REGIUNILE, PODGORIILE SI CENTRELE VITICOLE DIN ROMANIA i

Regiunile viticole din Romania. Tara noastra prezinta importante deosebiri sub raport ecoclimatic. Datorita acestor
deosebiri, maturarea strugurilor, pentru acelasi soi, se realizeaza cu circa 45 saptamani mai devreme la Greaca (jud.
Giurgiu), comparativ cu Cluj-Napoca. Unele diferente snt generate, si de altitudine, expunere, panta, prezenta unor mari
bazine de apa, etc. Pe acest fond se instaleaza deosebirile ecopedologice care fac ca la Dabuleni (jud. Dolj), pe
nisipurile ameliorate, la soiul Muscat Perla de Csaba maturarea strugurilor sa se realizeze cu 45 zile mai devreme, fata
de Zimnicele (jud. Teleorman).
n acest fel, rezulta unele habitate ntinse, denumite regiuni viticole care, n general, se suprapun pe provinciile
istoriceste formate, ce prezinta unele particularitati privind conditiile ecologice, soiurile cultivate, tehnologiile aplicate,
nivelul productiilor obtinute si nsusirile calitative ale produselor viti-vinicole rezultate.
Potrivit particularitatilor de mai sus, au rezultat urmatoarele regiuni viticole:
I.

Podisul Transilvaniei (Translivania)

II.

Dealurile Moldovei (Moldova)

III.

Dealurile Munteniei (Muntenia)

IV.

Dealurile Olteniei (Oltenia)

V.

Dealurile Banatului (Banat)

VI.

Dealurile Crisanei si Maramuresului (Crisana-Maramures)

VII.

Colinele Dobrogei (Dobrogea)

VIII.

Terasele Dunarii (VIII), precum si a nisipurilor si alte terenuri favorabile din sudul tarii (IX).

Regiunea viticola a Podisului Transilvaniei (I) cuprinde plantatiile viticole ncepand de la Apold (jud. Sibiu), pana la
Bistrita-Nasaud si Dej. Aceasta regiune viticola se caracterizeaza prin resurse heliotermice moderate (puse in evidenta
cu ajutorul radiatiei globale, IH si IAOe), pe fondul unor resurse hidrice bogate (rezultate din valorile CH si a Ibcv).
Temperatura din timpul infloritului (17,0-17,8C), temperatura medie multianuala a lunii iulie (19,6C), media
temperaturilor maxime din luna august (25,7C), media umiditatii atmosferice de la ora 13 a aceleiasi luni (54%) etc.,
indica prezenta unui climat racoros. Aceasta caracteristica se conjuga cu numarul relativ scazut al zilelor fara nghet (2C), a celor privind intervalul cu temperaturi medii diurne active (> 10C), lungimea perioadei de vegetatie si numarul
zilelor cu temperaturi maxime >30C. Iernile sunt cele mai aspre (cu media extremelor minime de -32,6C), ajungnd la
Dej pna la -35,2C.
n ansamblul lor, conditiile ecoclimatice satisfac cerintele obtinerii unor produse vinicole de calitate superioara, date fiind
toamnele lungi si nsorite precum si frecventa mare a putregaiului nobil n timpul maturarii boabelor la unele soiuri.
Relieful este alcatuit din dealuri si terase cu altitudinea medie de 411 m.
Regiunea viticola a Dealurilor Moldovei (II) include plantatiile de pe plaiurile moldave, incepand de la Hlipiceni (jud.
Botosani) pana la Timboiesti (jud. Vrancea) si Smirdan (jud. Galati). Ca urmare, intre ecoclimatul din partea de nord si
partea de sud exista diferente apreciabile care se reflecta n cantitatea si calitatea productiei viti-vinicole obtinute.
n ansamblul sau, ecoclimatul, cu puternice influente est-europene, este caracterizat prin resurse heliotermice cu valori
superioare, comparativ cu cele ale regiunii viticole precedente, in timp ce resursele hidrice sunt evident mai mici.
Resursele heliotermice superioare se conjuga, de asemenea, cu nivelurile mai mari pentru mediile multianuale privind
temperaturile de la inflorit (18.5 - 19,5C), temperatura medie a lunii iulie (21,4C), media maximelor din luna august
(26,7C) etc.
Diferente in plus, comparativ cu regiunea viticola a Podisului Transilvaniei, se inregistreaza si in ceea ce priveste
numarul zilelor fara nghet (214 zile), a celor ce definesc intervalul cu temperaturi medii diurne active (183 zile), perioada
de vegetatie (171 zile), sau numarul zilelor cu temperatura >30C. Asprimea iernilor este mai mica decat in regiunea
-1-

