe organice metamorfozate de-a

lungul timpului, care formeazd humusul;

r componenta lichid[ este formatl din apd in care sunt dizolvate, pdn[
la limita de saturafie substan{e anorganice gi organice;
r componenta gazoasd este formatd din aer imbogIfit cu diverse gaze,
precum metanul, dioxidul de carbon sau amoniacul, care apar in sol in urma
metabolismului plantelor sau ?n urma descompunerii organismelor moarte.
Textura solului. Toate solurile confin o fracfiune organic[ gi una
anorganicl amestecate intern intr-un complex organomineral. Textura
solului este dat6 de granulometria solului gi de forma canalelor care se
formeazl in acesta. Dimensiunea particulelor de sol are un rol deosebit in
circula[ia substan]elor minerale dizolvate in ap[ qi in aeraJia solului.
Structura solului depinde de dimensiunile particulelor care constituie
solul. DacS aceste particule sunt floculate, ele formeazd agregate de
dimensiuni mari intre care exist[ spafii libere, in timp ce dac[ particulele
sunt dispersate, elementele din sol rlm6ri dispersate, spatiile libere nefiind
bine definite. Porozitatea solului combini criterii proprii texturii qi structurii
solului gi joac[ un rol important in circula]ia apei gi a gazelor in sol.
Umiditatea solului reprezintd capapitatea de refinere a apei in sol gi
vaiazd in func{ie de porozitate.
pH-ul solului este determinat de sdrurile minerale dizolvate in apa
existentl in sol, de cantitatea de dioxid de carbon dizolvatd in ap[ qi de
moleculele organice re{inute din ap5 de cltre sol. S[rurile oblinute din
hidroliz6 pot conferi solului un caracter acid sau bazic.
Elementele nutritive dizolvate in apl impriml solului anumite
caracteristici in funcjie de propriethlile fizico-chimiie ale acestor substan{e.
Dintre aceste elemente minerale, care au un rol important in caracterizarea
solului se amintesc: potasiul, azotul, fosforul, magneziul, calciul, sodiul qi
oligoelementele.

3.5.4. Factori biotici

Factorii biotici reprezintd, relafiile unei specii date cu celelalte specii

din ecosistem. Rareori se intampl6 ca influenfele exercitate si provinr de la
o singur[ specie. in general, exiita o multitudine de rela{ii ale unei specii cu
altele, aflate pe niveluri trofice inferioare sau superioare. Aceqti factori
biotici reprezintd deci, parametrii fizico-chimici pi biologici care decurg din
existenta gi ac(iunea organismelor vii qi pot fi clasificafi in factori fizico-

Echilibre ecologice

51

chimici qi factori trofici intraspecifici qi interspecifici proprii interacfiunilor.

Organismele vii exercit6 o influen{[ mecanic6 qi climatic[ asupra
biotopurilor, fiind capabile s[ modifice compozilia chimic[ prin activitatea
metabolicd gi prin substanlble secretate in mediu, fie ele toxice sau netoxice
pentru alte specii.
Intre indivizii unei'biocenoze se stabilesc dou[ tipuri de relafii:
. relatii homeotipice, stabilite intre indivizii aceleiaqi specii, care
depind de densitate qi care mai poartd numele gi de relalii intraspecifice;
'rela{ii heterotipice, stabilite intre indivizii unor specii diferite, care
se mai numesc gi relalii interspecifice.
Rela{iile intraspecifice. Principalele relafii de acest tip sunt efectul de
grup $i efectul de masd, primul avAnd de reguld efecte benefice asupra
evolu{iei populafiei, iar cel de-al doilea avdnd efecte negative.
Prin efect de grup se inleleg modific[rile care intervin atunci cind
doi sau mai mulli indivizi ai aceleiagi popula(ii se asociaz[ duc6nd o via{[
comun[. Exemplu: coloniile de p6s6ri sau turmele de animale.
Efectul de masd se produce in condiliile unui mediu suprapopulat qi
constr din unele modificSfi ale ciclului de reproducere avand drept efect
reducerea populafiei. Exemplu: C6nd in fauna in care tr[ieqte coleopterul
Tribolium confusum, num[ru] de indivizi este prea mare, femelele iqi pierd
fecunditatea, o parte din larve sunt mancate de adultri, iar indivizii rrmaqi
secret[ diferite substanle care inhibl procesul de reproducere.
Relafiile interspecifice. Acest tip de relafii formeazd, una dintre cele
mai importante caracteristici ale biocenozei, deoarece stabileqte c[ile pe care
se dirijeazi fluxurile de materie, energie gi informatie.
Relatiile interspecifice pot fi relatii stabilite pe criteriul efectului
direct sau relalii stabilite pe criteriul rolului lor in via{a popula{iilor.
Relaliile interspeciJice stubilite pe critefiul efectului direct
Relalii bilaterale neutre sau neutralismul (0,0). Aceste relalii se
realizeazd" intre doul specii care nu se afecteaz[ reciproc. Aparent, existI
numeroase astfel de perechi. Cu toate acestea, avdnd in vedere
interconectarea dintre elementele sistemelor ecologice, absen{a influentelor
directe nu trebuie inleleas I ca impos ibi litatea transmiteri i efectelor.
Relalii unilateral neufi'e Si unilateral pozitive sau negative. Relafiile
unilateral pozitive (0,+) se mai numesc qi relaJii de comensalism, in timp ce
relaliile unilateral negative (0,-) mai poarti numele de rela{ii de amensalism.
Aceste relafii au loc atunci cind partenerul din specia A nu este influen{at de
partenerul din specia A, insd cel din specia B are avantaje obligatorii sau
neobligatorii din partea speciei A. in primul caz, rclalia poartd numele de
comensalism, iar cel de-al doilea amensalism. Comensalismul reprezintd,
rela{ia in care organismul comensal produce daune gazdei, cum ar fi: profit[

52

ELEMENTE DE ECOLOGIE

de adlpost, hrand sau material de constructie de la ea, ca de exemplu:

epifitele care se frxeazdpe trunchiul arborilor qi care au rddhcini aeriene prin
care absorb substan{e nutritive gi ap5,. Amensalismul este o relafie
neobligatorie, intre parteneri a ciror interac{iune const[ intr-un
comportament care inhib[ cregterea sau dezvoltarea sa, de c[tre unele
produse'secretate de partener. Amensalismul sau antlbioza este relalia in
care unul din organisme suportd o influenll negativd, in timp ce al doilea
este indiferent. Situa(ia se produce atunci cdnd un organism atacat secret6
substante nocive pentru cel care l-a atacat, evit6nd astfel influenla lui. Cel
mai cunoscut exemplu este cel al ciupercii Penicillium notatum, care secretd
penicilina pentru a distruge bacteria Stapltylococus aureus.
Reloliile bilateral pozitive sau protocooperare (+,+) Si mutualism
(+,+). Aceste relalii se refer[ la speciile care triiesc in comun, activitatea
unora ajutind pe celelalte qi invers. Aceste asocieri pot fi neobligatorii gi
atunci se stabilesc relafii de protocooperare (exemplu: polenizare
incruciqatd, cooperarea dintre alge qi ciuperci in cazul lichenilor, simbioza
dintre bacteriile fixatoare de azot qi plantele leguminoase sau pot fi asocieri
permanet'rte qi cel putin unilateral obligatorii, numite rela{ii de mutualism
sau simbiozl (exemplu.' micozele, care reptezint[ asocialii dintre specii de
ciuperci qi r[d[cinile plantelor superioare care avantajeazd, ambele specii).
Relalii bilateral negative sau concurenla (,). Concurenfa apare
atunci cflnd ambele specii au nevoie pentru creqtere, dezvoltare qi pentru
desfEpurarea normalS a func{iilor vitale, de aceleaqi elemente ale mediului,
cum ar fi spatiul gi hrana. Concurenla pentru spaliu wpare mai evident6 la
organismele sedentare, in timp ce cea pentru hranl apare la animale.
Relatrii unilateral pozitive sau predatorismul Si unilateral negative
sau parazitismul (+,). Predatorismul qi parazitismul sunt relalii directe intre
populatii, efectele individuale fiind opuse (pozitive, respectiv negative).
Aceste relalii stau la baza materializdrii celei mai importante interac(iuni la
nivelul sistemelor ecologice, pi anume rela[iile trofice. Diferenlierea intre
cele doui tipuri de relafii depinde de raportul dintre dimensiunile
organismelor implicate. Astfel, pr[d6torul are dimensiuni mai mari sau cel
pufin comparabile cu organismul prad6, in timp ce parazitul este cu mult
mai mic dec6t organismul gazd6. De asemenea, cele dou[ tipuri de relalii se
pot deosebi dup6 modul in care organismele vin in contact. in funclie de
acest criteriu, prddarea este un eveniment momentan care se petrece intr-un
interval scurt de timp, in timp ce parazilri sunt tot^ timpul in contact cu
organismele gazdl, aare rprezinti habitatul lor. ln funclie de efectul
resimlit de organismul care suportd o influen(b negativ[, organismul pradd
moare, in timp ce organismul gazd6, suport6 populalii numeroase de parazili
lard a-i fi afectatd" supravieluirea.

Echilibre ecologice

53

Relalii interspecifice stabilite pe criteriul rolului lor tn viala

populaliilor pot fi legate de procesul de reproducere, de rispdndire qi de
apdrare.

Relaliile interspecifice legate de repioducere. Aceste rela{ii se referl

la populaliile a doud specii aflate in interactiune, una asigurdnd condiJiile
necesare pentru reproducerea celeilalte. Etemplu: Peqtii Rhodeus nu se pot
reproduce in absen{a molugtelor, deoarece iqi depun icrele in camera
paralelS a acestora.

Relatriile interspecifice legate de rdspdndire, reprezintd relalii

stabilite intre populafiile a dou[ specii, atunci cdnd una dintre ele asiguri
rlspdndirea celeilalte. Exemplu: seminte cu organe de prindere pe blana
animalelor.
Relaliile interspecifice legate de apdrare se stabilesc intre doul
specii in care numai una dintre ele asigur[ protec{ia celeilalte. Exemplu:
pegtii care se ascund intre filamentele meduzelor.
Rela{iile trofice stau la baza circtitelor biogene ale materiei, ueeazd
rela[ii diferite intre speciile de plante qi animale din cadrul unui ecosistem qi
constituie un important agent de reglare a ddnsitifii organismelor. Rezultatul
relafiilor interspecifice se manifesti prin adaptarea gi supravie{uirea
speciilor.
Factorii ecologici nu aclioneazd singular, intre aceqtia existdnd
posibilitatea de interacfiune, conducand fie la aparilia unui factor nou, fie la
modificarea efectelor pe care le determini in sistemele ecologice.
Amplificarea efectelor ca uffnare a interacliunii dintre factorii
ecologici poart[ denumirea de sinergism. Interac{iunea factorilor poate duce
ins[ qi la diminuarea puterii lor de influgntd ca urnare a efectelor de
antagonism.

