Sunteți pe pagina 1din 17

1.

Notiunea de transport. Clasificarea transporturilor


Transportul se analizeaza ca o faza inseparabila a productiei si a desfacerii de marfuri sau de
servicii. Activitatile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor reprezinta acele activitati
care constau intr-o deplasare in spatiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de
transport si prin utilizarea unei cai de transport adecvate.
Transportul se defineste deci prin patru elemente:
Este vorba de o deplasare in spatiu, obiectul acestei deplasari il reprezinta persoanele sau
bunurile, deplasarea se realizeaza cu mijloc de transport (vehicul), pe o cale de transport.In
functie de obiectul sau transportul poate fi : transport de persoane sau transport de bunuri
(marfuri). Dominanta este deplasarea marfurilor.In functie de calea sau mijlocul de transport
transporturile sunt terestre (rutiere, feroviare), pe apa (maritime, fluviale, pe rauri navigabile, pe
lacuri navigabile) sau aeriene. In functie de itinerariul parcurs transporturile sunt transporturi in
trafic intern si transporturi in trafic international.In functie de interesul servit deosebim
transporturi in interes public si transporturi in interes propriu sau privat.La randul lor
transporturile in interes propriu sau privat se subclasifica in transporturi in interes personal
(transporturile executate de persoane fizice in vederea asigurarii deplasarii unor persoane sau
bunuri) si transporturi in folos propriu (transporturile executate de persoane fizice sau juridice
pentru activitatile proprii autorizate cu mijloacele de transport pe care le detin in proprietate sau
le folosesc in baza unui contract de inchiriere sau de leasing.In functie de periodicitatea
deplasarii transporturile pot fi cu periodicitate regulata (ex. transporturile feroviare, retele de
autobuze, transport aerian) ori transporturi ocazionale.
.-In functie de obiectul sau, transportul este transport'de persoane si transport de bunuri.
- in functie de calea sau miflocul de transport, transporturile sunt terestre (rutiere,
feroviate), pe apa (maritime, fluviale, pe rauri navigabile, pe lacuri navigabile) sau
aeriene. Transporturile in spatiul extraatmosferic nu au (inca) un caracter comercial.
TransPorturile combinate (multimodale) de marfuri se realizeaza pe o portiune a itinerariului cu
un mijloc de transport si pe celelalte portiuni, cu unul sau mai multe altele.
. in functie de itinerarul parcurs, transporturile sunt transporturi in trafic intern si transporturi in
trafic internalionall
- in functie de interesul servit,'de osebirn transporturile in inters public(denumite in
reglementdrile recente si transporturi publice) si transporturi an inheres privat.
in functie de periodieitatea deplaseirii, transporturile pot fi:
cu periodicitate regulata (este cazul transporturilor feroviare, al celui executat in retele de
autobuze, al transportului aerian, al transportului naval cu nave de linie); transportatorul este in
stare permanenta de oferta de a contracta, contractul de transport incheindu-se printr-o simpla
adeziune din partea clientului.

2.

Sistemul national de transport; infrastructura; mijloacele de transport, operatorii de


transport si ai activitilor conexe transporturilor.
Sistemul national de transport are un caracter strategic si constituie parte integranta asistemului
economic si social.Acesta cuprinde urmatoarele moduri de transport:
Rutier;Feroviar; Naval;Aerian;
Multimodal sau combinat (care se efecteaza in baza unui document unic de transport, cufolosirea
de mijloace de transport diferite).Fiecare mod de transport are in compunere o infrastructura de
transport, mijloace detransport, operatori de transport, operatori ai activitatilor conexe
transporturilor, sistem demanagement al traficului, sisteme de pozitionare si navigatie.

Infrastructura de transport
Respectiv: caile de comunicatii rutiere, feroviare, navale si aeriene, sunt destinate
desfasurariiactivitatii de transport, activitatilor conexe transporturilor si, impreuna cu sistemul
demanagement al traficului si sistemele de pozitionare si navigatie, formeaza retelele de
transportcare pot fi de interes national, european, international.
Mijloacele de transport.
Denumite si vehicule, sunt mijloacele mobile cu sau fara propulsie, amenajate pentrutransportul
de persoane sau bunuri, destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera,feroviara,
navala sau aeriana.
Operatorii de transport.
Numiti si transportatori, sunt persoane fizice sau persoane juridice autorizate sa
efectuezetransport intern sau international de persoane sau de bunuri, in interes public sau in
interes propriu, cu mijloace de transport detinute in proprietate sau cu contract de inchiriere ori
leasing.Operatorii de transport pot fi cetateni romani sau straini si au acces egal si
nediscrimatoriu lainfrastructura de transport deschisa accesului public.
Operatorii activitatilor conexe transporturilor.
Sunt persoane fizice sau persoane juridice care indeplinesc activitati ce se desfasoara inlegatura
cu transportul sau in timpul acestuia.
Utilizatorii.
Sunt: in transportul de persoane calatorii sau pasagerii, iar in transportul de bunuri expeditorii
bunurilor.Au acces egal la infrastructura de transporturi deschisa accesului public si pot alege
liber modul de transport pentru deplasare.
3.

Notiunea contractuluui de transport- definitie. Natura juridica . Caractere juridice

Prin contractul de transport intelegem conventia prin care o parte, transportatorul, se oblige, in
schimbul unei remuneratii, sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta, cu
un vehicul corespunzator.
Se poate afirma ca este un contract de transport de bunuri acel contract prin care o parte, in calitate de
transportator, se obliga, in schimbul unei sume de bani (tarif), sa transporte sub paza sa si inauntrul unui
termen o anumitA cantitate de bunuri pe care se obliga sa le predea destinatarului indicat de expeditor.
Orice contract de transport presupune parcurgerea unui itinerar. In transporturile cu periodicitate
regulate, itinerariul este stabilit de transportator, conform conditiilor prestabilite de acesta, neputand fi
modificat in functie de cazul concret. In transporturile ocazionale, itinerariul este stabilit de parti, in
urma negocierilor, de la caz la caz.
1. Contractul de transport este un contract numit, ceea ce se evidentiaza prin prima normelor
supletive reglementate in Codul civil (art. 1955-2008), precum si a reglementarilor speciale care privesc diferite categorii de transporturi, la randul for subclasificate in transporturi in
trafic intern si international.
2.Contractul de transport este un act juridic principal. Din punct de vedere economic, transportul
reprezinta o activitate accesorie. De cele mai multe ori, transportul este accesoriul necesar al unui
contract de vanzare-cumparare, cand predarea bunului vandut se face, in alt loc decat locul vanzarii.
Contractul de transport este un contract autonom, chiar daca din punct de vedere economic, este strans
legat de un contract de vinzare-cumpArare sau ,de o inchiriere. in faza de transport a bunurilor nu
interese

3. Contractul de transport este un contract sinalagmatic (bilateral). Prin contractul de transport iau
nastere, in sarcina ambelor part, obligatii reciproce. Specific contractului de transport este faptul ca poate
da nastere si la obligatii in sarcina destinatarului, care nu este parte in contract, ci tert. Fiind un contract
sinalagmatic, pentru proba acestuia se cere indeplinirea conditiei multiplului exemplar azA pozitia sau
situatia ,partilor contractului de vanzare-cumpArare.
4. Contractul de transport este un act cu titlu oneros si comutativ. Transportul se efectueaza in
schimbul unui echivalent in bani care, din punct de vedere terminologic, oscileaza intre denumiri ca
pret sau tariff. In principiu, pretul este rezultatul unei negocieri libere intre expeditor si transportator.
.5. Contractul de transport este considerat un contract consensual. Contractul de transport este
considerat incheiat in momentul in care acordul de vointa intre expeditor si transportator este perfect,
fara a fi necesar ca <acesta sa fie dublat de predarea bunurilor care transportator, in vederea efectuarii
transportului. in majoritatea cazurilor, data preluarii este mentionata ca atare in documentul de transport.
Forma speciala standardizata, a contractului (titlului) de transport, fie un numar de clauze obligatorii in
contract, ceea ce da acestuia un evident caracter solemn. Forma scrisa a acestor contracte devine, astfel,
o conditie de validitate a contractelor in cauza. faptul remiterii obiectului de cate expeditor in
detentiunea transportatorului, ceea ce confera contractului un caracter real.