viticola precedenta, prezentand totusi niveluri destul de scazute (media temperaturilor extreme minime - 29,1C))
ajungand pana la - 32,5C, la Racaciuni. Altitudinea medie a versantilor ocupati de catre plantatiile viticole este de 179
m, ceea ce reprezinta circa 44% din altitudinea regiunii viticole precedente.
Regiunea viticola a Dealurilor Munteniei si Olteniei (III si IV) aduna la un loc plantatiile viticole din sudul tarii
ncepand de la Ramnicu Sarat pana la Halanga (jud. Mehedinti) si Segarcea (jud. Dolj).
Datorita pozitiei sale sudice fata de regiunile viticole prezentate mai sus, resursele heliotermice sunt evident mai ridicate,
n conditiile n care resursele hidrice sunt mai scazute, mai cu seama in raport de regiunea viticola a Podisului
Transilvaniei.
Datorita aceleiasi cauze, diferente pozitive apreciabile se inregistreaza si in ceea ce priveste higroscopicitatea aerului,
deficitul de saturatie cu vapori de apa a aerului, regimul termic din lunile iunie-august, cat si intinderea mai mare a
perioadei de vegetatie (185 zile), a intervalului cu temperaturi medii diurne active (195 zile), a numarului de zile cu
temperaturi maxime mai mari de 30 C ('18 - 41) si a celui dintre ingheturile de primavara si de toamna (235 zile).
Desi situata mult mai la sud comparativ cu regiunea viticola a Dealurilor Moldovei, asprimea gerurilor este aici ceva mai
mare (cu valoarea medie a extremelor minime de -29,9C) ajungand pana la -35C la Banu Maracine.
Altitudinea medie a plantatiilor viticole desi ridicata (242 m), nu reprezinta decat aproximativ 60% din altitudinea medie
ce caracterizeaza Regiunea viticola a Podisului Transilvaniei.
Regiunea viticola a Dealurilor Banatului (V) cuprinde plantatiile viticole cu caracter insular, ncepand de la Moldova
Noua (jud. Caras Severin) pana la Teremia Mare (jud. Timis).
Aceasta regiune viticola se caracterizeaza prin resurse heliotermice comparabile cu cele ale regiunii viticole din Moldova
luata in ansamblul sau, insa in conditiile unor resurse hidrice superioare. Se constata insa ca, dupa media temperaturilor
maxime din luna august si umiditatea relativa de la ora 13 a acestei luni, ca si dupa datele care se refera la lungimea
perioadei fara inghet, a celei cu temperaturi active si a lungimii perioadei de vegetatie, aceasta regiune viticola se
apropie mai mult de cele nregistrate in Regiunea viticola a Munteniei si Olteniei.
Spre deosebire de aceasta, temperaturile extreme minime din timpul iernii se apropie foarte mult de cele nregistrate in
regiunea viticola a Dealurilor Moldovei, cu toata diferenta mare de pozitie geografica.
Viticultura este practicata pe dealurile piemontane (altitudinea medie 231 m) care fac legatura intre Muntii Banatului si
zona de campie.
Regiunea viticola a Dealurilor Crisanei si Maramuresului (VI) este delimitata la sud de Centrul viticol Minis (jud.
Arad), iar la nord de Centrul viticol Halmeu (jud. Satu Mare).
Cu toate ca aceasta regiune viticola se intinde la nord pana aproape de paralela 48 (cea mai nordica limita de cultura a
vitei de vie in Romania), datorita influentei ecoclimatului din Europa Centrala, resursele heliotermice sunt evident mai
mari, comparativ cu cele ale regiunii viticole cu care se invecineaza la est (a Podisului Transilvaniei). La aceasta
contribuie si resursele hidrice mai scazute (CH = 1,3) dar, n acelasi timp, destul de ridicate, n raport de celelalte sapte
regiuni viticole.
