Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
autoritate
Actul administrativ constituie o categorie distincta de acte juridice, adoptate sau emise, in
principal, de autoritatile administratiei publice, precum si de institutiile publice, prin care se
asigura realizarea sarcinilor care revin administratiei publice.
Acte administrative pot adopta sau emite si alte autoritati publice, din sfera celorlalte
puteri publice (legislativa sau judecatoreasca ), dar nu ca activitate de baza a acestora ci ca
activitate auxiliara, necesara pentru indeplinirea activitatii de baza.
Definitie
Actul administrativ, constituie forma principala prin care se realizeaza administratia publica si
consta intr-o manifestare expresa de vointa prin care se creeaza, se modifica sau se sting
raporturi de drept administrativ.
Actul administrativ se deosebeste de toate celelalte categorii de acte juridice lege,
contract, hotarare judecatoreasca printr-o serie de trasaturi specifice:
a. actul administrativ este forma principala a activitatii autoritatilor
administratiei publice, celelalte forme fiind faptele administrative si operatiunile
administrative. Acestea sunt mai numeroase in activitatea autoritatilor administratiei
publice de la nivelurile inferioare in timp ce activitatea autoritatilor administrative
publice de la nivel central Guvern, ministere, etc. se caracterizeaza, mai ales, prin
emiterea de acte administrative.
b. actul administrativ este, in principiu, o manifestare de vointa juridica
unilaterala, ce apartine autoritatii publice care le-a emis.
Caracterul unilateral al vointei exprimate in actul administrativ nu este determinat
de numarul de persoane fizice care isi exprima vointa in adoptarea actului, ci de faptul ca
acele persoane fac parte dintr-o structura organizatorica institutionalizata (Guvern,
Consiliul local sau judetean, etc. ) careia i se recunoaste prin lege competenta de a emite
acte administrative in exercitarea atributiilor care ii revin.
Caracterul unilateral al vointei juridice cuprinse in actul administrativ se mentine
si in cazul actelor administrative emise la cererea celor interesati (exemplu, emiterea unei
autorizatii de exercitare a unei activitati ), ca si in cazul actelor administrative ce se
emit fara consimtamantul persoanei careia i se adreseaza (exemplu, actul de plata al
impozitului).
c. actul administrativ are forta juridica obligatorie, atat fata de persoanele fizice
sau juridice carora li se adreseaza, cat si fata de autoritatea care le-a
emis; aceasta forta a actului administrativ deriva din faptul ca el este dat pe baza si in
executarea legii si, din aceasta cauza, se bucura de prezumtia de legalitate.
Din aceasta trasatura rezulta, pe de o parte, ca actele autoritatilor publice ierarhic
superioare ale administratiei publice sunt obligatorii pentru cele subordonate, iar, pe de
alta parte, autoritatile publice superioare au dreptul de a modifica sau anula actele
autoritatilor care li se subordoneaza. Ele nu pot sa li se substitue, adica sa reglementeze
ele insele raporturile juridice ce fac parte din sfera atributiilor exclusive ce revin
autoritatilor subordonate.
d. actul administrativ este executoriu de indata ce a intrat in vigoare, fara a fi
necesara indeplinirea unor formalitati ulterioare, ca in cazul unei hotarari
d)
O alta conditie de legalitate a actului administrativ priveste forma acestuia. Din acest
punct de vedere trebuie precizat ca actul administrativ se redacteaza in limba romana si, de
regula, in forma scrisa.
Forma scrisa a actului administrativ este necesara din mai multe considerente: pentru a se
cunoaste continutul exact al actului;pentru a se putea executa intocmai; pentru a dovedi, in caz
de litigiu, existenta si efectele pe care trebuie sa le produca actul respectiv; pentru a se putea
controla daca s-au respectat conditiile de legalitate.
La actele administrative cu caracter normativ, forma scrisa este obligatorie, fiind o
conditie de valabilitate a acestora.
La actele administrative cu caracter personal, desi se redacteaza, de regula, tot in forma
scrisa, aceasta nu constituie o conditie de valabilitate a acestor acte decat in cazurile stabilite de
lege.