4. Partile contractului de transport. Pozitia destinatarului in raport de partile contractului de


transport
In transporturile de persoane, contractul se incheie si se executa intre transportator si calator (pasager).In
transporturile de bunuri, incheierea contractului are loc intre expeditor si transportator. La destinatie,
eliberarea marfii intervine, de regula, fata de destinatar, care este un tert fata de contract, dar care
dobandeste drepturi si caruia ii incumba unele obligatii direct din contractul de transport.
Transportatorul.Transportatorul(carausul, operatorul de transport) este principalul subiect al
contractului, cel care se angajeaza sa efectueze prestatia caracteristica a contractului, respectiv
deplasarea de persoane sau de bunuri.
Transportatorul exercita, in principiu, o activitate organizata si obisnuita de transport (intreprindere de
transport), pentru care este autorizat in baza unei licente de transport, in conditiile legii. Transportatorul
are necesarmente calitatea de profesionist. Nu au calitatea de transportator mandatarii sau comisionarii in
transporturi.
Expeditorul. In contractul de transport de bunuri, cocontractantul transportatorului este expeditorul,
numit si client, incarcator sau predator. De regula, expeditorul este proprietarul marfii vandute.
Transferul la cumparator (destinatar) al dreptului de proprietate asupra marfii vandute se realizeaza, de
regula, la predarea marfii catre transportator in vederea transportului.
Expeditorul marfii trebuie sa nominalizeze persoana beneficiarului transportului (destinatarul), caruia
urmeaza a-i fi predata marfa. Dar expeditorul isi poate rezerva dreptul de a fi destinatarul marfii
transportate (spre exemplu, preda marfa spre deplasare catre o sucursala a sa din teritoriu) sau de a
schimba destinatarul, modificand unilateral contractul de transport.
In consecinta, contractul de transport genereaza, de regula, raporturi juridice trilaterale, din moment ce
inearcatura urmeaza a fi eliberata destinatarului
Calatorul este cocontractantul transportatorului in contractul de transport de persoane.

Calatorul fiind necesarmente o persoana fizica, el este beneficiar al legislatiei de protectie a


consumatorului in raporturile cu transportatorul. De asemenea, el beneficiaza de asigurari legale de viata
si sanatate pe parcursul transportului.
Pozitia destinatarului in raport de partile contractului de transport.
Din art. 1977 C.civ.rezulta ca destinatarul dobandeste drepturile si obligatiile decurgand din contractul
de transport prin acceptarea acestuia sau a bunurilor transportate. Din acel moment, el poate pretinde
preluarea, chiar a lucrurilor si a documentului de transport.
Fundamentul juridic al drepturilor si obligatiilor ce rezulta din contractul de transport fata de destinatar
este controversat.
Astfel, in doctrina au fast emise mai multe teorii:
a) S-a considerat ca explicatia acestor drepturi rezida in faptul ca destinatarul este creditor al
expeditorului: drepturile destinatarului de a-I action pe transportator rezultd din acliunea oblica pe
care oricare creditor o poate exercita contra tertului debitor.
b) Pe temeiul gestiunii de afaceri, transportatorul ar actiona in interesul destinatarului comportandu-se
ca un negotiorum gestor al acestuia. Totusi, initiativa unei gestiuni de afaceri in favoarea unei terte
persoane apartine in mod normal gestorului (transportator), iar in contractul de transport initiativa
apartine expeditorului
c) Pe temeiul unei cesiuni de drepturi,.acesta tree de la expeditor catre destinatar in momentul eliberarii
lucrului. Destinatarul nu poate, insa, sa exercite drepturile expeditorului, deoarece ele se sting prin
faptul primirii lucrului de catre destinatar. In cazul unei cesiuni, destinatarul ar putea formula
pretentii si pentru daunele cauzate personal expeditorului, ceea ce, in realitate, nu poate face.
d) Contractul de transport ar fi o stipulatie pentru altul, in cadrul careia expeditorul este un stipulant,
transportatorul, un promitent, iar destinatarul, un tert beneficiar. Se considera ca prestatia
transportatorului profita in intregime destinatarului, ca destinatarul are actiune directa impotriva
transportatorului-promitent pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contract fata de expeditor si
ca expeditorul, ca orice stipulant, are un drept nelimitat de a revoca transportul printr-un contra-ordin
pang in momentul in care destinatarul aderd la contractul de transport.
5. Conditiile de valabilitate a contractului de transport conditii de fond si conditii de forma
Conditiile de fond ale contractului de transport sunt cele din dreptul comun,prevazute de art. 1179
C.civ., respectiv: capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza. In aceasta materie, specificul conditiilor
de valabilitate a contractului este dat, in principiu, de urmatoarele:
a) Transportatorul trebuie sa aiba capacitatea de a fi un profesionist, in conditiile art. 3 C.civ. In
cazul transportatorului persoana juridica, acesta trebuie sa alba ca obiect de activitate obisnuita
transportul
b) In transportul cu periodicitate regulata, formarea consimtamantului in baza ,ofertei
transportatorului si a acceparii din partea cocontractantului prezinta particularitatea ca orice
transportator profesionist se afla in stare de oferta permanents fata ' de public, iar clientela
transportatorului este o entitate globala, un numar nedefinit de persoane care apeleaza sau pot
apela, in mod obisnuit sau ocazional, la serviciile transportatorului. Transportatorul profesionist
nu are, In consecinta, dreptul de a refuza o deplasare (cu anumite exceptii). Acceptarea din partea
cocontractantului (cAlAtor sau expeditor) reprezinta, practic, o simpla adeziune, intrucat tarifele
transportatomlui (pretul contractului), ca de altfel si alte elemente ale contractului, cum ar fi
itinerarul si durata normala a transportului, sunt prestabilite in consecinta, nu sunt negociabile

Conditii de forma Documentul in care se materializeaza contractul de transport poarta denumirea


generica de document de transport. Art. 1956 C.civ. prevede ca dovada contractului de transport se face prin
documente de transport, precum scrisoare de trasura, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, ticket
ori legitimatie de calatorie sau altele asemenea.
In transportul de persoane, contractul de transport este desemnat cu termenul generic de legitimatie de
dilatorie (in limbajul curent: bilet, abonament) Contractul se prezinta sub forma unui titlu la purtator din
specia documentelor de legitimare. In transporturile aeriene, documentul de transport este, insa,
esentiarmente nominativ.
Documentul de transport Indeplineste functia de instrument probator pentru care face dovada: existentei
contractului de transport, ca negotium iuris. Factura eliberata de furnizor si care atesta livrarea marfii catre
cumparator nu atesta prin ea insasi Incheierea contractului de transport. Transportatorul detine pozitia de tert
in raporturile dintre vanzator i cumparator, factura hind pentru acesta un res inter alios acta;
- obligatiilor asumate de transportator fata de cealalta parte contraetanta;
- in transportul de bunuri, preluarea bunurilor in posesia si custodia transportatorului, angajandu-i
raspunderea corespunzatoare. Posesorul titlului de transport are calitatea de titular al drepturilor izvorate din
contractul de transport, drepturi care sunt opozabile transportatorului.
In transportul de bunuri calitatea de titular revine, initial, expeditorului. Aceasta calitate trece asupra
destinatarului in momentul in care documentul de transport ii parvine, ajungand in mod justificat in posesia
sa. In baza acestui document, destinatarul are dreptul sa ceara transportatorului sa-i elibereze marfa
transportata. Expeditorul poate, totusi, printr-un contra-ordin dat transportatorului, sa schimbe itinerarul
prestabilit, deci implicit destinatarul initial.
6. Efectele contracului de transport. Obligatiile partilor in faza precontractuala si la punctul de
pornire
Efectele oricaui contract constau in drepturile si obligatiile ce rezulte din acest contract.
Executarea operatiunii de transport in baza contractului de transport de marfuri are un
cvadruplu specific:,
a) executarea (derularea) propriu-zisa a contractului de transport este precedata de anumite obligatii
ale transportatorului sau, dupe caz, ale expeditorului;
b) in privinta drepturilor si obligatiilor pktilor se disting trei etape separate in derularea contractului,
respectiv: la punctul de pomire, de-a lungul itinerarului (in cursul deplasrii marfii) si la destinatie.
Partilor contractului de transport le revin obligatii diferite in functie de aceste etape;
c) din contractul de transport de marfuri pot rezulta drepturi obligatii fats: de un tert de contractul
de transport, adica destinatarul;
d) expeditorul Si, in anumite situatii exceptionale, si destinatarul, au dreptul de a modifica unilateral
contractul de transport, fie prin schimbarea itinerarului initial, fie prin schimbarea destinatarului
In Coate cazurile, prestatia caracteristica a contractului de transport este asumata de transportator.
Obligatiile expeditorului si ale destinatarului se raporteaza la aceasta prestatie caracteristica
. Faza precontractuala
Expeditorul este tinut de obligatia generica de a pregati conditiile materiale si juridice ale deplasdrii
marfii transportate. Expeditorul trebuie:
- sa aleaga mijlocul de transport;
- sa colaboreze la intocmirea documentului de transport;

