10.

Formele gindirii logice

1.1
Identificati si caracterizati formele gindirii logice
Logica tradiional a studiat gndirea sub aspectul formei sale, fr coninut.Gindirea in mod traditional,cunoaste 3forme logice:
Notiunea-Noiunea este form logic fundamental care reflect caracteristicile necesare, general sir epetabile ale unei clase de
obiecte. Noiunea are compoziie dual parile sale fiind continutul sau intensiunea i sfera sau extensiunea. Noiunea se exprim
n cuvnt.Intesiunea sau coninutul noiunii este mulimea nsuirilor caracteristice clasei de obiecte desemnat de noiune.
Judecatareste forma logic fundamental, caracterizat prinfaptul c afirm sau neag ceva despre ceva i n consecin are
nsuirea da a fi adevrat sau fals adic are valoarede adevr.Raionamentul este forma logic fundamental constnd ntr-o
conexiune ordonat de judeci n vederea dobndirii unor judeci noi.
1.2
Gasiti asemanari si deosebiri intre formele gindirii logice si redarea acestora
Notiunea exprima elemente esentiale definitorii ale unei clase de obiecte.Judecata exprima relatii intre notiunicaracterizandu-se in
propozitii ce afirma sau neaga ceva despre altceva. Prin urmare judecatile nu pot fi decatpropozitii afirmative sau negative.O
propozitie interogativa sau exclamativa nu ofera informatii.Rationamentul este oimbinare de judecati prin care gandirea plecand de
la cunostintele date deriva din acestea cunostinte noi. Exista mimulte tipuri de rationamente, deductive (de la general la particular)
sau inductive (de la particular la general
1.obiectul de studio al logicii juridice
1.1 definiti obiectul de stucuiu al logiciii juridice
Obiectul de studiu al logicii l constituie gndirea, legile i formele gndirii corecte, procedeele i operaiile gndirii prin care omul
cunoate lumea din jur i pe sine. Logica cerceteaz mecanismul activitii intelectuale a omului care are drept scop obinerea
cunotinelor adevrate despre realitate. Ea este o tiin general a raionamentelor, explicnd regulile prin care pot fi construite
raionamentele corecte. Logica este o tiin teoretic (nu poate folosi observaia, experimentul), dar are deschideri practice.
logica n sensul cel mai restrns al acestui cuvnt, are ca obiect studiul propoziiilor (enunurilor, judecilor) i al raionamentelor
(inferenelor) lund n considerare forma lor i fcnd abstracie de coninut.
Obiectul preocuprilor noastre l va constitui n special logica formal i aplicaiile sale n sfera dreptului. Logica formal se
preocup de formele procesului de gndire, cum ar fi noiunea, judecata, raionamentul, ipoteza, demonstraia; de legile crora li se
supune gndirea abstract; de modurile de demonstrare a adevrului sau falsitii cunotinelor.
1.2caracterizati prin utilizarea metodei comparatiei problemele ce formeaza obiectul de studio al logicii juridice.
1.3 argumentati importanta posedarii cunostintelor delogica juridica
Cursurile de logica juridical au ca scop pregatirea viitori;or juristi in vederea utilizarii formelor si regulelor logocoo in teoria si
tehnica dreptului.
Examinarea esenei logicii presupune abordarea problemelor cunoaterii n general, a scopurilor acesteia. Scopul principal al
cunoaterii este obinerea adevrului. Logica examineaz cum anume trebuie s aib gndirea, ce reguli trebuie s fie respectate
pentru ca s fie realizat adevrul. La fel ca i n cazul cunoaterii prin intermediul organelor de sim, la treapta senzorial a
cunoaterii, i n cazul cunoaterii la nivelul gndirii abstracte, se poate obine att informaie adevrat, ct i informaie fals.
Logica este un instrument pentru aflarea i ntemeierea cunotinelor adevrate i descoperirea i eliminarea opiunilor false. Ea are
scopul de a ajuta la obinerea cunotinelor adevrate despre lume. Avnd o aa orientare gnoseologic, logica opereaz cu noiuni
ca gndire corect i valoare de adevr. Adevrul se refer la coninutul gndurilor, iar corectitudinea la formele lor.
n sfera dreptului adevrurile se exprim n legi. n cadrul logicii juridice, n procedura judiciar, pentru fiecare caz aparte se
gsete un singur adevr juidiciar, obinerea cruia se realizeaz prin aplicarea la fapta sau evenimentul cu consecine juridice o
norm sau principiu de drept. Stabilirea adevrului juridic i, deci, darea unui verdict corect, depinde de nivelul de cunotine
profesionale, de capacitatea de a aplica legislaia ntr-o situaie concret.
n drept se poate vorbi i despre un adevr sub un dublu aspect, al identitii actului sau faptului supus cercetrii cu actul sau faptul
rezultat din cercetare (adevrul faptic), ct i al concordanei pe linie juridic dintre acest act sau fapt cu termenii normei sau
principiului de drept a cror aplicare se face (adevrul normativ)
Juritii nu ar trebui s comit greeli, pentru c de deciziile luate de ei, de acel adevr juridic pe care l stabilesc, depinde soarta,
uneori i viaa unui om. Dar acest lucru este posibil. Tocmai de aceea nvinuiii au dreptul la apel.
6.teoria termenului juridic
1.1 relatati despre caracteristicile generale ale notiunii ca forma a gindirii
Noiunea este una dintre principalele forme de gndire, n care se reflect obiectele cu caracteristicile lor principale. n noiuni
obiectele sunt delimitate (mintal) dintr-o mulime de obiecte i generalizate n clase n baza unor semne comune.
Noiunile reflect obiectele din realitate, reflect lucruri, procese, oameni, fenomene, evenimente, relaiile i legturile acestora.
Dar noiunile au i o anumit independen fa de obiectele realitii. Ele pot s reflecte obiecte, care nu exist n realitate din
poveti, idealizri, etc. De asemenea, noiunile pot s apar naintea obiectelor, cum ar fi n cazul cnd se ncearc obinerea unor
noi materiale, construirea unor noi mecanisme. Se ntmpl ca obiectele s dispar, dar noiunea s rmn, de exemplu, dinozaur
sau mamut. Pe parcursul dezvoltrii istorice a omenirii apar mereu noiuni noi.
Noiunile ndeplinesc mai multe funcii, dintre care cele mai importante sunt:

funcia cognitiv noiunea este un rezultat al procesului de cunoatere, dar, de asemenea, ea servete drept mijloc de
cunoatere. n procesul formrii noiunii, de obicei, se dezvluie cele mai generale caracteristici ale obiectelor, se relev esena
acestora.

funcia comunicativ n noiuni se fixeaz cunotinele obinute despre obiecte i cu ajutorul noiunilor oamenii transmit
aceste cunotine altor oameni i altor generaii. n acest mod se asigur continuitatea spiritual a generaiilor.
Noiunea este cea mai simpl form de gndire, totui, ea are dou elemente structurale: coninutul i sfera, dou aspecte unul
cantitativ i altul calitativ.
Coninutul noiunii, este ansamblul de caracteristici eseniale ale obiectelor, gndite n noiunea dat.

