EPILOG

Premiul pentru cel mai bun furnizor, felicitari!

Bine, s-a gandit Jane, ea ar putea trece peste intalnirea formidabilului Phil Jenkinson,
CEO-ul Ward si mentor, din lista de rezolvat-chiar dup ace vine cu o lista mai buna. Era
asezata langa el la o masa rotunda de banchet, cu o bucata greoaie de sculptura de cristal
stand in fata farfuriei ei. El nu era ceea ce ea isi imaginase. Un om mare cu trasaturi aspre
si ochelari fara rama-chiar si mai inalt decat Ward-mai tanar decat s-ar fi asteptat. El s-a
aratat la cina galei intr-o camasa de blug si pantaloni beige (invitatia spusese destept
casual), ceea ce a facut-o sa se simta clar prea elegant imbracata. El vorbise incet cu un
farnait pronuntat si ea a trebuit sa aiba grija sa nu sara de fiecare data cand el facea
pauza-ea il intrerupsese deja de doua ori crezand ca terminase ce avusese de spus. El cu
siguranta nu se acomodase la imaginea din mintea ei de capitan al industriei. Totusi,
Nexplas era citat constant ca o firma in crestere, ambele pentru rezultatul pe care l-a
postat si cultura sa-orice ar fi insemnat acel cuvant.
Si multumesc pentru educatia lui Andy, de asemenea, a taraganat in continuare.
Educatia lui Andy? a chicotit ea. Sigur invers.
Ah. E valabil in ambele parti. L-am impins ani de zile sa abordeze dezvoltarea
furnizorilor ca si kaizen-ul lui personal. Pana la 70% din costurile noastre sunt in legatura
cu materiale cumparate si componente, deci nu putem reusi daca nu imbunatatim
parteneriatul nostru de lucru cu furnizorii. Cand mi-a spus ca a inceput cu un furnizor de
software, trebuie sa recunosc am fost putin surprins, ca sa nu zic dubios. Dar ma bucur ca
a functionat in final.
A invata-o a fost proiectul kaizen a lui Ward, a realizat ea, usor buimaca.
Suntem foarte fericiti cu munca pe care ai facut-o pentru noi aici. Avem atat de multe
probleme IT. Ai luat in cosiderare deschiderea unei ramuri in State?
Si-a scuturat capul, adunandu-si gandurile.
Suntem intr-o crestere rapida, a raspuns cu precautie. Este un risc in sine.
De accord. Dar te rog gandeste-te la asta. Am tot vorbit asta cu Andy, si ne-ar placea sa
impartasim munca ta cu restul operatiunilor noastre din toata lumea.
Multumesc, ne-ar placea mult sa o facem.
Ai castigat-o.
Ii datorez mult sfatului lui Andy.
Cuvintele sunt ieftine, rade Phil. Sa o faci este greu, asta conteaza.
Practica, nu? ranji ea.
Practica, aproba el.
Si nu e nimic mai mult decat asta? s-a intrebat cu voce tare. Nicio viziune mai mare?
Un lucru despre care sunt curioasa la abordarea ta este ca este foarte centrat pe oameni. Ii
punem pe oameni inapoi la centrul lucrurilor. Dar Andy este intotdeauna foarte reticent in
a discuta termini generali.
Este incredibil de pragmatic; este puterea lui cea mai mare, a notat Phil ganditor. Si
atat de des, incat poate fi un defect vocea lui se pierduse. El dintr-odata isi fixase
ochii pe Jane.
Ma intrebi pe mine daca este mai mult la a conduce cu respect?

