cu ter: Celebrare liturgicit jagogie (tematica pentru examen, sesiunea ian.-febr. 2014) 1. Tipologie biblic’ ~ tipologie liturgica. 2. Comentariile liturgice bizantine (genul literar; contextul eclesial; problema receptirii; valoarea teologici). 3. Evenimentele sacramentale ale Biser ierarhic-apofatica a Sfantului Dionisie Areopagitul. 4, Formula dogmatic’ a Sinodului de la Chaleedon in mistagogia cosmic-eshatologica a Sfintului Maxim Marturisitorul 5, Simbolism liturgie si alegorism ritual in viziunea Sfantului Gherman al Constantinopolului. 6. Liturghia Bisericii in interpretarea Sfantului Nicolae Cabasila, 7. Ethosul crestin si experienfa liturgic’ a Bisericii (rigoare ascetic si discernamént in celebrarea Tainelor credinfeis virtutile realismului simbolic; ispita somptuozitatii excesive; povara nominalismului liturgic). in mistagogia Bibliografie minimali: a) Sfintul Dionisie Areopagitul, Despre Ierahia Bisericeased; Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia; Sfintul Gherman I al Constantinopolului, Relaare si viciune mistici despre biserica: Sfantul Nicolae Cabasila, Télcuirea Dumnezeiestii Liturghii; b) Ene Braniste, Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila; Yoan tei jr, De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului ~ integrala comentariilor liturgice bizantine; Yoan Biziwu, ;Templul crestin in mistica sacramental a Sfinfilor Dionisie Areopagitul si Maxim Marturisitorul”; Id, ,Tipologie si pedagogie mesianica in experientele religioase ale Vechiului Testament” Id. Experienta liturgici a precenfei lui Dumnezeu in viaga lumii.Toax Bike 296 Frucee iF" L003 - Look fame eee 1, Tipologie si pedagogic mesianica in experienfele religioase ale Vechiului Testament Experientele religioase care au marcat istoria lumii de dinaintea intra- ari lui Hristos constituie elementul comun al unei diversitifi spirituale ce reflecté extraordinara bogie a Revelatiei dumnezeiest, De fapt, orice experienti religioasa autenticd igi are temeiul in Revelatie, care este refe- "infa ei prima si ultima. Trebuie precizat de asemenea ca aceste experiente sau petrecut in legstura cu trei dintre cele mai prestigioase institutiifon- datoare ale umanitatii: jertfa, altarul si sanctuarub. In ceea ce priveste pluralitatea de planuri a experientelor religioase dlespre care dau seama Scripturile vechi-testamentare, aceasta provine din faptul ci, in ealitatea lor de elemente esentiale ale pedagogiei mesianice, ele contineau ~ in germene ~ structura LegimAntului desivarsit $i etert, ce a f activat odata eu in-omenirea Logosului dumnezeiese. Iar in taport eu Logosul intrupat, aceste experiente, casi cele trei institut fondatoare prin care au fost puse in luerare, aveau tn caracter provizoriu. ,Toatl proorocia, ‘vederea gi vedenia au fost icoane ale venirii lui Hristos; si toata Scriptura _Zrn sonctuarineleg etic de cult ca atare, adie cea cei istora Veciulu Testament afost Cortul mtturieisTemplu din ferusaim.‘Trinda ibid Jer ~ Altar ~ Sanetuar tn dinamica pedagogiet mesionce 297 veche se raporteazi la aceasta ca la un scop. Fiinde’ toata Scriptura se ros- teste gi se primeste pentru mantuirea oamenilor. Dar méntuirea oameni- Jor este numai Hristos insugi[...]