- efectueze orice altsa operatiune necesara din punct de vedere tehnic si administrativ pentru a face
posibil transportul preconizat.
Transportatorul este obligat sa accepte cererea de transport din partea clientului. El va putea refuza
transportul numai in situatii exceptionale, cand marfa ar fi inapt de transportului (nu este ambalata
,corespunzator, este agabaritica etc.) sau interzisa de la transport.
Riscul clientului, chiar si in cazul transporturilor ocazionale, nu-I scuteste pe transportator de
obligatia de a accepta efectuarea transportului. Aceasta se explica prin faptul.ca transportatorul se
afla in stare de oferta permanenta de a contracta. Refuzul de a efectua un transport solicitat de client
poate antama raspunderea transportatorului.
7. Obligatiille partilor contractului de transport de bunuri in cursul deplasarii marfii
1. Obligatiile expeditorului. Drepturile expeditorului in caz de transport deficitar. In cazul unor
transporturi care necesita precautii speciale pe parcursul transportului, expeditorul poate fi tinut
sa puna la dispozitia transportatorului Insotitori. Este cazul transporturilor de animale vii. Dar
expeditorul si destinatarul au si facultatea de a recurge la insotitori. In toate cazurile, insotitorul
raspunde de integritatea marfurilor pe parcurs. Desemnarea unui insotitor iI degreveaza. in
principiu, pe transportator de obligatia de a veghea la integritatea marfii pe parcursul
transportului.
Art. 1971 C.civ.pune la dispozitia expeditorului, in caz de. transport deficitar, doua optiuni:
- sa mentina contractul, acceptand decalarea termenului de executare a transportului sau
continuarea acestuia din punctul in care s-a oprit pentru caz fortuit sau fota majora; el are dreptul,
in aceste cazuri, la despagubiri;
- sa rezilieze contractul, unilateral; acest drept al expeditorului este o derogare de la dreptul
comun al rezolutiunii care, in lipsa unui pact comisoriu, trebuie sa fie pronuntata de tribunal.
Imprejurarile de caz fortuit si de forta majora ridica,si in cazul contractului de transport,
problema riscului. contractului. De asemenea, se pune problema imputarii riscului obiectului
transportat (bunul distrus sau degradat in timpul transportului din imprejurari fortuite sau de forta
majora), dar aceasta se interfereaza cu raporturile dintre vanzdtor (expeditor) si destinatar
(cumparator), motiv pentru care riscul obiectului este o problema aferenta regimului juridic al
bunurilor transportate.
In contractul de transport, expeditorul, creditor al prestatiei caracteristice, neindeplinite din cauze
fortuite de catre transportator, suportA daunele corespunzatoare, neavand dreptul s ceara
acoperirea acestora de catre transportator, dar nici nu datoreaza pretul transportului.
Transportatorul suporta riscul contractului, In sensul ca pierde dreptul la contravaloarea
transportului.
In cazul transporturilor deficitare, expeditorul este obligat s restituie transportatorului documentele de transport intocmite ca titluri negociabile (conosamente).
b) Obligatiile transportatorului pe parcursul transportului reprezinta prestatia caracteristicca in
contractul de transport. Transportatorul este tinut de:
-respectarea ordinii expeditiilor;
- parcurgerea rutei prestabilite;
- executarea transportului la termenul fixat;
-conservarea bunurilor pe intregul parcurs, pana la destinatie.
In legatura cu aceasta din urrna obligatie a transportatorului (conexa obligatiei principale de stramutare) se remarca faptul ca transportatorul poate fi asimilat unui depozitar. intradevar, predarea marfii pentru transport este un depozit necesar,In cazul In care expeditorul sau
destinatarul a desemnat un insotitor, transportatorul este in principiu degrevat de aceasta

Indatorire. Evident ca transportatorul nu este degrevat de obligatia sa principalA, aceea de a


efectua transportul in conditii normale.
8. Obligatiile partilor contractului de transport de bunuri la destinatie
Sosirea bunurilor la destinatie reprezinta executarea obligatiei caracteristice a transportatorului,
dar acesta continua sa fie tinut de anumite obligatii si la destinatie. Executarea contractului de
transport de catre transportator continua pana cand are loc receptia bunurilor de catre destinatar.
Transportatorul are, la sosirea bunurilor la destinatie, urmatoarele identificarea si avizarea
destinatarului despre sosirea marfii;
-eliberarea incarcaturii, la locul si la data convenite;
- dupa caz, descarcarea bunurilor din mijlocul de transport.
In cazul documentului de transport la purtator (conosament la purtator), calitatea de destinatar
apartine persoanei care detine titlul.
In cazul documentului de transport la ordin (conosament obisnuit), calitatea de
destinatar apartine fie beneficiarului indicat pe titlu, fie ultimului giratar care isi justifica
calitatea printr-un sir neintrerupt de giruri.
Transportatorul are dreptul sarefuze eliberarea bunurilor la destinatie in urmatoarele
cazuri:
-neplata taxelor de transport, daca s-a stipulat in contract aceasta este in sarcina
destinatarului; transportatorul are un drept de retentie asupra incarcaturii, pang la plata
taxelor;
- refuzul restituirii titlurilor de transport la ordin sau la purtator (conosament);
- in cazul bunurilor din import fata de care s-au impus mdsuri de carantind;
- in cazul in care marfa a fost sechestratd, in cursul transportului, de Otre un tert,
creditor al destinatarului sau al expeditorului.
Destinatarul,desi nu este parte in contractul de transport, este tinut sa respecte clauzele acestuia, odata ce
1-a acceptat. Adeziunea destinatarului la contract se justified prin raporturile juridice prestabilite intre acesta
si expeditor (furnizorul), in baza contractului de vanzare, inchiriere, leasing etc
ConsimtAmantul destinatarului rezulta din faptul primirii documentului de transport sau al
receptiei incarcaturii. Dupd aceasta acceptare, contractul ii este opozabil in tot destinatarului, in baza
acestuia el find obligat:
- sa is in primire bunul ajuns la punctul de sosire;
-elibereze mijlocul de transport;
- sa plateasca sumele restante datorate transportatorului
- sa conserve actiunile judiciare sau arbitrale impotriva transportatorului pentru repararea eventualelor daune
cauzate de transport.
La luarea in primire a bunurilor transportate, destinatarul procedeaza la verificarea documentului de
transport. Destinatarul are dreptul sa verifice pe cheltuiala sa, In momentul primirii, starea in care se afla
lucrurile transportate, chiar daca ele nu prezinta Inca semne exterioare de stricaciune.
In controlul cantitativ si calitativ al bunurilor, daca se constata urme de violare, avarie, sustragere, se va
incheia un proces-verbal de constatare; destinatarul are dreptul sa ceara si o expertiza (pe calea ordonantei
presedintiale art. 996 si urm. NCPC). Aceasta constatare are importanta pentru Inlaturarea prezumtiei de
raspundere a transportatorului..
Descarcarea bunurilor din mijlocul de transport trebuie facuta in timp util, sub sanctiunea platii de daune
moratorii (locatii, contrastalii). Descarcarea trebuie fcuta chiar daca bunul a fost expediat in alt tip de
vagon decat c el convenit.
Dand destinatarul receptioneaza bunul la punctul de sosire fara sa formuleze obiectii (rezerve),
transportatorul beneficiaza de o prezumtie iuris tantum ca transportul a sosit intact. Destinatarul este obligat
sa formuleze rezerve corespunzatoare in documentul de transport, in caz de deficiente constatate ale
incarcaturii, sub sanctiunea pierderii actiunilor in rAspundere contra transportatorului.