Coninutul reprezint informaia principal despre obiecte

Sfera noiunii, este reprezentat de mulimea de obiecte, pe care le reflect noiunea, obiectele, care se gndesc ntr-o noiune. La
aceste obiecte se pot aplica semnele incluse n coninut.
1.2caracterizati fiecare tip de notiuni indicind criteriul de la care se obtine si caracterizati
Dup sfer se disting urmtoarele tipuri de noiuni:
I. n funcie de numrul de obiecte reflectate de ctre noiune se disting:
1. Noiuni singulare. Acestea sunt noiunile care reflect un singur obiect (fenomen, eveniment). Sfera acestora o constituie doar
un singur obiect al gndirii. De exemplu: Constituia Republicii Moldova, ASEM.
2. Noiunile generale reflect dou sau mai multe obiecte. Astfel de noiuni sunt, de exemplu: capital, carte, prelegere.
- Noiunile generale pot fi registrabile i neregistrabile.
*Noiuni registrabile sunt acele noiuni, pentru care mulimea de elemente gndite n ea poate fi stabilit, numrat, nregistrat. Ele
reflect obiecte, numrul crora poate fi, n principiu stabilit De exemplu: oper a lui Mihai Eminescu, stat, ora din Republica
Moldova.
*Noiuni neregistrabile sunt noiunile care au o sfer nelimitat. Ele se refer la un numr nedeterminat de elemente. De exemplu,
om, copac, stea.
3. Categoriile sunt noiunile de maxim generalitate (sumum genus). Aceste noiuni nu au un gen superior. n drept exist o
mulime de categorii, dintre care raport juridic, drept subiectiv, obligaie, etc.
II. n funcie de faptul dac noiunile reflect obiecte care exist n realitate, sau care nu exist, noiunile se divid n:
1.Noiuni vide ce reflect mulimi de obiecte, care nu conin nici un element. Ele se refer la obiecte ce nu exist n lumea
nconjurtoare, cum ar fi: centaur, triunghi rotund.
- Noiunile vide pot fi logic vide i factual vide.
*Noiunile factual vide reflect obiecte care nu exist, dar care pot s existe n general. De exemplu: om ce a mplinit vrsta de 200
de ani (poate, n general s existe n viitor).
* Noiunile logic vide reflect obiecte ce nu pot s existe nicieri i nici odat, deoarece n coninutul lor se conin caracteristici
contradictorii: ptrat rotund, cel mai mare numr natural.
2. Noiunile nevide reflect mulimi de obiecte care conin unul sau mai multe elemente, adic reflect obiecte, care au o existen
real. Ele au o sfer n care se conine, cel puin, un obiect real. De exemplu: drept civil, manual de matematic, Soarele.
III. n funcie de precizia stabilirii sferei, noiunile se divid n:
1. Noiuni precise. Noiunea este precis dac pentru orice obiect ales, putem s spunem cu certitudine c el aparine sau nu clasei
pe care o reflect noiunea. Aceste noiuni au un coninut exact i o sfer bine stabilit. De exemplu: cerere, proces verbal,
automobil.
2. Noiuni imprecise, sunt acele noiuni care nu au un coninut i o sfer stabilite cu exactitate. De exemplu, noiuni imprecise sunt
noiunile: tnr, frumos, nelept, grmad, turm. Aceste noiuni pot s creeze nenelegeri i confuzii n cadrul comunicrii.
IV. Dup faptul dac mulimea de obiecte reflectate n noiune se consider sau nu a fi o totalitate, noiunile se mpart n:
1. Noiuni colective care se refer la mulimi de obiecte privite ca totalitate. Exemple de noiuni colective: pdure, armat, colectiv.
2. Noiuni divizive sau distributive sunt cele care se refer la acele clase de obiecte, pentru care ceea ce este valabil pentru toate
elementele mulimii, este valabil i pentru fiecare element n parte. De exemplu, norm, partid, telefon.
Dup coninut se pot deosebi urmtoarele tipuri de noiuni:
I. n funcie de faptul dac reflect obiecte sau nsuirile acestora, noiunile se divid n:
1. Noiuni concrete, care reflect obiecte, existena cror este relativ de sine stttoare. Ele reflect mai multe nsuiri ca fiind luate
mpreun ntr-un obiect: idiom, impozit, moment.
2. Noiuni abstracte sunt cele care reflect caracteristici ale obiectelor i relaiile dintre ele, care nu exist independent de obiecte.
Ele desemneaz trstura astfel, de parc aceasta ar fi de sine stttoare, nelegat de un obiect: competen, roea. Dar noiunile
abstracte pot s fac parte din noiuni concrete complexe. Tipul noiunii se stabilete n acest caz dup noiunea principal. Astfel,
noiunea bunvoina prietenului este o noiune abstract, iar noiunea prietenie sincer este noiune concret.
II. n funcie de faptul dac obiectele reflectate de noiune au sau nu existen independent, noiunile se divid n:
1. Noiuni absolute sunt acele noiuni care reflect obiecte, ce exist aparte i pot fi gndite n afara relaiilor lor cu alte obiecte.
Coninutul acestor noiuni poate s fie dezvluit fr referire la relaiile obiectului reflectat n noiune cu alte obiecte. De exemplu:
cod, televizor, manager.
2. Noiuni relative sunt noiunile ale cror note caracterizeaz obiectul doar n relaie cu alte obiecte, cum ar fi: prini, nceput,
analiz, profesor, elev.
III. n funcie de faptul dac indic prezena unor caracteristici la obiecte sau lipsa acestora, noiunile se divid n:
1. Noiuni pozitive sunt noiunile coninutul crora este alctuit din caracteristicile ce sunt proprii obiectului reflectat. Deci, aceste
noiuni reflect prezena la obiecte a unor semne. De exemplu: revist, departament, omor, ombudsman.
2. Noiuni negative ce reflect lipsa la obiect a unor semne. Cuvintele prin care se exprim aceste noiunii se alctuiesc cu ajutorul
la aa particule ca: non-, ne-, anti-, -in. De exemplu, dezordine, incolor, asimetrie, necredincios, dezacord.
1.3 argumentati importanta notiunii
10. interferenta ca forma a gindirii
1.1 relatati esenta interferentei ca forma a gindirii
Inferenta-rationamet
Inferarea este procedeul de gndire prin care din cunotine iniiale, obinem o cunotin nou. Schema operaiei de inferare se
numete inferen sau raionament. Inferarea se bazeaz pe existena n cunotinele iniiale a cunotinelor rezultate. Ele
dobndesc nsuirea de a fi noi pentru contiina celui ce nu le-a neles iniial direct din judecile de la care a pornit.
. Raionamentul este o operaie logic, n rezultatul creia din una sau mai multe judeci, pe care le numim premise, deriv o
judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de obinere a cunotinelor, exprimate prin judeci din alte cunotine,
care la fel sunt exprimate prin judeci.

Esena logic a raionamentului const n micarea gndirii de la analiza cunotinelor deja existente la sinteza cunotinelor noi.
Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale realitii. Legtura obiectiv, reflectat n contiin
asigura legtura logic a gndurilor. Iar lipsa legturilor obiective a realitii duce la greeli logice. Pentru ca concluzia obinut s
fie o judecat adevrat, trebuie ca premisele raionamentului s fie judeci adevrate, De asemenea, trebuie ca raionamentul s
fie corect, adic s fie alctuit conform regulilor impuse, n funcie de tipul acestuia. ns, se poate ntmpla c i din premise false
se pot obine concluzii adevrate. De exemplu:
Toi petii au picioare.
Toi oamenii sunt peti.
Deci, toi oamenii au picioare
1.2 comparati tipuri de interferente dupa modul de formare si relatati specificul acestora
1.3 argumentati importanta interferentei de tip inductiv in drept. Formulate un exemplu
In drept datorita insusirilor lor de a fi intuitive si a tendintei catre generalitatea, inductile joaca un rol creator. Textile juridice
contin in marea lor majoritatea consecinte.
Pentru a le apleca faptelor este necesar deseori sa urcam prin inductie la generalitate, la principiile care le-au generat si care exista
de obicei in afra codurilor in elotia vietii si nevoile societatii. Numai dupa aceia , efectuind operatia inversa a deductiei , aplicam
cu mai multe autoritati, si mai intemeinic principiile la fapte la spete.
In asemenea cazuri inductia devine cu totul operanta, creind un drept nou, de supra textelor.
raionamentele inductive constituie aa legturi ntre premise i concluzie, n care premisele doar confirm concluzia. Premisele
doar susin concluzia, dar nu asigur adevrul ei i n concluzia inferenei inductive se conine o informaie, care nu exista n
premise.
n raionamentele inductive concluzia nu decurge cu necesitate logic din premise. De aceea concluziile obinute nu le putem
califica ca adevrate, ci ca mai mult sau mai puin probabile. Totui, aceast afirmaie nu este valabil pentru induciile complete, n
cadrul crora se studiaz toate obiectele unei clase anumite.
Dac n cadrul raionamentelor concluzia decurge logic dintr-un ansamblu de premise, atunci n cazul raionamentelor inductive se
realizeaz sprijinirea prin premise a concluziei fr ca s o implice cu necesitate.
n raionamentele deductive legturile dintre premise i concluzie reprezint legi logico-formale, de aceea n cazul cnd premisele
sunt adevrate, concluziile sunt cu necesitate adevrate (dac raionamentul este alctuit corect).
n raionamentele inductive ntre premise i concluzii au loc aa legturi dup form, care asigur obinerea mai cu seam a
concluziilor verosimile atunci cnd premisele sunt adevrate.
12 inferenta ca forma a gindirii
1.1 relatati esenta interferentei ca forma a gindirii
Unele cunotine le obinem nemijlocit, cu ajutorul organelor de sim, iar pe altele mijlocit, prin intermediul gndirii logice,
fcnd concluzii din cunotinele pe care le avem. Raionamentul este o form de gndire, prin care se obin cunotine noi din
judecile existente. Judecile din care deriv concluziile se numesc premise, iar judecata obinut, cea care reprezint cunotine
noi, se numete concluzie. Raionamentul este o operaie logic, n rezultatul creia din una sau mai multe judeci, pe care le
numim premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de obinere a cunotinelor, exprimate prin
judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const n micarea gndirii de la analiza cunotinelor deja existente la sinteza cunotinelor noi.
Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale realitii
1.2 comparati tipuri de interferente dupa modul de formare si relatati specificul acestora
1.3 Dezvaluiti regulile silogismului categoric simplu si elaborate 2 exemple in care acestea sunt incadrate
Regulile generale ale silogismului simplu categoric
Regulile termenilor
1. Silogismul simplu categoric conine doar trei termeni. Dac se ncalc aceast regul, se produce greeala care
se numete mptrirea termenilor, quaternio terminorum. Aceasta se ntmpl din cauza c unul dintre termeni se ntrebuineaz cu
semnificaii diferite n premise, existnd o ambiguitate a sa. De exemplu:
Frecventarea ASEM de ctre studenii grupei D-X21 este micare.
Micarea este venic.
Frecventarea ASEM de ctre studenii grupei D-X21 este venic.
2. Termenul mediu trebuie s fie distribuit n cel puin una dintre premise. S considerm urmtorul raionament:
Toi studenii tiu s scrie.
Ion tie s scrie.
Ion este student.
3. Termenul care nu este distribuit n premis, nu poate fi distribuit nici n concluzie. n caz contrar, n termenii concluziei s-ar
vorbi mai mult dect n premise. De exemplu:
Toate edinele de catedr reprezint adunri de persoane.
Toate edinele de catedr sunt fixate n procese verbale.
Toate adunrile de persoane sunt fixate n procese verbale.
Regulile premiselor
1. Din dou premise una trebuie s fie cu necesitate afirmativ. A doua poate s fie att afirmativ, ct i negativ. Dac ambele
premise sunt judeci negative, din ele nu poate fi dedus nici o concluzie. De exemplu:
Medicii nu sunt fermieri.
Contabilii nu sunt medici.?
2. Din dou premise una trebuie s fie cu necesitate universal. Din dou premise particulare nu poate fi dedus nici o concluzie.