. Cci El Singur i-a mantuit pe toti: pe cei mai vechi decat venirea Lui prin prefigurarea si icoanele Lui Insusi, iar pe cei mai noi find prezent si curajindu-i El insusi”, spune Sféntul Nicolae Cabasila, in acord cu intreaga teologie patristic’. ‘Vechiul Testament, cu multitudinea experientelor sale religioase, a fost cale si pedagog spre Hristos (cf. Galateni 3, 24), acest fapt insemnand bine- {nfeles si o implinire progresiva a lui in ceea ce avea special fat’ de religi- ile politeiste. Pe de alt& parte, in raport cu Noul Testament, cel Vechi se va comporta asemenea trupului carnal fata de existenta spiritual sau, altfel spus, asemenea tipului sensibil fat de antitipul suprasensibil. Nu numai evenimentele istoriei vechiului Israel au o valoare tipologic’ (ef. 2 Corinteni 10, 6 $11), ci iinstitutiile de cult care activau si validau aceste experiente religioase. Cultul vechi-testamentar era ,o pilda (parabolé) pentru timpul de fata", ne asigura Sfintul Apostol Pavel (vrei 9, 9). Aceasta inseamn’ c& Legea lui Moise avea si menirea de a prefigura taina lui Hristos. Dac vom incerca si sistematizam istoria att de complex a experien- {elor religioase vechi-testamentare, vom obtine o imagine de ansamblu eft se poate de coerenti, in care putem recunoaste prezenta activa a Logosului dumnezeiese preexistent. Pe de alti parte, este important si subliniem fap- tal e&, pentru a putea forme impreun’ cu Hristos 0 figurd teologicd total, Vechitl Testament trebuia si participe, prin toate experientele si institufiile sale religioase, la unicitatea Celui prin Care toate s-au facut, cum se afirma in prologul solemn al Evangheliei de la Joan. De altfel, tocmai in aceast participare consti relatia de proximitate si totodatd de distant dintre cele dona Testamente, ‘Cand evocim virtutile tipologiei biblice, este important si avem in vedere faptul ci aceasta structura paradoxalai a Revelatiei nu este numai istoricd, ci si liturgical. Mai limpede spus, cultul Bisericii mijloceste siel intre oui serii de experiente religioase: pe de o parte, un eveniment/mister ire- petabil sau eter, cu valoare de realitate originala (alétheia ~ mistérion/ mysterium — typos); iar pe de alt parte, un rit/simbol repetabil in timp, ‘cu valoare de copie/imitatie figurativa (eik6n/mimésis ~ symbolon/sacra-~ mentum ~ antitypon). Prin celebrare, ritualul participa la o realitate/eve~ niment/mister gi totodat indie aceasti realitate prin insasi structura hui ontologica gi nu pe calea unei asemiinari pur exterioare. Aceasta in virtutea faptului ci, in raport cu realitiile sau evenimentele iconomiei mantuirii, clare o identitate in diferent’, ceea ce inseamn’ ca este deopotriva diferit ‘STintul NICOLAE CABASILA, Cuvinte la vedenia prooroculu lezechiet Ul, x; tra, rom. 1. et. in: Serer ilocatice uitate, Edit. Delsis, Sibiu, 2007, p. 140.2098 oan Beso de acestea prin faptul cé este multiplu si repetabil, dar si real identi cu ele, fiiri ins a le multiplica. fn acest sens spunem, de pilda, c& Euharistia este icoana antitipicd a unei realititi tipice de natura sacramentala®. Modelul (typos-ul) cultului Vechiului Testament este deseoperit in Jertfa lui Hristos Care, dupa inviere, intra in Sfanta-Sfintelor din ceruri (Evrei 9, 24). Din aceasta realitate cereasc’ si viitoare, eshatologic’ si eterna (Eorei 9, 11; 10, 1), cultul crestin are imaginea (eik6n) substantial (Evrei 10, 3), in timp ce cultul vechi-testamentar nu avea decat replica (antitypos; Evrei 9, 24) sau copia (hypodeigmata; Eurei 8, 5; 9, 23) adeviiratei realititi. Fapt pentru care, Vechiul Testament era o prefigurare profetied a Noului ‘Testament, un simbol (parabolé) al impiiatiei mesianice, att prin institui- ile, cit si prin evenimentele sau experienfele sale religioase. Evocdnd Cortul marturiei, Sfintul Apostol Pavel spune e& acesta ,era 0 parabold pentru ‘timpul de faf’ si insemna cd darurile si jertfele ce se aduceau [la altarul lui] n-aveau putere sii destivargease’ eugetul inchinatorului, acestea fiind numai legiuiri piméntest [...] si porunei pand la vremea indreptarii [in Hristos]” (Evrei 9, 8-10). De asemenea, elogiind