Destinatarul poate fi obligat sa achite transportatorului taxa de transport restanta, in cazul in care aceasta
plata nu a fost efectuata la plecare de catre expeditor, ci a fost stipulate In contract ca find in sarcina
destinatarului.
In caz de neplata totala sau partial , transportatorul poate sa ceara sechestrarea bunurilor transportate [art.
1979 alin. (5) C.civ.}. Pentru luarea masurii, transportatorul va proceda la depozitarea la locul de sosire a
incarcaturii.
Transportatorul poate cere instantei, de asemenea, sa ordone vanzarea incarcaturii, in lirnita sumei datorate
de cAtre destinatar.
In cazul in care transportatorul nu isi ia asemenea masuri, el poate fi facut raspunzator de catre expeditor si
de transportatorii anteriori pentru sumele ce li se cuveneau acestora si, in plus, pierde dreptul de regres
contra expeditontlui si transportatorilor anteriori.
8. Regimul juridic al bunurilor transportate posesia precara exercitata de transportator,
dreptul de retentie si privilegiul transportatorului
In cursul transportului, transportatorul devine titular al unor drepturi asupra incarcaturii, in virtutea
contractului de transport. Aceste drepturi sunt influentate atat de raporturile juridice dintre expeditor si
destinatar, cat si de raporturile juridice dintre acestia si creclitorii lot.
Drepturile transportatorului asupra marfii transportate decurg din faptul material al detinerii acesteia,
detinere care justifica dreptul de retentie al transportatorului si privilegiul sau asupra bunurilor transportate,
in calitate de creditor al pretului transportului. Regimul juridic al bunurilor aflate in curs de transport este
influentat si de transmiterea proprietatii asupra marfii bunurilor si a riscului acesteia de la expeditor
(funizor) la destinatar (beneficiar).
Creditorii expeditorului sau ai destinatarului pot si ci exercita asupra bunurilor aflate in curs de
transport anumite drepturi; ei pot cere, spre exemplu, sechestrarea bunurilor aflate in curs de transport.
Transportatorul este un detentor al marfii aflate in curs de transport, adica un posesor precar al acesteia.
Dobandirea detentiei bunurilor de catre transportator este consecinta directs a acceptarii bunurilor la
transport, la punctul de pornire. Incetarea detentiunii asupra incarcaturii coincide cu eliberarea ei, In sens
juridic, la locul de sosire,, in mainile destinatarului.
Transportatorul este asimilat cu un depozitarin cadrul unui depozit necesar.
Detentia (posesia precara) este definita de art. 918 C.civ. ca find exercitarea unei puteri de fapt asupra
lucrurilor, fie cu incuviintarea si pe socoteala proprietarului, fie in temeiul unei dispozitii legale sau
judecatoresti.
Detentiunea nu se confunda cu posesia propriu-zisa.
Posesia este puterea de fapt exercitata asupra unui lucru, stapanire care, din punetul de vedere al posesorului,
reprezinta manifestarea exterioara a unui drept real. in mod uzual, posesia, ca simpla stare de fapt, constituie
exteriorizarea tangibila a dreptului de proprietate. Posesorul, de altfel, este prezumat proprietar, fie absolut
(in cazul bunurilor mobile, posesia de buna-credinta valoreaza titlu art. 935 C.civ.), fie pang la proba
contrara (posesorul unui imobil nu trebuie sa faca proba dreptului sau de proprietate, ci numai proba faptului
posesiei, el poseda pentru ca posedel; in cazul imobilelor, posesia de lungs durata, sub name de proprietar,
poate duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune).
Posesia presupune 2 elemente: corpus
(stapanirea directs a lucrului) si animus (vointa de a stapani
lucrul pentru sine animus sibi habendi). Elementul animus se prezuma, pentru siguranta circuitului civil.
Posesorul precar (detentorul) stapaneste bunul in fapt, dar nu pentru sine, ci pentru altul, lipsindu-i
elemental animus (animo alieno). Posesia propriu-zisa continua sa apartina persoanei pentru care detinatorul
stapaneste bunul respectiv; acest posesor propriu-zis exercita stapanirea in fapt prin altul (corpore alieno)
Posesia precara are durata limitata si oricat de mult s-ar prelungi nu poate duce la
uzucapiune, spre deosebire de posesia propriu-zisa, care produce efecte juridice, in
anumite conditii (prezumtia de proprietate, uzucapiunea, actiunile posesorii.
2.1. Dreptul de retentie
Dreptul de retentie consta in prerogativa creditorului de a refuza, cat timp nu este platit, sa restituie
debitorului sau un lucru (mobil sau imobil) ce-i apartine debitorului. Dreptul de retentie suspenda
exigibilitatea obligatiei de restituire ce incumba detentorului bunului.
Dreptul de retentie rezulta ex lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca; el nu are caracter conventional.

Dreptul de retentie este o masura conservatorie, in virtutea careia detentorul isi poate asigura incasarea
creantei contra celui canna ii apartine bunul prin simpla opunere la restituirea bunului pe care it detine.
Acest drept este un mijloc practic de presiune al retentorului fata de debitorul sau, pentru a-I detertnina sa-si
execute obligatia; este, in fond, o remanenta a vechii justitii private, retentorul facandu-si, practic, singur
dreptate, atunci cand dreptul de retentie este exercitat direct. Dreptul de retentie poate fi acordat totusi, la
cerere, Si de catre instanta, pe cale de exceptie, sau aparare contra cererii proprietarului de restituire a
bunului.
Dreptul de retentie este o garanfie reala imperfecta (cu efecte limitate), o garantie indirecta. Spre deosebire
de garantia reala, retentorul nu are posibilitatea de a vinde bunul asupra caruia poarta dreptul de retentie si
nici dreptul de preferinta in raport cu alti creditori ai aceluiasi debitort.
Dreptul de retentie se justificat in cazul anumitor contracte (depozit, locatiune, gaj, transport), legea
reglementandu-1, in cazul acestora, in conexiune cu calitatea partilor contractante on in legatea cu anumite
prestatii extracontractuale conexe executdrii acestuia, dar poate sa existe si independent de orice contract,
ex lege (de exemplu, in cazul succesiunii coeredele care raporteaza un imobil are dreptul sa ceara plata
imbunatatirjlor, refuzand sa inapoieze la masa succesiunii bunul ce face obiectul raportului pans la
efectuarea platii).
Conditiile generale ale exercitarii dreptului de retentie sunt urmatoarele:
- existenta unei creante
(certe, lichide si exigibile); aceasta creanta nu poate fi compensate cu datoria
detinatorului de a preda bunurile pentru ca cele cloud obligatii nu sunt fungibile intre ele. Dreptul de retentie
nu este un procedeu de plata, ci un mjjloc juridic ce permite retentorului sa astepte, fail a fi prejudiciat,
lichidarea datoriei;
- detentiunea exercitata de catre retentor asupra unui bun corporal, alienabil, sesizabil; se core ca detentia sa
nu fie viciata prin frauda;
- existenta unei legaturi (conexiuni) intro creanta si lucrul ce trebuie eliberat, conexiune care poate fi: o
conexiune obiectiva (debitum cum re junctum, creanta is nastere din faptul ca s-au fdcut cheltuieli cu
conservarea, imbunatatirea, transformarea bunurilor detinute); o conexiune subjectiva, juridica (detinerea
lucrului sj creanta provin din acelasi raport juridic, adica un contract sau un cvasi-contract). In cazul
conexiunii objective, titularul poate refuza restituirea numai a lucrului in legatura cu care s-au facut
respectivele cheltuieli.
Efectele dreptului de retentie sunt urmatoarele:
- dreptul de retentie este opozabil ca sj un drept real: el poate fi valorificat atat impotriva debitorului, a
avanzilor-cauza cu titlu universal, cat si a succesorilor cu titlu particular ai debitorului. In cazul conexiuni
obiective se cere calitatea de proprietar a, debitorului;
- dreptul de retentie are efecte indivizibile: orice fractiune a datoriei este garantata pana la stingerea
integrala; orice componenta a lucrului raspunde pentru totalitatea datoriei.
Dreptul de retentie nu produce efectul de a conferi titularului dreptul de a urmari bunul in maina unui tent.
Prerogativele retentorului devin inoperante de indata ce acesta a pjerdut detentia bunului (s-a desesizat de el)
Privilegiul transportatorului/Gajul transportatorului
. prevede ca pentru garantarea creantelor sale izvorate din contractul de transport, transportatorul se bucura,
cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajjst cat timp detine acel bun. Transportatorul
poate exercita drepturile unui creditor gajist dupa predarea dire destjnatar a bunului transportat, dar numai
timp de24 de ore de la predare si doar daca destinatarul mai detine bunul.
Privilegiile generale pot avea ca object fie totalitatea bunurilor debitorului, fie ansamblul bunurilor sale
mobile.
Privilegiile speciale mobiliare au ca object bunuri individual determinate ale debitorului, astfel cum sunt si
marfiffile predate transportatorului spre deplasare. Aceste privilegii mobiliare speciale se impart in trei
categorii:
- cele care deriva din ideea de gaj;
- cele care deriva din faptul conservarii for de catre creditor;
- cele care deriva din plus-valoarea pe care bunul debitorului a dobandit-o gratie creditorului.
Privilegiul transportatorului deriva dintr-un gaj tacit, pe care expeditorul i-lrecunoaste o data cu incheierea
contractului de transport si remiterea incarcaturii spre a fi deplasata la destinatie.
In virtutea privilegiului, transportatorul are dreptul:
- de a retine marfa pans la plata prelului deplasarii (drept de retentie);

