Nehotrrea treptelor

Un pas n sus, un pas n jos,

mereu ne pare de folos
s tot urcm i coborm
de parc-am fi pe-un alt trm.
Ne amgim c tot urcm,
c din cea via tot mucm,
c o trim plenar mereu.
Dar unde e sufletul meu?
Suind cobor n amgire
i uit mereu de-a mea sim ire,
iar cobornd tot sui mereu,
spre acel biet, sufletul meu.
Se
M
i
pe

schimb oare sensurile?

tot ngn cu gndurile
tot atept s n eleg
unde sunt i unde merg.

ntreaga via -i o povar?

O tot strbat, precum o scar,
pe care urc sau m cobor
n cele lumi a visurilor.
M-ndrept spre vise cnd cobor,
cnd urc sunt tot n lumea lor,
doar sensul parc s-a schimbat,
urt, frumos, au sucombat!
M uit cu
m duc la
s-mi dea
al vie ii

team mprejur,
EL ca s-L conjur
adevratul sens
mele-n univers.

O treapt-n sus, o treapt-n jos,

dar cui s-i fie de folos
dac nu tim un rost a da,
tot mergnd pe alturea?
i dac sus i jos nu sunt
sensuri reale pe Pmnt?
Dac e doar o amgire
indus de-a noastr gndire?
Poate c totul este plat,
n-am cobort, nici n-am urcat,
ci doar am mers pe-un plan fecund,
i-am avansat nspre profund.
Urcm n jos, coborm sus,
ne ndreptm ctre apus,
ne amgim c ast via
e toat plin cu verdea ,
c trebui s sim im frumos,
cobornd sus, urcnd n jos.

Mugur Clin, noiembrie 2015