credinta pilduitoare a Tui Avraam, acelasi Apostol face o marturisire deosebit de importanta pentru intelege- rea tipologiei biblice: ,Prin credini, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac [jertfi]. Cel ce primise faigaduintele, aducea jertfi pe ful su unul- ] Ela socotit c& Dumnezeu este puternic sé invieze [pe Isaac] si din morfi; drept aceea I-a dobandit inapoi ca un fel de parabola [a invierii] Lui [Hristos}” (Burei 11, 17-19). Este bine si stim c Apostolul Pavel recunoaste existen{a unui sens tipologic nu doar in situatiile in care foloseste cuvantul typos. De asemenea, nu toate pasajele nou-testamentare in care este folosit acest cuvant fac refe- rire la corespondenta tainici ce exist intre cele doua secvente ale istoriei mantuirii. Folosit ca metoda exegetic’, tipul are asadar un sens mult mai restrins decat ar sugera-o termenul typos, fie chiar gi in textele nou-tes- tamentare in care acesta este valorificat. Pe de alt& parte, desi tipul isi are propria valoare istoric’, adevarata lui semnificatie este descoperit’ numai in antitip, adica in realitatea hristologic-eshatologica pe care o anunti. intre tip si antitip exist un raport complex de aseminare sau analogie. Mai mult, corespondenta dintre cele dou’ concepte atat de proprii teologiei biblice este una de natura tainiea, in sensul ci Dubul Sfant insusi a confe- rit unui cveniment, unei persoane sau unui lueru semnificativ din istoria ‘Vechiului Testament o destinatie tipologicdi. ,Oricate au fost aratate antici- pat siau prefigurat taina ajunst la capit la sfarsitul veacurilor prin patriarhi, prin Lege si prin profeti, s-au savarsit nu fara insuflarea Mangaietorului”, SCE. loan | ICAjr., Canonul Ortodoxiet I. Canomal apostolic al primelor seeole, ait. Deisis/ Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 307-208.‘Triada bibfios Jer Alar ~ Sanctuar in dinamiee pedagogie!mesiance 299 spune Teofan al Niceei (+1381) intr-un tratat consacrat Nasciitoarei de Dumnezeu*, Duhul Adeviirului pune in luerare evenimentele sau realitaile acestei istorii sacre atat pentru a pregitti omenirea in vederea mantuirii, cat sipentru participarea la evenimentele/realittile suprafiresti care mu pot fi prevazute si intelese pe calea rajiunii umane. Un foarte bun exemplu in acest sens ne ofera Epistola lui Barnaba (see. I-11), in care citim c& atunei cind israclitii s-au aflat in raizboi cu amalecitii la Rafidim, ,Duhul i-a spus inimii lui Moise si fac o preinchipuire [un typos] a Crueii gia Aceluia [Hristos] Care avea si pitimeased [pe cruce]"*. Ascultéind indemnul Duhului, Moise a fiicut cu mainile gestul simbolic al Crueii, asigurand astfel biruinta fillor Jui Israel (ef, Iegirea 17, 8-13). Interpretarea tipologica a istoriei lui Israel mu face decd s& pun’ in Jumina corespondenta tainicd ce exist intre cele dou Testamente. Autorii clitilor Noului Testament percep istoria de dinaintea intruptiii lui Hristos ca sistorie a mantuirii"; pentru ei, semnificatia tipului vechi-testamentar con- sti in locul pe eare Duhul Sfant I-a conferit unei persoane sau unui eveni- ment in planul vegnic de mantuire a lumii, Asadar, idea de tip biblic insu- meavzii trei elemente complementare: existenta sa istoried, analogia sau ase- ménarea cu antitipul si, in sfargit, voia Duhului Sfént de a-i conferi o desti- natie tipologica. De asemenea, trebuie spus c& sensul ascuns al tipului tine de ,infelepeiunea lui Dumnezeu cea de multe feluri” (Byfeseni 3, 10), fapt pentru care acest sens tainic nu este cunoscut intotdeauna de citre auto- rii textelor vechi-testamentare. El va fi descoperit/trait in viafa liturgic¥ gi sacramental a Bisericii prin asistenfa