3. Dac una dintre premise este negativ, atunci concluzia este i ea negativ.
4. Dac una dintre premise este particular, atunci concluzia este i ea particular. De exemplu:
Toi medicii au studii superioare.
Unii medici se ocup de tiin.
Unii dintre cei care se ocup de tiin au studii superioare.
De multe ori concluzia unui raionament juridic apare ca o decizie juridic. Aceast decizie este edificat pe argumente, prin care
nu se urmresc concluzii sub form de reguli cci reguli exist deja n coninutul normelor i principiilor juridice ci de adevr
juridic ntr-un caz particular, aa cum rezult el din informaiile oferite de mijloacele de prob administrate i din raportarea acestor
informaii la o norm sau principiu de drept. [Dobr, p. 108]
15 problema adevarului juridic
1.1 dezvaluiti esenta adevarului juridic
1.2 determinati formele de manifestare a adevarului juridic
1.3 apreciati esenta relatiei intre adevar libertate-responsabilitate si caracterizati-o
22.discursul juridic
1.1 relatati despre esenta tehnicii legislative
1.2 caracterizati operatiile utilizate in activitatea de elaborare a dreptului
1.3 care sunt cerintele sub aspect structural necesare de respectat pentru ca o norma juridical sa fie logica. Si indicate modul in
care acestea se regasesc in ipoteza, dispozitie , sanctiune.
16. Lacuna juridica
1.Lacuna juridical este momentul cind intrun sistem de drept nu exista o norm ape care judecatorul sa o poata aplica la un caz
determinat sau atunci cind norma existent este incomplete sip e baza ei nu poate fi formulate nici o solutie.
O serie de autori au contestat existent lacunelor in drept. Aceasta tendinta sa manifestat mai ales in jurisprudenta germana a
secolului al 19 si a fost numita de Genyteoria plenitudinii logice necesare a legislatiei scrise. Conform acestei teorii orice system
de drept pozitiv contine alaturi de prescriptiile particulare o regula generala complementara la care putem sa apelam pe calea
analogiei, atunci cind cazul in speta nu se regaseste in prescriptia particulara. Hans kelsen este cel mai celebru promotor al teoriei
completitudinii logice a dreptului. El considera ca sistemul legal nu poate prezenta lacune pentru ca lipsei reglementarii ii
corespunde intentia legislatorului de a nu il constringe pe subiect la comportamentul oarecare si de al lasa sasi creeze o norma
individuala.
2. a)lacune veritabile si lacune false
Lacuna veritabila este cea survenita atunci cind nu exista nici o reglementare care sa permita solutionarea unui caz.
Lacunele false survin in cazurile in care aplicarea prevederilor legii conduce la o decizie contrara intentiei legiuitorului sau a ordinii
de drept. Sunt 3 tipuri de lacune false:
-lacuna lingvistica-apare in cazul unei formulary lingvistice defectuoase a textului.
-lacuna politica-apare in cazul schimbarii de regim politic sau a ideologiei dominante si are drept rezultat un conflict intre
prevederile legii si noul system politico-ideologic.
-lacuna create de legea intrata in desuetudine.
b) lacune intentionate si neintentionate- criteriul ce sta la baza acestei clasificari este vointta legislatorului.
c)lacune primare si secundare
lacune prima-cele care existau deja in momentul nasterii normelor
lacune secundare cele care au aparut ulterior ca urmare a modificarii sistemului social sau a progresului ethnic.
d)lacune in lege si lacune in drept.
e) lacune provizorii- sunte cele create de legislator prin legea in alb deci prin trimiterile la o reglementare ulterioara.
f) lacuna tehnica- apare in cazul in care legiuitorul a statuat o norma generala fara sa regleze in acelasi timp si expresia sa mai
directa.
g) lacune critice si diacritice
lacuna critica- consta intro imposibilitate de evaluare deontica a unui comportament mentionat de o norma.
Lacuna diacritica- e o imposibilitate de a lua o decizie de a rezolva un caz, chiar atunci cind putem identifica subiectii sau
comportamentele vizate, pentru ca sanctiunea prevazuta de norma este neclara.
3. obligatia judecatorului de a umple lacuna juridical nu ii impune si obligativitatea folosirii unor procese de interpretare a legii. Ba
mai mult Solutia nu e necesar sa fie logica ea putind fi luata prin metode intuitive. Cu toate acestea faptul ca judec trebuie sa isi
motiveze decizia impune de cele mai multe ori necesitatea folosirii unor procedee logice de demonstrare a valabilitatii
rationamentului judiciar.
La fel de intilnit este si apelul la cutuma sau la dreptul natural aceste procedee fiind prevazute si in legislatiile unor state ca elvetia,
italia, Austria. Atit in cazul apelului la cututma cit si in cazul apelului la dreptul natural se ivesc unele dificaultati. In cazul cutumei
pot exista mai multe variante de rezolvare a unei solutii sau rezolvarile difera de la o regiune la alta. In cazul dreptului natural nu
exista o unanimitate de pareri asupra principiilor care alcatuiesc acest drept.
Un caz deosebit il reprezinta cel al dreptului israelian, care pentru rezolvarea lacunei juridice il autorizeaza pe judecator sa recurga
la solutiile din legislatia engleza.

5. gindire si limbaj
1. gindirea juridical ca orice gindire este inseparabila de limbaj, ea expriminduse intotdeauna cu ajutorul limbajului juridic. Primele
contributii importante pentru analiza limbajului jur apartin reprezentantilor scolii istorice de drept din Germania, in special lui J.
Grimm si F.C. Savigny. Grimm considera ca dreptul si limbajul juridic sau nascut impreuna pentru ca o idee juridical nu poate si
exprimata correct decit intron limbaj specific stiintelor juridice. Savigny leaga dezvoltarea sistemului de drept german considerat
de el a fi unul cintre cele mai evaluate din lume de superioritatea limbajului juridic german fata de alte limbaje juridice nationale si
de superioritatea limbii germane fate de alte limbi.
2. Semnificaia si sensul sunt doi parametrii semantici cu caracteristici diferite.
Semnificaia se caracterizeaz prin:
-obiectivitate-este accesibil tuturor membrilor unei comuniti lingvistice;
-unicitate-un semn trebuie s aib o singur semnificaie,adic s semnifice unsingur obiect;
-constan-un semn trebuie s semnifice acelai obiect,indiferent de mprejurri.
Intre sens si semnificaie se stabilete urmtorul raport-unui semn i corespunde o semnificaie determinat,dar nu si invers:
-un semn are un singur sens, iar sensul o singur semnificaie, dar o semnificaie poate corespunde mai multor semne i mai multor
sensuri;
-prin acest raport,Frege exclude dintre semne numele comune si, n general, expresiile crora le corespund mai multe obiecte, cci
acestea nu au o semnificaie determinat.
Concluzii
Prin introducerea parametrului semnatic de sens, Gottlob Frege ncearc s rezolve problema referitoare la ce se ntmpl cu o
expresie atunci cnd este nlocuit cu alta ntr-un context care i conserv interpretarea. Prin distincia fcut ntre sens i
semnificaie , Frege precizeaz c sensul este nelesul unei expresii lingvistice, iar semnificaia este ceea ce numete numele, nsui
obiectul desemnat (concret sau abstract). Deosebirea dintre sens si semnificaie este valabil att pentru nume ct si pentru alte
categorii de expresii: predicate, expresii ale relaiei,cuantori,operatori propoziionali si chiar propoziii.
3. importanta limbajului juridic pentru logica juridical rezulta din functiile pe care acesta le indeplineste si anume:
a)func de fixare a cunostintelor juridice- acestea sunt exprimate in propozitiile care nu sunt posibile in afara operatiei de
nominalizare juridical realizata cu ajutorul limbajului.
b) functia constitutive- limbajul juridic este mediul in care se formeaza cunoasterea juridca si constiinta juridical.
c) functia comunicativa- limb jur este instrumental de transmitere a cunostintelor juridice.
d) func argumentative- lim jur serveste la intemeierea asertiunilor si cunostintelor juridice, in general.
Una dintre particularitatile cele mai frapante ale limbajului juridic este faptul ca el abunda in reguli, maxime si argumente
formulate in limba latina.
9. Formele gindirii logice
1. Notiunea este rezultatul unui indelungat proces istoric si totodata logic, prin care omenirea, in cursul practicii sale milenare, a
ajuns sa sesizeze esentialul si generalul din lucrurile cu care era in permanent contact.
Notiunea este, in primul rand, un produs social, caci fara efortul colectiv al generatiilor si fara limbaj nu poate exista. Desi se
constituie si exista prin limbaj, notiunea nu este identica cu cuvantul.
Oamenii comunica intre ei nu prin notiuni izolate, ci prin intermediul judecatilor in cadrul carora notiunile sunt legate intre ele cu
inteles.
Form fundamental a gndirii, exprimat printr-o propoziie n care se afirm sau se neag ceva.
RAIONAMNT-nlnuire logic de judeci, care duce la o concluzie; ir de argumente de care se servete cineva n judecarea
unei chestiuni sau pentru a-i susine punctul de vedere.
Patrunderea in mecanismele rationarii necesita, in acest sens, studierea RATIONAMENTULUI care repr., in comparatie cu
notiunea si propozitia logica, o forma superioara a gandirii, atat prin structura si mecanism de rationare, cat si prin rezultatele
obtinute in planul derivarii de noi cunostinte.
2. Gasiti asemanari si deosebiri intre formele gindirii logice si redarea acestora
Notiunea exprima elemente esentiale definitorii ale unei clase de obiecte. Judecata exprima relatii intre notiunicaracterizandu-se in
propozitii ce afirma sau neaga ceva despre altceva. Prin urmare judecatile nu pot fi decatpropozitii afirmative sau negative. O
propozitie interogativa sau exclamativa nu ofera informatii. Rationamentul este o imbinare de judecati prin care gandirea plecand
de la cunostintele date deriva din acestea cunostinte noi. Exista mimulte tipuri de rationamente, deductive (de la general la
particular) sau inductive (de la particular la general)
20. Analiza normelor din perspectiva logica
1.Formulati o explicatie a termenului de norma reesind din resp definitii ca o apreciere logica
Norma reprezinta o perspective logica instituita spre reglementarea relatiilor sociale. Norma juridic este un element constitutiv al
dreptului. Ea este o regul de conduit instituit de puterea public sau recunoscut de aceasta, a creirespectare este asigurat, la
nevoie, prin fora coercitiv a statului. Norma juridic este elementul constitutiv sau"celula de baz" a dreptului. Prin natura sa,
norma juridic are urmtoareastructur sau urmtoarele trsturi:
a)Un caracter general din care decurge i conduita tipic. Norma juridic devine un criteriu unic de ndrumare i aprecierea
conduitei oamenilor, un veritabiletalon sau standard n funcie de care o anumit conduit este definit ca fiindlicit sau ilicit.
b)Norma juridic este impersonal, ceea ce nseamn c ea nu se adreseaz unor persoane anume, ci i vizeaz pe toi oamenii sau o
categorie de persoane, cum ar fi de exemplu funcionarii publici, chiriaii, pensionariietc.
c)Normele juridice sunt obligatorii. Normele juridice nu sunt simple doleane sau indicaii, ci reprezint oporunc, un ordin, o
dispoziie obligatorie. Ele sunt un comandament impus de puterea public, a crui putere devineobligatorie, ele fiind prescriptive i
nu descriptive.
2.Relatati tipurile de norme si analizatile prin exemplificare
SE FACE DUPA ANUMITE CRITERII:

1)Un prim criteriu este cel al ramurii de drept,in baza acestui criteriu,distingem norme juridice: de drept civil; de drept penal; de
drept administrativ; de drept constitutional; de dreptcomercial, etc.
2)Un al doilea criteriu este cel al fortei juridice : legi - actul normativ elaborat de parlament si care areforta juridica
suprema.decrete,hotarari guvernamentale sau ordonante,decizii -acte normative elaborate de organeleadministratiei locale (judet,
oras, municipiu, comun
3) Criteriul modului de reglementare a conduitei.Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in
a)norme onerative- sunt acelenorme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune
b)-norme prohibitive- sunt acele norme care obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni
c) norme permisive- sunt acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic oanumita conduita; ele lasa la aprecierea subiectului
alegerea unei conduite, cu singura conditie de a nu incalcaordinea de drept.
4) Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in:
a) norme generale - unele reglementaricuprinse in codul civil reprezinta dreptul comun pentru relatii reglementate prin norme de
drept comerciale
b)norme speciale- Sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, derogand de la dreptul comun c)norme de exceptie- completeaza
normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa fie considerata a aduce atingereordinii de drept
5 Normele organizatorice. In aceasta categorie sunt incluse normele care privesc organizarea institutiilor si organismelor sociale.
3. Explicati modul in care intelegeti termenul validare si modul in care auloc validarea normelor
Termenul de validare presupune recunoasterea normei de catre societate si aprobarea, publicare a acesteia.Validitatea normelor
superioare se intemeiaza pe Constitutie, iar cele inferioare pe normele superioare. Asadar, normele se valideaza unele pe altele, iar
aceasta constructie ofera o schema generica de interpretare a realitatii juridice.validitateanormelor poate fi stabilita si prin analiza
relatiilor dintre normele care fac parte dintr-un sistem sau prin analizaelementelor componente ale normei. Normele sufera de 3
deficiente care pot sa le invalideze formal: absenta acordului asupra definitiilor generale; absenta acordului asupra tipologiilor;
absenta acorduluiasupra ceea ce se considera afiproprietati noncontingente ale normelor.Unii autori observa ca validitatea normelor
poate fi data de o justificare thetica sau axiologica.
Validitatea thetica norma a fost emisa de catre o autoritate indreptatita sa faca un lukru sinu a fost inka abrogate;
Validitatea axiological comportamentucare este permis de norma este considerat a fi buniar cel interzis este rau.

13. teoria argumentarii

1. Teoria argumentrii trebuie realizat n forma unei logici informale, deoarece o bunnelegere asupra chestiunilor teoretice i
moral-practice nu poate fi obinut nicideductiv, nici prin evidene empirice. Teoria argumentrii poate fi definit castudiu al
tehnicilor discursive ale raionamentului practic, prin care un individ urmretes determine sau s sporeasc adeziunea celorlali la
anumite idei sau opinii ale sale. Dintr-o perspectiv tradiional, teoria argumentrii este considerat ca parte constitutiva
sistemului rhetoric . Ea s-a dezvoltat ns i n cadrul tiinific al logicii. Pornind de laconstatarea c, n limba natural, procesele
argumentative sunt impregnate de retoric ilogic, perspectiva modern asupra argumentrii ncearc s realizeze punctul comun
alinterseciei acestor dou direcii de cercetare.
Din perspectiva lingvisticii, argumentarea reprezint o activitate verbal, de naturintelectual i social, prin care se poate realiza
justificarea sau respingerea unor opinii.Aceasta poate fi interpretat i n termenii pragmaticii astfel: prin formularea unuiansamblu
(coerent) de enunuri, emitorul urmrete s obin acordul unuia sau maimultor colocutori, ceea ce sugereaz c argumentarea
este motivat printr-un dezacordreal, probabil sau posibil ntre colocutori.
2 Comparati argumentarea persoasiune cu argumentarea manipulare
Prin persuasiune nelegem aciunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa fac sau sa aleag un lucru.
Persuasiunea este o form de influenare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul creia o persoan ncerceac s
conving o alt persoan sau un grup de persoane s cread sau s fac un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al
oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau aciuni Persuasiunea se bazeaz pe discuii i "atractivitatea prezentrii" n locul
folosirii mijloacelor de for. Persuasiunea este o form extrem a convingerii. Aristotel a afirmat c "Retorica este arta
descoperirii, iar ntr-un caz particular, a descoperiri mijloacelor depersuasiune aflate la ndemn". Prin manipulare nelegem
aciunea de a influenta prin mijloace specifice opiniapublica, astfel incit persoanele manipulate sa aib impresia ca acioneaz
conform ideilor si intereselor proprii. Inrealitate insa ele preiau o prere (argumentare , idee, evaluare) care nu le aparine,ci le-a
fost indusa prin diferitemijloace. Manipularea mai poarta si numele de violenta simbolica Manipularea (intervenie cu valene
negative)este o metod obscur de inducere a unei atitudini, aciuni sau sentiment.
3. Formulati 3 argumente mentionind tipologia acestora in favoarea imp posedariicunostintelor din domeniullogicii juridice pentru
un bun orator.
nelepciunea jurailor, onestitatea lor, obligativitatea martorilor de a spune adevrul sub jurmnt
24. comunicarea juridica
3. principiile logicii juridice
1.1
Pentru a fi corect, gndirea trebuie s se supun anumitor principii logice, acestea fiind nite legi generale ale gndirii. Principiile
logice sunt nite legturi necesare i eseniale dintre gnduri n procesul de raionare. Gndirea juridic, de asemenea, se supune
principiilor logice. Activitatea legislativ, cea de interpretare a legilor, de aplicare a normelor juridice este guvernat de principiile
logice.
Principile logice prezinta urmatoarele caracteristici:

- Sunt fundamentale,in raport cu legile si regulile logice. Validitatea reprezinta problema centrala a logicii iar operatiile logice sunt
valide doar daca satisfac cerintele exprimate de principiile logicii.
- Sunt formale. Ele regizeza procesele de rationare si nu ofera nici o informatie privind caracteristicile determinate ale obiectelor.
- Nu sunt simple conventii de limbaj. Renuntind la principiile logiciiar trebui sa renuntam la adevar. Ele au un temei situat in afara
conventiilor de limbaj, in afara structurii logice, exprimind trasaturi de maxima generalitate ale realitatii.
- Sunt intemeiate. Intemeierea principiilor fi doar indirecta, intrucit fiind lege de maxima generalitate, principiile nu pot fi derivate
din legi mai generale.
1.2
- Principiul identitii (Principiul identitii: un termen este identic cu sine dac ii pstreaz n elesul ncadrul aceluia i discurs
raional n acelai timp i sub acelai raport.Principiul identitii cere ca o noiune folosit s-i pstreze n cadrul aceluiai dicurs
sensul, adic s reflacte acelai obiect.)
- Principiul noncontradiciei(Principiul noncontradiciei: n acelai timp i sub acela i raport este imposibil caun lucru s fie i s
nu fie sau, ntr-un caz mai particular, n acela i timp i sub acelai raport este imposibil ca un lucru s aib sau s nu aib o anumit
proprietate. Acest principiu prevede c dou propoziii dintre care una afirm iar alta neag ceea ce cealalt a afirmat, nu pot fi n
acelai timp i sub acelai raport adevrate.)
- Principiul terului exclus(Principiul terului exclus: n acelai timp i sub acelasi raport un lucru exist sau nu exist, a treia
posibilitate fiind exclus, sau, ntr-o alt perspectiv, este necesar ca unlucru s posede sau s nu posede o proprietate n acelai
timp i sub acelai raport. O propoziie poate fi deci adevrat sau falsa a treia variant nefiind posibil.)
-Principiul raiunii suficiente( Principiul raiunii suficiente: orice lucru are un temei n virtutea cruia exist sau orice proprietate
este condiionat de alt proprietate pe care se ntemeiaz sau orice adevr este condiionat de alte adevruri pe care se ntemeiaz.
Nimic nu poate exista fr o raiune justificativ i orice propoziie trebuie s aib un temei.)
1,Principiul identitii.
Fiecare gnd n procesul raionrii trebuie s fie identic cu sine. Unul i acelai gnd nu poate s fie el nsui i altul. Primul
principiu al logicii formale este cel al identitii. Acest principiu exprim calitatea gndirii corecte de a fi determinat. Fiecare
principiu logic are un fundament ontologic. Fundamentul ontologic al principiului identitii l reprezint una dintre calitile
eseniale ale realitii determinismul calitativ al obiectelor i fenomenelor realitii reflectate n gndire. Aceste obiecte i
fenomene sunt identice cu ele nsele (n acelai timp i sub acelai raport). Formularea ontologic a principiului identitii este:
orice lucru/fenomen este identic cu sine n acelai timp i sub acelai raport. Obiectele i fenomenele i pstreaz calitatea de a
fie ele nsele, de a fi identice cu sine i, deci, gndurile despre ele trebuie s fie i ele identice cu ele nsele dac n ele se reflect
corect aceste obiecte i fenomene. Principiul identitii este universal. Din coninutul acestuia reiese c fiecare noiune, judecat .
a. trebuie s fie utilizate n unul i acelai sens pe care s-l pstreze pe parcursul ntregului proces de gndire (discuie,
argumentare, etc.).
2,Principiul noncontradiciei.
Principiul noncontradiciei exprim aa o caracteristic a gndirii corecte ca, noncontradicia sa. De asemenea, el asigur
consecvena logic a gndirii. Contradicia logic este condiionat de enunarea a dou judeci incompatibile, care se exclud
reciproc, i care sunt enunate despre un obiect luat n acelai timp i sub acelai raport.
Fundamentul ontologic al principiului noncontradiciei este urmtorul: obiectele din realitate nu pot s existe i s nu existe n
acelai timp i sub acelai aspect. Nu pot s posede i s nu posede o caracteristic n acelai timp i sub acelai aspect. Nu pot s se
afle n relaii i s nu se afle n relaii cu alte obiecte n acelai timp i sub acelai aspect. Cu referire la aceasta Aristotel afirma: nu
e cu putin ca acelai lucru s fie i s nu fie ntr-unul i acelai timp i c nu se poate ca unuia i aceluiai subiect s i se
potriveasc i totodat s nu i se potriveasc sub acelai raport unul i acelai predicat. Deci, formularea ontologic a principiului
noncontradiciei este: n acelai timp i sub acelai raport este imposibil ca un lucru s aib i s nu aib o proprietate, s fie i s nu
fie, s aib anumite relaii i s nu le aib. Utilizarea contient a acestui principiu permite s descoperim i s nlturm
contradiciile n procesul de gndire att al nostru, ct i al altora. Acest principiu nu interzice contradiciile dialectice, ci doar
contradiciile gndirii incorecte, care distrug continuitatea gndirii, ncurc cunoaterea realitii.
3,Principiul terului exclus.
Acest principiu este o adugare pentru principiul noncontradiciei dar i cel al terului exclus. n el se exprim, la fel, determinarea
gndirii, continuitatea acesteia, noncontradicia.
Fundamentul ontologic al acestui principiu este determinarea calitativ a obiectelor i fenomenelor lumii nconjurtoare. i deci, un
anumit obiect sau exist, sau nu exist, sau are relaii cu alte obiecte, sau nu are. Formulare ontologic a principiului terului exclus
este: n acelai timp i sub acelai raport un lucru are o proprietate, sau nu o are, are o relaie sau nu, exist sau nu exist, a treia
posibilitate este exclus.
Principiul terului exclus ar putea s fie formulat astfel: dou judeci contradictorii despre unul i acelai obiect
nu pot fi concomitent false. Una dintre ele este cu necesitate adevrat.
1. Principiul raiunii suficiente.
n principiul raiunii suficiente se exprim o caracteristic de baz a gndirii corecte fundamentarea acesteia. naintnd un gnd, i
pretinznd c el este adevrat, trebuie s fundamentm adevrul su. Calitatea de a fi argumentat este una dintre cele mai
importante caliti ale gndirii logice. n cazul cnd afirmm ceva, convingem pe alii de ceva, trebuie s demonstrm judecile
noastre, s aducem raiuni suficiente, care confirm adevrul gndurilor noastre. Stabilirea adevrului dar i a falsitii unui gnd
este posibil doar n cazul fundamentrii acestuia. Formularea ontologic a acestui principiu: orice lucru (fenomen, etc.) exist n
virtutea unui temei.
O premis important pentru funcionarea principiului raiunii suficiente este dependena universal a unor obiecte de altele. Dac
primele trei principii ale gndirii au fost formulate de ctre Aristotel, atunci acest principiu a fost formulat de ctre Leibniz. La el
acest principiu apare ca unul universal att al existenei, ct i a cunoaterii principiul cauzalitii. Cu referire la gndire se poate