- de a solicita in justitie vanzarea incarcaturii, in scopul realizarii sumei datorate de debitor, ca pret al
deplasarii,
- in cazul in care a pierdut detentiunea bunurilor datorita furtului, sa o revendice.
Privilegiul transportatorului inceteaza in momentul in care acesta a pierdut detentiunea bunurilor in favoarea
destinatarului sau dace nu a fost solicitat in 24 de ore de la predarea bunurilor catre destinatar.In acelasi
Limp, el pierde i dreptul de retentie.
10. Conditiile generale ale raspunderii contractuale in contractul de transport. Exonerarea de
raspundere. Clauzele de neraspundere
. Condifiile generale ale raspunderii contractuale, aplicabile si raspunderii transportatorului, sunt
urmatoarele: fapta ilicita cauzatoare de prejudicii; vinovatia autorului; prejudiciul suferit de creditor;
legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. In anumite conditii, autorul prejudiciului raspunde chiar
si in cazul in care faptei ii lipseste caracterul ilicit.
a) Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii poate consta, in general, intr-o actiune (comisiune) sau o abstentiune (omisiune). Raspunderea contractuala a transportatorului rezultd, in mod obisnuit, din fapte comisive; raspunderea transportatorului poate fi angajata .
. Raspunderea contractuala sanctioneaza doar neexecutarea unui drept de creanta.
Raspunderea transportatorului poate fi angajata pentru orice deficiente in executarea transportului,
intrucat obligatia asumata de acesta este o obligatie de rezultat (un efect precis concretizat, urmarit
sau apreciat, independent de conduita sau de masurile ce ar fi necesare din partea debitorului). La
obligatia de rezultat, in cazul in care nu s-a realizat faptul promis, debitorul este presupus ca nu si-a
realizat indatorirea ce-i revenea, astfel ea raspunderea sa va fi angajata chiar daca a depus Coate
diligentele necesare. Neatingerea rezultatului prefigurat de parti prezuma culpa debitorului
b) Gradul de vinovatie nu influenteaza, in general, intinderea despagubirii. Din acest punct de
vedere, art. 1357 alin, (2) C.civ.instituie principiul de raspundere potrivit caruia orice culpa., fie ca
este vorba de dot (delict civil), fie ea este vorba de imprudenta sau neglijenta (cvasidelict), este
suficienta pentru a antama raspunderea autorului prejudiciului.
Dolul (intentia directa'. sau indirecta) exclude, in principiu, raspunderea contractuala. Intentia
directs de a-1 prejudicia pe cocontractant trimite faptul prejudiciabil in zona ilicitului penal. In
procesul penal, actiunea civila are ca temei, in general, raspunderea delictuala. Dolul nu suscita
probleme de apreciere a gradului de vinovatie, find suficienta dovedirea intentiei pentru a atrage
raspunderea,
In cadrul raspunderii contractuale, culpa contractuala se manifests, de regula, sub forma neglijentei
sau a imprudentei, dar si a intentiei indirecte. Culpa contractuala ca, de altfel, si culpa pentru
cvasidelicte acopera o varietate infinita de grade de vinovatie, de la culpa cea mai usoara (culpa
levissima) pana la culpa cea mai grea (culpa levis in abstracto).
Vinovatia, ca element al raspunderii contractuale, este prezumata
c) Prejudiciul (paguba, dauna) este rezultatul negativ suferit de creditor ca urmare a neexecutarii
sau intarzierii in executarea obligatiei de catre debitor. Prejudiciul poate fi material sau moral,
inclusiv in dreptul transporturilor1.
Pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa fie cert (este cert prejudiciul actual, dar si prejudiciul viitor,
care este sigur ca va aparea); prejudiciul eventual, deoarece nu prezinta certitudine, nu poate fi
reparat.
In cazul raspunderii contractuale este supus repararii nu numai prejudiciul previzibil, ci si eel
imprevizibil (art. 1533 C.civ.). Prejudiciul rezultat dintr-o fapta ilicita delictuala poate fi reparat chiar
daca el este imprevizibil, deoarece posibilitatea evaluarii anticipate a prejudiciului poate exista doar
in cazul unor raporturi juridice preconizate de partile unui acord de vointa.
Prejudiciul, in dreptul comun, include atat paguba efectiva (damnum emergens), cat $i beneficiul
nerealizat (lucrum cessans)
DacA transportatorul a actionat cu intentie sau culpd gravA, atunci, se revine la principiul reparArii
integrale.
In cazul in care prejudiciul este cauzat prin intarzierea in executarea transportului, transportatorul
pierde o parte din pretul transportului, proportional cu intarzierea. Transportatorul poate pierde intreg
pretul transportului daca intarzierea este de doua ori mai mare decat termenul in care trebuia efectuat

transportul. Regula este aplicabilA si in cazul in care partite au stabilit in contract penalitati pentru
intarziere. Cu toate acestea, limitarea nu mai este aplicabild, potrivit art. 1992 C.civ., daca se
dovedeste ca intarzierea a cauzat un prejudiciu distinct.
d) Rdspunderea debitorului poate fi angajata doar dacd prejudiciul este un rezultat direct ci efectiv
al faptei ilicite a acestuia (art. 1349 si urm.
In doctrind' s-a aratat cA, desi raspunderea poate fi angajata de obicei pentru fapta ilicita care are
caracter de cauza direct generatoare a prejudiciului, conditiile exterioare, care au contribuit
prccumpanitor la realizarea efectului pAgubitor sau socialmente periculos, alcAtuiesc impreunA cu
imprejurarea cauzala o unitate indivizibild, in cadrul cAreia asemenea conditii dobandesc ele insele,
prin interactiune cu cauza, caracter cauzal (indivizibilitatea cauzei generatoare a prejudiciului cu
conditiile conexe).
. Exonerarea de raspundere. Clauzele de neraspundere
Pentru a se exonera de raspundere, transportatorul poate invoca in favoarea sa fie cauze care inlatura
caracterul ilicit al faptei pagubitoare comise, fie temeiuri care exclud vinovatia.
a) Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt: legitima aparare, starea de necesitate,
indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege, exercitarea unui drept subiectiv,
consimtamantul victimei.
Reglementari specifice cu privire la starea de necesitate se intalnese in materie de transporturi
maritime. Astfel, pentru salvarea navei si a incareaturii, art. 655 C.com.autorizeaza pe
transportator, in caz de rise de naufragiu, sa. arunce uncle lucruri in mare. Starea de necesitate,
deli inlatura caracterul ilicit al faptei, nu inlatura definitiv raspunderea transportatorului, acesta find obligat sa contribuie la acoperirea prejudiciului.
Consimtamantul creditorului se materializeaza intr-o clauza de neraspundere sau de restrangere a
raspunderii, clauze care stint supuse unor restrictii ale libertatii de a contracta
b) 1530 C.civ. admite drept temei exonerator de raspundere contractual/ cauza strains";
Astfel, cauze straine", exoneratoare de raspundere, inclusiv in privinta transportatorului, sunt urmatoarele: fapta victimei insesi; fapta unui tert pentru care autorul prejudiciului nu este tinut a raspunde; cazul fortuit; forta rnajora
c) Clauzele de neraspundere. Principiul libertatii contractuale poate conduce, in cazul unor
contracte intro parteneri economici cu potential inegal, la dezechilibre majore, partea cu un potential economic ridicat putand impune clauze dezavantajoase cocontractantului sau. Este si cazul contractelor de transport, ele avand caracterul unor contracte de adeziune, atat
pentru faptul ca, in general, transportatorii sunt intreprinderi de mari dimensiuni, cu potential
economic ridicat, cat si datorita faptului ea acestia se afla in stare de oferta publics permanenta,
contractele emise de acestia find formulare tipizate ale caror clauze sunt predeterminate.
Legea interzice prin restrictii exprese anumite clauze de neraspundere. Uncle clauze de neraspundere
sunt interzise pentru ca ele contravin unor principii de drept. Exists insa si clauze de neraspundere
permise in anumite conditii.
Clauzele de neraspundere interzise sunt urmatoarele:
- conform art. 1955 C.civ., sunt considerate nescrise orice stipulatii care ar inlatura sau restrange
raspunderea stability prin lege in sarcina transportatorului;
- in cazul transporturilor feroviare, clauzele limitative de raspundere sunt tolerate daca prin tarife
speciale s-ar stabili ca pretul transportului sa fie mai mic decat col din tarifele ordinare. In
consecinta, orice conventie ce ar micsora raspunderea CFR ca o consecinta a rapiditatii transportului
este nula pentru ca rapiditatea nu reprezinta o reducere a costului deplasarii Consimtamantul
creditorului lezat, dat ulterior producerii prejudiciului, este valabil, chiar daca clauza de
neraspundere ar fi nula;
- contractul de transport nu poate elibera pe transportator de raspundere pentru prestatia caracteristica, intrucat o astfel de clauza ar transforma obligatia transportatorului intr-o
obligatie sub conditie suspensive pur potestativa, care provoaca nulitatea conventiei;
O clauza de neraspundere. permisei este, spre exemplu, cea prin care se stipuleaza diminuarea
raspunderii transportatorului in transporturile feroviare, in cazul in care ele corespund unei reduceri a