Capitolul 4.
TRANSFERUL DE MATERIE $I DE
ENERGIE iN ECOSISTEME

Modul de funcfionare a ecosistemelor este rezultatul organizlrii lor

structurale, iar la nivelul acestora un rolul hot6rdtor in transferul de materie
qi energie, ca qi ,in procesul de autoreglare, il are structura trofici a
biocenozei. Funcfionarea unui ecosistem, ca o componenti a sistemului
global al ecosferei, include captarca energiei solare, transformarea gi
transferul ei, desfbqurarea circuitului global al materiei gi funcfionarea
mecanismelor de reglare.

4.1. Fluxul de energie

Studiul transferului de energie qi de materie in ecosisteme se face la
nivel populational, la nivel trofic sau la nivelul intregului ecosistem. intre
indivizii aceleiagi popula{ii qi intre popula[ii diferite se stabilesc conexiuni:
genealogice, pentru care esenfial este fluxul informational - genetic qi
conexiuni ecologice, care includ transferul de materie, informafie gi energie.
lntre ciclurile elementelor biogene gi fluxul de energie este o strdnsl
asociere, dar qi o mare deosebire. Astfel, in timp ce elementele chimice
implicate in producfia de materie vie sunt indestructibile gi reciclate in
permanenfd, energia necesarr producerii de materie vie provine din surse
externe qi este transferatl in ecosistem de la un nivel trofic la altul sau este
disipatd sub form[ de cildur[. Deci, energia se poate transforma dintr-o
formd in alta, dar nu se creeazd, qi nici nu se distruge. Transferul de energie
qi materie se face unidireclional, in timp ce transferul de informaJie se face
in ambele sensuri [3].

s6

ELEMENTE DE ECOLOGIE

Forma primard de energie liberd, pentru toatl biosfera,

este

reprezentatd de radiafia electromagneticd din spectrul vizibil al luminii

solare. Organismele autotrofe pot converti acesti energie in energie
chimic[, stocat[ mai apoi in compuqi organicil Sub aceast[ formi, energia
liber[ circull intre diferitele specii care alc[tuiesc un sistem ecologic.
Fluxul de energie liberd antreneazd, gi face posibile fluxurile ciclice ale
oxigenului, carbonului, azotului etc.

Un principiu energetic

specific sistemelor biologice

este

maximizarea fluxului de energie gi a eficien[ei energetice, adici creqterea la

maximum a intrdrilor de energie qi a eficienlei utiliz[rii acesteia. Pentru
fiecare nivel trofic, intr[rile de energie cresc cu creqterea diversitltrii
structurilor. Astfel, diversitatea nu tinde spre valori maxime, ci spre valori
optime. Astfel, populafiile trebuie sd consume atita energie cdt le este
necesar6, pentru cregtere qi dezvoltare in limite normale, pentru o eficienfi
cdt mai mare in folosirea resurselor qi pentru rcalizarea reproducerii.
Intr[rile, transformlrile gi iegirile de energie din populalie reprezint[
bugetul ei energetic [14].
Biomasa reprezintd cantitatea de substdn{[ organicd prezentd la un
moment dat in ecosistem gi care se realizeaz[ in cadrul unui proces complex
de produclie biologici. Aceasta se compune din masa tuturor organismelor
vii, la care se adaug[ resturile nemineralizate ale organismelor moarte. in
procesul producliei biologice se inregistreazd, intrdri qi iegiri diferite de
substan[e pentru plante qi respectiv animale. Astfel, creqterea de biomasd pe
un kilogram la o planti verde nu este echivalent cu o cantitate similar[
pentru mamifere.
Fluxul de energie este ini{iat de intr[rile de energie din surse
naturale, adicr de energia solar[ gi energia chimici a diferitelor substan]e.
Transferul de energie de-a lungul diferitelor lanJuri trofice (fig. 17) incepe
cu captarea energiei solare de cltre producltorii primari qi absorblia acesteia
la nivelul clorofilei. O parte din producfia primar[ brut[ se pierde prin
intermediul procesului de respiratie, insd productia primarl neti va fi
fiilizatd, de cdtre nivelul trofic urm[tor, prin intermediul alimenta]iei. in
acest fel, consumatorii primari absorb aceastl cantitate de energie.
Acea parte a productivit6lii primare care nu este utilizatd va fr
folosit[ de c[tre bacterii. Fractiunea asimilat[ corespunde producfiei
secundare qi ea reprezint[ fluxul de energie care traverseazdnivelul trofic al
consumatorilor primari. Pentru cel de-al treilea nivel, al camivorelor de
ordinul I sau consumatorilor secundari, fluxul de energie este reprezentat de
biomasa totall a producfiei secundare a erbivorelor, din care se scade
materia consumat[ gi care se considerl pierduti prin procesul de respirafie.

Transfer de materie Si energie tn ecosisteme

57

m
3Candwe

n
ffi

2Iertivorc

E
I4
E

cresterearHa

disipmeadeuvgie
ddcrdarcspirdiei
disiparcade

urrgie

daomdescurprnii
catitafeacustrrm
reminilda
urrgia lurirmsa irriderfra
urrgia ltrrirmsa dsCIfoih (1)

mumsurffa(2si3)
1

Ilantevxui

C qesterea

s mimilrea

0TrrninA
I

Fig.17. Repartilia energiei pe diferite niveluri trofice.

Biomasa gi energia acumulatl de o popula{ie a unui nivel trofic sunt

consumate de speciile nivelului trofic urmrtor. o anumitE cantitate de
energie plriseqte insi lanful trofic, datorit[ proceselor de excre]ie sau
mortalitarte, ajungind direct la descompunltori qi detritivori. Rezultatul
functiei energetice gi al funcfiei de circulalie a materiei este produc{ia,
respectiv productivitatea biologicd a ecosistemelor.
Fluxul energiei in ecosisteme se caracterizeazd,prin faptul cI:
.
productia net[ scade de la nivelul producitorilor la cel al
consumatorilor;
r
cantitatea de energie pierdut[ prin respiratie, raportatd la
produc{ia brut6, creqte de la nivelul produc[torilor primari spre cel al
consumatorilor de rang mai inalt, dat fiind nivelul evolutiv al speciilor;
.
eficienta utilizlrii energiei disponibile, reprezentat[ de hranl,
creqte de la nivelul producrtorilor primari spre cel al consumatorilor de
ranguri mai inalte.

ELEMENTE DE ECOLOGIE

.58

4.2. Producfia qi productivitatea

in sens ecologic, produclia biologicl reprezintd excedentul de

biomas[ realizat de un sistem biologic (individ, popula]ie sau biocenozl)
intr-un anumit interval de timp. Plantele autotrofe realizeazd produc{ia
biologicl primar5, iar consumatorii productia biologicl secundari.
Atdt in cazul productivit5tii primare, cdt qi pentru productivitatea
secundar[, se face o diferenfiere intre valorile brute gi valorile nete ale
acesteia. Astfel, in cazul produc[torilor, valoarea brut[ semnifici cantitatea
de substan{I organicl ob{inut6 prin fotosintezd, iar cea netd rcprezintd
cantitatea rimas[ dupd ce o parte s-a consumat in procesele de respiralie.
Pentru consumatori, cdqtigul de greutate individual reprezintd
productivitatea brut[, iar productivitatea neti rezultd prin sclderea din
aceasta a materialelor neasimilabile sub form6 de fecale, urin[, transpirafie,
dioxid de carbon q.a.
4.2.1. Producfia

primarl

Producfia primari reprezintd energia acumulatl de organismele

autotrofe sub formd de substan[[ organici, iar factorii care o influenfeazi
sunt temperatura, intensitatea luminii gi disponibilitatea elementelor
nutritive. Organismele autrotrofe care realizeaz[ productia primar6 sunt
fototsintetizantele care frxeazd dioxidul de carbon qi produc oxigenul.
Produc{ia primard brut6, notat[ cu Pps, reprezint[ intreaga cantitate
de energie asimilatl de plante in timpul fotosintezei. O parte din aceastl
produc{ie este acumulatl sub form[ de substan][ organic[, in timp ce
cealaltd, parte este cheltuit[ in metabolismul propriu. Producjia primar6 net6,
notatd cu Ppp, reprezintd energia convertitl ca biomasl de c[tre plante qi
reprezintd, sursa de substan{d qi energie pentru nivelurile trofice superioare
reprezentate de consumatori qi descompunltori. Avdnd in vedere cele
prezentate putem spune c[ produc[ia primarl brutl reprezint[ suma dintre
producfia primar[ net[ 9i respiratia (R):

Ppa:

Ppw-r

R,

(1)

Productivitatea primard r eprezintd v iteza de acumulare a energiei sau

biomasei, prin intermediul procesului de fotosintezl qi mlsoard energia
intratd in ecosistem, raportat la unitatea de timp gi de suprafat[.

Transfer de materie Si energie tn ecosisteme

4.2.2.

r oduc{ia

secundari

de organismele
(erbivore,
heterotrofe
carnivore, detritivore qi descompun[tori) qi reprezintl
proporfia de energie acumulatl de aceste organisme din energia consumat[.
Hrana consumati de heterotrofe are diferite destinatii, astfel ci o parte este
eliminat[ prin urind qi fecale, iar cealalti parte este asimilat[. Energia
asimilat[ este utilizat[ in metabolismul propriu, o parte fiind, acumulat6 ca
biomasd proprie in timp ce restul este pierdutd in procesele de respirafie.
Energia asimilat[ echivaleazd, cu producfia primar[ netd, iar produclia
secundard cu produc{ia primari brut6.
Produclia secundar[ este productia realizatd.