n mod analog, sunt mai mari si nivelurile termice din lunile iunie, iulie si august, precum si lungimea perioadei de
vegetatie. Influenta pozitiva a ecoclimatului mai cald din Europa Centrala se resimte si n timpul iernii, care este mai
favorabila decat n oricare alta regiune viticola prezentata pana aici, media pe regiune a temperaturilor extreme minime
fiind de -27,2C, cu extrema minima cea mai scazuta de - 30,1C la Maderat.
Viticultura ocupa dealurile piemontane dintre Mures si Tisa, la contactul acestor dealuri cu Campia Tisei si, respectiv, cu
zona de campie dintre Oradea si Halmeu (altitudinea medie 222 m).
Regiunea viticola a Colinelor Dobrogei (VII) se intinde de la Mangalia pana la Tulcea si Macin.
Aceasta regiune detine unele dintre cele mai mari resurse heliotermice carora le corespund cele mai scazute resurse
hidrice. Conditiile din timpul nfloritului sunt dintre cele mai favorabile, atat sub raportul temperaturilor ridicate (18,9 20,3C), cat si a precipitatiilor scazute (15,9 -19,5 mm).
Ca urmare a inertiei termice generate de prezenta Marii Negre, temperatura medie a lunii iulie, media temperaturilor
maxime diurne din august, temperatura maxima absoluta a aceleiasi luni etc., sunt mai mici comparativ cu valorile
nregistrate n celelalte regiuni viticole din sudul tarii.
lernile sint mai putin aspre (cu media extremelor minime de - 26,6C); ele cuprind nsa centre viticole n care extrema
minima coboara pana la - 33.0C la Murfatlar.
Caracteristica este altitudinea medie relativ mica (71 m) la care se gasesc plantatiile cu vii din aceasta regiune viticola.
Regiunea viticola a Teraselor Dunarii (VIII) urmeaza, ca o banda, cursul marelui fluviu, de la Zimnicea (jud.
Teleorman) pana la Fetesti (jud. Ialomita).
Datorita pozitiei sale geografice, aceasta regiune viticola detine cele mai mari resurse heliotermice (IH = 2,50), n
conditiile unor resurse hidrice modeste (CH = - 0,8). Toate acestea se conjuga cu conditiile foarte favorabile din timpul
nfloritului, atat ca temperatura cat si ca umiditate (luna iunie), din fenofazele cresterii boabelor (luna iulie) si a maturarii
strugurilor (luna august).
Altitudinea medie scazuta a plantatiilor viticole, de 72 m in conditiile in care viticultura foloseste terenurile cu micropanta
si microrelief este un inconvenient important, intrucat, desi este situata in partea cea mai de sud a tarii. Regiunea viticola
-2-

a Teraselor Dunarii ajunge la o medie a temperaturilor extreme minime de - 27,0C, valoarea cea mai scazuta fiind de 30,2C care a fost nregistrata la Zimnicea si Greaca.
Regiunea viticola a nisipurilor si a altor terenuri favorabile din sudul tarii (IX). Ea cuprinde podgoriile si centrele
viticole dintre Vrata (jud. Mehedinti) si Rmnicelu (jud. Braila).
Conditiile ecoclimatice, ecopedologice si orografice ale acestei regiuni viticole sunt mai apropiate de cele de pe Terasele
Dunarii. Ele sunt insa mai putin prielnice pentru cultura vitei de vie, atat in timpul verii, cat si a iernii (cu media
temperaturilor extreme minime de - 29,8C si extrema maxima cea mai scazuta de - 33,4C la Furculesti - jud.
Teleorman). Aceasta se datoreste solurilor nisipoase si terenurilor mai mult sau mai putin plane (altitudinea medie 66 m).
Datorita acestui fapt predomina arealele viticole in forma insulara, grupate cel mai adesea in centre viticole
independente.
Sursa bibliografica: OLOBEANU M., si colab, 1991 Zonarea soiurilor de vita de vie in Romania. Ed. CERES Bucuresti

-3-