da urmtoarea formulare: nici o judecat nu poate s fie recunoscut drept adevrat fr o raiune suficient. Suficiente sunt acele
fundamente faptice i teoretice, din care judecata dat reiese cu necesitate.
1.3
......................................................
8.inferenta ca forma a gindirii
1.1
Unele cunotine le obinem nemijlocit, cu ajutorul organelor de sim, iar pe altele mijlocit, prin intermediul gndirii logice,
fcnd concluzii din cunotinele pe care le avem. Raionamentul este o form de gndire, prin care se obin cunotine noi din
judecile existente. Judecile din care deriv concluziile se numesc premise, iar judecata obinut, cea care reprezint cunotine
noi, se numete concluzie. Raionamentul este o operaie logic, n rezultatul creia din una sau mai multe judeci, pe care le
numim premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de obinere a cunotinelor, exprimate prin
judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const n micarea gndirii de la analiza cunotinelor deja existente la sinteza cunotinelor noi.
Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale realitii. Legtura obiectiv, reflectat n contiin
asigura legtura logic a gndurilor. Iar lipsa legturilor obiective a realitii duce la greeli logice. Pentru ca concluzia obinut s
fie o judecat adevrat, trebuie ca premisele raionamentului s fie judeci adevrate.
1.2
Raionamentele deductive sunt acele raionamente n care concluzia decurge cu necesitate logic din premise, adic dac acceptm
anumite premise, atunci concluzia n mod obligatoriu decurge din ele. Deducie sau raionament deductiv este raionament n care
se trece de la judeci de un anumit grad de generalitate la judeci de acelai grad de generalitate sau la judeci de un grad mai mic
de generalitate. Deducia se supune unei condiii logice: dac premisele sunt adevrate, atunci este adevrat i concluzia. i dac
ea nu satisface aceast condiie, atunci se poate afirma c raionamentul a fost alctuit incorect.
Deducia ne permite s obinem concluzii adevrate, iar raionamentele deductive se supun unor reguli clare, precise i ordonate
sistematic. De aceea unii autori susin c logica n sens strict trebuie privit ca studiu formal consacrat numai inferenelor
deductive sau, mai pe scurt, ca teorie a deduciei.
Spre deosebire de raionamentele deductive, n care ntre premise i concluzie exist o relaie de urmare logic, raionamentele
inductive constituie aa legturi ntre premise i concluzie, n care premisele doar confirm concluzia. Premisele doar susin
concluzia, dar nu asigur adevrul ei i n concluzia inferenei inductive se conine o informaie, care nu exista n premise.
n raionamentele inductive concluzia nu decurge cu necesitate logic din premise. De aceea concluziile obinute nu le putem
califica ca adevrate, ci ca mai mult sau mai puin probabile. Totui, aceast afirmaie nu este valabil pentru induciile complete, n
cadrul crora se studiaz toate obiectele unei clase anumite.
Dac n cadrul raionamentelor concluzia decurge logic dintr-un ansamblu de premise, atunci n cazul raionamentelor inductive se
realizeaz sprijinirea prin premise a concluziei fr ca s o implice cu necesitate.
n raionamentele deductive legturile dintre premise i concluzie reprezint legi logico-formale, de aceea n cazul cnd premisele
sunt adevrate, concluziile sunt cu necesitate adevrate (dac raionamentul este alctuit corect).
n raionamentele inductive ntre premise i concluzii au loc aa legturi dup form, care asigur obinerea mai cu seam a
concluziilor verosimile atunci cnd premisele sunt adevrate.
Prin raionamente deductive un gnd se deduce din altele. Prin cele inductive se induce la un gnd-concluzie. Iar n raionamentele
prin analogie gndul se transpune de la un obiect la altul.
1.3
...................................
Judecatorul trebuie sa aplice o norma generala la un fapt individual. Norma trebuie sa fie inteleasa ca o functie a formularii literare
a normei si a ideii continutului. Ideea continutului ofera repere in cazul in care norma scrisa este lacunara pentru completarea ei.
Structura normei este alcatuita din 2 elemente: descriptia faptelor reglementate si descrierea consecintei.
Obligatia impusa judecatorilor de a dezvolta silogistic rezultatul convingerilor asupra conflictelor dintre particulari sau dintre
particulari si colectivitate, devine o garantie ca judecata lor nu este un act arbitrar, nemotivarea, adica neexpunerea deductiva a
hotaririlor neprezentind un motiv legal de desfiintare a lor.
14. problema adevarului juridic
1.1
Fundamentarea (sau ntemeierea ) este operaia logic prin care se indic temeiul aseriunilor. Temeiul reprezint o judecat sau un
ir de judeci din care se poate deriva o aseriune pe baza unui procedeu logic valid. Asertiunile sunt prezente in limbaj sub forma
de enunturi sau propozitii. Adevarul asetiunilor este aceea ce da continutul principal al termenului fundamentare. Validitatea este
problema centrala a logicii juridice.
1.2
18. Interpretarea logica a legilor
1.1
Prin interpretare se n elege evidenierea sensului termenilor cuprini n actele juridice n general i n lege n special. Legile
conin rareori indicaii pentru interpretri. De pild art. 1 din Codul civil prevede c legea dispune numai pentru viitor i ea nu are
putere retroactiv. Deasemenea, uneori, legiuitorul comand o interpretare restrictiv sau una extensiv, de pild atunci cnd
menioneaz c o enumerare este numai enuniativ sau, dimpotriv,cnd spune c ea este limitativ. De asemenea interpretarea
logica re un rind de metode de interpretare a legii cum ar fi: Interpretarea gramatical, Interpretarea intuitiv, Interpretarea
sistematic ,Interpretarea logic, Interpretarea hermeneutic, Interpretarea istoric.
1.2
Interpretarea unei convenii nseamn descifrarea nelesului exact al acelei convenii. Clauzele din convenii au nelesul direct
pe care ni-l transmit cu claritate expresiile verbale ntrebuinate de pri pentru a formula i explicita ceea ce au hotrt. Necesitatea
de apela la interpretare apare numai n mod subsidiar i excepional, atunci cnd formularea dat de pri nu este clar i conine

ntunecimi sau lacune. Interpretarea conveniei este deci o operaiune excepional i paliativ, ntruct conveniile trebuie s fie
clare, explicite i complete.
Interpretarea legilor
n domeniul interpretrii legilor se folosesc dou tipuri de metode deinterpretare: metode de interpretare ordinar, pentru cazul
n care legea este obscur sau ambigu i metode de interpretare extensiv pentru cazul n care legea e lacunar.
1,Interpretarea ordinar. n cadrul acestui tip de metode ntlnim n special folosirea metodei gramaticale i a metodei
logice.Metoda gramatical presupune analizarea n elesului etimologic al noiunilor,analiza sintactic i morfologic a propoziiei,
afirmarea sensului gramatical al frazelor i clauzelor, prin sinteze ale intelesurilor lor.
a) Interpretarea logic direct
b) Interpretarea logic semidirect
c) Interpretarea semiindirect
d) Interpretarea indirect
2, Interpretarea extensiv folosete metode asemntoare cu cele prezente ncazul interpretrii semiindirecte fiind ns folosit n
cazul n care legea este lacunar. ncazul acestui tip de interpretare se folosesc metodele raionamentului prin analogie, a
raionamentului a pari ratione, a contrario sensu, a maiori ad minus, etc
Interpretarea poate fi:
a) Interpretatio declarativa
b) Interpretatio restrictiva
c) Interpretatio extensiva
1.3
Interpretarea ordinar
-Interpretarea logic direct(a proprio sensu;lato sensu; stricto sensu; a generale sensu; ratione legis stricta)
-Interpretarea logic semidirect(pro subjecta materia; a topica;a rubrica)
-Interpretarea semiindirect(a pari ratione si a contrario sensu; a fortiori rationae si a maiori ad minus; ab inutilitate legis; in favore)
-Interpretarea indirect(regula ce ne recomanda sa cautam argumente in lucrarile preparatorii; regula autoritatii)
Interpretarea extensiv
a)
Interpretatio declarativa
b)
Interpretatio restrictiva
c)
Interpretatio extensiva
d)
Interpretare verbala
e)
Interpretare substantiala(reguli: a sensu legis; ab intentione legis; ab occasione legis; a ratione legis; a mente legis; scopo
legis; a favore; ab efficacitate legis; ab utilitate legis)
21.logica tehnicii legislative
1.1
Tehnica legislativa reprezinta un complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare continutului
reglementarilor juridice.
Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificareasi coordonarea legislatiei, precum si continutul si formajuridica adecvate pentr
u fiecare act normativ. Normele de tehnica legislativa definesc partile constitutive ale actului normativ, structura,
forma si modul de sistematizare a continutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea,
publicarea sirepublicarea actelor normative, precum si limbajul si stilulactului normativ.
Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate
pentru fiecare act normativ.
1.2
-trecerea de la individualtatea faptelor la tipizarea lor.
Fapta este actiunea sau inactiunea pe care o savirseste un om. Orice tip de fapta este caracterizat de anumite efecte , dintre care
unele pot avea semnificatie juridica. Din momentul in care legiuitorul da aceasta semnificatie juridica , fapta ce tip de vine juridica.
-Stabilirea efectelor caracteristice tipurilor de fapte.
-Retinerea din multimea efectelor pe acelea care angajeaza ordinea juridica a sacietatii prin cuprinderea lor intr-o norma juridica
corespunzatoare.
In sens larg ,orice eveniment de care dreptul positiv leaga consecintele juridice este fapt juridic.
In sensul strict,faptul juridic consta intr-un eveniment care are loc in mediul inconjurator de care ndreptul positiv ataseaza
consecintele juridice.
1.3
Orice norma logic juridica trebuie sa satisfaca sub aspect structural, urmatoarele cerinte:
- Stabilirea conditiilor de aplicare a normei.
- Descrierea conduitei subiectelor carora li se adreseaza norma.
- Prescrierea consecintelor pentru acel subiect care va avea o alta conduita decit aceea care este deschisa in norma juridica.
Aceste cerinte corespund celor trei elemente care fac parte din structura normei:
1. Ipoteza: trebuie sa fie determinata cu precize. Cind ipoteza este relativ determinata tehnica legislativa este de calitate
mediocrata si indica o stare nesatisfacatoare a legalitatii in statul respectiv.

Ea trebuie sa cuprinda:
- Subiectele de drept vizate prin norma juridica.
- Conditiile in care subiectele de drept cad sub incidenta normei juridice.
2.
-

Dispozitia: ea poate fi
Absolut determinata : descrie drepturile si obligatiile pe care le au partile relatiei sociale determinate.
relativ determinata: lasa subiectului mai multe posibilitati de actionare in limitele indicate de insasi norma juridica.
nedeterminata : este cea mai nesatisfacatoare, intrucit permite arbitrariul in activitatea organilor judiciare.

3.
-

Sanctiunea : pot fi:

Determinate : este aceea care prescrie in mod corect si cu claritate consecintele nesocotirii dispozitieii la care se refera
sanctiunea.
Relativ determinate : este acea care fie prescrie limitele sactiunii,fie prescrie 2 sau mai multe optiunipe care le are organul
de aplicare a legii in cazul violarii dispozitiei la care se refera sanctiunea.
Nederminate

