DIONISIE PSEUDO-AREOPAGITUL

1. Operele sfntului Dionisie sunt cunoscute n literatura de specialitate sub numele de

Corpus areopagiticum. Cele mai cunoscute texte ale sfntului Dionisie sunt aceste patru
tratate:
Despre numirile dumnezeieti sau Despre numele divine
Despre teologia mistic;
Despre ierarhia cereasc;
Despre ierarhia bisericeasc.
2. Relatia dintre imanenta si transcendenta in viziunea lui Dionisie Areopagitul din
Teologia mistica.

In acest sens nu este intamplatoare organizarea la inceputul Teologiei mistice a viziunii

areopagitice asupra articularii celor doua conditii-lumeasca si divina- si a discursului privind
raportul lor: [despre divinitate] ar trebui sa i se atribuie si sa se afirme despre ea tot ce se afirma
despre cele ce exista, intrucat e cauza tuturor, si mai degraba sa fie negate ele toate, fiindca ea e mai
presus de toate; si sa nu se creada ca negatiile sunt opuse afirmatiilor, ci ca ea este cu mult inaintea
negatiilor si deasupra lor, fiind mai presus de orice negatie si afirmare.
Avem pe de o parte lumea creata si pe de alta, cauza sau Creatorul acesteia. Aceasta
distinctie se pastreaza la nivelul ontologic, insa la nivel noetic si lingvistic, identificam o schema a
imanentismului prin persistenta cauzei in lucrurile create[2], care constituie o cunoastere a lui
Dumnezeu pe calea afirmativa- teologia catafatica.
Dionisie nu pastreaza aceasta schema imanentista ca atare, ci o depaseste urmand calea
negativa- teologia apofatica- prin care cunoasterea tinde sa treaca dincolo de cele create la o viziune
transcendenta a divinitatii: Fiindca scopul ambelor teologii-catafatica si apofatica-este asemanator
cu Dumnezeu, unirea cu El, si atunci, cu cat sufletul cunoaste si iubeste pe Dumnezeu in
manifestarea Lui, cu atat mai mult tanjeste dupa Dumnezeu in El Insusi. Daca incearca sa ajunga
dincolo de manifestarea lui Dumnezeu, la Dumnezeu Insusi, el poate face aceasta numai negand
aceste manifestari si miscandu-se (...) intr-o stare in care tot mai putine pot fi exprimate, pana in
final <<ajunge totul fara grai si se uneste in intregime cu Cel Negrait>>.
Termenii de inaintea, deasupra si presus nu trebuie considerati sub aspectul
temporalitatii sau al spatialitatii, ci trebuie intelesi in ordine logica- orice cauza isi precede logic
efectul, orice creator isi precede logic creatura, iar in neoplatonism avem de-a face cu o prioritate
esentiala a principiului (arch) in raport cu lucrurile care deriva ontologic din el. Toate acestea sunt
concentrate adesea in discursul lui Dionisie in prepozitia supra-(hyper).
Putem conchide ca prin teologia mistica la Dionisie Areopagitul se realizeaza unitatea
contrariilor (coincidentia oppositorum) afirmare/negare; imanenta/transcendenta- printr-o depasire
unificatoare a planurilor ontologice si care invalideaza planul lingvistic si pe cel noetic. Aceasta
depasire survine la nivelul trairii extatice care contine atat afirmarea, cat si negarea, adevarul
imanentei si al transcendentei lui Dumnezeu in raport cu lumea creata.
La Dionisie, lumina este notiunea care substituie existenta si persistenta in existenta a
oricarui lucru datorita Creatorului de la care provin toate, dar care este diferit de toate: Dumnezeu
se cunoaste in toate si este deosebit de toate. Cunoasterea acestora este o cunoastere indirecta si
partiala a lui Dumnezeu Insusi, El Insusi neputand fi cunoscut ca atare: lumina este ceea ce face sa
fie vazute corpurile obscure, dar ea insasi, in ea insasi, nu poate fi vazuta; ea insasi, in ea insasi, ca
sa vorbim ca Areopagitul, este mai degraba intuneric; un intuneric orbitor! Pentru ca nici un ochi
nu-i suporta stralucirea de nesuportat, nici incandescenta puritate (...) ar trebui sa spunem acum ca
aceasta lumina meridiana coincide cu noaptea cea mai intunecata! Lumina, care nu e vizibila in
sine, devine asadar vizibila indirect, in corpurile pe care le lumineaza. Se impune facuta observa ia
ca Dionisie nu predica o necunoastere de forma ignorantei, ci este vorba de o conditie a posibilitatii
extazului- aceea de a-si dezlega simturile si mintea de toate cele ce sunt si care adauga in ordinul
divinitatii un surplus de nefiinta. Iata de ce necunoasterea si intunericul sunt modalitatile de