Conditiile de forma care trebuie indeplinite de actele administrative pot fi impartite in
doua mari categorii: conditii de forma exterioara, a caror nerespectare atrage anulabilitatea
actului si conditii de ordin tehnic, a caror nerespectare nu atrage anulabilitatea actului.
Din prima categorie fac parte: lipsa denumirii autoritatii administratiei publice, lipsa
datei, neaplicarea sigiliului (stampilei)emitentului, lipsa semnaturii conducatorului autoritatii
emitente, lipsa numarului actului.
Din a doua categorie fac parte : modalitatile referitoare la redactarea actului in termeni
simpli si precisi, structurarea lui interna (capitole, sectiuni, articole, alineate, etc.).
e)
Actele sa fie actuale si oportune.
Oportunitatea presupune dreptul de apreciere a autoritatii administrative in cursul
organizarii executarii legii, prin care se asigura exercitarea atributiilor legale in timp optim, cu
cheltuieli minime si folosind mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.
Actele administrative care sunt supuse controlului pot fi analizate atat din punct de
vedere al legalitatii cat si al oportunitatii
f)
Pentru unele acte administrative, legea prevede si conditia contrasemnarii de catre cei
care au obligatia de a asigura punerea lor in executare, nerespectarea acestei cerinte ducand la
nulitatea actului. Este cazul unor decrete emise de Presedintele Romaniei, care trebuie
contrasemnate de primul-ministru (art.100, alin.2/c), precum si a hotararilor si ordonantelor
Guvernului, care trebuie contrasemnate de ministrii, care au obligatia sa le puna in executare.
Potrivit art.102 alin.(2) din Constitutie decretele Presedintelui ce trebuie contrasemnate
de primul-ministru sunt cele care privesc: incheierea tratatelor internationale negociate de
Guvern, .. si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, infiintarea, desfiintarea
sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;declararea mobilizarii partiale sau totale a
fortelor armate;luarea masurilor pentru respingerea agresiunii armate indreptate impotriva tarii;
instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta; conferirea decoratiilor si titlurilor de
onoare;acordarea gradelor de maresal, general si amiral;acordarea gratierii individuale.
1. Actul administrativ de autoritate
I.
Procedura adoptarii (emiterii) actului administrativ de autoritate
II.
Aplicarea actului administrativ de autoritate
I. - Procedura adoptarii (emiterii) actelor administrative cuprinde un complex de activitati
desfasurate de functionarii autoritatilor publice care adopta actul si ai altor autoritati publice care
colaboreaza la acestea. Toate aceste activitati pot fi grupate in trei faze: A) activitati pregatitoare
adoptarii actului; B) faza adoptarii (emiterii) propriu zise a actului; C) activitati posterioare
adoptarii actului.
A) Activitati pregatitoare adoptarii actului administrativ
- In vederea adoptarii actului administrativ se efectueaza o serie de operatiuni cum sunt:
intocmirea de evidente si date statistice, rapoarte, informari, dari de seama, avize, autorizari, etc.
La elaborarea proiectului de act normativ trebuie respectate conditiile de tehnica
legislativa referitoare la redactarea proiectului si la forma sa exterioara. Prin Hotararea
Guvernului nr.555/2001 a fost adoptat Regulamentul prin care sunt stabilite procedurile care
privesc actele Guvernului hotarari si ordonante precum si ordinele, instructiunile si celelalte
acte normative emise de ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice
centrale de specialitate, precum si prefectii.
Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu
prevederile Constitutiei, cu dispozitiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa
pentru elaborarea actelor normative, precum si cu principiile ordinii de drept.
Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei si pentru aceasta el
trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior, cu reglementarile comunitare
si cu tratatele internationale la care Romania este parte.
Au dreptul sa initieze proiecte de acte normative urmatoarele autoritati:
- Guvernul;
- ministerele si alte autoritati publice centrale de specialitate, precum si celelalte autoritati
publice care au drept de initiativa in temeiul altor acte normative;
- prefecturile, Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin
Ministerul Administratiei si Internelor.
Proiectele de acte normative care privesc activitatea unor organe sau organisme
neguvernamentale se vor elabora de autoritatile publice initiatoare cu consultarea acestora.
