Gerul

Vasile Alecsandri

Gerul aspru i slbatic strnge-n brae-i cu jelire

Neagra lunc de pe vale care zace-n amorire;
El ca pe-o mireas moart o-ncunun despre zori
C-un vl alb de promoroac i cu ururi lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastr se oprete
i, privind la focul vesel care-n sobe strlucete,
El depune flori de iarn pe cristalul ngheat,
Crini i roze de zpad ce cu drag le-a srutat.
Gerul face cu-o suflare pod de ghea ntre maluri,
Pune streinilor casei o ghirland de cristaluri,
Iar pe fete de copile nflorete trandafiri,
S ne-aduc viu aminte de-ale verii nfloriri.
Gerul d aripi de vultur cailor n spumegare
Ce se-ntrec pe cmpul luciu, scotnd aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule nprasnic, vin', ndeasnn calul meu
S m poarte ca sgeata unde el tie, i eu!