4.2.3. Eficienfa ecologici

Pentru produc(ia primard, eficien(a ecologic[ constd in raportul

dintre energia consumat[ pentru fotosintez[ gi energia primit[. Pentru
consumatori insd, eficienla ecologic[ este dat[ de raportul dintre productia
populatiei de pe nivelul trofic n qi produclia populafiei de pe nivelul trofic
inferior n-1. Eficien{a ecologic[ eviden{iazd randamentul transferului de
energie de la un nivel trofic la altul, avdnd in vedere hrana pe care a avut-o
la dispozilie o popula{ie, de pe un nivel trofic. Mlrimea eficienfei depinde
de structura nivelurilor trofice. Astfel, diversitatea mai mare a speciilor pe

un

anumit nivel trofic permite

valorificare

mai eficienti a

disponibilit[1ilor de hrani. Varia[ia componentelor eficien]ei ecologice

evidentiazd perfec{ionarea posibilitetilor de utilizare spre vdrful piramidei
trofice, pe mlsurl ce are loc o imbun[t5[ire in calitatea hranei, in sensul
concentr[rii energiei libere.
Deoarece energia solarS incidentl disponibila este doar pa|;ial
utllizatd' in procesul de fotosintez6,, efrcienfa utilizilrli acesteia se poate
exprima in mai multe moduri. Astfel pentru producltori putem exprima:
r
raportul dintre energie solard gi energie solar[ incidenti, care
are valori medii de 50o/o, ceea ce inseamni c[ numai 50%o din energia solari
incident[ este absorbitd de c[tre plante;
r
raportul dintre produc{ia primar[ brut[ qi energia absorbitl,
care exprim[ eficien{a asimil[rii gi are valori cuprinse intre 0,4Yo qi lYo,
ceea ce inseamn[ cI doar 0,4o/o pdnd la loh din energia absorbitl este
asimilat[ prin fotosintezi, restul pierzdndu-se prin iradiere sau
evapotranspira{ie;

raportul dintre produc(ia primarl bruti gi energia incidentd,

ELEMENTE DE ECOLOGIE

60

in general arevaloarea0,2;
.
raportul dintre producfia primari netd gi energia incident[.,
care in general are valoarea O,lYo.
.
raportul dintre producfia primar[ net[ qi produc]ia primard
brut6, care poart[ numele de eficienfa producliei nete gi are valori cuprinse
inffe 4AYo qi 85%, ceea ce inseamn[ ci doar 0,4 p0nd la 0,85 din produc{ia
primar[ brut[ este acumulatl ca producfia primar[ net[, care poate fi
folosit[ la nivelul trofic urmdtor. Pentru plantele acvatice, ce consum[ mult[
care

energie acest raport poate ajunge la70Yo.

Eficien{a ecologicl pentru consumatori se poate exprima prin:

.
raportul dintre energia ingeratl gi energia disponibill, care
pentru animalele fitofage qi zoofage are valori mai ridicate decdt pentru
plante, avdnd in vedere faptul c[ sursa lor de energie este mult mai
concentratd gi de aceeaqi formd (energie chimicl);
.
raportul dintre energia asimilat[ gi energia ingeratd, care are
valoarea cuprinsl intre l5Yo Si 90o/o, depinzlnd foarte mult de calitatea
hranei, dar gi de nivelul trofic pe care se situeazl consumatorul. Astfel, in
ecosistemele terestre, pentru animalele care se hrdnesc cu lemn, raportul
este de 15olo, pentru cele care se hrinesc cu frunze qi llstari tineri raportul
este de 40Yo, pentru prld[torii de talie medie raportul este de 80%, in timp
ce pentru camivorele tipice raportul poate fi de 90%. in ecosistemele
acvatice pentru zooplanctonul care se hrlneqte cu diotomee acest raport este
de 50o/o, in timp ce pentru zooplanctonul care se hrlneqte cu cloroficee
poate atinge valori de 90o/o;
.
raportul dintre produc{ia secundarl gi energie asimilat5. in
general, camivorele cheltuiesc pentru intrefinere mai mult[ energie decit
fitofagele, deci acest raport este mai mare pentru acestea din urm[.
r
raportul dintre produc{ia secundard a nivelului trofic dat qi
produclia secundar[ a nivelului trofic precedent, care exprim[ eficienla
ecologici gi arat[ m[sura in care un nivel trofic a utilizat energia
reprezentati de hrana avuti la dispozilie.
In concluzie, se poate spune ci:
.
produc[ia net5 scade de la nivelul produc[torilor primari
c[tre nivelurile trofice superioare;

cantitatea

de

energie pierdutl

prin

respiratie

cre$te

proporfional creqterea necesit[1ilor proprii;

.
eficien{a utilizlrii energiei creqte proporfional cu dep[rtarea
de nivelul trofic de bazd al producltorilor primari.

Transfer de mqterie Si energie in ecosisteme

61

4.3. Circuitul materiei

Circuitul materiei ihtr-un ecosistem dat este rezultatul interacfiunilor
dinamice intre componentele biocenozei qi intre ele gi biotop, iar acest
circuit depinde cantitativ qi calitativ de structura trofici. Circuitul materiei
este pus in miqcare de energia solard qi in micl mlsur[ de cea chimic[.
Circuitele biogeochimice insumeazd cdile de circulalie a elementelor in
naturi gi deci in mod convenlional sunt prezentate separat, ins[ in realitate
ele sunt interconectate gi interdependente, realizdnd in ansamblu circuitul
global al materiei in natur6. C6ile de circulafie a elementelor sunt
reprezentate la nivelul biotopului de soluliile apoase sau gazoase, iar la
nivelul biocenozei de lan{urile trofice.
Un model simplificat al unui circuit biogeochimic surprinde in
general alteman(a organic-anorganic, ins6 in realitate existi numeroase
etape intermediare precum reactii frzice, chimice gi activit[1i biologice care
c oncur[ la r ealizar ea c ircuitelor bio geo chimice c omplexe.
in general, un circuit biogeochimic se desfEgoard astfel: elementele
chimice legate in substan{e organice complexe, sau mai pu{in complexe,
sunt preluate in permanen{[ din litosferl, hidrosfer[ sau atmosferl de c[tre
organismele vii qi transferate prin intermediul lan{urilor trofice de la
produc[tori qi mai apoi la consumatorii de diverse ordine. Acestea sunt
refinute gi utilizate, iar o parte din ele sunt eliminate prin intermediul
proceselor disipative. Elementele chimice trec de la biocenoz[ la biotop prin
intermediul proceselor de respira{ie, transpiralie, excretie sau mortalitate.

Toate aceste procese implicl activitatea descompunltorilor,

care

mineralizAnd substantele organice asigurd transferul elementelor chimice de

la nivelul biocenozei inapoi citre biotop. Pa(ial in cursul vie{ii gi in cea mai
mare parte dup[ moarte, substan{ele organice formate sunt mineralizate, iar
elementele componente sunt redate rezewoarelor din care provin [27].
Pentru fiecare element chimic in parte se poate deosebi un circuit
local, caracteristic ecosistemelor concrete (terestru, acvatic), gi unul global.
in cadrul fiec[rui circuit deosebim doul componente: rezervorul, care de
obicei este de naturl nebiologicr qi compartimentul de ciclare. ln funclie de
locul in care este sifuat rezervorul se deosebesc:

circuite biogeochimice gazoase pentru care rezervorul este

reprezentat de atmosferd. Acestea sunt circuite ?nchise sau perfecte,

iegirile din rezervor sunt compensate de intrlri;

in

care

circuite biogeochimice sedimentare sau imperfecte

in care iegirile nu

(deschise), in care rezervorul principal este litosfera gi

sunt echilibrate de intr[ri.

ELEMENTE DE ECOLOGIE

62

4.3.1.

Circuitul

aPei

in cadrul circuitului apei exist[ dou[ rezervoare, unul atmosferic qi

unul terestru. Motorul acestui circuit este soarele care incllzeqte apa
oceanelor (fig. 18). Astfel, apa se evapore qi ajunge in aer sub form6 de
vapori, ca." riai apoi sunt transportati de cdtre curen{ii de aer ascenddnli in
atmosfer[. La acest nivel, datorit[ temperaturilor mai sc[zute are loc
condensarea vaporilor de ap[ sub form[ de nori. Curenfii de aer deplaseaz[
norii, iar partiiulele de apd de la nivelul acestora se ciocnesc, cresc in
dimensiun^i gi mai apoi cad pe p[mdnt sub formd de precipitalii. Statistic,

din apa proveniti din precipitafii, un procent cuprins intre 10 Si 25o/o este
interceptat de vegetalie, in timp ce restul cantitAtii ajunge pe sol. O parte din
aceste precipitalii cade sub form[ de zbpadd qi se poate acumula in calotele
glaciare, in limp ce cea mai mare parte a acestora cade in ocean sau pe sol.
Ai.i, duto.it[ gravitaliei, aceste ape sunt transportate prin curgeri de
suprafatA, din nou p6n[ la nivelul oceanului.

Fig.18. Circuitul apei in naturd.

Transfer de materie Si energie tn ecosisteme

O mare parte din apa provenita din curgerile de suprafafd

63

se

in sol, de unde, fie este transportat[ prin scurgeri subterane, fie

este asimilattr de cdtre r[ddcinile plantelor. Apele infiltrate in sol la
adAncimi mari reimprcspilteazl zona subteran[ saturati, in timp ce apa
asimilat[ de c[tre plante se intoarce la nivelul atmosferei prin procesele de
evapotranspirafie. ln acest fel, circuitul apei se inchide [11].
Statistic, din apa provenit[ din precipita\ii 650/o este refinut5 in sol,
l5o/o se infiltreazd, qi circa 5%o reprezint[ scurgerea de suprafa{[. Din apa
existentl in sol l3Yo se evapor6, intre 38o/o qi 43o este absorbitr de c[tre
plante qi eliminat[ sub formd de transpira[ie, iar lo/o este folosit[ in sinteza
de substanfe organice. o moleculi de ap[ stafioneazi in medie nou[ zile in
rezervorul atmosferic qi mai multe milenii in rezervorul oceanic qi in
calotele glaciare. Totalul evaporafiei (fig. 19) este evaluat la 7.1013 m3/an
deasupra uscatului qi 2,5.1014 m3lan deasupra oceanelor, in timp ce
cantitatea total[ de precipitalii este de l01a m3/an deasupra continenteior gi
infiltreazd,

3,2' l0' " m' I an deasupra oceanelor.

Fig.19. Cantitdlile de apd vehiculate in diferitele procese implicate in

circuitul apei in natur6.

De asemenea, scurgerile de suprafa[tr reprezintl 3,8.1013 m3lan, in

timp ce scurgerile subterane sunt evaluate la 1,6.1012 m3/an. Spa{ial,
repartifia apei gi raportul evaporare/precipitalii au valori foarte diferite in
func{ie de latitudine, reliefqi alli factori [10].

ELEI,{ENTE DE ECOLOGIE

4.3.2.