23. comunicarea juridical

1.1
Limbajul este o condiie necesar a existenei gndirii abstracte. El apare odat cu contiina i gndirea. Limbajul reprezint
materializarea gndirii n vorbirea scris i oral. Nu exist limbaj n afara gndirii i invers. Ele se afl ntr-o unitate indisolubil.
Limbajul este nveliul gndirii care poate fi perceput senzorial, este haina lingvistic a gndurilor noastre, este acea entitate care
asigur o existen evident, sesizabil gndurilor omului.
Limbajul este predestinat s serveasc drept mijloc pentru obinerea i fixarea cunotinelor, pstrarea i transmiterea acestora.
Limbajul ndeplinete un rol foarte important, deoarece gndurile exist ntr-o form ideal fr ca s poat s fie percepute de ctre
organele de sim. Iar limbajul le confer acestor gnduri o form de cuvinte, care pot fi percepute de ctre organele de sim.
Limbajul se utilizeaz nu doar n procesul de exprimare al gndurilor, dar i n procesul de formare al lor. n toate domeniile
activitii umane, gndurile se exprim prin limbaj. n cadrul logicii s-a constituit un limbaj care port denumirea de limbaj
formalizat. n acest limbaj cuvintele limbajului obinuit sunt nlocuite prin anumite litere i simboluri, acesta fiind un limbaj
simbolic. n domeniul dreptului gndurile se exprim prin limbajul juridic.
1,2
Limbajului juridic aparin reprezentanilor colii istorice de drept din Germania, n special lui J. Grimm i F. C. de Savigny.
Primul consider c dreptul i limbajul juridic s-au nscut mpreun, pentru c o idee juridic nu poate fi exprimat corect dect
ntr-un limbaj specific tiinelor juridice. De aceea istoria dreptului este totodat o istorie a dezvoltrii i maturizrii conceptelor
juridice.
Din perspectiva logicii limbajul juridic se poate diferenia n felul urmtor:
- limbajul teoretic, care este limbajul teoriilor juridice, a legilor juridice;
- limbajul empiric, aplicativ, adic limbajul analizei juridice, interepretrii normelor de drept;
- limbajul obiectual sau nivelul obiectual al limbajului juridic este sistemul de semne i simboluri ale limbajului natural i
celui formalizat care reprezint i reflect obiectele reale pe care le cerceteaz juristul n procesul activitii juridice
Dar exista si alte tipuri de limbaje, cum ar fi:
Limbajele naturale sunt limbajele care apar n mod spontan, se constituie treptat i sunt inseparabile de popor, care este purttorul
lor. Limbajul natural este un sistem de semne care s-a constituit pe parcursul dezvoltrii umanitii pentru a ndeplini funcia de
comunicare i cunoatere. Acestea sunt, de fapt, limbile naionale. Limbajele artificiale sunt limbajele care se creeaz de ctre
oameni, n baza limbajelor naturale, n mod contient, pentru anumite scopuri, n special, pentru a transmite exact i n mod econom
informaia, mai ales cea tiinific. Limbajul artificial este format pentru soluionarea optim a problemelor speciale n anumite
sfere ale cunoaterii. Prin crearea limbajului artificial se soluioneaz problema cutrii mijloacelor de analiz i reflectare a
rezultatelor atinse. Drept exemplu de limbaje artificiale pot servi limbajele de programare, limbajele logicii i matematicii,
limbajele de semnalare (n sistemul transportului feroviar i acvatic), cifruri, .a.m.d. Limbajele tiinelor exacte i socio-umane se
pot considera limbaje semi-artificiale, deoarece ele includ i terminologie din limbajul natural, dar i terminologie i simbolic
special i anumite reguli de funcionare prestabilite. Limbaje parial artificiale sunt sisteme de semne care includ semnele
limbajului natural i a celui artificial. La ele se atribuie limbajele tiinelor, de exemplu, cel al fizicii sau al dreptului.
1,3
Dreptul are nevoie de mijloace lingvistice pentru a desemna exact noiunile juridice i a exprima corect ideile specialitilor n drept.
De exemplu, pentru a-i ndeplini eficient funcia, legile trebuie s fie impecabile att dup coninut, ct i dup form iar limbajul
legilor trebuie s fie unul exact. n domeniul dreptului, n care avem nevoie de precizie, n care nu se admite prezena paradoxurilor
i a sofismelor, se utilizeaz un limbaj semi-artificial, care opereaz cu anumii termeni cuvinte i mbinri de cuvinte, noiuni
speciale. Una dintre principalele caracteristici ale limbajului juridic este exactitatea. Claritatea, pe lng exactitate i simplitate
reprezint una dintre calitile importante ale limbajului juridic. Dac norma juridic va fi transmis printr-un limbaj inexact, ea nu
va fi neleas i executat. Pentru acest limbaj, de asemenea, este caracteristic neutralitatea emoional: faptele i evenimentele
trebuie descrise n limbajul juridic n expresii neutre din perspectiv emoional.

2.Principiile logicii juridice:

a)relatati despre principiile logicii juridice mentionand caracteristicele esentiale ale principiilor: Pentru a fi corect, gndirea
trebuie s se supun anumitor principii logice, acestea fiind nite legi generale ale gndirii Principiile logice sunt nite legturi
necesare i eseniale dintre gnduri n procesul de raionare. Principiile logice au un caracter universal, stau la baza funcionrii
gndirii n general, n ele se reflect cele mai generale i profunde caliti, relaii i legturi ale lumii obiective, care este perceput
de gndirea noastr. : La baza gndirii stau anumite condiii formale numite principii logice sau legi de raionare, fr de care
aceasta nu ar fi posibil. Ele nu exprima raionamente, ci condiii generale ale raionamentelor indiferent de tipul de propoziii cu
care formulam inferena. Dei aceste principii nu sunt suficiente pentru o gndire perfect logic de altfel, aa cum am vzut
anterior, aceast calitate este un ideal pentru individul uman ele ofer un ndreptar, iar respectarea lor, oarecum instinctiv i
intuitiv, permite urmarea unui fir logic n gndire. Negarea sau nesocotirea lor antreneaz consecine absurde. Aceste principii care
sunt n numr de patru, au fost identificate i formulate de Aristotel i Leibniz. Ele sunt: 1. Principiul identitii fiecare lucru este
ceea ce este. i n attea exemple cte vrei. A este A, B este B. (Leibniz); 2. Principiul noncontradiciei este peste putin ca
unuia i aceluiai obiect s i se potriveasc i totodat s nu i se potriveasc sub acelai raport unui i acelai predicat (Aristotel);
3. Principiul terului exclus dac nu e cu putin nici s existe un termen mijlociu ntre cele dou membre extreme ale unei
contradicii, ci despre orice obiect trebuie neaprat sau s fie afirmat sau s fie negat fiecare predicat, orice afirmaie i orice
negaie este sau adevrat sau fals. (Aristotel); 4. Principiul raiunii suficiente niciun fapt nu poate fi adevrat sau real, nicio
propoziie veridic fr s existe un temei, o raiune suficient pentru care lucrurile sunt aa i nu astfel, dei temeiurile acestea de
cele mai multe ori nu pot fi cunoscute. (Leibniz).
b)caracterizati esenta principiilor logice: sunt fundamentale,n raport cu legile i regulile logice. Aceasta nseamn c legile i
regulile logice presupun principiile logice i in seama de ele cu ocazia fiecrei operaii logice. Validitatea reprezint problema
central a logicii i argumentrii, iar operaiile logice i de fundamentare sunt valide doar dac satisfac cerinele exprimate de
principiile logice. - sunt formale adic ele regizeaz procesele de raionare i nu ofer nicio informaie privind caracteristicile
determinate ale obiectelor, nu sunt simple convenii de limbaj aceasta nseamn c renunnd la principiile logice ar trebui s
renunm la adevr; ele nu au un temei n limbaj sau n structurile logice, ci exprim trsturi de maxim generalitate a realitii. sunt ntemeiate. ntemeierea principiilor nu poate fi, ns, dect indirect, ntruct, fiind legi de maxim generalitate,principiile
logice nu pot fi derivate din legi mai generale.
c)argumentati prin intermediul unui principiu logic importanta respectarii legilor pt o buna functionare a statului de tip
democratic: Respectarea principiilor logicii constituie o condiie necesar a cunoaterii esenei realitii. Ea asigur atingerea
cunotinelor adevrate n procesul de gndire, fr de care nu este posibil cunoaterea. Respectarea principiilor logice este
obligatorie pentru gndirea corect .
4.Gandire si limbaj:
a)Analizati relatia gandire-limbaj: Limbajul este o condiie necesar a existenei gndirii abstracte. El apare odat cu contiina i
gndirea. Limbajul reprezint materializarea gndirii n vorbirea scris i oral. Nu exist limbaj n afara gndirii i invers. Ele se
afl ntr-o unitate indisolubil. Limbajul este nveliul gndirii care poate fi perceput senzorial, este haina lingvistic a gndurilor
noastre, este acea entitate care asigur o existen evident, sesizabil gndurilor omului.
Limbajul este predestinat s serveasc drept mijloc pentru obinerea i fixarea cunotinelor, pstrarea i transmiterea acestora.
Limbajul ndeplinete un rol foarte important, deoarece gndurile exist ntr-o form ideal fr ca s poat s fie percepute de ctre
organele de sim. Iar limbajul le confer acestor gnduri o form de cuvinte, care pot fi percepute de ctre organele de sim.
Limbajul se utilizeaz nu doar n procesul de exprimare al gndurilor, dar i n procesul de formare al lor. n toate domeniile
activitii umane, gndurile se exprim prin limbaj
b)Elaborati caracteristici distinctive relatiei gandire-limbaj:
c)Argumentati afirmatia precum ca limbajul este un sistem conceptual de redare a realitatii juridike:Dreptul si limbajul
juridik s-au nascut impreuna,pt ca o ide juridika nu poate fi exprimata correct decat intr-un limbaj specific stiintelor juridice.
7.Judecata juridika:
a)Relatati despre judecata juridika ca forma a gandirii: Judecata este forma de gndire prin intermediul creia se dezvluie
prezena sau absena unor caracteristici la obiecte i prezena sau absena relaiilor dintre obiecte. Putem s deosebim judecata de
alte forme logice prin faptul c n ea se afirm sau se neag ceva despre ceva. Judecata este o form de gndire mai complex dect
noiunea, ea fiind alctuit din noiuni.Termenul judecata desemneaza un continut propozitional si are avantajul de a reliefa
deseobirea de obiecte dintre analiza logica si analiza gramaticala.
b)Indicati caracteristici ale tipurilor de judecati simple si complexe si exemplificati: Cele mai elementare judeci sunt cele
simple. Numite i atomice, aceste judeci nu includ n sine alte judeci. Ele constituie reflectarea unei singure legturi dintre
obiecte. De exemplu: Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept, Toate persoanele sunt egale n faa legii.
Judecile simple se mpart n diverse tipuri n funcie de caracteristicile logice: caracterul legturii logice (calitatea i cantitatea)
subiectului i predicatului, relaia dintre subiect i predicat. Judecile compuse sunt alctuite din judeci simple i conectori
logici. Se cunosc urmtoarele tipuri de judeci compuse: conjunctive, disjunctive, implicative, echivalente i negative. De
asemenea, exist judeci compuse combinate.
c)Apreciati modul in care are loc verificarea valorilor de adevar al judeactilor si modul in care acestea sunt
validate.Comparati termenul validare in drept si validare in logica:
11.Inferenta ca forma a gandirii:
a)Realatati interferenta ca forma a gandirii: Unele cunotine le obinem nemijlocit, cu ajutorul organelor de sim, iar pe altele
mijlocit, prin intermediul gndirii logice, fcnd concluzii din cunotinele pe care le avem. Raionamentul este o form de
gndire, prin care se obin cunotine noi din judecile existente. Judecile din care deriv concluziile se numesc premise, iar
judecata obinut, cea care reprezint cunotine noi, se numete concluzie. Raionamentul este o operaie logic, n rezultatul

