Avortul: crima sau drept?

In postul nu demult ncheiat al Pastelui, a reiesit la iveala o problema pe care multi o

considera rezolvata, dar care nu nceteaza sa polarizeze opiniile la fiecare interventie n
discursul public: avortul. Cazurile celor ctiva medici care au refuzat sa realizeze ntreruperi
de sarcina invocnd motive religioase si echivalnd astfel aceasta operatie cu o crima arata ca
n spatele cadrului legal se afla nca tensiuni mult mai nuantate si ca aceasta chestiune nu
poate fi dezbatuta n alb si negru. Care sunt implicatiile morale si sociale implicate de avort si
ce ar trebui sa avem n primul rnd n vedere cnd judecam un astfel de caz: binele mamei
sau binele copilului nenascut?
de Andra Matzal
Linia foarte subtire dintre viata si moarte pe care chestiunea avortului o scoate de fiecare data
la naintare atrage dupa sine o serie de argumente religioase, potrivit carora ntreruperea
sarcinii este considerata un pacat: doar al femeii care a luat aceasta decizie, ci si al medicului
care ar urma sa devina agentul pacatului. Refuzul medicilor de a-si asuma aceasta
responsabilitate morala, n ciuda juramntului potrivit caruia ar trebui urmarit exclusiv
interesul imediat al pacientului, reuseste de fiecare data sa opuna convingerile subiective ale
unui individ si cadrul social ale carui reguli ar trebui urmate. Dincolo de argumentele
religioase, pe care se sprijina foarte puternic militantii anti-avort, intervine o alta ntrebare
alunecoasa, referitoare la criteriile potrivit carora delimitam dreptul la viata: ce statut are
fetusul n toata aceasta ecuatie si cum elaboram conceptul de persoana, astfel nct avortul sa
nu echivaleze cu o crima?
Pentru Vlad Tarko, cercetator n cadrul Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala, a
interzice avortul nseamna a obliga o femeie sa aiba un copil pe care nu-l doreste. Cu alte
cuvinte, nseamna ca societatea sa emita pretentii asupra ce anume trebuie sa faca o femeie cu
corpul sau si a o obliga, fara sa o compenseze n vreun fel, sa-si asume riscuri si
responsabilitati considerabile, pe care ea nu le doreste. ntr-o tara ca Romnia, unde unul
dintre cele mai reprezentative filme ale ultimilor ani, 4 luni, 3 saptamni, 2 zile, trateaza
tocmai implicatiile tragice ale unor politici de natalitate restrictive, controlate de stat, aceasta
pozitie ar parea la prima vedere perfect justificata. De cealalta parte nsa, dupa cum arata si
Carmen Pietraru, consilier pe probleme de psihoterapie de cuplu, avem de-a face cu
numeroase costuri nevazute ale pastrarii avortului ntr-un cadru legal. Dupa parerea ei,
anticonceptionalele, prudenta sau prezervativul sunt prea la ndemna pentru a fi ignorate,
cu riscul destul de ridicat al unei sarcini nedorite, dar rezolvabile printr-o ntrerupere de
sarcina. Cu alte cuvinte, alternativa ar fi o mai mare responsabilizare si informare a actorilor
sociali, care sa accepte avortul doar ca solutie n situatii de criza: n cazul unui viol sau n
cazul n care viata mamei este n pericol.

Vlad Tarko, cercetator la Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) si

colaborator al Centrului de Cercetare n Etica Aplicata, Universitatea Bucuresti
Exista doua motive pentru care avortul trebuie sa ramna legal: primul tine de dreptul
femeilor de a fi singurele care decid ce se ntmpla cu propriului lor corp (adica a nu fi
sclavele altora, folosite pe post de fabrici de copii), iar al doilea tine de efectele sociale

negative ale interzicerii prin lege a avortului.