Circuitul carbonului

Carbonul este un element biogen esenlial pentru existen[a sistemelor

jum[tate din
biologice, reprezentand un sfert din compozilia biosferei qi
greutitea uscat[ a organismelor, care^ reprezint[ scheletul tuturor
iroleculelor qi macromolJculelor organice. in natur[, carbohul se glsegte in
diferite comtinalii organice sau anorganice in rezervoare cu circulalie
rapidi sau stocat in fot-e care circuld lent sau deloc. in atmosfer[, carbonul
permanent cu
se afl[ sub form[ de dioxid de carbon qi el se afl6 in schimb
biosfera qi hidrosfera. Alte surse de carbon sunt reprezentate de humus,
qi
turbd, carbonalii 9i bicarbonalii din apd, tezervele de combustibili fosili
dintr-un
carbonului
ale
sedimentele de carbonali. Trecerea acestor forme
qi
rezervor in altul se datoreazl proceselot frzice, chimice, biologice
interacliunilor dintre acestea [25].
Fotosinteza impreune cu chemosirrteza (fig' 20) pe de o parte' 9i
respiralia pe de altd p;po, sunt procese biologice majore qi complementare
p.irr .u.. ie reahzeazdtransferuf de la un rezervor la altul qi care, in condilii
naturale normale, se echilibre azd teciproc
Carbonul este prezent in biosfer[ sub form[ anorganicd (dioxid de
carbon dizolvat, acid iarbonic, ionul carbonat, bicarbonatul, carbonatul de

calciu, qi organic[ sub forma carbonului organic dizolvat (COD) 9i

particular (COp). La nivelul litosferei, carbonul se afl[ at6't in formb
trganice cAt pi anorganic[. Depozitele anorganice din litosferi sunt
r$rezentate dg' petrol, clrbuni, gazele naturale, qisturi qi carbonali debazit
in depozitele de roci calcaroase, in timp ce formele organice cuprind
materiile organice qi substanlele humice din sol. Procesele care determind
eliberarea carbonului din litosferl sunt reprezentate de dizolvarea rocilor de
cdtre apd, activitaflle vulcanice sau extraclile gazelot naturale, clrbunilor
sau petrolului.

Datorit6 proceselor de fotosintez[ qi respiralie cantitatea de carbon

de la nivelul atmosferei se pastreaz[ constant[ qi reprezint[ 0,035%. Un
aport deosebit de important la consumul carbonului din atmosferi il are
pad.r.., aflatdin^faza de creqtere 5i acumulare de biomasl cate frxeazd crrca
i3 tCO1unlha. in condilii naturale normale cele dou[ procese de fotosinte[
qi respectiv respirafie se echilibreazd reciptoc, deqi fixarea de dioxid de
.u.Uo, prin foiosinteza plantelor deplqeqte cedarea acestui compus prin
respiralL animalelor. Echilibrarea se produce prin dioxidul de carbon
aeg4at in urma procesului de degradare a materiei organice moarte, a
..rtr.ilo. de biomas[ vegetald sau animal[, r[mase neconsumate din ap[ sau
sol, precum qi cel rezultat din arderile de combustibili'

_-.-.-r-=

.,2

.)

,'

r-

2
5

5,
o\

I
q)

.ax,-

ilr

t
O.
li

.o
0)

rh
o)
L

()

()
h
a

o
o

tr

-o
!

o
:,''

()
1,.,',,1r

N
E,O

, tr

)S
N
()

.:

x
ah

.a

o
d,
.E

\
xS

' \r5.

g- -

C)

(J

ELEMENTE DE ECOLOGIE PENTRU INGINERI

Schimburile de COz care se inregistreaz[ intre hidrosferl, atmosferl

qi litosfer6 se pot schematiza astfel:

COzdin atmosferd

e COzdizolvat

tn apd

CQ2+HzO

e HzCOt Q.)

Acidul carbonic se leag6 uqor de calciul prezent in ap[, form6nd

bicarbona{i care sedimenteaz[ in depozite calcaroase. Procesele de
respira[ie, fermentafie qi combustie asiguri reintoarcerea dioxidului de
carbon in atmosfer[. Se estimeazd cd rezervele de carbon din atmosferi (sub
form[ de dioxid de carbon) rcprezintd 7'1011 t COz, iar cele ale hidrosferei
5'10" t COz. Fitobiomasa realizatd anual prin sinteza de substanle organice
este cuprinsl intre valorile de 3'10'o pdn[ la 15'1010tCO2. ConJinutul aerului
in dioxid de carbon se menfine relativ constant datoritl proceselor de
respiralie, fermenta(ie qi combustie.
I

4.3.3.

Circuitul oxigenului

Oxigenul se glseqte in aer in concentrafie de 20,950 . Cea mai veche

sursd de oxigen, in prezent neglijabil[, a fost^fotoliza apei in prezenla
luminii cu lungimi de und[ mai mici de 20 mm. In prezent, principala sursi
de oxigen este fotosinteza plantelor. Astfel, substanfele nutritive sunt
transformate de plante in materie organicS, reac{ie care are loc cu eliberare
de oxigen. Acest[ transformare are loc in prezenfa luminii, ca surs[ de
energie gi a apei ca donator de electroni.
Circuitul acestui element chimic rg. 2l) este direct corelat cu
circuitul carbonului, astfel cd ecosistemul de pldure are cea mai mare
importan([ la men[inerea echilibrului acestui element in natur6. Prin
intermediul procesului de fotosintezd, pddtrea elimin[ in atmosfer[ circa 30
t Oz/anlha. Tot p[durea este cea care asigurd umezeala permanenti a unui
volum mare de aer, prin intermediul procesului de evapotranspiralie.
Concentratia oxigenului in ape este de aproximativ 5% din
concentralia acestuia in atmosferl, acest dezechilibru fiind intre{inut pe de-o
parte prin procesul de fotosintezd, iar pe de altl parte datoriti respiratiei qi
mineralizdrii. Varialia presiunii atmosferice induce varia!ia presiunii
oxigenului qi deci varialia solubilitalii acestuia in ap[. Astfel, solubilitatea
oxigenului in apa este direct proporfional[ cu presiunea atmosferic[ qi
invers proporfional[ cu temperatura qi salinitatea apei.

Transfer de energie gi materie in ecosisteme

67

Dac[ in apele curgetoare concentra]ia oxigenului depinde in mare

mdsurl de curgere qi in mai micd m[sur6 de fotosintezd, in ecosistemele
stagnante principala sursl de oxigen este activitatea fotosinteticl a plantelor.
o2
Oxigrn

,i..r*

rry
*M4&

e*piratic
Foto*irrtcis
Ilcrcorr4lrurrrr
Fig.21. Ciclul oxigenului in naturd.

in circuitul oxigenului in mediile acvatice au loc procese de naturd

fizicd' (difuzia, turbulenfa in zona litorall, penetrarea afluen]ilor, amestecul
in epilimnion qi amestecul total), chimic[ (reac{iile de reducere din apele
anoxice gi sedimente) qi biologic[ (fotosinteza gi respiratia). La nivelul
epilimnionului procesul de fotosintezd, notat cu P, are o pondere mai mare
decat respirafia, notatl cu R, in timp ce pentru stratul profund al lacului
numit hipolimnion respiralia este preponderentl (P < R).
4.3.4.

Circuitul azotului

Azotul este un element cu rol biologic esenfial, care intr[ in structura

tuturorproteinelor gi a acizilor nucleici. Sursele de azot sunt reprezentate de
atmosfer[ (79Yr), iar restul de 20o/o se glseqte in substanfele organice

ELEMENTE DE ECOLOGIE PENTRU INGINEN

sintetizate de toate organismele vii, in componentele humice din structura

solului precum gi in unele sedimente de natur[ organic[ qi mineral[. in
naturl, azotul se g[segte atdt sub forml mineralI cflt gi organic[; astfel, in
atmosfer[ formele minerale sunt: N2 (azot molecular), NH3 (amoniac), N2O
(oxid nitros) qi NO, (nitrit).

Azotul are un circuit cu o semnifica(ie ecologicl deosebitd (frg22).

Astfel, azotttl molecular este transformat in azot mineral qi fixat pe cale
biologicl de cltre bacteriile fixatoare de azot. Acest lucru determinl
imbogilirea solurilor forestiere in azot. Consumul realizat de c[tre
produc5tori este compensat in propo(ie de 60 pdn[ la 70Yo de necromasd
redatl anual solului. Pierderile de azot se datoreazd fie transform[rii solului
in particule fine de cltre apele freatice, fie emisiilor in atmosfer[ [9].
Ciclul global al azotului poate fi divizat in dou[ subcicluri: primul
care consti in doui faze complementare: fixarea azotului liber atmosferic qi
denitrificarea gi al doilea, care cuprinde mineralizarea compuqilor organici
cu azot qi biosinteza compugilor organici azota[i (fig.22).

Fig.22. Circuitul azotului in naturd.

Faza de fixare a azotului liber din atmosferl se poate realiza pe cale:

fotochimic6, electrochimic[ gi biologic6. Fixarea fotochimicl are loc in

straturile inalte ale atmosferei, unde sub actiunea radiafiilor ultraviolete
azotul din aer se combin[ cu vaporii de ap[ qi formeazl amoniac Ai nitraji.
Calea electrochimicd. are loc la indl{imi mai joase sub influen{a fulgerelor 6i

Transfer de energie qi materie tn ecosisteme

69

formeaz[ cantitlti mult mai mici de amoniac. Pe cale biologic[, fixarea

azotului atmosferic se rcalizeazd pe seama unor grupe de microorganisme
fixatoare, libere sau simbiote numite bacterii fixatoare de azot.
Unele microorganisme libere sunt aerobe (capabile sI trliasc[ numai
in prezen[a Oz molecular liber) cum sunt cele din genul Azotobacter, iar
altele sunt anaerobe (capabile s[ tr[iasc[ fEri oxigen) din genul Clostridlum
sau genul Rhodospirillium.
Microorganismele fixatoare simbiote sunt bacteriile din genul
Rhizobium care trdiesc in simbioz[ cu plante din familia leguminoaselor
(lucerna, trifoiul, soia etc.). Fiecare specie de leguminoase acceptl numai o
anumit[ specie de bacterii, pe care planta gazdl o recunoafte prin
intermediul unei proteine, care permite fixarea numai a bacteriilor specifice
recunoscute, oprind pdtrunderea altor bacterii care pot fi patogene pentru
plant5.
Faza de denitrificare este un proces de transformare a nitrajilor
(NO:) in nitri{i p6nd la oxizi de azot qi azotliber, precum qi de reducere a
acidului azotic in acid azotos, amoniac Ai azot molecular. Procesul se
produce mai intens in litosfer[, dar apare qi in ap[ sau iri sedimente cu multa
substan{[ organicd, slab aerate. Denitrificarea se poate realiza pe cale
chimic[, sub ac{iunea anumitor factori: temperaturd,pH, umiditate qi pe cale
biologic[ cu ajutorul unor bacterii specifice (Pseudoritonas, Clostridium,
Bacillus, Achromobacter, Thiobacillus). Denitrificarea' are ritm sezonier,
fiind mai accentuatd in sezonul cald qi mult mai pufin intensl sau chiar
absent[ iama, din cavza efectului negativ al temperaturilor joase.

Mineralizarea este un proces de descompunere a compugilor

organici cu azot, pdnd la nitriti qi nitrafi. in prima etapd are loc
amonificarea, respectiv descompunerea de cdtre bacterii a substanlei
organice azotate cu producere de amoniac. in a doua etapd, numitd
nitrificare, amoniacul este transformat de alt tip de bacterii (genul
Nitrosomonas qi genul Ninobacter) in nitrili (reac{ie de nitrire) qi ulterior in
nitrali (reac{ie de nitrare). intregul proces de mineralizare are loc cu
producere de energie care este utilizatl, de plante pentru reducerea COz si
sinteza tuturor substantelor organice proprii. In ultima fazd de biosintezd,
nitra{ii absorbili in procesul de nutrilie al plantelor sunt folosili de acestea
pentru sinteza substan{elor organice proprii necesare procesului de cregtere
qi dezvoltare.