creia din una sau mai multe judeci, pe care le numim premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este
procesul de obinere a cunotinelor, exprimate prin judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const n micarea gndirii de la analiza cunotinelor deja existente la sinteza cunotinelor noi.
Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale realitii
b)Comparati tipuri de interferenta dupa modul de formare si relatati specificul acestora:
c)argymentati importanta interferentei de tip deductiv in drept.Formulati un exemplu: Interferenta de tip deductive sunt
acele raionamente n care concluzia decurge cu necesitate logic din premise, adic dac acceptm anumite premise, atunci
concluzia n mod obligatoriu decurge din ele. Deducie sau raionament deductiv este raionament n care se trece de la judeci de
un anumit grad de generalitate la judeci de acelai grad de generalitate sau la judeci de un grad mai mic de generalitate. [Enes,
dc, p. 68]. Deducia se supune unei condiii logice: dac premisele sunt adevrate, atunci este adevrat i concluzia. i dac ea nu
satisface aceast condiie, atunci se poate afirma c raionamentul a fost alctuit incorect. Deducia ne permite s obinem concluzii
adevrate, iar raionamentele deductive se supun unor reguli clare, precise i ordonate sistematic. Concluziile obinute printr-un
raionament deductiv sunt adevrate i nu necesit verificare adugtoare. Fundamentul logic al adevrul concluziei unui
raionament deductiv l constituie adevrul premiselor, stabilirea ntre ele a unor relaii de gen i de specie. Cci, caracteristicile
genului sunt concomitent i caracteristici ale speciei. Sau, se poate afirma c: tot ceea ce se afirm despre toate obiectele unei clase,
se poate afirma sau nega i despre fiecare obiect n parte.
Raionamente deductive sunt importante pentru evaluri juridice, pentru opera de calificare juridic. n raionamentele deductive
legtura dintre premise i concluzie se bazeaz pe legi logice, de aceea concluzia decurge cu necesitate din premise.
19.Interpretarea logica a legilor:
a).relatati despre interpretarea logica a legilor: interpretarea-reprezinta procedeul logic de explicare ,cercetare sau stabilire a
sensului legii.Interpretarea logica-se conf principiilor logicii:principiul identitii,principiul non-contradiciei,principiul terului
exclus,principiul raiunii suficiente: principiul identitii- identitateaeste un fel de unitate, o unitate de existen a pluralitii sau
aceea care rezult din considerareamai multor lucruri ca unul,ca atunci cnd spunem c un lucru este
identic cu sine, caz n care acelai lucru e socotit ca dou lucruri; principiul non-contradicieacest principiu e cel mai sigur dintre toate, cci el cuprinde n sinecaracteristicile artate mai sus. ntr-adevr, e peste putin ca un
om s-i poat nchipui c unul i acelai lucru este i totodat nu este. principiul terului exclus- Principiul terului exclus
stipuleaz c dou propoziii contradictorii nu pot fi ambele false.Una din ele este in mod necesar adevrata.
principiul raiunii suficiente-Situaia adevrurilor de raiune este reglementat de principiul contradiciei, n timp ce
poziiaadevrurilor de fapt este determinat de principiul raiunii suficiente.
b)dezvaluiti esnta interpretarilor(conventiilor si legilor): Interpretarea poate fi realizata de catre organele emitente.Interpretarea
desemneaz operaiunea intelectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice, n vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii
unor cauze. interpretarea este ntr-un anumit fel o alterare a sensului normelor, uneori violent, aa cum remarca M. Djuvara, ea
este necesar tocmai pentru c o norm este un rezumat al unor cazuri .Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care
aplic dreptul, rezultatul ei fiind cuprins n coninutul actului de aplicare. n timp ce interpretarea general are o valoare de sine
stttoare, n sensul c nu e condiionat de soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret. De
aceea nici nu avem aici un act distinct.
c)argumentati importanta respectari regulilor in realizarea interpretarii:
17. Interpretarea logica a legilor:
1 Relatati despre interpretarea logica
interpretarea-reprezinta procedeul logic de explicare ,cercetare sau stabilire a sensului legii.Interpretarea logica-se conf principiilor
logicii:principiul identitii,principiul non-contradiciei,principiul terului exclus,principiul raiunii suficiente: principiul
identitii- identitatea este un fel de unitate, o unitate de existen a pluralitii sau aceea care rezult din considerareamai multor
lucruri ca unul,ca atunci cnd spunem c un lucru este
identic cu sine, caz n care acelai lucru e socotit ca dou lucruri; principiul non-contradicieacest principiu e cel mai sigur dintre toate, cci el cuprinde n sinecaracteristicile artate mai sus. ntr-adevr, e peste putin ca un
om s-i poat nchipui c unul i acelai lucru este i totodat nu este. principiul terului exclus- Principiul terului exclus
stipuleaz c dou propoziii contradictorii nu pot fi ambele false.Una din ele este in mod necesar adevrata.
principiul raiunii suficiente-Situaia adevrurilor de raiune este reglementat de principiul contradiciei, n timp ce
poziiaadevrurilor de fapt este determinat de principiul raiunii suficiente.
.2 Dezvaluiti esenta interpretarii conventiilor si legilor
Interpretarea poate fi realizata de catre organele emitente.Interpretarea desemneaz operaiunea intelectual de stabilire a sensului
exact al normelor juridice, n vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii unor cauze. interpretarea este ntr-un anumit fel o alterare a
sensului normelor, uneori violent, aa cum remarca M. Djuvara, ea este necesar tocmai pentru c o norm este un rezumat al unor
cazuri .Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care aplic dreptul, rezultatul ei fiind cuprins n coninutul actului de
aplicare. n timp ce interpretarea general are o valoare de sine stttoare, n sensul c nu e condiionat de soluionarea vreunui
caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret. De aceea nici nu avem aici un act distinct.
3 Pentru fiecare tip de interpretare indicate regulile necesare a fi respectare in realizarea acestora
Exista interpretari in scopul de a explica continutul legii in vederea completarii continutului legii de concretizare. La activitatea de
interpretare particip mai multe subiecte cu rol diferit, soluiile la care ele ajung neavnd ns aceeai for i valoare juridic. Pe
baza acestui criteriu interpretarea poate fi oficial obligatorie i neoficial. Interpretarea oficial este cea fcut de organele de
stat competente (Parlamentul, instane judectoreti etc.); ea poate fi la rndul ei general, deci cu valoare pentru orice fel de situaii
care se ncadreaz n norm, i cauzal concret, obligatorie numai n cazul concret cu ocazia soluionrii cruia este dat. Cea
general este fcut printr-un act normativ, emis fie de organul care este i autorul normei interpretative regula fie de un altul. n
acest caz actul interpretativ face corp comun cu cel interpretat.Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care aplic
dreptul, rezultatul ei fiind cuprins n coninutul actului de aplicare. n timp ce interpretarea general are o valoare de sine stttoare,

n sensul c nu e condiionat de soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret. De aceea nici
nu avem aici un act distinct. Interpretarea neoficial doctrinar nu este obligatorie, ea fiind fcut de persoane neoficiale care i
exprim astfel o opinie asupra normei. De aceea ea nici nu se concretizeaz ntr-un act, fie el normativ sau de aplicare, ci n scrieri
de specialitate. Valoarea ei este dat de puterea de convingere a argumentelor tiinifice folosite, deci este una pur tiinific. Ea mai
poate fi cuprins i n expuneri ale parlamentarilor cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi. Dei lipsit de valoare juridic,
interpretarea neoficial nu este mai puin util, fcnd lumin asupra necesitii reglementrii respective, asupra finalitii ei. Dei
nu face parte din procesul de aplicare a dreptului, ea poate ajuta acest proces.