ntr-o zi un norior uor, abia nscut, care

strbtea cerul lsndu-se transportat

cu delicatee de vnt, fericit i uimit
pentru minuniile ntlnite

s-a trezit c zboar peste deert.

Era de-a dreptul ncntat
de formele deosebite
pe care nisipul le-a creat,
i, atras de o dun de nisip,
se opri deasupra ei
pentru a o vedea mai de aproape.
Duna a observat-o i i-a spus:
Fii atent, s nu te apropii prea mult,
altfel cldura mea i va stoarce ploaia!

Dar noriorul, din ce n ce mai curios,

ntreb:
Cine eti?
i-e fric poate de ploaie?
Duna, care avea o mare simpatie
pentru toi norii, rspunse:
M numesc Duna
i visul meu cel mai mare
este s fiu din nou acoperit de iarb
i s vd
mcar o dat n viaa mea
o floare

Atunci noriorul i spuse:

Te-a putea ajuta eu?
Ce a putea face pentru ca tu s
nfloreti?

Duna, cu voce grav, rspunse:

Numai ploaia ar putea face acest
miracol,
dar tu ar trebui s renuni
s vezi oceanul ctre care te ndrepi

Noriorul,
dup ce a reflectat un pic,
s-a strns
cu toate forele,
i se porni o abundent ploaie
dttoare de via

Duna nu mai vzu noriorul,

dar n urmtoarea diminea multe,
timide
i gingae floricele
se nveseleau reacoperind-o

Nimeni nu are o iubire mai mare

dect aceasta:
ca cineva s-i dea VIAA
pentru prietenii si

Isus,

In 15,13