Toamna lunga si ploioasa A secerat ca o coasa Tot ce-a intalnit in cale De pe munti, dealuri si vale Lasandu-le zgribulite, Lacrimate, pustiite...
Parca-i nesfarsita ceata!
Cand brumata-i dimineata, Cand mohorata cu ploi Udand pomisorii goi, Dar si vanturi nesfarsite... Pasarile ingrozite, Parasind cuiburi de-o vara, Pe sub stresini se strecoara.
Nicio frunza n-a iertat!
Le-a pictat si au picat, Le-a stropit cu ploi marunte. Cu manie sus, la munte, Burnita a presurat
Si pamantul l-a muiat,
Topind snopi de ciumafai, Dand la copii guturai.
Doar din galeria mica
Scoate capul, mort de frica, Un soricel tremurand Si pe toamna intreband: - Unde-s zilele senine? Te-ai gandit doamna, la mine, Ca am spice doar pe-o luna?! S-a retras albit de bruma.