apropiere de Fiinta divina: Tocmai prin necunoastere ajungem sa cunoastem pe Acela care-i mai
presus de toate obiectele cunostintelor posibile.
Trebuie sa deosebim Creatorul de creatia Lui, caci Dumnezeu nu se da in ceea ce creeaza,
lumea existenta este numai o expresie a puterii creatoare care nu Ii pastreaza Fiinta. Or, noi putem
separa cele doua niveluri de fiinta si la nivel gnoseologic: cunoasterea este de ordinul fiintelor
create, a lumii, la fel si vederea, lumina sau intunericul; despre celalalt nivel nu putem vorbi decat
in urma extazului, a despartirii de lumea creata si de fiinta noastra intr-un fel de nelimbaj, intrucat
cuvintele tin de ordinul creaturii si nu au forta de a exprima fiinta Celui mai presus de fiinta.
Toate cele ce I se atribuie lui Dumnezeu nu ii apartin in chip propriu, sau, mai bine spus, nu
Ii sunt proprii desi Ii apartin ca manifestare a Lui. Dumnezeu nu poate fi perceput nici ca ceva de
ordin senzorial, material sau inteligibil, nu este obiect al cunoasterii, desi este cauza a tuturor celor
sensibile si inteligibile. Imanenta in teologia lui Dionisie nu ramane decat la acest nivel, cunoasterea
creatiei nu este decat o cunoastere a expresiei lui Dumnezeu ca lume, unde lumea nu este insasi
fiinta Sa.
3. Ierarhia bisericeasca-Ierarhia cereasca
n lucrrile sale Despre Ierarhia Cereasca i Despre Ierarhia Bisericeasc, Dionisie descrie
lucrarea unor intermediari, ngeri i clerici, ngerii fiind mai aproape de Dumnezeu dect oamenii,
se fac mijlocitori intre Dumnezeu i oameni, iar clericii devin mijlocitori intre laici i Ierarhiile
Cereti. Ideea ierarhiilor este preluat din Proclus, unde (Proclus) vedea trei nivel ale realitii:
Henadele (Unul), Inteligentele i Sufletele, sunt paralele n gndirea lui Dionisie cu Tearhia,
Ierarhia Celest i Ierarhia Bisericeasca.
Sfntul Dionisie Areopagitul (sec. I d. Hr.), primul teolog al Bisericii care a vorbit n mod
sistematic despre Puterile cereti sau despre Ierarhia cereasc, n Despre Ierarhia cereasc afirm c
Ierarhia bisericeasc a fost rnduit de Dumnezeu ca o imitare a Ierarhiei cere ti. Lucru pe care, la
Sfnta Liturghie, l afirmm la Heruvic: Noi, care pe Heruvimi cu tain nchipuim
i nu putem ine locul Heruvimilor dumnezeieti, aici, pe pmnt, dac ei nu ar face acelai
lucru n cer: dac nu ar sta n jurul tronului Prea Sfintei Treimi.
Cci aa cum noi stm la Sfnta Liturghie n jurul Sfintei Mese, avnd pe Domnul pe ea, la
fel Puterile cereti, ngerii lui Dumnezeu, stau n jurul tronului Dumnezeului treimic, slujindu-I Lui
cu bucurie i cu cutremur mare.
Sfntul Dionisie ne spune c Dumnezeu ne-a artat nou ierarhiile cereti i a fcut
mpreun liturghisitoare cu ele ierarhia noastr pentru ca fiecare dintre noi s ne ndumnezeim pe
msura noastr
i astfel nelegem de ce i cinstim pe Sfinii ngeri: pentru a le urma slujirea lor nencetat
i pentru a ne ndumnezei aidoma lor dar pe msura noastr, a fiecruia dintre noi.
Sfinii ngeri apar n Sfnta Scriptur, subliniaz Sfntul Dionisie, cci au fost vzu i n
vedenii de ctre Sfini , sub diverse forme, care par forme materiale, ns ele nu au nimic de-a face
cu cele materiale, pe care noi le cunoatem, pentru c ei sunt fiine spirituale.
Cci Sfinii, care au vzut n vedenie pe ngeri, i-au vzut n chip mai presus de lume,
deasupra tuturor celor materiale. Adic i-au vzut n mod extatic, n slava lui Dumnezeu, n
venicie.
i din experiena sa extatic copleitoare, Sfntul Dionisie ne prezint Ierarhia cereasc ca
pe totalitatea ngerilor Lui, pe care Dumnezeu o lumineaz cu slava Sa dumnezeiasc venic. ns
o lumineaz n trepte, fiecare treapt ngereasc fiind luminat pe msura ei.
ncepnd cu capitolul al 7-lea al tratatului mistic citat, Sfntul Dionisie ne spune c cel mai
aproape de Dumnezeu st prima ierarhie ngereasc, care e format din Serafimi, Heruvimi i
Tronuri
Serafimii sunt cei care ard i nclzesc, fiind plini de focul dragostei dumnezeieti.
Heruvimii sunt plini de cunoaterea dumnezeiasc i de nelepciune.
Tronurile sunt cele care nclzesc i revars nelepciunea dumnezeiasc. i cele pe care
Sfntul Dionisie le prezint sunt cele pe care el le-a vzut n vedeniile sale primite de la Dumnezeu.
i cine poate fi credibil ntr-o naraiune, dect cel care le-a vzut pe cele pe care le descrie?