Presupun, spuse ea, dintr-odata intrebandu-se in ce s-a bagat, cand a realizat ca el ii

luase intrebarea in serios.
Este o lume mare, rapida acolo afara,el a raspuns in final.
Deci desi nu cred ca exista alte raspunsuri mari, eu cred in punerea intrebarilor mari.
Ea observase ca el luase cu el un caiet ponosit, purtat de ani in care a fost folosit si cu foi
rupte ce cadeau afara. El s-a uitat la el scurt, ca si cum ar fi vrut sa caute ceva, apoi si-a
adunat gandurile si a vorbit.
Uite care e treaba: Actul de credinta pe care a trebuit sa il fac a fost sa petrec o mare
parte din timpul meu pe podeaua magazinului incurajand lume sa rezolve probleme de
siguranta, calitate, flexibilitate, si de productivitate, zi de zi, ar transforma radical
compania mea. Si dupa cat am ramas cu ea, am ajuns sa realizez ca am reusit intr-adevar.
Intrebarea mare care mi-am pus-o mie insumi despre strategie, organizare, si sisteme a
devenim mai concentrate, mai specifica.
In esenta, inteleg asta nu ca pe un act de credita, dar un act de practica. Des, reinramez
provocarile mele mari in conformitate cu ceva ce am experimentat pe site-ul clientului
sau discutand o contramasura cu operatiori si management din prima linie. Asta e felul in
care am reusit sa inteleg ca slab e cheia strategiei. Kaizen si implicand pe fiecare in
Kaizen este compasul care imi permite sa reconciliez nevoia schimbarii de afaceri la o
mare si auto-actualizare a oamenilor. Este un gand destul de mare, ma gandesc, a zis cu
un zambet incet.
Eu as pune-o asa, el continua. Cred ca a avem un proiect societal-beneficiem
societatea de a face lucruri cu deseuri minime. Intrebarea si mai mare este de c ear
cumpara clientii produsele noastre?
Atunci avem un proiect social-credem in facerea oamenilor inaintea facerii lucrurilor.
Deci de ce ar vrea cei mai buni si mai luminosi sa lucreze cu noi ?
In final, cred ca avem un proiect managerial, care este despre cautarea unor raspunsuri
specifice la podeaua magazinului, unde valoarea este creata de captivarea si implicarea
tuturor angajatilor nostril prin kaizen. Deci cum putem creste activitate de valoareadaugata sis a minimizam deseurile?
Ceea ce te face profitabil?
Intr-o mare masura, da. Impartasim un nucleu de costuri cu toti competitorii nostri.
Preturile materiale sunt ceea ce sunt, costurile fortei de munca la orice locatie sunt
comune tuturor, si asa mai departe. Dar metoda operationala pe care o foloseste unul,
adauga un alt strat de costuri create la piulita de baza. Cautam constant o frontiera
productive, daca vrei. Asa ca noi kaizen constant ca sa ne apropiem de piulita. Dar nu ma
intelegeti gresit, profitabilitatea vine din a-i face pe clienti sa cumpere.
Cautarea frontierei productivitatii, aceea este o descriere grozava. Chiar am luptat cu
asta la inceput, confesa Jane. Am gasit-o greu, aceasta notiune de explorare fara o
destinatie clara in vedere cand ne-am stabilit.
Noi invatam facand.
Inteleg acum, cu retrospectiva. Dar nu este ca un proiect unde ai un obiectiv clar, si
intelegi care sunt pasii, si asteptarile de imbunatatire.
Nu, aprobase el. Este o metoda de management, nu un proiect de productivitate. Si
totul incepe cu a fi acolo, unde valoarea se intampla, si a sprijini kaizen-ul si respect.
Provocarea mea principala, continua Jenkinson dupa o alta pauza lunga, este de a
dezvolta mai multi leaderi, nu mai multi adepti. Ironia este ca singura cale sigura pe care