Acest circuit este unul dintre cele mai complexe qi in cea mai mare
parte de naturd biologic[ (frg. 23). Plantele folosesc azotul sub formi de
amoniu (NHi) qi azotat (NO;) pe care il includ in constituen{ii celulari

proprii, prelua(i ulterior de consumatorii de diferite ordine. lesuturile

ELEMENTE DE ECOLOGIE PENTRU INGINERI

70

animale gi vegetale sunt mineralizate in mai multe etape, pin[ se oblin din
nou forme accesibile plantelor sau sunt restituite in atmosfer[. Deoarece, cu
exceplia oxid[rii oxidului nitric (NO) de cltre ozon (O3), ffansformlrile
chimice ale compuqilor minerali ai azonilui se desfiqoari foarte lent, in
mediile naturale evolu{ia azotului se bazeazd pe activitatea er:z,imaticd a
microorganismelor. Sufsa de energie pentru microorganismele
chemoautotrofe este energia provenit[ din procesele de oxido-reducere.

ffi

-*e

iEffi}

W&ffiW
If lffi\,
*o**

\\

.{$ES[3]S&

hd-eeeIE*.

AffiYT]E*N

$86T*T}E!

rue

l{r

&

tlB{lYElF}CtrXE

$tffiA$e{

ffi

@
Fig.23. Circuitul azotului in litosferi.

Sursele de azot existente la nivelul litosferei sunt reprezentate de

nitralii rezultali din descompunerea organismelor vegetale gi animale
moarte sau din excrementele acestor organisme, azotul molecular atmosferic
fixat de plantele leguminoase gi ingrlq[mintele chimice sau organice

utilizate de cltre om qi amoniacul disponibil, absorbit sub form[ de ioni

amoniacali de cltre covorul de vegetalie. Precipitaliile deplaseazd, azottl
nitric in adincime, in afara zonei rilddcinilor. Refacerea rezervelor de azot
mineral in covorul vegetal se realizeazd fie pe cale biogeni fie prin
descompunerea rapid[ a materiei organice din orizontul organic al solului.
Azotul din compuqii organici este mineralizatin procesul de amonificare de
cdtre microorganisme pAnd la amoniac qi mai apoi nitra{i, care pot fi

Transfer de energie qi materie in ecosisteme

7t

absorbi{i de c[tre plante.

4.3.5.

Circuitul potasiului

Potasiul este un element deosebit de important in fiziologia

plantelor, astfel incdt prezenta lui va avea un rol determinant asupra
productivitilii primare. Circuitul acestui element in naturl este condi{ionat
de mai mul{i factori care se afl6 in rela{ie directd. Astfel, accesibilitatea
acestui element pentru plante este influen{at6 de umiditatea solului.

Potasiul trece din sol la nivelul vegetafiei prin schimb in soluJie, iar
prin descompunerea resturilor vegetale potasiul r[m6ne in sol sub form[ de
ioni de potasiu, care reac(ioneazd la nivelul litosferei cu anionii de sulf,
fosfor, carbon gi azot. in acest fel se formeazi compuqi care pot fi
valorificaJi in mod direct de c[tre microorganisme sau plante superioare.

4.3.6.

Circuitul fosforului

Ciclul fosforului (fi9.24) este un ciclu sedimentar foarte lent, al

cirui rezervor principal il constituie litosfera. Rezervele de fosfor sunt
reprezentate de rocile sedimentare gi erupJiile vulcanice de pe uscat, care
cedeazd apelor de precipita{ii Ei celor de suprafa{r fosfa{ii din structura lor.
Deoarece fosforul nu formeaz[ componenJi gazogi qi este prezent in mod

natural in ap6 qi sol, prin rocile sedimentare qi depozitele de guano, ciclul

fosforului este strAns legat de circuitul hidrologic.

ELEMENTE DE ECOLOGIE PENTRU ING]NERI

72

Fig.24. Circuitul fosforului in ecosistemele terestre.

Fosforul, ca qi azotul, trmeazd in naturl un circuit inchis,

provenienfa sa in sol datorindu-se fosfalilor introduqi aici, pe cale natural[
sau artificiall. De la nivelul solului, el este preluat de citre plante qi mai
apoi, prin intormediul lan{ului trofic, de cltre animale. Prin moartea
organismelor, fosforul se reintoarce in sol, inchizdnd astfel circuitul acestui
element in ecosistemele terestre.

Reintoarcerea fosforului in circuit are loc pa(ial, prin procesul

tectonic de formare a lanlurilor muntoase. Sub acliunea acestui proces qi a
curen{ilor de ap[, o parte din sedimentele de adincime sunt aduse la
suprafala m[rilor qi oceanelor, de unde ajung pe platforma continental[. in
sol, pe l6ng[ fosforul anorganic dizolvat din rocile fosfatice qi depozitele de
guano, existl qi cantiteti insemnate de fosfor organic provenit din
descompunerea cadavrelor de plante qi animale.
Sub acliunea unor microorganisme specifice, substan[a organic[
moartd este supusi procesului de mineralizare in urma cIruia fosforul este
eliberat in forma sa solubil6. Compuqii fosforului din sol sunt preluali de
cdtre plante, de unde o parte din fosfor este preluat de animale, iar prin
excrementele acestora sau din cadavrele lor, fosforul ajunge din nou in sol.
in acest fel, fosforul este reintrodus intr-un nou circuit biologic. Pierderea
de fosfor poate fi compensatl parfial prin excrementele pislrilor ihtiofage
sau prin intermediul administririi de ingrdqlminte pe bazd de fosfa]i de
cltre om.

Transfer de energie Si materie in ecosisteme

4.3.7.

Circuitul sulfului

Cu toate c[ sulful se aflA sub forma unor compuqi gazoqi precum

hidrogenul sulfurat sai sulfat, cea mai mare parte a ciclului acestui element
este de naturd sedimentar[ qi are loc in hidrosferi qi litosferd.
Circuitul bio-geochimic al sulfului (fig. 25) se desfrqoarl prin
interacliunea circula{iei hidrologice cu procesele fizico-chimice qi biologice.
Schematic, hidrogenul sulfurat (H2S) p[truns in atmosferl suferl un proces
de oxidare pdn[ la sulfat (SO2). Acesta reaclioneazd cu apa, formdnd acidul
sulfuric (H2SO4) care este antrenat odat[ cu precipitaliile la suprafaJa
litosferei. Aici, in prezenla cationilor se transformd in sulfali, care sunt mai
apoi preluali de cltre plante qi incorpora(i in substan{e organice. in timpul
sintezei proteice, sulfafii sunt reduqi pdn[ la hidrogen sulfurat.
AtAt substan{ele organice existente in cadavrele de origine vegetal[
gi animal6, cdt qi cele provenite din excreJiile acestora, intr[ in circuitul
microbian, fiind supuse unor transform[ri complexe de reducere sau
oxidare. Hidrogenul sulfurat rezlltat din ciclul microbian poate reacfiona cu
oxizii metalici form6rld sulfuri insolubile. Oxidarea sulfurilor sub acfiunea
microorganismelor poate conduce la formarea de acid sulfuric, care, in
combinaJie cu metalele, formeazd compugi puternic poluan{i.

-{sirnilare

"ilifl..

./\}r*

*-_

h-oiluratori
{
ea.

Descornprurere

Desrompunatori

Rerl,rere

'

\
u

trLespilatie arraeroba

\/
\*'"*--/
Ba*terii fotosirrtetizante
Fig. 25 Circuitul sulfului in ecosistemele terestre.

tn mediile acvatice,

hidrogenul sulfurat este produs

de

microorganismele din straturile profunde sau din stratul de sedimente, unde

nu se poate acumula datoriti circulafiei verticale a apei.
Ciclul biologic al sulfului in naturE implicd patru tipuri de reac{ii:

mineralizarea compuqilor organici

ai sulfului realizatd

de

ELEMENTE DE ECOLOGIE PENTRU INGINERI

citre microorganismele de putrefac{ie. Sulfa{ii sunt utilizali direct de cltre

microorganisme pentru nevoile proprii, astfel ele regenercazd rezerva de
sulfat din natur6;
I I
oxidarea compuqilor anorganici pe cale biologicl de c[tre
bacteriile prezente in mediile acvatice;
' r
asimilarea compugilor anorganici qi incorporarea lor in
organismele vegetale qi animale vii;
.
reducerea sulfului qi sulfatului p6n[ la sulfuri. Aceasta se
poate realiza fie prin reducerea asimilatorie, de cltre organismele care reduc
doar cantit[1ile de sulfat necesare pentru satisfacerea nevoilor nutri{ionale,
fie prin reducerea dezasimilatorie, prin folosirea sulfalilor ca acceptori de
electroni in procesele de dezasimilare a unor substanle organice sau in
respiralia anaerobd. Acest proces se mai numegte qi respirafia sulfatului.

Capitolul 5.
POLUAREA MEDIULUI

Po luarea r eprezintd contaminarea mediului inconj ur[tor cu materiale

care interfereazd, cl srn[tatea uman5, calitatea viefii sau funcfia naturald a

ecosistemelor (biotop pi biocenoz[). Chiar dacl uneori poluarea mediului

inconjurltor este rezultatul unor fenomene naturale (vulcanii, minerale din
litosfer[ qi hidrosfer[, gazele rezultate din procesul de metabolism,
produsele de fermenta(ie) cea mai mare parte a substanfelor poluante provin
din activit6lile umane. sursele de poluare artificiale cele mai importante
provin din produc{ia de energie (nucleard, petrol, gaze nattrale, cirbune),
activitetile industriale (chimie, metalurgie, electronic[, farmaceuticd,
alimentar[) qi activitdlile agricole (ingrrgIminte, pesticide, erbicide, biogaz).
Deci, cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartd omul.
in funcfie de natura poluan{ilor in mediu exist[ poluare frzicd, care
este generatd de diverse radiafii, indeosebi de cele nucleare accidentale, cea
termic[, zgomote qi infrasunete, poluare biologici, creat[ de contamin[ri
microbiologice, ca unnare a introducerii abuzive sau accidentale a unor
specii sau varietd{i de specii qi poluare chimicr, provocat[ de produse
naturale, minerale sau organice, precum qi de substan(e de sintezd,,
inexistente inilial in naturi [21].
in funclie de efectele lor asupra ecosistemelor poluanlii sunt:
r
poluanli cu efecte directe - toxice, care aclioneazl astpra
structurii qi func(ionlri sistemului psihologic, molecular sau biochimic,
.
poluan{i cu efecte indirecte - ecologice, care actioneazd prln
alterarea mediului fizic sau chimic.
cele mai recente criterii de clasificare ale substan{elor poluante se
referr la toxicitatea acestora pentru organisme, poten{ialul lor de
bioacumulare qi biodegradabilitatea acestora. Din punct de vedere al
degradabilitS{ii in mediu exist[ poluan{ii biodegradabili reprezenta{i de

76

ELEMENTE DE ECOLOGIE

substante care se descompun rapid

in

procesele din naturi qi poluanlii

nedegradabili, care nu se descompun sau se descompun foarte lent in natur[.