pretului deplasarii sau plafonarea cuantumului despagubirilor, daca acestea nu se reduc sub limite
rezonabile
11. Raspunderea transportatorului in transportul de bunuri. Exonerarea de raspundere.
Cuantumul despagubirilor
Durata raspunderii contractuale a transportatorului este reglementata de art.
1984 C.civ.,
conform caruia transportatorul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totalasau partiala a
bunurilor, prin alterarea or deteriorarea acestora, survenita pe parcursul transportului, sub rezerva
aplicari dispozitiilor art. 1959, precum si prin intarzierea livrarii bunurilor.
Raspunderea transportatorului in perioada anterioara incheierii contractului, precum si cea
posterioara (dupe predarea marfii), au caracter delictual, neavandu-si temeiul in contractul de
transport, ci in fapte juridice extracontractuale. Exced raspunderii contractuale a transportatorului si faptel e juridice ce cauzeazci prejudicii tertilor, chiar dad aceste fapte
ar fi in legatura cu executarea contractului de transport.
a) Obligajii extracontractuale. Orice transportator se afia in stare de oferta permanents de a contracta, fapt pentru care are obligatia legala de a accepta orice cerere a potentialilor
clienti. Refuzul de a contracta poate sa atraga raspunderea transportatorului.
Ne aflam in prezenta unei raspunderi delictuale, intrucat nu exista contract, neexistand acord de
vointe.
Transportatorul poate refuza in mod legitim transportul in cazul bunurilor interzise la transport si in
cazul bunurilor inapte de a fi transportate. Refitzul este legitim in urmatoarele cazuri exemplificate in doctrinal:
coletele sunt necorespunzator ambalate;
- marfurile nu au fost incarcate cu respectarea regulilor tehnice de incarcare sau fixare;
- marfurile au fost incarcate fara punerea sigiliilor sau semnelor;
- marfurile sunt interzise la transport sau admise in anumite conditii care nu au fost indeplinite;
- incarcatura difera substantial de tipul marfurilor pe care transportatorul obisnuieste s le transporte;
destinatia dorita diferd de itinerarul obisnuit al transportatorului;
- lipsa de spatiu in vehicul sau lipsa de mijloace de transport la data solicitarii expeditiei (sub rezerva
reprogramarii);
-inexistenta mijloacelor de incarcare sau transportare.
Produsele care sufera scaderi naturale de greutate (perisabilitate) sunt supuse unui regim derogatoriu
de la dreptul comun al rdspunderii. Pierderea de greutate a incarcaturii in timpul deplasarii, din cauze
naturale proprii (intrinseci marfii), it poate degreva partial pe transportator de raspundere. Acesta va
rdspunde numai pentru partea lipsa din greutate care depaete procentele de perisabilitate prevdzute
de lege sau agreate de parti in contract. Aceasta degrevare de raspundere este, insa, conditionata,
transportatorul putand beneficia de aceasta exonerare partial.
In cazul transporturilor cu insotitor, prezenta acestuia (obligatorie sau decisa prin vointa
expeditorului) il degreveaza pe transportator de obligatia de a veghea la integritatea marfii, obligatie
care trece asupra insotitorului. Jurisprudenta veche, interpretand in mod literal
textul art.
425 C.com., articol ce reglementa anterior art.
1984 C.civ.materia raspunderii
transportatorului, a decis ca transportatorul poate declina in totalitate raspunderea
pentru integritatea marfii atunci and transportul se realizeaza cu insotitor, cu exceptia cazului in care
se face dovada ca prejudiciul a aparut exclusiv din vina Insotitorului'
Exonerarea de raspundere
Cauzele exoneratorii de raspundere ., acestea constand in imprejurari de forta majora sau caz
fortuit, fapta cocontractantului, fapta tertului pentru care transportatorul nu este tinut sa raspunda, viciul propriu al lucrului
In practica , au fost identificate drept clauzeexoneratorii: rechizitionarea marfurilor aflate in curs de
transport pentru necesitatile razboiului si capturarea incarcaturii de catre inamic, furtuni pe mare,
tangaj care duce la pierderea marfii (naufragiu) etc. Nu constituie cauze exoneratorii, neavand
caracterul fortei majore, deraierea unui tren survenita din pricina terasamentului slabit, prost
intretinut de calea ferata defectarea sistemului de franare etc.
Fapta tertului este exoneratoare de raspundere numai cand intrune5te caracteristicile fortei majore.

In cazul furturilor savar5ite de terti, raspunderea transportatorului subzista, intrucat acesta nu a luat
Masuri suficiente pentru evitarea acestora. Furtul bunurilor de care terti este exoneratoriu numai in
caz de atac armat.
Transportatorul este exonerat de raspundere si in cazul pierderii sau deteriordrii lucrurilor
transportate din cauza viciilor proprii ale acestora (art. 1991 C.civ.), adica din cauza unui defect
intrinsec al bunurilor transportate.
In transportul de bunuri, prezumtia de vinovatie a debitorului existenta o data cu neexecutarea
contractului este, in unele cazuri, rasturnata in favoarea transportatorului. Astfel, daca incarcatura a
ajuns intacta la destinatie, se prezuma ca expeditorul este liberat de raspundere intrucat si-a executat
obligatia; sarcina de a proba ca in realitate transportul este doar aparent normal incumba, dupa caz,
expeditorului sau destinatarului.
Cuantumul despAgubirilor
In transportul de bunuri, raspunderea transportatorului este limitata sub cloud aspecte:
-pentru lipsuri cantitative sau degraddri ale bunurilor, transportatorul raspunde numai pentru
acoperirea prejudiciului efectiv suferit de cocontractant (art. 1985 C.civ.), cu exceptia de la art. 1990
C.civ., pentru intarzierea transportului, transportatorul raspunde in conditiile 5i in limitele stabilite de
legislatiile speciale (art. 1992 C.civ.);
-cuantumul despagubirilor este limitat, prin evaluarea legala a acestora
Prejudiciul ce trebuie acoperit de transportator pentru pierderea lucrurilor (lipsuri cantitative) sau
stricaciunea acestora (deficiente calitative) se calculeaza dupa valoarea reala a bunurilor.
In cazul in care valoarea bunului a fost declarata la predare, despagubirea se calculeaza in raport cu
acea valoare. Cu toate acestea, dna valoarea reala a bunului de la locul si momentul predarii este mai
mica, despagubirea se calculeaza in raport cu aceasta din urma valoare.
12. Notiunea si caracteristicile contractului de expeditie de bunuri
Transportul de marfuri este o operatiune complexa ce combina unul sau mai multe tipuri de
transport (feroviar, rutier, naval, multimodal) cu operatiuni de incarcare-descarcare a bunurilor, de
gestiune a informatiilor referitoare la deplasarea incarcaturii si a costurilor acesteia, efectuarea
formalitatilor de import-export, asigurarea incarcaturii etc
Rolul central in acest complex de operatiuni it define contractul de transport de bunuri, dar pentru a
face posibila deplasarea marfii in conditii eficiente din punct de vedere economic si sigure din punct
de vedere juridic pentru comitent, pe contractul de transport se grefeaza in mod obisnuit un contract
de expeditie a incarcaturii, menit sa indeplineasea rolul de a asigura legatura dintre client
(comitentul) si transportator, inlesnind organizarea deplasarii.
Expeditia de bunuri are ca object asigurarea, de catre expeditor, in beneficiul clientului sau
(comitentul), a circuitului bunurilor, adica tot ceea ce este necesar pentru a face posibila deplasarea
bunurilor de la client/comitent la destinatar.
1. Contractul de expeditie este un contract consensual, simplul acord de vointa al partilor fiind
suficient pentru valabilitatea contractului. Totusi, normele contractuale standardizate instituie
regula forme' scrise a contractului, precum si un continut minim al clauzelor contractuale, ceea ce
ridicA, la fel ca in cazul contractului de transport, problema caracterului acestei forme scrise,
daca este o forma ceruta ad validitatem sau doar ad probationem.
2. Contractul de expeditie are caracter profesional pentru expeditor (comisionar), care
indeplineste, prin definitie, o activitate profesionala de intermediere, sub forma unei
intreprinderi. Daca expeditia de bunuri este o activitate conexa unei aite activitati obisnuite, cum
ar fi cea de transport, caracterul profesional al expeditiei va fi dat de conexitatea cu
intreprinderea autondui.
3. Contractul de expeditie este un contract oneros
comutativ, dat find caracterul
profesional al acestuia
4. Contractul de expeditie este un contract autonom, intrucat expeditorul exercita din proprie
initiativa optiunile in alegerea tipului de transport adecvat pentru executarea deplasarii bunurilor,
precum si in alegerea transportatorului eel mai potrivit
5. Expeditia este, in principiu, o operatiune ce se exercita de care expeditor intuitu personae.
Substituirea expeditorului sau pluralitatea de expeditori sunt permise doar in conditii

exceptionale. Clientul are dreptul, insa, ca in caz de neexecutare a obligatiei de catre expeditor,
sa execute el obligatia acestuia, prin intermediul unui tert, dar pe cheltuiala expeditorului (art.
1528 C.civ.). Contractul are, in consecinta, numai un caracter limitat intuitu personae, in sensul
ca expeditorului nu ii este permis sa-si substituie unilateral alt executant, iar clientului fiindu-i
permisa inlocuirea numai in caz de neexecutare in natura a obligatiei expeditorului.