Proiectele de acte normative trebuie insotite de urmatoarele instrumente de prezentare si
motivare:
a) expuneri de motive in cazul proiectelor de legi;
b) note de fundamentare - in cazul ordonantelor, al ordonantelor de urgenta si al
hotararilor Guvernului;
c) referate de aprobare pentru celelalte acte normative.
Pentru adoptarea sau emiterea anumitor acte administrative legea prevede
necesitatea avizelor si acordurilor.
Avizele sunt opinii, puncte de vedere ale unei autoritati a administratiei publice, solicitate
de autoritatea care a initiat un proiect de act normativ, la acel proiect. Avizele pot fi:
a) avize facultative, atunci cand autoritatea care emite actul administrativ are dreptul de a
hotari sa ceara sau sa nu ceara opinia altei autoritati si, daca a cerut-o, are facultatea sa tina sau
nu cont de aceasta opinie;
b) avize consultative, atunci cand autoritatea care emite sau adopta actul administrativ are
obligatia sa solicite opiniile altui organ, dar nu este obligata sa se conformeze acestora.
Nesolicitarea acestui aviz duce la nulitatea actului administrativ;
c) avize conforme, atunci cand autoritatea care emite actul administrativ are atat obligatia
de a le solicita, cat si obligatia de a se conforma acestor avize. In aceasta situatie actul
administrativ emis nu poate fi contrar continutului avizului, in schimb, autoritatea competenta
poate sa emita actul, daca nu este de acord cu continutul avizului, poate sa renunte la dreptul de a
emite actul administrativ respectiv.
Avizele, indiferent de categoria din care fac parte, nu produc prin ele insele efecte
juridice, desi fara avizul conform, actul administrativ nu este valabil.
Acordul este o manifestare de vointa a organului stabilit de lege prin care acesta isi da
consimtamantul la adoptarea sau emiterea actului, organul emitent neputand actiona fara acest
consimtamant. Acordul poate fi prealabil, concomitent sau posterior.
Acordul prealabil se aseamana in continut si efecte cu avizul conform, dar nu se confunda
cu acesta intrucat acest aviz, desi prevede emiterea actului, nu produce el insusi efecte. Acordul
prealabil produce el insusi efecte juridice cu conditia ca, prin continutul sau, sa concorde in
manifestarea de vointa a organului care emite actul administrativ.
De regula, organul al carui acord prealabil se cere este un organ ierarhic superior celui
care adopta sau emite actul, ori este un organ care se situeaza cel putin pe o treapta similara
organului care urmeaza sa adopte sau sa emita actul.
In anumite situatii, legea conditioneaza emiterea actului administrativ de o aprobare,
confirmare ori autorizare din partea altui organ si care nu creeaza prin ele insele raporturi
juridice. Raporturile juridice iau nastere numai prin actul administrativ de baza si numai dupa
indeplinirea acestei cerinte de legalitate a actului, in lipsa careia actul adoptat sau emis nu
produce efecte juridice.
- Proiectele de acte normative se transmit Ministerului Justitiei in original, impreuna cu o
copie si numai dupa obtinerea avizelor autoritatilor publice interesate. Ministerul Justitiei
avizeaza proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalitatii, incheind
succesiunea operatiunilor din etapa de avizare.
Avizul Ministerului Justitiei nu este obligatoriu in cazul hotararilor Guvernului cu
caracter individual ce au ca obiect numiri si revocari din functie, stabilirea unor date, precum si
aprobarea de indicatori tehnico economici de investitii, care sunt avizate din punct de vedere al
legalitatii de Secretariatul General al Guvernului.
B) Adoptarea (emiterea) actului administrativ
In aceasta faza se pune in discutie cvorumul necesar pentru ca deliberarile organului
colegial sa fie valabile, cat si majoritateace trebuie intrunita pentru adoptarea actului. La
autoritatile unipersonale problema cvorumului si a majoritatii necesare nu se pune.