Poluan{ii biodegradabili genereazd probleme de mediu atunci cdnd se
acumuleaz[ mai rapid decdt pot fi descompugi, in timp ce pentru poluan{ii
nedegradabili, odat[ ce apare contaminarea este dificil sau chiar imposibil s[
se indepdrteze din mediu fiind destul de persistenli.

De la emisia poluan{ilor de cdtre o surs[, natural[ sau antropic[,

aceqtia parcurg in timp un drum oarecare, pe parcursul cEruia pot suferi
transformiri frzice, chimice qi biologice sau pot r[mdne nealtera{i, afectdnd

astfel in mod direct sau indirect componentele ecosistemelor. Dinamica

poluanfilor depinde de propriet[]ile acestora dar qi de reactivitatea mediilor
pe care le traverseaz[. Astfel, comportamentul produselor chimice din
mediul depinde foarte mult de natura qi proprietifile chimice ale moleculelor
(solubilitatea in apl sau in grlsimi, volatilitate sau capacitatea de absorblie).
Substanfele existente intrunul dintre compartimentele biosferei pot
suferi procese de dispersie, diluare, volatilizare, sedimentare, resuspensie
sau degradare, prin intermediul metabolismul, hidrolizei, fotolizei, oxid6rii.
Aqa cum'se amintea qi mai sus mobilitatea substanfelor chimice in mediul
depinde in mare mdsurl de solubilitate, dependent[ qi ea factori multipli,
cum ar fi constanta lui Henry, care defineqte relafia dintre volatilitatea gi
solubilitatp a unei substanfe in api sau in solu]ie de sol, calitatea solu{iei sau
a substratului, qa. DacE insd substantele nu se metabolizeazd ele pot fi
concentrate in organisme prin intermediul proceselor de bioacumulare,
bioconcentrare qi bioamplificare) [3 1 ].

5.1. Poluarea atmosferei

Atmosfera absoarbe cantit[ti variabile de particule solide, lichide gi
de cltre surse naturale sau artificiale Surse de poluare
naturale sunt reprezentate de erup{iile vulcanice, plante qi alte fenomene ale
naturii qi sunt in general mai pulin importante, datorit[ frecvenlei reduse a
apariliei gi emisiilor reduse. Sursele de poluare artificiale reprezintd cele mai
importante surse de poluare a aerului qi rezult[ in cea mai mare parte din
activitetile industriale, mijloacele gi clile de transport qi sistemele de
incdlzire.
Poluarea antropicl a atmosferei reprezint[ introducerea de c[tre om
in mod direct sau indirect a unor substanfe sau energii care aduc prejudicii
resurselor biologice qi ecosistemelor. Poluarea atmosferei este determinatl
de difuzia' in atmosfer[ a substanfelor nocive sub forml solidd (praf,
gazoase emanate

77

Poluarea mediuhti

pulberi), lichid[ (vapori de ap[) qi gazoas[ (pulberi qi gaze toxice), care

modificd compozifia natural[ a aerului.
Poluanlii care ajung in atmosfer[ se diferenfiazd prin starea de
agregare qi propriet[lile thimice, astfel c[ ei sunt predispugi a fr nettraliza\t,
al"rpJ.ruli sau dep.rqi pe sol in propo(ie variabill. Prin efecte qi cantit6li cei
mai periculoqi. poluanJi atmosferici sunt considera(i:
. dioxidul de sulf care provine in special din arderea combustibililor
fosili. El se poate acumula qi genera ploi acide sau poate interacliona cu alli
poluanli ducind la aparilia ceJii toxice;
. oxizii de azot care provin in special de la activit[tile de transpofi 9i
au efecte similare cu dioxidul de sulf cu care de fapt se asociazd in mod
frecvent;

monoxidul de carbon care reztltd din arderile incomplete in

ilor fo sili ;
o dioxidul de carbon cafe reprezinti o component[ a aerului dar care
in acelaqi timp rezultd din arderea combustibililor qi care se poate acumula
in atmosfer[;
r ozonul care se formeazd prin mecanism fotochimic in prezen\a

moto arele

are utilize a zd, benzind s au arderi I e combustibil

gazelor de eqapament;

compuqii organici volatili care provin din arderile incomplete ale

combustibililor lichizi;
r metale grele care sunt eliminate in urrna proceselor industriale sau
combustia benzinei cu plumb;
o pulberi sedimentabile sau in suspensie rezultate din activitAti
industriale.
Poluarea urband a aerului este cunoscutd sub denumirea de smog.
Smogul este in general un amestec de monoxid de carbon qi compu$i

o.guni.i din combustia incompletd a combustibililor fosili. In timp

ce

smogul reac\ioneazl cu oxigenul, acizii organici gi sulfurici se condenseazl

sub form6 de picituri, intelind ceala. Smog fotochimic este cauzat de
combustia in motoarele cu producere de oxizi de azot Si eliberare de
hidrocarburi din combustibilii nearqi. in prezenla radialiei solare oxizii de
azot gi hidrocarburile s[ se combine, astfel c[ oxigenul se transformd in
ozon, agentchimic care aduce prejudicii organismelor qi atac[ cauciucul. in

urrna acestei reaclii hidrocarburile sunt oxidate

in

condenseazl qi formeazb o cea\dvizlbrld' qi pitrunz[toare.

substanfe care

ln timp poluanfi precum oxizii de sulf qi de azot se acumuleazd in

atmosferi qi selransform[ in acizi. Majoritatea poluanJilor sunt spdlali de
cltre precipitaJii qi in acest mod pot apdtea ploile acide, cu efect nociv
asupra componentelor biotice qi abiotice ale ecosistemelor.

78

ELEMENTEDEECOLOGIE

O alt[ probleml catzatil de poluarea aerului este incllzirea globalS,

concretizatl printr-o creEtere a temperaturii Pimdntului cauzatd de
acumularea unor gaze atmosferice precum dioxidul de carbon. Dioxidul de
carbon impreun[ cu alte gale cunoscute sub denumirea de gaze cu efect de
serd atenueazd c5'ldura disipatl de Pimint. Aceste gaze insl nu au gi un
efect de blocare a radia{iil6r solare ceea ce face ca temperatura la nivelul
biosferei s[ creasc[, ceea ce poate induce schimbdri climatice cu grave
asupra ecosistemelor.

Productia excesiv[ a compuqilor care con]in clor cum ar fi

clorofluorocarburile (CFC) a condus la distrugerea stratul de ozon
stratosferic, cre6nd o gaur[ in acesta deasupra Antarcticii. Ca rezultat,
radialia ultravioletd emis[ de Soare ajunge la suprafa{a Pimdntului afectAnd
biocenozele.

5.2. Poluarea hidrosferei

J

Din apele dulci lichide existente pe Terra doar o mic[ cantitate se

estimeazi ca fiind prelevabild pentru consumul uman. Astfel, deqi apa
reprezintl este o resurs[ regenerabil[, tindnd cont de creqterea puternic[ a
consumului de apd in ultimele decenii gi de variafia sezonierd gi geografic[ a
surselor, putem afirma cd apa devine insuficientl planetei. in acest context,
principala restric{ie este legat[ de calitatea acesteia, care a inceput sd se
degradeze din ce in ce mai mult suferind modificlri de natura ftzicd,
chimic[ qi bacteriologica.
Poluarea apei reprezintl modificarea compozi{iei sau stlrii apelor ca
urrnare a activititilor umane care genercazd probleme legate de
imposibilitatea utllizdrii lor pentru anumite folosinte. Poluarea apelor este
un proces complex deoarece apele constituie sisteme complexe in care
componenta vie joac[ un rol foarte important. Ca qi in cazul atmosferei qi
apa poate fi poluat[ din surse naturale prin intermediul materiilor solide in
suspensie provenite din fenomenele de eroziune, acizilor qi bazelor provenili
din dizolvarea rocilor sau ploi acide, materie organic6 provenit[ din
fenomenele naturale de mineralizare, compuqilor metalici naturali,
radionuclizilor sau microorganismelor. Aceste surse sunt de tip difi:z, frrd o
localizare precis[ qi dificil de controlat [26].
in ceea ce privegte sursele antropice de poluare a apei distingem
deverslri de ape reziduale industriale, ape meteorice, nlmoluri, ape uzate
menajere sau microorganismelor patogene. in apele de suprafa{a poiuarea se
manifest[ in principal prin diminuarea con{inutului de oxigen dizolvat,

79

Poluarea mediului

prezen\a produselor toxice, proliferarea vegetatiei acvatice

;i

modificarea

fizicd a receptorului.

Poluanlii ajungi in mediul acvatic suport[ diverse transform6ri

fizico-chimice care conduc la neutralizarea sau imobilizarea lor in compuqi
insolubili care mai apoi sedimenteazd. in acest mod efectul poluant poate fi
indep6rtat. insi atunci' cAnd ritmul deverslrilor depiqeqte capacitatea
mecanismelor naturale de autoepurare apare un fenomen de degradarc a
apelor.

Apa menaj erd, apa industrial6 qi produsele chimice folosite in

agriculturS, cum ar fi lngrdg[mintele gi pesticidele reptezinld" o surs6
importantd a polu[rii apelor. Astfel, ingr5q[minte chimice precum fosfalii qi
nitralii folosili in agriculturd alung la nivelul ecosistemelor acvatice, unde
contribuie la amplificarea yrtezei de dezvoltare a organismelor vegetale.
Creqterea cantitetrii de nutrienli minerali qi organici din aport extem, pe
lAngi cei provenili din procesele naturale de mineralizare, determin[ aparifia
procesu lui de eutrofi zare.
Apele pot fi poluate chimic sau toxic, aceasta realizdndrt-se prin
deversarea de substan{0 organice inexistente in natur[ sau substan]e
anorganice in stare dizolvatd, care au in general toxicitate ridicatS. Poluarea
de natur[ fizicd a apelor poate lua forma poludrii cu materii in suspensie qi
sedimentabile qi polu6rii termice. In primul caz efectele care apr sunt legate
de sc[derea transparen]ei apei, in timp ce pentru poluarea termicd acestea se
manifestd prin sc[derea solubilit[(ii oxigenului qi implicaliile acesteia in
desfEgurarea vielii acvatice. Fenomenele de eroziunea contribuie la poluarea
apelor, astfel c[ plmdntul qi nlmolul transpoftate de ape pot s[ blocheze
cursul acestora cu repercusiuni asupra vegetafiei acvatice.