am gasit-o sa fac asta este sa iei oameni sa petreci mai mult timp pe podeaua
magazinului, discutand ceea ce vad ei, impartasind ceea ce inteleg ei despre problemele
lor, si vorbind despre ceea ce intentioneaza sa faca.
Observare si confirmare.
Ore de discutie pe podeaua magazinului, chicoti el.
Cu un mentor sau un antrenor. Este ceea ce eu numesc gandire elicopter-procesul de a
apropia si departa detaliile, invatand sa schimbi constant de la detaliile tehnice ale
oricarei situatii la poza mare si inapoi.
Daca imi permiti sa intreb: esti inca antrenat?
Sigur ca sunt. De un baiat capricios pe nume Bob Woods, acelasi sensei care m-a ajutat
sa intorc prima mea afacere acum un deceniu. Si inca ma face sa ma simt ca si cum sunt
un idiot in majoritatea timpului. Dar mi-am invatat lectia, si am mai multi antrenori acum
in conformitate cu ceea ce vreau sa invat. Una dintre dificultati, vei vedea, este sa mentii
spiritul de ancheta si de imbunatatire in viata.
Daca ti-au ajuns vizitele la podeaua magazinului, este timpul sa vinzi compania, glumi
ea.
Andy ti-a spus asta? ranji el. Spun asta tot timpul.
Cred ca incep sa impartasesc sentimental. Este uimitor ceea ce continui sa invat la
operatiile clentiilor sau cu propriile mele echipe.
Atunci incepi sa intelegi. Conduce cu respect. La sfarsitul zilei, asta este miezul
atitudinii. Restul este tehnica. Dar este mai mult la asta decat sa inveti pentru tine. Este o
practica leadership-dezvoltare-pentru altii si pentru tine. Incepe cu dezvoltare de zine. Eu
de obicei o fac luand unul din baietii mei si punandu-l pe el sau pe ea sa kaizen o zona pe
care am nevoie sa o inteleg mai bine. Nu ma astept de la ei sa rezolve problema, dar mam crescut increzator ca toti o vom intelege mai bine, ceea ce ma ajuta sa formulez mai
bine intrebarile si sa stabilesc o directie.
Atunci tu antreneaza-i pe altii, asa cum am incercat s ail antrenez pe Andy, si cum el te-a
antrenat pe tine. Intrebarea este: pe cine antrenezi?
Ai nevoie de asemenea de a clarifica directia si sa ciobesti din nou si din nou. Putem
confirma ce provocare avem nevoie sa rezolvam astazi, si ca va deschide spatiu de
crestere pentru maine. Apoi vei sustine spiritual kaizen-in fiecare zi, peste tot, toti
oamenii tot timpul. Si cum tu faci asta, vezi lucrurile cum se schimba in bine si compania
insasi se transforma. Dar in momentul in care te opresti, totul se intoarce la cum era.
Voi gasi asta cu siguranta, spuse Jane. Si functioneaza, fara intrebare. Dar iti place?
intreba ea, surprinzandu-se pe sine intreband o asa directa si personala intrebare.
Imi place, de fapt, zambi el, aratand mai tanar decat era. Este munca grea, desigur-in
particular la inceput, dar devine mai usor pe parcurs. Deci da, imi place. Provocarea
constanta mentine lucrul interesant, ceea ce pentru mine este lucrul cel mai important
daca iti vei rupe spatele si vei calatori in jurul lumii nonstop. Nu sunt plictisit in nicio zi.
Mi-a placut dintotdeauna ingineria si nu este nicio zi in care sa nu am sansa sa ma uit la
probleme intr-adevar interesante. Si este un adevarat fior de fiecare data cand fac clientii
fericiti cu o solutie inteligenta care ii multumeste si reduce costurile de fabricatie
totodata. Atunci cred ca intelegem intr-adevar-si este grozav. Continui sa gasesc asta
distractiv.
De asemenea, imi place succesul, sa fim sinceri despre asta. Cand am descoperit pentru
prima data conducerea cu respect, esuam ca CEO.

De atunci, nu m-am mai uitat inapoi si, bate in lemn, am avut mai mult succes decat miam imaginat vreodata. Si dincolo de punctul cel mai inalt personal, nu este nimic ca
impartasirea succesului pentru a face relatiile mai usoare. Fiind un CEO obisnuia sa fie
care ce trebuia sa dezvolt cu ideile mele tehnice.