Liofilizarea

Liofilizarea sau criodesicarea este un procedeu de conservare care presupune eliminarea

apei dintr-un produs congelat n prealabil, prin sublimare n vid, cu aport controlat de cldur.
Din diagrama curbelor de saturaie pentru ap (fig. 1) se observ c sublimarea apei (trecerea
din starea solid n starea de vapori) are loc doar dac presiunea este sub cea corespunzatoare
punctului triplu (PT), fiind deci mai mic de 4,579 mm Hg (0,006 bar). Din fig. 1 rezulta c, la
presiune constant, sublimarea are loc prin creterea temperaturii, deci cu aport de cldur. Se
justific astfel definiia liofilizrii, ca fiind un proces de sublimare n vid (presiune mult mai
mic dect presiunea atmosferic normal), cu aport de caldur (pentru creterea temperaturii
produsului).

Fig. 1 Diagrama curbelor de saturaie pentru ap

PT punct triplu;
C punct critic

Liofilizarea asigur o calitate superioar a produselor alimentare (prin pstrarea propriet ilor
produsului proaspt) comparativ cu alte metode de conservare, ceea ce permite stocarea acestora
o perioad ndelungat. Produsele liofilizate nu impun realizarea unor temperaturi sczute pentru
depozitare i transport. Prin liofilizare, masa produselor scade la 1/4.1/10 din valoarea ini ial,
fenomen nsoit i de reducerea volumului.
Principalele dezavantaje ale procedeului sunt:

costuri ridicate ale investiiilor, instalaiile fiind de aproximativ trei ori mai scumpe dect
n cazul altor metode;

tehnica de lucru relativ complicat i durata mare a procesului (aproximativ 24 de ore);

consumuri energetice mari.

Tratarea prin liofilizare a unui produs implic parcurgerea urmatoarelor etape (fig. 2):

executarea unor tratamente preliminare;

congelarea;

sublimarea (uscarea primar);

~1~

uscarea secundar;

condiionarea i ambalarea produsului liofilizat;

depozitarea.

Fig. 2 Schema procesului de liofilizare

1.1. Tratamentele preliminare

Orice produs care urmeaz a fi liofilizat trebuie s fie de calitate superioara, sa aiba un
continut ridicat de substanta uscata si un continut mic de grasimi si apa legata.
Produsul trebuie sa aiba un raport suprafata/volum cat mai mare, pentru ca sublimarea sa fie
favorizata. In produsele avand grosime mica si suprafata mare frontul de sublimare va avansa
mai repede catre centru si ca urmare durata sublimarii va fi mica; la produsele avand grosime
mare, pe masura ce frontul de sublimare avanseaza, vaporii din interior vor parasi mai greu
produsul.
Produsele trebuie repartizate cat mai uniform in incinta in care are loc sublimarea, pentru
ca procesul de sublimare sa se desfasoare pe cat posibil identic pentru fiecare produs in parte.
In functie de natura produsului, acesta poate sa fie supus unor tratamente preliminare inainte de
liofilizare; aceste tratamente pot fi:

de natura mecanica (dezosare, inlaturarea grasimii, transare, pentru carne; macinare si

uniformizare pentru sosuri etc.);

de natura fizica (fierberea sau frigerea pentru carne);

de natura chimica (adaugarea unor substante pentru protejarea produsului sau pentru
obtinerea anumitor calitati specifice).