5.3. Poluarea litosferei

Solul reprezintI stratul viu de la suprafafa litosferei care se afl6 intro continu[ evolu{ie sub influen{a factorilor pedogenetici qi care permite
dezvoltarea ecosistemelor vegetale. Poluarea solului reprezintd dereglarea
funclionirii normale a acestuia ca suport qi mediu de via{a pentru
ecosistemele naturale sau antropice. Poluarea solului se manifestl ca o
degradare fizicd prin compactarea qi distrugerea structurii solului, chimicl
prin poluarea cu metale grele gi modificarea pH-ului gi biologic[ prin
poluarea cu geffneni. Solul este un sistem strategic al biosferei care
contribuie la autoepurarea acesteia prin sisteme de biodegradare multiple pe
care le pune la dispozilia ei.

80

ELEMENTEDEECOLOGIE

Metodele iralionale de administrare a solului au degradat serios

calitatea acestuia 6i au accelerat eroziunea. Solul poate fi poluat in mod
direct prin deversiri de degeuri, ingr6qSminte sau pesticide, sau in mod
indirect prin depunereala nivelul acestora a agen{ilor poluan(i emiqi inilial
in atmosferl sau hidrosfer[. La poluarea solurilor prin intermediul agentilor
poluanfi din atmosfer6, se observ6 ci solurile cble mai contaminate se aflI in
preajma surselor de poluare, iar pe misurd ce indl{imea coqurilor de
evacuare a gazelor contaminate creqte, nivelul contaminarea scade dar
regiunea contaminat[ se extinde ca suprafa{5.
Nivelul contamin[rii solului depinde db regimul ploilor, deoarece
acestea spald atmosfera de agenfii poluanfi qi ii depun pe sol, dar in acelagi
timp spali qi solul contribuind la vehicularea agen(ilor poluan{i c[tre
emisari. Ins[ ploile pe l6ngd aspectul benefic al spil[rii atmosferei qi solului
au qi o contribulie negativ in ceea ce priveqte contaminarea in adAncime a
acestuia.

kigalia necorespunziltoare in zonele in care solul nu este drenat bine

poate avea carezultat depozite de sare care inhib[ creqterea plantelor qi pot
conduce la lipsa
Deregl6rile solului generate de fenomenul de poluare se manifest6
prin fenomene de compactare, poluarea solului cu metale grele, germeni,
pesticide qi ingr[q[minte, modificarea ph-ului solului, g.a.

recoltei.

5.4. Conservarea mediului

Toate organismele vii prin activitetile pe care le desfiqoard aduc
modificiri mediului, iar din acest punct de vedere nici omul nu face
exceplie. Astfel, odatd cu creqterea demografici qi dezvoltarea economici
implicaliile activitdlilor umane la nivelul ecosferei au fost din ce in ce mai
mari. Yiteza cu care oamenii modific[ componentele biodiversit[1ii,
gravitatea modificdrilor qi consecinfele acestora sunt frr[ precedent in
istorie. tn funclie de circumstanfe, activitlfile umane pot creqte, men]ine sau
diminua diversitatea ecosistemelor, deqi tendinla general[ a fost de sc[dere
permanent[. Impactul antropic asupra biosferei este evaluat prin prisma
modificirilor aduse in structura speciilor [26].
Existenfa tragediilor de mediu au impus de-lungul timpului
adoptarea unei legislafii specifice pentru a permite repara distrugerilor
anterioare ale polu[rii necontrolate qi pentru a preveni viitoarele contaminlri
ale mediului. Regulamentele qi legislafia au dus la un considerabil progres
in diminuarea polulrii biosferei in {6rile dezvoltate, astfel cI vehiculele din

82

ELEMENTEDE ECOLOGIE

Impactul ecologic al unor activitflIi antropice sau naturale poate fi

complex, cu efecte multiple in spaliu, concomitente sau succ-esive in timp.
Adeseori, efectele mai pu{in vizibile pot avea consecin{e de duratd 6i
amplitudine mai mare, ceea ce distruge echilibrul dinamic qi stabilitatea
ecosistemelor [31].

CURSUL 2
n&. Prelevarea( recoltarea probelor)

*L

Conservarea qi transportul probelor;

+h Pregitirea probei de laborator;

s& Misurarea propriu

- zisd';

,&

Exprim area rezultatelor analizei

1.

Prelevarea(recoltarea) probelor

PROBA este o cantitate de material, de m[rime variabild, izolatd din intreaga

masd de material supus[ controlului chimic, cu respectarcaa2

condilii debazd:

reprezentativitatea, sau altfel spus, compozilia po(iunii recoltate sd reflecte c0t

mai fidel compozi(ia intregului material investigat;

compozi{ia qi calitatea materialului controlat

sd

NU

se

modifice din cauza unor

tehnici defectuoase de prelevare sau a unor condilii incorecte de pregdtire

9i

conservare

tn acest scop, se consideri materialul respectiv ca o populalie statistic[ formatl

dintr-un num[r infinit de unitali(serii statistice). Proba reprezentativ[ de apd, aer sau sol
este , de fapt, suma mai multor probe individuale a cdror recoltare trebuie sd

fie insotritl

de un numdr cdt mai mic de erori sistematice. De aceea, recoltarea propriu -zisd este
precedat[ de elaborarea unui progam de colectare

gi de stabilire a metodelor

de

prelevare, pe baza imbindrii ra[ionale a unei multitudini de factori, intre care cei mai
importanfi sunt:
a)punctele gi frecven[a de recoltare a probelor;

b)tipul probelor recoltate;

mdrimea qi numdrul probelor prelevate
a)Punctele $i frecventa de recoltare a probelor de apd. aer. sol

in

functrie de distribu[ia spafiali sau temporald

, uniform[ sau

neuniformd a

valorilor indicatorilor monitoriza(i in apd, aer sau sol, se disting urmdtoarele modalit[1i de
alegere a centrilor de recoltare a probelor:

cantitdti de material;

pr o gnozatd a p oluanli lor

b)

Tipul probelor recoltate

Din punctele reprezentative, selectate pe baza acestor metode, se pot recolta

categorii de probe:

l.

probe individuale (elementare), care se izoleazd la un moment dat 9i dintr-un

anumit loc, din intreaga masi monitoizat. Recoltarea probei individuale poate fi
descrisd ca

,,fotografiere la minut a unei populafii {int6";

2. probe compuse (compozite),

care se

oblin prin amestecarea unui numdr cAt mai

mare de probe elementare. Degi combinarea probelor elementare se soldeaz6 cu

pierderea unei pd(i de informalii asupra materialului investigat, proba compus[

astfel obfinutd este consideratd "imaginea sa de ansamblu" '

Un dezavantaj major la probelor elementare qi compuse este necesitatea extragerii

unei

po(iuni de material pentru analiz5'. Drept consecinfd, niciunul dintre

probe nu poate

fi utilizat pentru

aceste

tipuri

de

monitorizarea continud a variafiilor temporale ale unor

parametri caracteristici unei populafii finta. Acest obiectiv devine realizabil prin
intermediul recoltdrii in situ,

in

care un senzor analitic introdus direct

in

materialul

monitorizat surprinde permanent toate modific[rile, lard a se recurge, frzic,la izolarea

probe elementare.

de

c) Num[rul si mdrimea probelor prelevate se calculeazS, pe baza unor

rela(ii

matematice bine stabilite. De exemplu, intre mdrimea unei probe recoltatd la intdmplare,

m, qi deviafia relativ[ standard procentuald; R2, asociatd acestei opera]ii este valabili
urm[toarea relafie de dependenf[:

mR2: K,
in care K. este o constantd de recoltare egal[ numeric

cu

masa unei probe la a cdrei

recoltare se produce o devia{ie relativ[ standard procentuald de +1o/o.

Metodele de recoltare

a unor probe reprezentative de apd, aer) sol sunt

standardizate qi depind de:

.
o
.

starea de agregare a materialului;

tipul qi stabilitatea poluantului ce urmeazd a fi determinat;

concentra[ia acestuia in factorul de mediu monitorizat.
Fiecare probd prelevatd din factorul de mediu monitorizat este insolitd de o fisd de

recoltare ale cdrei aspecte generale vizeazd:

data gi locul recoltdrii,

scopul analizei;

tipul poludrii

2. Conservarea gi transportul probelor

in conformitate cu parametrii ecosistemului momentul izolirii probei din mediul

ei natural este marcat de desfEqurarea unor procese interne de ,,relaxare", soldate, pe de o

parte, cu modific[ri rapide ale unor indicatori de calitate, iar, pe de altd parte, cu
nealterarea indelungatd

a caracteristicilor altora. ln acest context, se impune

tratarea

probelor, chiar la locul de recoltare, cu substanle care au rolul de aintlrzia, impiedica sau
masca degradarea, prelungind astfel timpul de pdstrare a probelor.

stabilitatea indicatorului ce urmeazS a

fi

mdsurat, se pot utiliza urmdtoarele categorii de

substanfe:

o
o

in funclie de tipul qi

substante care ac\ioneazd, impotriva degraddrilor chimice;

substante care aclioneazd, impotriva degraddrilor fizice

substanfe care ac\ioneazd impotriva degradirilor biologice

Reugita controlului chimic este condiJionat[

gi

de modul gi condiliile

in care, pe

durata transportului probelor c[tre laboratorul de analize se asigur[ invariabilitatea

caracteristici lor de cal itate vizate. Astfel

- flacoanele cu probe de apd se transportd in ambalaje izoterme qi care sI le fereascd de

gocuri;

- principala restriclie care se impune in cazul probelor de aer, mai ales in cazul recoltdrii
pulberilor este aceea a ambaldrii corespunzdtoare a dispozitivelor de re{inere care trebuie
sd

fie ferite de prdfuire in timpul transportului;

- probele recoltate din sol trebuie sI fie protejate de acfiunea razelor solare pe parcursul
transportului.