Astfel, Sfntul Dionisie i-a vzut n vedenie pe Serafimi micndu-se nencetat n jurul lui
Dumnezeu. Iar pe Heruvimi i-a vzut ca pe vztorii de Dumnezeu care mprt esc celorlal i
nelegerile lor dumnezeieti. i pe Tronuri le-a vzut tinznd nencetat spre Dumnezeu i fiind
prin excelen purttoare de Dumnezeu.
i aceste trei Puteri cereti sunt pline de harul cel mai nalt al ndumnezeirii i stau n
cerc i nemijlocit n jurul lui Dumnezeu, fiind pline de multe i fericite vederi [dumnezeieti].
Ierarhia de mijloc e format din Domnii, Puteri i Stpnii.
Domniile sunt libere de toat dorina dup cele pctoase.
Puterile sunt pline de brbie puternic i neclintit n cele dumnezeieti.
Stpniile sunt pline de bun-rnduial n primirea i druirea nelepciunii dumnezeieti.
i ierarhia de sus, potrivit voii lui Dumnezeu, mprtete iluminrile dumnezeie ti celei de
mijloc. Prin aceasta Dumnezeu artndu-ne i nou, tuturor, c nu trebuie s privm de experien a
noastr teologic i duhovniceasc pe cei nceptori sau puin experimentai ci s i nv m fr
prere de sine i invidie. Pentru c i noi am fost luminai de Dumnezeu prin ngerii i Sfin ii Lui
sau direct de ctre El prin vedenii dumnezeieti, i c nelepciunea primit de la El trebuie druit
tuturor, spre nelepirea i mntuirea tuturor oamenilor.
Ultima treapt a Ierarhiei cereti e format din nceptorii, Arhangheli i ngeri.
Iar noi, adesea, numim toate Puterile cereti cu numele de Sfin ii ngeri, ns, n fapt, ngerii
sunt doar a 9-a treapt a Ierarhiei ngereti de sus n jos. Dar le numim pe toate Sfin i ngeri pentru
c toate sunt fiine duhovniceti i prin aceast denumire precizm diferena dintre ele i demoni.
Pentru c i demonii au fost ngeri buni, n mpr ia lui Dumnezeu, dar prin pctuirea lor au
devenit ngeri ri sau demoni, potrivnici lui Dumnezeu.
i despre ierarhia ultim, Sfntul Dionisie ne spune c nceptoriile sunt nceptoare i
conductoare spre cele dumnezeieti, c Arhanghelii comunic cu nceptoriile dar i cu ngerii
cele dumnezeieti, pe cnd, despre ngeri, c ei ne tlmcesc nou iluminrile dumnezeieti pe care
ei le-au primit n mod ierarhic. Adic de la Dumnezeu prin intermediul Serafimilor, Heruvimilor,
Tronurilor, Domniilor, Puterilor, Stpniilor, nceptoriilor i Arhanghelilor.
i de aceea, la nceputul tratatului mistic, Sfntul Dionisie ne-a spus c noi trebuie s imitm
Puterile cereti n Ierarhia bisericeasc. Pentru c i Biserica e format n mod ierarhic, de la
Patriarh la ultimul Diacon al Bisericii i de sus n jos trebuie s vin tot harul i toat nv tura
dumnezeiasc n Biseric. i fiecare dintre membrii ierarhiei trebuie s druiasc tuturor celorlal i
harul i nelepciunea sa pe msura nduhovnicirii sale personale. Fr aceast confesare sfnt a
luminrilor lui Dumnezeu n viaa noastr i fr druirea nv turii pe care am strns-o tuturor, nu
putem s zidim n mod real Biserica lui Dumnezeu. Pentru c fiecare n parte are nevoie de
nvtur i de luminare pe msura lui i de aceea predicile i cr ile noastre sunt i trebuie s fie
diversificate. S fie pe multe trepte de nelegere, pentru ca fiecare, pe msura lui, s n eleag cele
ce i sunt de folos.
Cetele fiinelor cereti, ne spune Sfntul Dionisie, sunt pentru noi nenumrate. i el i
ncheie scrierea ntr-o mare smerenie, pentru c ne spune: n privina unora [din cele referitoare la
Puterile Dumnezeieti], n-avem cunotina cea mai presus de lume a altora [a altor Sfin i], [pentru]
c avem nevoie mai mult de altul care s ne lumineze, s ne introduc n taina lor.