1.2. Congelarea

~2~

Dupa cum s-a mentionat anterior, congelarea produce efecte mecanice si chimice;
efectele mecanice se refera la spargerea celulelor, rupturi de tesuturi, perforarea peretilor celulari,
in timp ce efectele chimice sunt date de concentrarea solutiilor din produs din cauza solidificarii
apei. Diminuarea acestor efecte este posibila printr-o congelare cat mai rapida a produselor ce
urmeaza a fi liofilizate. Vitezele mari de congelare duc la formarea de cristale de gheata cu
dimensiuni mici, repartizate uniform, iar fenomenul de concentrare a solutiilor are mai putin
timp disponibil pentru a afecta calitatea produsului.
Temperatura finala a produsului, dupa congelare, trebuie sa fie suficient de scazuta pentru
ca intreaga cantitate de apa sa fie solidificata; temperaturile finale recomandate pot atinge valori
de -40-600C.
In cazul produselor alimentare lichide, acestea sunt congelate sub forma de blocuri, care
sunt apoi sfaramate, rezultand un produs sub forma de pudra.
1.3. Sublimarea (uscarea primara)
In faza de uscare primara se elimina din produs apa libera si de constitutie. Pentru
realizarea sublimarii, produsul este introdus intr-o incinta (1, fig. 3) care se inchide ermetic; cu
ajutorul unei pompe de vacuum (5), presiunea din incinta este scazuta pana la valori de 0,31
mm Hg. Presiunea este mai mica decat cea corespunzatoare punctului triplu al apei deoarece apa
continuta de produsele alimentare nu este chimic pura.
Pentru sublimarea ghetii, rafturile (2) pe care sunt asezate produsele pot fi incalzite
controlat, cu ajutorul unor placi de incalzire; prin cresterea temperaturii are loc procesul de
transformare a starii solide in stare lichida. Fluxul de caldura trebuie controlat permanent pentru
a se evita decongelarea partiala a produselor.
Pentru ca sublimarea sa aiba loc in mod continuu este necesara evacuarea vaporilor din
incinta. Avand in vedere ca volumul mare de vapori rezultat nu poate fi evacuat de catre pompa
de vid, vaporii de apa rezultati din sublimare sunt condensati pe suprafata rece a vaporizatorului
(3), aflat in incinta de condensare (6).

Fig. 3 Schema de principiu a instalatiei pentru

criodesicare
1-incinta;
2-polite;

~3~

3-vaporizatorul instalatiei frigorifice;

4-ansamblu compresor-condensator;
5-pompa de vacuum;
6-incinta pentru condensarea vaporilor de apa.

n timpul acestui proces temperatura placilor de incalzire atinge 120140 0C, iar
temperatura produselor este de -2500C (fig. 4).
La sfarsitul fazei de uscare primara, produsul mai contine 1030% apa, care se afla sub
forma lichida adsorbita si in stare de vapori. Aceasta cantitate de apa are efecte negative asupra
comportarii produsului pe perioada de stocare. Pentru eliminarea acestei cantitati de apa se aplica
faza de uscare secundara.
1.3. Uscarea secundara
Faza are ca scop eliminarea apei ramase din faza precedenta; la sfarsitul uscarii
secundare, cantitatea de apa din produs scade sub 6% putand ajunge chiar pana la 23%, in
functie de tipul produsului.
Pentru eliminarea apei, presiunea in incinta trebuie sa fie sub 1 mm Hg; temperatura la
suprafata produselor se ridica la 20400C pentru produse sensibile sau la 600C pentru carne de
vita, porc, pasare, peste (fig. 4). Trecerea de la temperatura de sublimare la temperatura
corespunzatoare desorbtiei apei se face mai rapid sau mai lent, durata uscarii secundare fiind
cuprinsa intre o ora si sase ore. Uscarea primara si cea secundara pot dura in total intre 6 si 20 de
ore.
Dupa terminarea uscarii secundare, incinta de uscare este presurizata (de obicei cu un gaz
neutru argon sau bioxid de carbon) pana la o valoare usor superioara presiunii barometrice. Se
impiedica astfel intrarea de aer din exterior la deschiderea usii camerei de uscare.

~4~

Fig. 4 Evolutia parametrilor procesului de criodesicare

a-temperatura produsului; b-temperatura placilor de incalzire; c-presiunea in incinta de uscare.

1.4. Conditionarea si ambalarea produselor liofilizate

n urma celor doua faze de uscare, produsul liofilizat este poros si higroscopic; contactul
cu vaporii de apa din aer poate conduce la imbibarea rapida a porilor cu vapori de apa, fenomen
care anuleaza efectul uscarii secundarde. O umiditate reziduala a produselor mai mare de 26%
va avea efecte negative asupra calitatii lor (apar reactii enzimatice, se dezvolta flora microbiana,
produsul se decoloreaza etc.). Din acest motiv se recomanda ca imediat dupa scoaterea
produselor din incinta in care a avut loc liofilizarea acestea sa fie depozitate timp de 23 zile in
containere vacuumate de capacitati mari, pentru omogenizarea umiditatii reziduale; dupa aceasta
etapa se efectueaza conditionarea definitiva in ambalaje de dimensiuni mici.
Conditionarea si ambalarea produselor liofilizate se fac cu scopul reducerii la maximum a
cauzelor ce determina modificari ale calitatii produselor in timpul stocarii. Ambalarea produselor
liofilizate se realizeaza in vid sau in atmosfera controlata (azot, bioxid de carbon sau aer uscat
pentru produsele mai putin sensibile); materialele pentru ambalaje trebuie sa fie impermeabile la
grasimi, gaze, vapori de apa, iar ambalajele trebuie sa fie etanse. Ambalarea produselor liofilizate
se face in:

cutii din tabla de otel sau aluminiu, cu sistem de inchidere care sa permita ambalarea
sub vid sau in atmosfera controlata;

ambalaje din sticla, mai rar utilizate din cauza greutatii mai mari, a dificultatii
asigurarii etanseitatii si a transparentei lor;

~5~

amabalaje din materiale multistrat, formate din folii din plastic si metalice.