3.PregEtirea probei de laborator

in scopul aducerii sale intr-o formd care sd permita mdsurarea

caracteristicile sale, proba se supune unui tratament fizico

uneia dintre

chimic, care include

succesiune de operalii. Dintre acestea, cele mai reprezentative pentru probele de mediu,
sunt:

componenta ce urmeazd a

ft

dozatd(prin evaporare, congelare, cosedimentare);

amestecuri de acizi;

1)

Mascarea

Metodele de mascare analitica urmdresc blocarea acliunilor interferen{elor prin

adSugarea de substanfe complexante sau oxido

B)

reducdtoare(tabelul

Separarea

Metodele

de

separare sunt utilizate pentru scoaterea

componenlilor interferenfi, fie a speciei de analtzat Ele pot

urmeaz6:

l)

din

sistem,

fie a

fi clasificate, dupd cum

metode mecanice: decantarea, filtrarea;

metode frzice:.distilarea, electromigrarea;

metode frzico

- chimice:

cromatografia, extrac[ia cu solven]i;

metode chimice: precipitarea, coprecipitarea

Tabelul 1. Substanle aplicabile in mascarea analiticd

4.Misurarea propriu

- zisl

Pentru mdsurarea indicatorului monitorizat se pot folosi toate metodele de analizd

studiate de chimia analiticd

in terminologia

modern[, specia investigatS se numegte analit,

iar restul

componen{ilor unei probe reprezintd matricea acesteia. Un analit (de exemplu(A) poate fi
descris qi ca un sistem analitic. Sub ac[iunea unui semnal de intrare (reactivul analitic R)

se produce

perturbare

sistemului, adicd modificarea structurii gi

analitului (reaclia chimicd A +

R-P),in

compozitriei

urma clreia se genereazd produsul de reaclie P,

cu propriet6Ji ugor observabile qi mlsurabile, care constituie semnalul de ieEire.

Analiza chimicd se bazeazd pe reaclii chimice, particularizate prin indeplinirea

simultani a urmdtoarelor cerinfe:
- conduc la transformarea practic total[ a reactan{ilor in produqi de reac[ie;
- se desfrgoari cu vitezd mare;

- sunt perceptibile ( decurg cu un efect

uqor observabil: schimbarea de culoare, aparilia

unui precipitat, degajarea unui gaz);

- sunt stoechiometrice;
- permit identificarea qi/sau determinarea unei cantitdli minime de analit (sunt sensibile);

- sunt selective( caracteristice unui num[r ctt mai mic de specii chimice);
- se efectueazdqi se controleazd ugor.
O metodd de analizd chimicd poate fi definit[ ca o surs[ de informafii legate de
natura gi con[inutul componenfilor dintr-o prob[. Ob]inerea de informa]ii asupra unui
analit, printr-o metodd de anahzd, presupune un ansamblu de opera(ii a c[ror efectuare
necesit6:

.
r
.
.

o anumit[ tehnic6;
aparaturd qi instrumente adecvate;

reactivi;
substanle auxiliare.
Cele mai importante criterii de clasificare gi tipurile corespunzdtoare de metode de

analizd sunt sistematizate in tabelul 2.

Tabelul2. Clasificarea metodelor de analizd chimic[

__,

._gr"ilsri*l.ds.s]glg$.Ig*

Nivetul de,iffifmatiiibferite

Obiectivul

,r

urmlrit

"

.".,*".. ,.,I[$,84

calitativi

'.
'
o
o

.q..I**ili":1*

.*__._-.",_

semicantitativi
cantitativ[
de seParare
de identificare

; ;;;i;.;i,;,.

cantitativ5(dozare)

N*tura probei de analizat

'$no*anici

Cantitatea.relativl a
componenfilor dintr-o

Scopul

practic

probl

- organlca
a macrocom,trr.onCnfilor
) a microcomponenfilor(urme)
o de marcare
t rapide

"-.""

-"

4e-*"r[rlmt

Metodele de analizd calitativd indeplinesc funcfia de identificare(decelare,

detectare, recunoagtere) a speciilor chimice prezente intr-o prob6.

Rezultatul unei metode de analizd semicantitativd nu poate fi exprimat in valori

precise. Metodele semicantitative

unei specii chimice.

in

ofer[ numai estimdri aproximative asupra conjinutului

acest scop, se utilizeazd, frecvent ,,kituri", respectiv truse cu

reactivi pentru teste colorimetrice, care permit evaluarea aproximativd a concentrafiei

unor gaze toxice din atmosfer[.De exemplu, in controlul calitafii aerului se bucurd de

in tuburi care confin reactivi selectivi.

dezvoltate dupl pdtrunderea aerului in tub este in str6nsl

larg[ aplicabilitate testele care se

Lungimea zonei colorate

efectueazd

corelalie cu concentralia poluantului din aer.

Prin metode de analizd cantitativd (de dozare)se determin[ conjinutul

concentra[ia unuia sau

sau

a mai multor componenfi dintr-o probd. Sunt guvernate de

dependenfa dintre valoarea (sau variafia) unei proprietd[i P specifice speciei de analizat qi

concentra{ia acesteia (C): P

f(C). in funclie de proprietatea mdsuratd gi de aparatura

utilizatL, metodele de analizd cantitativd pot fi subdivizate,in:

metode chimice(clasice) de analizd1'

metode fizico

chimice(instrumentale).

Caracteristicile definitorii ale oric6rei metode de analizl sunt:

a)Sensibilitatea descrie capacitatea unei metode de analizd, de a permite identificarea

gi/sau determinarea unei cantitAti c6t mai mici de analit.

b)Selectivitatea exprim6 ,,afinitatea" unei metode analitice pentru un num[r limitat de

.a

specii chimice.

In condilii experimentale bine stabilite(in care selectivitatea

este

accentuatl), o metodd de analizd, chimic[ poate deveni specificl unui anumit analit.

c)Exactitatea se referd la concordanfa dintre rezultatul unei analize gi valoarea absolutl

a

m[rimii mdsurate.

d) Precizia este definitd ca reproductibilitatea rezultatelor furnizate de o metodd de

analizd,.

e)Domeniul de concentra{ie

pentru determinarea macrocomponen}ilor( componenli

principali prezen\i in propo(ii care depdqesc 1Yo gi, respectiv componenli secundari,

al

clror con{invt variazd intre 10-2 gi l%) sunt recomandate metodele chimice;
dozarea

pentru

urmelor (care se g6sesc in cantitAti mai mici de t}-zYo1 se preteazd metodele

instrumentale.

Sistematizarea metodelor analitice pentru m[surarea agenfilor poluanli este

extrem de

dificil[, din urmdtoarele motive:

- numlrul mare al poluanlilor este in continu5 cregtere, deoarece progresele tehnologice

sunt asociate cu noi substan(e utilizate ca materii prime sau ca produse intermediar sau
care

rezultl ca degeuri;

- diversitatea surselor de poluare qi varietatea chimismului agenlilor poluan[i;

- spectrul larg al acfiunii fiziologice

poluan]ilor impune cerinle diferen[iate in

ceea ce

privegte sensibi litatea metodelor anal itice.

Determinarea cantitativ[ a unui poluant se bazeazd pe o reaclie analiticd riguros

selectatd gi pe un instrument de mdsurare.

tn funclie de tehnica experimentaldutilizatd, metodele de analizd cantitativd pot fi

chimice(clasice) qi instrumentale(tabelul 3),

Metodele chimice (gravimetria, titrimetria, gaz-volumetria) sunt directe

(absolute). Se bazeazd pe mdsurarea directd a masei, respectiv a volumului. Se
evidenfiazd prin simplitate,precizie gi costuri mici, dar sunt cronofage qi poluante.

Tabelul3. Metode de analizl cantitativl

Metode instrumentale

Metode chimice

=ffi-t=:**Tf
etc.

t$

,llIF#

*s$l
ili:i:..

GAZVOLUMETRIA

'{'iri.lrrj*F:gEfi

Metode magnetice: spectrometria de rezonanla magnetlca

(RMN); spectrometria de rezonan(I magneticl de spin (RES)

.=M,c&,4,Eti*##u

n,g

c=

.riria=:=:ir

Metode termice : termogravimetria

fu,;,ir'=*=*..Y=ffiu;;=r:.;.-=i-

1.

4,#{t#.e.F,*;#"*.$ .d=$u[ li.*x u6na3-t

Metode combinate: cromatografie de gaize - spectrometrie de masl

(CG

SM); extracfie

spectrometrie in UV

Metodele instrumentale (denumite gi fizico

aparatura gi instrumentalia la care apeleazl

- VIS etc.

chimice) se particularizeazd prin

in scopul m[surdrii unei proprietdli fizice

de

natur5 electric[, opticS, termicd etc. (tabelul 3.), dependentd de natura gi confinutul
componen[ilor din probd. Se mai numesc gi metode relative sau comparative, deoarece
necesitd probe de concentrafie cunoscutS, cu ajutorul cdrora se efectueazd etalonarca
aparaturii. Se caracterizeazd prin sensibilitate qi selectivitate ridicate, dar sunt mai puJin
exacte gi necesitd aparatur[ speciald qi personal calificat.

Versatilitatea unei metode de analizd a unui poluant nu este dat[ de actualitatea

datelor pe care le furnizeazd. Attfia timp c6t fumizeazd valori relative,

analizd

igi

gdsegte utilitatea

in

metodf, de

stabilirea tendinlelor nivelurilor poluanlilor, evaluarea

impactului lor qi localizarea surselor de poluare. Se impune ca in paralel cu utilizarea

metodelor deja existente sd se incerce

gi valorificarea

progreselor

din tehnicd

qi

instrumenta(ie.
5. Exprimarea rezultatelor analizei

Indicatorii pot fi adesea exprimafi fie prin valori absolute (numere sau cantit5ti)
sau

prin

valori relative (%).

in func(ie de situalie,

unele pot

fi

mai relevante

dec0t

celelalte, sau am6ndoud pot fi la fel de importante.

in studiul evolufiei, indicatorii absoluJi qi cei relativi nu arati neap[rat

aceeagi

tendin{6. Aqadar, indicatorii absoluli qi relativi trebuie considerafi complementari qi, in

anumite cazrri, trebuie sI fie prezenli impreund in setul de indicatori
Formele uzuale de exprimare arezultatelor in controlul calitafli mediului sunt:

pentru exprimarea concentrafiei substanJelor poluante din atmosferS,

se

utllizeazd diferite moduri. definite in tabelul 4.

- Determindrile cantitative efectuate pe probe de apI au ca obiectiv stabilirea propo(iei

dintre o substan{d in unit[1i de masd(mg, pg sau ng) qi apd, in unitdli de volum( de reguld
f1Am3;). Agadar, cele mai utilizate forme de exprimare a concentrafiei speciilor chimice

din ap[ sunt: mg/dm3, pgldm3, ngldm3. Deqi nu este preferatd, din cauza confuziilor pe
care le poate crea, exprimarea concentrafiilor sub formd de p6(i per million se refer[ la:
1

ppm:

I g de analit per 106 g de apd :

1 g de analit per 1000 dm3 de apd:

analit per dm3 de ap[.

Tabelul4. Exprimarea concentra{iei poluan(ilor din aer

10

I mg de

ffieiepre,intaraportuldintremasauneisubstan}e9iunitateade
mas[ de sol uscat gi macinat gi se exprimd, cel mai frecvent in mg/kg'

in scopul prezentarii rezultelor unei analize intr-o form[ adecvatd care sd permiti
unor
totodatd gi verificarea valorilor experimentale oblinute, Se poate recurge la calculul
parametri statistici.

11