13. Partile contractului de expeditie de bunuri, conditii de fond si forma


Partile contractului
Partile contractului de expeditie sunt comitentul (client) si expeditorul. Fiind vorba de o figura
juridica distincta de contractul de transport, pentru contractul de expeditie este irelevanta pozitia
destinatarului. De altfel, contractul de expeditie nu produce efecte directe fata de destinatar (drepturi
si obligatii), ci numai efecte cu totul colaterale (drepturile expeditorului asupra bunurilor transportate
sunt opozabile si destinataruluibunurilor).
Clientuleste persoana care ar avea, in contractul de transport, pozitia expeditorului, daeA ar incheia
in mod direct acest contract, si nu prin intermedierea expeditorului. Art. I pct. 2 din Conditiile
generale U.S.E.R. prevede ca este client once persoana juridica sau fizick detinator si/sau care are
drept de dispozitie asupra unei cantitati de marra si solicita efectuarea transportului acesteia, inclusiv
operatiuni conexe deplasarii. Clientul estecel care plateste sau garanteaza plata pretului transportului
si a operatiunilor legate de acesta.
Expeditorul, denumit traditional Expeditionarul" (desemnat uneori Si prin termenul de
comisionar-expeditor" sau cel de casa de expeditie") este cel care se obliga sa incheie, in nume
propriu si in contul comitentului, un contract de transport si sa indeplineasca operatiunile accesorii,
in sensul art. 2064 C.civ.
Expeditorul, actionand ca un intermediar mntre client (comitent) si transportator, incheie contractul
de transport si asigura buna derulare a acestuia, in beneficiul clientului sau.
Expeditorul este factorul determinant al derularii optime a transporturilor de bunuri'.
Expeditorul nu este el insusi un transportator, el doar face sa se transporte" bunul de la client
la destinatar. Transportul efectiv este executat, de regulA, de catre transportator. Dar un
transportator, mai ales in cazul transporturilor succesive, poate actiona si in dubla calitate, de transportator si expeditor, facand sa se transporte bunurile de care transportatorii succesivi.
Conditiile de fond
Conditiile generale de valabilitate a oricarei conventii (consimtamantul, capacitatea, obiectul si
cauza, potrivit art. 1179 C.civ.) sunt obligatorii si in cazul contractului de expeditie.
In cazul in care expeditorul este o persoana juridica, activitatea de expeditie de bunuri trebuie sa fact
parte din obiectul de activitate al acesteia, in caz contrar putand fi puss in discutie nulitatea actelor
juridice incheiate cu incalcarea obiectului de activitate. In toate cazurile, activitatea de expeditie
trebuie in prealabil autorizatd de Ministerul Transporturilor. Lipsa autorizatiei nu duce la nulitatea
actului incheiat fait autorizatie, ci poate angaja raspunderea pentru daune a expeditorului sau o
eventuala raspundere contraventionala sau penala, dupa caz.
Aspecte specifice prezinta modalitatea de realizare a acordului de vointe (consimtamantul).
Contractul de expeditie este incheiat, in general, sub forma unor documente tipizate, care includ
conditiile generale de afaceri impuse de expeditor. Ceea ce este, in general, supus negocierii este
doar comisionul expeditorului.
In aceste conditii, contractul de expeditie este, in mare parte, un contract de adeziune, acordul de
vointe necesar perfectarii contractului realizandu-se prin simpla acceptare a conditiilor generale de
catre client, intrucat expeditorul se afla, asemeni majoritatii transportatorilor, in stare de oferta
permanenta de a contracta.
. Conditiile de forma
Normele conventionale institute, de regula, cerinta intocmirii unui inscris pentru a consemna
raporturile juridice dintre partite contractului de expeditie. De aitfel, ar fi si ilogic ca dispozitii
contractuale standard ce devin aplicabile numai daca sunt incorporate in contractul partilor sa fie
facute aplicabile unui contract verbal. Chiar daca forma scrisa a contractului nu este ceruta ad

validitatem prin dispozitii legale exprese sau prin norme consuetudinare (ceea ce ar face aplicabil
principiul consensualismului, conform caruia simplul acord de vointe valoreaza contract, forma
scrisa ad validitatem find o exceptie de stricta interpretare), totusi, pozitia celui interesat a invoca un
contract verbal este dificila; pentru valorifica drepturile pretinse, acesta urmeaza a declansa un litigiu
in care va trebui sa probeze existenta contractului.
14. Efectele contractului de expeditie- obligatiile si raspunderea clientului
.

Obligatiile si raspunderea clientului

In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat fata de expeditor sa-I puna in posesia incareaturii
sa garanteze ca el este proprietarul incarcaturii de transportat (sau agentul autorizat al proprietarului). De
asemenea, clientul trebuie sa puna la dispozitia expeditorului documentele necesarc efectuarii transportului
si instructiunile aferente, sa garanteze exactitatea si acuratetea datelor transmise.
Clientul este, de asemenea, obligat, sa plateasca pretul serviciilor prestate de catre expeditor (comision).
Intrucat expeditia de bunuri prezinta de regula caracteristicile unui contract de adeziune, cuantumul
comisionului este predeterrninat de comisionar
Expeditorul are dreptul la comisionul prevazut in contract sau, in lipsa, stabilit potrivit tarifelor profesionale
on uzantelor sau, daca acestea nu exists, de catre instants in functie de dificultatea operatiunii si de
diligentele expeditorului.
Conform Conditiilor generale U.S.E.R., plata transportului si a celorlalte servicii se face de catre client sau
de destinatar, daca s-a convenit astfel prin contractul de expeditie.
In sarcina clientului (comitent) sunt, de asemenea, si spezele suportate de expeditor pentru Indeplinirea
contractului.In acest sens sunt dispozitiile art. 5 din contractul-model S.F.A. cele din art. 1 (2) al Conditiilor
generale U.S.E.R. care pun in sarcina clientului plata sau garantia platii operatiunilor legate de transport. In
caz de refuz al bunurilor de catre destinatar sau in caz de absenta a acestuia, indiferent de motiv, clientul
este obligat sa suporte cheltuielile initiate, cat si cele suplimentare, efectuate sau angajate de catre expeditor.
Plata comisionului se efectueaza, de obicei, in avans, cel putin in parte.
Plata comisionului se efectueaza, de obicei, in avans, cel putin in parte. Contractulmodel Romtrans impune, prin art. 10 (1), plata comisionului numai in avans, ceea cc apare ca excesiv, Mult
mai corecta este uzanta formats in activitatea de expeditie a bunurilor, do a se deschide un cont curent in
raporturile dintre cei doi contractanti. Comitentul va fi debitat succesiv cu sumele cheltuite de catre
expeditor, urmand sa-i fie compensate prin varsaminte corespunzatoare, denumite rimese, in propriul cont.
In acest fel, expeditorul beneficiaza de o garantie a platii, ca urmare a efectului specific de garantie al
contractului de cant curent.
Pentru plata comisionului, expeditorul beneficiaza de un drept de retentie si de un privilegiu asupra
bunurilor transportate
Clientul isi poate angaja raspunderea fata de expeditor pentru deficiente ale marfii sau documentelor
referitoare la aceasta incredintate expeditorului, daca au cauzat acestuia din ulna prejudicii in executarea
contractului de expeditie.Pentru neplata pretului, conditiile generale de afaceri impun, de regula, penalitati
de intarziere.
15.

Efectele contractului de expeditie- obligatiile expeditorului

Clientul (comitent) angajeaza un expeditor nu numai spre a se degreva de a serie de formalitati si de masuri
inerente pregatirii deplasarii, ci mai ales pentru a avea certitudinea ea incarcatura va ajunge in conditiile cele
mai bune la destinatie. De aceea, expeditorul asuma o obligalie de rezultat (asemanatoare celei care revine
transportatorului), iar nu o obligatie de mijloace. In virtutea acestei obligatii de rezultat, expeditorul
garanteaza clientului (comitent):
- sosirea incarcatura la destinatie in termenul convenit;
- conservarea bunei stari a bunurilor pe parcurs (in afara de imprejurari de forta majora sau de clauza
contrara in documental de transport);
- executarea corecta a obligatiilor de catre comisionarul substituit (intermediar).