A interzice avortul nseamna a obliga o femeie sa aiba un copil pe care nu-l doreste. Cu alte
cuvinte, nseamna ca societatea sa emita pretentii asupra ce anume trebuie sa faca o femeie cu
corpul sau si a o obliga, fara sa o compenseze n vreun fel, sa-si asume riscuri si
responsabilitati considerabile, pe care ea nu le doreste. n conditiile actuale din Romnia, n
care statul pune piedici extrem de mari n calea adoptiilor, nasterea unui copil creeaza asupra
mamei o presiune suplimentara de a pastra si creste copilul date fiind conditiile inumane
din orfelinate.
A opune drepturile femeii cu presupusele drepturi ale fetusului este absurd pentru ca nu
putem oprima persoane reale n numele unor ipotetice persoane viitoare. La 20 de ani, o
sarcina din zece sfrseste n avort spontan, la 30 de ani una din cinci, iar la 40 de ani una din
doua, asa ca nici macar nu este sigur ca, daca femeia n-ar fi facut avortul, fetusul s-ar fi
dezvoltat ntr-adevar pna la nastere. n ceea ce priveste morning after pill (care mpiedica
ovulul fecundat sa se prinda de uter), femeia nu ar putea fi condamnata fara a i se ncalca
prezumtia de nevinovatie (nu se poate dovedi ca avortul a avut loc din cauza pilulei si nu
spontan).
Ce fel de femei ajung de obicei n situatia de a face avorturi? Conform studiilor sociologice,
femeile cele mai sarace si mai putin educate. Altfel spus, cauza numarului mare de avorturi
este absenta educatiei si a informarii despre mijloacele contraceptive, iar interzicerea
avortului ar crea o povara financiara suplimentara tocmai asupra familiilor cele mai sarace
(care-si permit cel mai putin sa creasca mai multi copii). Interdictia avortului creeaza apoi
presiuni suplimentare mpotriva femeilor: creeaza piedici ncercarilor femeilor de a-si asuma
si alte roluri n afara celui traditional de mama-si-casnica. Este deci o masura de a mentine
puterea n societate exclusiv la barbati, tinnd femeile ocupate (n special femeile sarace).
Studiile sociologice arata si urmatorul fapt: copiii nedoriti sunt mult mai adesea abuzati de
parinti, ceea ce are efecte negative asupra dezvoltarii lor psiho-sociale, iar interzicerea
avortului conduce la o crestere brusca a gradului de infractionalitate 2-3 decenii mai trziu
(pentru ca copiii nedoriti au o probabilitate mai mare dect a celorlalti de a deveni infractori).
Acest efect s-a vazut si n Romnia ca urmare a interzicerii avorturilor de Ceausescu, iar
efectul invers (o scadere relativ brusca a infractionalitatii n anii 1990) s-a vazut n SUA ca
urmare a legalizarii avortului n anii 1970.
De asemenea, parintii cu mai putini copii tind sa investeasca mai mult efort si bani n
cresterea copiilor (1-2) pe care i au, crescnd n medie calitatea lor si sansele lor de a fi
competitivi n societate. Cum copiii nedoriti vin n primul rnd din familiile sarace, acest
lucru conduce n timp la o segregare treptata a societatii ntre o elita bogata si educata, si o
patura saraca si needucata. Pe termen lung, o asemenea inegalitate submineaza pacea sociala.
Posibilitatea de a apela la avorturi (contraceptia saracilor) contrabanlanseaza aceasta tendinta,
permitnd si parintilor saraci sa evite disiparea resurselor lor ntre prea multi copii.
Cei care considera ca avortul este un lucru rau (imoral) trebuie sa se uite la cauzele sale (i.e.
absenta educatiei) si sa sustina masurile realiste si necoercitive de a scadea numarul de
avorturi. Acestea sunt: educatia sexuala n scoli, accesibilitatea sporita a mijloacelor
contraceptive si eliminarea piedicilor pe care statul le pune n calea adoptiilor.