1.6. Depozitarea produselor liofilizate

Temperatura de depozitare influenteaza durata de pastrare a produselor liofilizate; marea
majoritate a produselor pot fi depozitate la temperaturi de pana la 300C fara efecte negative.
Durata maxima de pastrare variaza intre un an si cinci ani; astfel, la o temperatura de stocare de
250C, carnea grasa si pestele pot fi stocate de la sase luni la un an, iar carnea slaba si carnea de
pasare pot fi depozitate intre 1,5 ani si 2 ani.
1.7. Rehidratarea produsului liofilizat
Unele produse liofilizate (ceaiul, cafeaua, sucurile de fructe etc.) se rehidrateaza
instantaneu, prin adaugare de apa; produsele de origine animala se rehidrateaza cu respectarea
anumitor conditii, referitoare la cantitatea de apa, temperatura acesteia, duritatea apei etc. Pentru
produse cum ar fi carnea, pestele etc., viteza de rehidratare creste odata cu scaderea temperaturii,
recomandandu-se rehidratarea la temperatura de 0C. Pentru preparatele culinare liofilizate
rehidratarea se face cu apa calda, pentru a se favoriza dispersia grasimilor, dupa care urmeaza
racirea produsului.
Liofilizarea poate produce modificari de culoare ale produsului, care sunt puse pe seama
indepartarii apei si a unor reactii chimice si biochimice, dar care pot apare si din cauza unor
deficente in procesul tehnologic de liofilizare. De cele mai multe ori culoarea mai inchisa a
produselor liofilizate nu influenteaza insa calitatea produselor.
In urma rehidratarii, textura produsului se modifica fata de situatia initiala; in principiu,
cu cat congelarea are loc mai lent, cu atat produsul rehidratat va avea o textura mai moale, care
poate fi accentuata in cazul suprarehidratarii. La produsele lichide, vascozitatea acestora scade
dupa rehidratare.
Dupa rehidratarea produsului este posibil sa apara si modificari ale gustului si mirosului
fata de situatia initiala.
2.2. Modificari chimice si biochimice
Modificarile chimice si biochimice apar ca urmare a unor reactii de substitutie, oxidare
etc. ce fac ca unii dintre constituientii initiali sa dispara la rehidratare si sa apara in schmb
constituienti noi. Radiatiile ultraviolete pot cataliza unele reactii.
Lipidele se modifica cel mai usor, formand in produs substante oxidate si conducand la
aparitia gustului de rancezire; glucidele pot intra in reactie cu aminoacizii sau proteinele.

~6~

2.3. Modificari ale valorii nutritive

Pastrarea valorii nutritive a produselor liofilizate, dupa rehidratare, depinde de tipul de
produs si de parametrii procesului. Astfel, o viteza de congelare mica va conduce la distrugeri ale
peretilor celulari; ca urmare, principiile active sunt eliberate si se produc reactii care diminueaza
valoarea nutritiva.
Pierderile de proteine prin liofilizare sunt relativ mici (1,21% pentru carnea de vitel,
3,17% pentru carnea de vita etc.). Glucidele sunt bine conservate prin liofilizare, in timp ce
lipidele, fiind sensibile la oxidare, pot contribui la scaderea valorii nutritive.
3. Instalaii de liofilizare
Pentru produsele cu textura (carne, de exemplu), liofilizarea se poate realiza in instalatii
cu functionare discontinua, semicontinua sau continua.
In fig. 5 este prezentata schema de principiu a unei instalatii de liofilizare cu functionare
discontinua, avand condensator interior, la care placile (7) asigura initial congelarea prin
contact, fiind alimentate cu agent frigorific de catre instalatia (4).
Dupa congelarea produselor asezate pe placi, in incinta se creaza vid, iar placile (7) sunt incalzite
cu ajutorul sistemului de incalzire (9), pentru desfasurarea uscarii primare si a celei secundare.
Vaporii de apa eliminati de produs condenseaza pe vaporizatorul (11). Dupa scoaterea produselor
din incinta de liofilizare, prin robinetul (3) se trimite apa peste vaporizator, pentru degivrare; apa
este apoi eliminata din incinta (1) prin deschiderea robinetului (10).
Fig. 5 Instalatie de liofilizare cu functionare
discontinua, de capacitate mica
1-incinta pentru condensarea vaporilor;
2, 3, 10-robinete;
4-instalatie frigorifica;
5-incinta de liofilizare;
6-usa;
7-placi de incalzire;
8-vacuumetru;
9-sistem de incalzire;
11-vaporizatorul instalatiei frigorifice;
12- pompa de vacuum.