In mod uzual, la data incheierii contractului de expeditie, expeditorul trebuie sa dispuna de structurile,
echipamentele mijloacele necesare executarii misiunii, precum si consultanta necesara clientului, in
organizarea transportului de bunuri solicitat.
Expeditorului poate, de asemenea, sa-i revina sarcina sa faciliteze clientului incasarea contravalorii bunurilor
ce urmeaza sa-i fie predata destinatarului. Practica a consacrat, in acest scop, uzanta unor certificate pe care
expeditorul le pune la dispozitia clientului imediat dupa preluarea bunurilor in vederea organizarii deplasarii,
acestea continand, pe contra-pagina conditiile generale de expediere a bunurilor. Aceste certificate fac
dovada punerii bunurilor la dispozitia expeditorului, in vederea deplasarii (de altfel, ele fac dovada
contractului de expeditie in sine), cu aceste certificate clientul putand solicita plata de la destinatar a
bunurilor ce urmeaza a fi transportata sau, dupd caz, putandu-le tranzactiona. 0 serie de astfel de certificate
au fost tipizate $i codificate in sistemul F.I.A.T.A.
Acest gen de certificate, emise in forma codificata, sunt adevarate documente reprezentative ale
marfiiechivalente, ca valoare probatorie $i circulatorie, cu conosamentele din dreptul maritim. Cele mai
cunoscute certificate sunt urmatoarele:
- F.C.R. (Forwarding Agents Certificate of Receipt) face dovada deplina ca expeditorul a luat
in posesie marfa individualizata Ca atare in cuprinsul inscrisului $i ca a primit dispozitii
irevocabile sa o elibereze destinatarului.
- F.C.T. (Forwarding Agents Certificate of Transport) face, la randul sau, dovada, asemeni
F.C.R., ca expeditorul a luat in primire marfa, individualizata in cuprinsul inscrisului. Spre
deosebire de F.C.T., certificatul in discutie nu indica persoana destinatarului, ci
mentioneaza ea deplasarea bunurilor se va executa in conformitate cu instructiunile date de
comitent $i inscrise pe contra-pagina.Lipsa numelui destinatarului se explica prin faptul cg
certificatul F.C.T. este un titlu de valoare la ordin care, spre deosebire de F.C.R., circula prin
gir.
- F.B.L. (F.I.A.T.A. combined Bill of Lading) echivaleaza, prin natura sa, cu un conosament,
care este prin definitie un titlu de valoare negociabil. Certificatul F.B.L. se el ibereaza de
expeditor in cazul unui transport muttimodal
- Certificatul F.W.R. (F.I.A.T.A. Warehouse Receipt) este o recipisa de depozit. Inscrisul
este eliberat de catre expeditor data circumstantele transportului ii impun sa pastreze
temporar incarcatura in depozitele sale
Expeditionarul isi poate asuma fata de client (comitent) obligatia de a efectua operatiunile de export $i de
import, inclusiv cele vamale, pentru bunurile pe care acesta levinde in strainatate sau le cumpara de peste
hotare. Operatiunea se realizeaza in baza unui document cu regim special denumit dispozitie de transport si
vamuire". In scopul realizarii operatiunii, clientul (comitent) urrrieaza sa trimita expeditorului, indata dupe
definitivarca contractului extern, dispozitia de transport si vamuire privind bunurile in cauza. Dispozitia de
transport si vamuire, continand datele necesare intocmirii scrisorii de trasura internationals va f
inaintata expeditorului in trei exemplare, insotite de cloud fotografii ale licentei de export, precum si de toate
documentele prevazute in contractele externe.

16.
Raspunderea eexpeditorului pentru fapta proprie si fapta altuia. Actiunile contra
expeditorului
Pe planul raspunderii, expeditionarul detine o pozitie independents de cea a transportatorului. Expeditorul
raspunderata de client (comitent), atat pentru fapta proprie, cat si pentru transportator, care este un tert in
raport cu contractul de expeditie.
. Raspunderea expeditorului pentru fapta proprie
Expeditorul isi angajeaza raspunderea personala daca, prin fapta sa ilicita, savarsita cu vinovatie, cauzeaza
un prejudiciu clientului (comitent).
Pe langa obligatiile ce decurg nemijlocit din contractul de expeditie, organizarea transportului de bunuri
impune expeditorului si sarcini neprevazute explicit de conventia incheiata cu clientul (comitent)
contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar Si la toate urrnarile pe care
practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului, dupd natura lui".

Raspunderea expeditorului poate interveni in urmatoarele cazuri exemplificative:

1. - daca expeditorul nu a pus la dispozitie clientului care I-a angajat informatii complete cu privire la
conditiile contractului de transport al bunurilor; expeditorul se afla in culpa daca nu a atras atentia
comitentului (client) ea, prin aplicarea tarifului unui anumit transportator, despagubirile vor fi
plafonate la o sums inferioara pagubei effective
2. daca expeditorul a convenit prin contractul incheiat cu transportatorul un tarif prea mare in raport cu
puterea financiard a clientului, on a ales un transportator insolvabil neasigurat sau daca a dispus
desemnarea unui inlocuitor care a prestat o activitate deficitara; in aceste cazuri este vorba de o culpa
in eligendo, adica expeditorul nu a ales, asa cum era obligat, modalitatea cea mai eficienta si sigura
pentru client de a efectua transportul
3. - daca expeditorul a omis sa indeplineasca formalitatile necesare pentru conservarea dreptului la
actiune al clientului
Culpa comuna a partilor este de natura a atenua raspunderea expeditorul. Daca instructiunile primite
de la client sunt incomplete sau prezinta greseli, pe care expeditorul nu le-a putut observa,
raspunderea este partajata intre client si expeditor.
Raspunderea expeditionarului poate fi limitatei prin clauze contractuale. Restrangerile pot avea ca
obiect atat daunele compensatorii, cat si cele moratorii, partile contractului de expeditie dispunand in
aceasta privinta de o libertate mai larga de a decide cleat in materie de contract de transport. Spre
exemplu, daunele compensatorii pentru pierderi sau avarii sunt limitate conventional la o sums neta
per kg. sau per colet on per expeditie. Pentru toate celelalte pagube, responsabilitatea expeditorului se
limiteaza la pretul transportului marfii.Daunele moratorii, mai ales in cazul contractelor de expeditie
care au caracter de contract de adeziune, sunt limitate intr-o proportie $i mai severe. Raspunderea
expeditorului este limitata, in cazul pagubelor ce decurg din intarzierea livrarii, la pretul
transportului marfii".
Raspunderea expeditorului poate fi angajata fata de alti contractanti
Expeditorul este obligat sa organizeze in conditii eficiente transportul, in care scop incheie contractul de
transport cu transportatorul in numele clientului. In plus, marfa trebuie asigurata contra riscurilor,
depozitata, transbordata etc. Expeditorul iii asuma, daca Incalea vreuna dintre obligatiile ce decurg din
operatiunile aratate, o raspundere proprie fata de asigurator, transportator, depozitar sau alti parteneri
contractuali. Pe de alta parte, expeditorul este, in baza raporturilor juridice directe pe care le leaga cu aeestia,
si creditor al transportatorului, asiguratorului, depozitarului etc. In mod obipuit, expeditorul ii cesioneaza
clientului actiunile judiciare sau arbitrale contra acestora, fara a fi exonerat de obligatia conservarii acestor
actiuni, pentru a nu prejudicia prin inactiune drepturile clientului
2. Raspunderea expeditorului pentru fapta altuia
asemenea forma de raspundere poate aparea in urmatoarele doua situatii:
1 ) expeditorul este responsabil fata de client dad obligatiile transportatorului angajat de expeditor sau ale
persoanei care it inlocuieste pe acesta din urma an ramas neexecutate (total sau partial) sau an fost
indeplinite defectuos. Clientul (comitent) are tot dreptul sa-$i valorifice impotriva expeditorului
(cocontractantul sau) pretentiile pentru acoperirea daunelor suferite. Aceasta se explica prin mecanismul
juridic al comisionului, in baza caruia expeditorul incheie, in nume propriu dar pe socoteala comitentului sau
(clientul), un contract de transport cu transportatorul pentru stramutarea incareaturii;
2) daca expeditorul si-a substituit uni tert in executarea obligatiilor sale, ii incumba fata de client
(comitentul initial) raspunderea pentru daunele suferite de client ca urmare a activitatii defectuoase a
substituitului.
In ambele eauze este vorba de o raspundere contractuala pentru altul, justificata, in cazul expeditorului
substituit, de dispozitiile art. 2023 C.eiv., dar pe plan general, de dispozitiile art. 1482 Ceiv.