Carmen Pietraru, consilier n cadrul unui cabinet de psihoterapie de cuplu

Nu de putine ori se ntmpla n cazurile cu care am de-a face ca una dintre problemele
aparent insurmontabile pentru un tnar cuplu sa fie amprentele unor ntreruperi de sarcina.
Chiar si n cazurile unor familii cu un nalt grad de comunicare, urmarile avortului sunt de
multe ori imprevizibile prin amploarea mecanismelor pe care le antreneaza. Dincolo de
motivatiile care au condus la o asemenea decizie esentiala, care poate minimizeaza costurile
sociale, ramne actul simbolic att de nradacinat n maternitate, fundamental opus actului
nasterii: nu mai dai viata, ci iei viata. Culpa care nsoteste de multe ori acest act ajunge pe
numeroase canale comportamentale, afectnd n principal raportarea femeii la propria
persoana si apoi relatia de cuplu. Dupa ntreruperea sarcinii, majoritatea femeilor pe care leam consiliat pe aceasta problema raportau atacuri de furie. Sunt, de asemenea, studii care
arata ca n rndurile femeilor care au trecut prin cel putin un avort, rata suicidului creste;
dincolo de acest exemplu extrem nsa, trebuie analizate efectele nevazute ale unei practici
ntretinute ca mijloc de control demografic. n cazul cuplurilor care mai au si alti copii nsa
problema se complica si mai mult: copilul care asista la o astfel de transformare ncepe sa-si
problematizeze propriul statut, accentund criza familiala.
Unul dintre argumentele clasice care sustin mai degraba partea goala a paharului cnd vine
vorba de problema avortului este cel referitor la definirea conceptului de persoana. Pna la
urma, problema morala a avortului este expediata printr-o simpla categorisire: avortul nu
nseamna crima, pentru ca o crima este savrsita mpotriva unei persoane, iar un fetus nu
poate fi considerat persoana. Unul dintre cele mai confortabile pretexte pentru sustinerea unei
practici traumatizante att la nivel personal, ct si social. Excluderea vietii intrauterine din
cadrul acceptiunii globale despre viata, prin invocarea unor argumente juridice ce tind sa fie
ambalate ca argumente din ce n ce mai naturale. Daca trecem de granitele culturilor
occidentale, ntlnim conceptii mult mai cuprinzatoare despre ceea ce ntelegem prin dreptul
la viata: pentru hindusi, de pilda, sufletul patrunde embrionul n momentul conceptiei, de
unde interzicerea avortului, cu exceptia cazurilor de viol sau de incest. Pna si pentru budisti
avortul este o forma de crima, cu precizarea nsa ca fiecare caz ar trebui analizat n parte. Si
n culturile islamice avortul este interzis, exceptie facnd cazurile n care viata mamei este n
pericol.
Desi societatea n care traim ne ndeamna sa fim din ce n ce mai pragmatici si sa ne alegem
liberi vietile, e important sa ne reamintim responsabilitatile de baza, pe care le avem n
primul rnd fata de vietile pe care copiii nenascuti nu si le-au ales liber, ci prin calculele
noastre gresite. Trivializarea avortului, transformarea lui ntr-o practica eficienta, nu pot
conduce dect la o conceptie din ce n ce mai cinica despre valoarea unei persoane.
Alternativa nu poate fi dect o reconsiderare a practicilor noastre sexuale si sociale: nu doar
la nivelul unei educatii mai mult sau mai putin insititutionalizate, ci si prin exercitii de autoeducare. Anticonceptionalele, prudenta sau prezervativul sunt prea la ndemna pentru a fi
ignorate, cu riscul destul de ridicat al unei sarcini nedorite, dar rezolvabile printr-o
ntrerupere de sarcina. Tolerarea ntr-un cadru legal al unuia semenea act nu face dect sa
devalorizeze din ce n ce mai mult viata.