Cvorumul reprezinta numarul de membrii care trebuie sa fie prezenti pentru adoptarea
actului, raportat la totalul membrilor autoritatii care-l adopta. De regula, pentru ca actul sa fie
adoptat in mod legal, se cere prezenta majoritatii membrilor; in alte cazuri se prevede prezenta a
din numarul membrilor.
In ce priveste majoritatea necesara a se intruni pentru adoptarea actului administrativ, in
unele cazuri se prevedemajoritatea absoluta (din numarul celor prezenti, iar in alte situatii din
numarul total al membrilor organului) sau majoritatea calificata (2/3 din numarul total al
membrilor organului colegial).
Dupa analizarea proiectului de act administrativ de catre autoritatea deliberativa si
aprobarea lui, actul administrativ se considera adoptat.
C) Activitatile posterioare adoptarii sunt urmatoarele:
- definitivarea actului normativ adoptat, pe baza formei rezultate in urma dezbaterilor si a
votului;
Actul administrativ este revocabil numai pana in momentul in care a intrat in circuitul
civil, dupa acest moment el nemaiputand fi retractat de cel care l-a adoptat (emis).
Exceptiile de irevocabilitate a unor acte administrative se refera numai la aspectele care
privesc oportunitatea acestora nu silegalitatea lor. Daca anumite acte sunt vadit ilegale exceptia
irevocabilitatii lor nu mai functioneaza.
Actul de revocare se emite dupa aceleasi reguli procedurale care au fost avute in vedere
la emiterea actului revocat, cu exceptia cazurilor cand, dupa ce actul a fost emis, au intervenit
reguli noi, care modifica procedura de elaborare pentru aceste acte.
In ce priveste efectele revocarii, atunci cand revocarea este facuta pe motiv de ilegalitate
a actului, ea produce efecte atat pentru trecut cat si pentru viitor, mai exact din momentul
adoptarii sau emiterii actului.
Atunci cand revocarea actului se face pe motiv de oportunitate, actul de revocare produce
efecte pentru viitor, efectele juridice produse pentru trecut ramanand pe deplin valabile.
- Revocarea sau retractarea actului administrativ, care priveste actul in intregul sau, se
deosebeste de modificarea acestuia, care se refera numai la unele elemente, parti ale actului.
Modificarea actului poate fi facuta fie de autoritatea care a emis actul, fie de autoritatea ierarhic
superioara acesteia, ori, atunci cand legea prevede, de instanta de judecata competenta.
- Modificarea actelor administrative cu caracter normativ, se realizeaza printr-un act de
acelasi nivel si cu respectarea acelorasi reguli procedurale.
Modificarea actului produce efecte numai pentru viitor, efectele produse pana la data
modificarii ramanand neschimbate.
c) Anularea actelor administrative, este masura luata de organul ierarhic superior celui
care a adoptat sau emis actul sau de instanta de judecata prevazuta de lege, care face sa inceteze
efectele juridice ale unui act administrativ, iar daca efectele nu s-au produs, face ca acestea sa nu
se mai produca.
Masura anularii se ia in situatia in care actul administrativ de autoritate normativ sau
individual, a fost adoptat sau emis cu nerespectarea cerintelor de legalitate sau cu incalcarea unor
norme care privesc ocrotirea unui interes general.
Competenta instantelor judecatoresti de a anula total sau partial actele administrative, ce
este reglementata atat de Legea nr.29/1990, care prevede competenta instantelor de contencios
administrativ, cat si de Codul de procedura civila si de alte legi, prin care se confera o asemenea
competenta si instantelor judecatoresti de drept comun.
In ce priveste efectele juridice ale anularii actului administrativ trebuie subliniat ca
efectele produse pana la data anularii raman valabile numai daca anularea nu a fost determinata
de faptul ca actul a fost adoptat sau emis cu nesocotirea cerintelor prevazute de lege, situatie in
care vor fi anulate si efectele juridice produse pana la anulare.
d) Inexistenta actelor administrative, potrivit doctrinei, apare atunci cand acestea au
fost lipsite de elementele lor esentiale. (exemplu cand actul a fost emis in baza unei legi
abrogate, cand este semnat de o persoana necompetenta, etc.).