~7~

Fig. 6 Instalatie de liofilizare cu functionare

semicontinua
1-alimentare cu produse;
2-tunel de congelare;
3-depozit de produse congelate;
4-incinta de liofilizare;
5-camera de comanda;
6-camera agregatelor;
7-descarcarea produselor liofilizate.

In fig. 6 este prezentata o instalatie de liofilizare cu functionare semicontinua; produsele

intra in instalatie prin gura de alimentare (1) si trec in tunelul de congelare (2); produsele
congelate sunt depozitate in depozitul (3) si apoi sunt introduse in una din cele doua incinte de
liofilizare (4), pe masura ce acestea sunt golite de sarja precedenta
Instalatia din fig. 7 este de tipul cu functionare continua, incarcarea si descarcarea produselor
realizandu-se prin sasurile (4) si (5), care permit inchiderea etansa a tunelului in care are loc
liofilizarea. Tunelul contine unitati de liofilizare cuplate in linie; fiecare unitate este separata de
precedenta si de cea urmatoare si este deservita de incinte de condensare exterioare, care pot fi
izolate prin robinete si degivrate fara ca procesul de liofilizare sa fie oprit. Produsele congelate
sunt incarcate prin sasul de intrare si trec prin unitatile de liofilizare pana la sasul de iesire; in
momentul in care un carucior cu produse intra in tunel, un altul, cu produse liofilizate, iese pe la
capatul opus.

Fig. 7 - Instalatie pentru liofilizare continua

1-tava; 2- sistem incarcare; 3, 6-elevatoare; 4-sas incarcare; 5-sas descarcare; 7-sistem descarcare produse.

~8~

a)

b)
Fig. 8 Instalatie de liofilizare
a-incarcarea produselor; b-liofilizarea.

Incalzirea produselor in vederea sublimarii si uscarii secundare se poate realiza prin

intermediul unor placi prin interiorul carora circula un fluid cald, cu rezistente electrice, folosind
curenti de inalta frecventa sau cu radiatii infrarosii. Temperaturile de vaporizare la vaporizatorul
din incinta de condensare sunt cuprinse intre -400C si -600C.
Pentru realizarea vidului se utilizeaza pompe rotative cu lamele culisante in rotor, pompe
cu rotor profilat etc.
Pentru produsele alimentare lichide procesul tehnologic presupune congelarea acestora,
urmata de maruntire (pentru marirea suprafetei) si apoi de o criodesicare continua. Produsul
maruntit sub forma de particule se deplaseaza in incinta de liofilizare sub actiunea vibratiilor, cu
ajutorul unei benzi transportoare sau ca urmare a miscarii de rotatie a incintei. Durata procesului
de liofilizare este de 2030 minute, iar capacitatea mica de incarcare a aparatului conduce la
pierderi tehnologice reduse in cazul in care se produc accidente tehnologice.

