Sunteți pe pagina 1din 1

Oseminte pierdute

de Tudor Arghezi
Iubirea noastr a murit aici.
Tu frunz cazi, tu creang te ridici.
Att amar de ani e de atunci!
Glicin tu, florile-i arunci.
A mai venit de-atuncea s v asculte,
Voi plopi adnci, cu voci i oapte multe?
Voi ai rmas ntori tot spre apus,
Voi cretei toi de-a pururea n sus.
N-o mai zrii, din vrfuri, nicieri?
tii voi ce vorb este vorba "ieri"?
La poart, umbr-aceluiai tejar,
M rog, intrnd de domnul grdinar.
Fntna curge, ca i-atunci, mereu,
Tu curgi, fntn, pe trecutul meu.
i toate sunt precum le-am cunoscut,
Rmase-aa, ca dintr-un nceput.
I-am spus c vreau s caut un mormnt,
Pe care l-am spat, de mult, cntnd.
i mi-a rspuns c nu e n grdina lui.
E-adevrat. Nu este mormntul nimnui.