Art.108 din Constitutie, prevede ca hotararile si ordonantele Guvernului se publica in
Monitorul Oficial, iar nepublicarea lor atrage inexistenta acestora.
e) Aplicabilitatea actelor administrative poate inceta si in alte situatii, cum ar fi: efectele
in vederea carora a fost emis s-au produs; perioada de timp pentru care a fost emis a expirat; cel
care a solicitat emiterea actului (in cazul actului individual) a renuntat la cerere ori a decedat, etc.
Rectificarea si reconstituirea actelor administrative
Statul si unitatile administrativ teritoriale au atat atributii de drept public cat si atributii
de drept privat, atributii pe care le exercita prin autoritatile publice care le reprezinta.
In baza atributiilor de drept public aceste autoritati isi impun vointa lor in mod unilateral,
prin acte administrative de autoritate; aceasta vointa imperativa, fiind data in baza si in
executarea legii, nu are nevoie de acceptul prealabil al celor obligati sa se conformeze ei.
In ce priveste exercitarea atributiilor de drept privat autoritatile publice ale statului si ale
unitatilor administrativ teritoriale incheie anumite acte juridice care asigura atat realizarea
interesului public, general, sau, dupa caz, cat si al celui cu care incheie actul, al particularului,
care poate fi persoana fizica sau persoana juridica.
Aceste acte juridice pot avea ca obiect: achizitionarea sau vanzarea de bunuri, prestarea
de servicii, executarea de lucrari, concesionarea sau inchirierea de bunuri.
Actele juridice de aceasta natura sunt diferite, dupa cum bunurile ce le constituie obiectul
material fac parte din proprietatea publica sau proprietatea privata a statului sau a unitatilor
administrativ teritoriale, astfel cum aceasta a fost delimitata prin Legea nr.213/1998 privind
proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Bunurile din domeniul privat sunt supuse, in principiu, regimului de drept comun. Ca
atare, in actele pe care le va incheia statul sau unitatile administrativ teritoriale, acestea nu vor
avea o pozitie privilegiata, ci vor sta pe picior de egalitate cu celalalt partener cu care, de comun
acord, au incheiat actele.
In ce priveste actele juridice care au ca obiect un bun din proprietatea publica sau un
serviciu public, acestea se vor incheia in anumite conditii si dupa o anumita procedura
reglementata prin lege, procedura care asigura, in principiu o pozitie privilegiata autoritatilor
publice, in raport cu particularul cu care se incheie actul. Acestea sunt actele administrative de
gestiune, care se mai intalnesc in literatura de specialitate si sub denumirea de contracte
administrative.
- O notiune asemanatoare se gaseste si in Legea contenciosului administrativ nr.29/90,
care mentioneaza, printre actele administrative care nu pot fi atacate la instantele de contencios
administrativ, actele de gestiune, savarsite de stat in calitate de persoana juridica si pentru
administrarea patrimoniului sau.
Definitia actului administrativ de gestiune - este acel act juridic incheiat de o autoritate a
administratiei publice sau de un alt serviciu public, cu o persoana fizica sau juridica particulara,
avand ca obiect achizitionarea de produse, prestarea de servicii sau executarea de lucrari ori
concesionarea sau inchirierea de bunuri mobile sau imobile din proprietatea publica a statului,
judetului, orasului sau comunei, in conditiile si cu procedura stabilita prin lege sau potrivit legii.
Trasaturile actului administrativ de gestiune
1. Initiativa incheierii acestor acte apartine intotdeauna aceluia care reprezinta, potrivit
legii, statul sau unitatea administrativ teritoriala, respectiv ministrilor si conducatorilor
celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, presedintilor consiliilor
judetene, primarilor comunelor si oraselor, conducatorilor institutiilor publice, regiilor autonome
si celorlalte servicii publice aflate in subordinea sau autoritatea guvernului, a ministerelor si
celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, ori a consiliilor locale sau
judetene.
- Cealalta parte a actului administrativ de gestiune poate fi orice particular, persoana
fizica sau juridica (romana sau straina) care accepta conditiile puse de initiatorul actului si se
supune procedurilor stabilite, in prealabil, de lege.