~9~

Fabricarea cafelei solubile

Ca i prepararea cafelei prjite, fabricarea unei cafele solubile de calitatea superioar
depinde n mod esenial de amestecul de boabe de cafea pregatit pentru obinerea acestui produs.
Se utilizeaz n general amestecul de boabe de cafea pregatit pentru obinerea acestui produs. Se
utilizeaza n general amestecuri de cafea Braziliana, din America Centrala i Africa de Sud.
Un rol important n fabricarea cafelei solubile joac i modul n care a fost condus
procesul de prjire a boabelor de cafea verde. Ideea obinerii acestui nou produs s-a nascut cu ani
n urma, datorit progresului tehnic la care a ajuns astzi omenirea, precum i datorit vie ii
noastre trepidate, factori care au impus gsirea unor soluii de a se extrage din boabele de cafea
prajit "esena" acestora, evideniat prin: arom, gust, parfum i savoarea cafelei solubile.
Este deci evident faptul ca preul cafelei solubile l depeste cu mult pe cel al cafelei
livrate sub form de boabe de prajite macinate, datorita pierderii de substanta nregistrate prin
ndepartarea "zatului" n urma procesarii cafelei macinate, n al doilea rnd, trebuie avute n
vedere i costurile suplimentare suportate de fabricantii de cafea solubila la deshidratarea
concentratului de cafea, utilizat ca materie prima n obtinerea acestui produs.
Exista mai multe metode de solubilizare a concentratului de cafea, care de fapt este cel
obinut menajer. Acest concentrat de cafea din care se extrage cafeaua solubil este, de fapt,
lichidul compus din apa potabil n amestec cu cafeaua prajit i macinat fin. Concentratul de
cafea este filtrat cu ajutorul unor filtre foarte fine, obinute prin ndepartarea rezidurilor, extractul
de cafea, care constituie materia prim pentru fabricarea cafelei solubile. Coninutul n extract a
concentratului de cafea variaz ntre 30,3 si 35,6%, n funcie de varietatea i originea sortului de
cafea folosit. Extractul de cafea este supus mai departe deshidratarii, prin diferite procedee
tehnologice pe care le vom prezenta n cele ce urmeaz:

Deshidratarea sub vid sau prin cilindri: extractul de cafea lichid este trecut printr-o
camera de evaporare sub vid si expus direct sub forma de pelicula pe suprafata "lissa" a
doi cilindri, ncalziti n interior si care se rotesc concomitent de la exterior catre interior.
Datorita caldurii radiate de acesti cilindri, apa din extractul de cafea se evapora
instantaneu, iar cele doua cutiute plasate le exteriorul fiecarui cilindru desprind si aduna
pudra de cafea solubila formata astfel. Mai departe, cafeaua solubila este aspirata si
trecuta prin site foarte fine, dupa care este ambalata ermetic sub vid, n flacoane de sticla,
cutii de tabla de aluminiu sau n pungi de mase plastice metalizate n interior si nchise
prin sudare la cald. Capacitatea acestor ambalaje variaza de la 100-250 grame, n functie
de cererea pietei si de fabrica producatoare.

~ 10 ~

Deshidratarea prin pulverizare sau atomizare: prin acest sistem de deshidratare extractul
lichid de cafea este pulverizat foarte fin sub forma de ceata- prin conducte cu duze foarte
fine amplasate la partea laterala a unei coloane din otel inoxidabil, de forma conica. Prin
partea superioara a acestei coloane se introduce aer cald uscat, care ntlnind n calea sa
extractul de cafea l deshidrateaza instantaneu, iar concomitent, aerul umed este evacuat
prin cealalta parte laterala a acestei coloane conice, n urma deshidratarii instantane a
extractului de cafea, se obtine prin cadere libera cafeaua solubila sub forma de pudra.
Aceasta este aspirata mai departe pe la partea inferioara a acestui rezervor i este apoi
ambalat sub vid dup sistemul i n tipul de ambalaje amintite.

Deshidratarea prin liofilizare sau sublimare: este unul dintre cele mai moderne si mai
costisitoare sisteme de deshidratare a extractului de cafea utilizate la fabricarea cafelei solubile.
Extractul de cafea este mai nti congelat rapid, la temperaturi foarte sczute de la -10 la -40 C,
n instalaii speciale de liofilizare. Extractul de cafea congelat este apoi ncalzit rapid pna la o
temperatura normala si apoi racit sub vid la o presiune absoluta de 2- 0,1 mm Hg, cnd practic se
produce procesul de sublimare. Concomitent se produce i evaporarea apei, fr ca gheaa s se
topeasc. Vaporii de ap sunt evacuai forat iar cafeaua solubil obinut sub form de pudr
cristalizat este aspirat i ambalat sub vid n ambalaj.
n S.U.A. cafeaua solubila liofilizata este consumat n proportie de numai 22%, n timp ce n
rile europene acest procent atinge chiar 88%. Subliniem ca prin deshidratarea extractului de
cafea la rece sau prin liofilizare, cafeaua solubila si pastreaza mult mai bine calitatile gustative,
prospetimea, aroma, gustul si savoarea, comparativ cu celelalte doua sisteme prezentate nainte.
Cafeaua solubila fara cofeina. n constitutia boabelor de cafea intra si cofeina, care este o
baza purica (trimetil-xantina), omologul superior al theobrominei (dimetil-xantina), alcaloid,
care se gaseste n boabele de cacao. Cantitatea de cofeina ce se gaseste n boabele de cafea cruda
variaza n general ntre 1,5 si 2,5%, n functie de originea si sortul de cafea care este examinat.
Astfel, la cafeaua din sortul Arabica, cofeina variaza de la 1 la 1,5%, iar sortul de cafea Robusta,
aceasta reprezinta un procent ridicat, respectiv ntre 2 si 2,5%. Cantitatea de cofeina continuta
ntr-o ceasca normala de cafea este aproximativ de 0,1 g si are proprietatea de a stimula apetitul
si de a favoriza n acelasi timp si digestia, eliminndu-se complet din organism dupa 24 de ore.
Este cunoscut faptul ca acest alcaloid, odata ingerat, provoaca organismului uman anumite
reactii, al caror efect poate fi benefic si stimulator pentru persoanele tinere, n schimb, pentru
cele n vrsta sau bolnave de inima, absorbtia unei doze puternice de cofeina poate genera chiar
efecte nocive. Pentru a se evita ajungerea la asemenea rezultate negative, boabele de cafea se
decofeinizeaza pe cale industriala. Acestea sunt umectate ntr-o baie de vapori n interiorul unui

~ 11 ~

recipient inoxidabil, timp n care canalele intercelulare sunt largite si penetratia este astfel
ameliorata.
Se adauga apoi un dizolvant care are proprietatea de a dizolva cofeina din boabele de cafea.
Dupa extragerea cofeinei, aceasta se retine si boabele de cafea sunt aspirate, spalate n vapori,
uscate si apoi ambalate n saci de iuta. De regula, continutul n cofeina al boabelor de cafea
decofeinizate variaza ntre 0,02 si 0,05%. Eliminarea cofeinei din boabele de cafea verde
antreneaza unele pierderi care ajung pna la 5%, materializate prin disparitia unor ceruri care
duc la obtinerea unei cafele mai digerabile. Pierderile care se produc prin eliminarea cofeinei
sunt nsa mult mai reduse n raport cu cele ce se obtin la prajirea cafelei. Cofeina astfel extrasa
este utilizata n industria farmaceutica, iar cafeaua fara cofeina poate fi consumata astfel si de
persoanele n vrsta.
Cafeaua solubil fr cofeina
n constituia boabelor de cafea intra i cofeina, care este o baza purica, omologul
superior al theobrominei, alcaloid, care se gsete n boabele de cacao.
Cantitate de cofein ce se gsete n boabele de cafea crud variaz n general ntre 1,5 i
2,5%, n funcie de originea i sortul de cafea care este examinat. Astfel, la cafeaua din sortul
Arabica, cofeina variaz de la 1 la 1,5%, iar sortul de cafea Robusta, aceasta reprezint un
procent ridicat, respectiv ntre 2 i 2,5%. Cantitatea de cofeina coninut ntr-o ceac normal de
cafea este aproximativ de 0,1 g i are proprietatea de a stimula apetitul i de a favoriza n acelai
timp i digestia, eliminndu-se complet din organism dup 24 de ore. Este cunoscut faptul c
acest alcaloid, odat ingerat, provoac organismului uman anumite reacii, al cror efect poate fi
benefic i stimulator pentru persoanele tinere, n schimb, pentru cele n vrst sau bolnave de
inim, absorbia unei doze puternice de cofein poate genera chiar efecte nocive. Pentru a se
evita ajungerea la asemenea rezultate negative, boabele de cafea se decofeinizeaz pe cale
industrial. Acestea sunt umectate ntr-o baie de vapori in interiorul unui recipient inoxidabil,
timp n care canalele intercelulare sunt lrgite i penetraia este astfel ameliorat. Se adaug apoi
un dizolvant care are proprietatea de a dizolva cofeina din boabele de cafea. Dup extragerea
cofeinei, acesta se reine i boabele de cafea sunt aspirate, splate n vapori, uscate i apoi
ambalate n saci de iut. De regul, coninutul n cofein al boabelor de cafea decofeinizate
variaz ntre 0,02 i 0,05%.
Eliminarea cofeinei din boabele de cafea verde antreneaz unele pierderi care ajung pn
la 5%, materializate prin dispariia unor ceruri care duc la obinerea unei cafele mai digerabile.
Pierderile care se produc prin eliminarea cofeinei sunt nsa mult mai reduse n raport cu cele ce

~ 12 ~

se obin la prjirea cafelei. Cofeina astfel extras este utilizat n industria farmaceutic, iar
cafeaua fr cofein poate fi consumat astfel i de persoanele n vrst

~ 13 ~