aceluiasi Duh Sfant. Aceasta pentru ca tipul precede in timp ceea ce, in vesnicie, fi este anterior. Dupa eum tine si precieze Origen, .fulgerul se afld inaintea luminii, dar lumina este perce- puta mai intai”*. intr-un cuvant, in realitatea instituité de citre Hristos ca ‘Trup mistie al Stu, tipul si sensul lui se reveleazs intr-o unitate perfect Cand spunem c& teologia biblicd ne descoper’ taina prezenfei Logosului dumnezeiese in istoria lumii prin mijlocirea raportului tip antitip, avem ‘TROFAN AL NICEEL, Discurs despre Preacurata i Preasfinta Stépéna noastrd de Dumnezeu ‘Nasscftoarea {..)XIIL, 30; trad, om. I. Ter. in: Maiea Domnuli in teologia secokuhui X sin spirituaitatea isihastad secolului XIV: Grigorie Falama, Nicolae Cabasita, Teofan al Niceei, Edit. eisis, Sibiu, 2008, p. 564 ® Bpistola lui Barnaba Xl, 2; rad. rom. D. Fecior in: Seririte Printilor apostolic, col. PSB 3, Edit. Institutului Bible, Bucuresti, 1979, p. 129. Autoral necunoseut al acestui doeument renumit alantichitii crestine, probabil n indeo-crestn din Alexandria, se adrescaz4 in principal cestni- Tor iudaizant{ cu scopal de a-iconvinge si abandoneze practicile de cult ale Vechiului Testament, pe care nu-l considers .pedagog” spre Hristos, ct prelnchipuire, umbrigalegorieacredintelcres- tine. Despre aceastiepistola/omilieatat de critic la adresa iudaismulul ga practclor Lei ‘Moise, in eare apar si anumite fantezialegorizante, ase Vedea Toau G. COMAN, Patrologie, vol. 4, Bait Institatului Biblic, Bucuresti, 1984, p. 166-173. SORIGEN, Comentarifla Psalmi 76,19; eitat la Hans U. VON BALTHASAR, Cuént stand la Origen, trad. rom. M. BoldorsiA. Tat, Edit. Galaxia Gutenberg, Targu-Lipus, 2007, p10300 Ioan Beaaw in vedere faptul ed de ficeare dati este vorba despre un adevar de credinta ce trebuie inteles in contextul general al pedagogici mesianice. Stim ed anti- tipul (antitypos) desemneaza fiinta sau obiectul opuse tipului (typos; lat. (figura) sau modelului’. intrucat etimologia permite o mai bun’ intelegere a ssemnificatiei conceptelor teologice prin care numim tainele credintei, vom. refine ideea cf termenul typos (de la typtein, a presa, a imprima, a tia, a sculpta, a lisa o urma) inseamn’ amprenta (lasat& printr-o apasare sau lovi- tur), marea, urma (de pilda a cuielor), sculptura, pecetea, dar si reprodu- cerea, portretul si figura, modelul si exemplul. Typos-ul este asadar o sehita gravati (in piatr’, de pild&), un model sau prototip dup’ care se realizeaz ‘un obiect de arta, este un chip abia conturat sau schifat, care devine apoi “obiectul finalizat de mana artistului, acest obiect find antitipul. Altfel spu: tipul este mai intai un semn, o urmii, o amprenta (ef. Ioan 20, 25), dar si un chip, o figura, o imagine, o efigie (ef. Fapte 7, 43), este un model, o pilda, un exemplu, o aseminare (cf. Fapte 7, 44; Romani 5, 143 Filipeni 3, 17; Evrei 8, ) si totodat un simbol inscris in festitura istoriei sfinte cu scopul de 1a prevesti sau descoperi realititi eshatologice®. Figura (de la figo, a forma o figura prin atingerea mAinii), desemmeaz mai ales un contur exterior, 0 creatie frumoasi, dar sio aparitie (a unui mort, de pild’), iar prin transpu- nerea in orizontul limbajului, desemneaz un procedeu retorie, maniera de a prezenta un subiect etc. Plecdnd de la aceste intelesuri de natura etimo- logic, putem sesiza mai usor semnificatia special pe care typos-ul o are {in iconomia mani inacelasi timp, trebuie spus ci pentru a intelege realitatea desemnatd in teologia biblied prin typos sau figura, mu sunt suficiente numai conexi- unile etimologice sau analogiile filosofice, oricat de interesante si utile ar putea fi acestea. Pentru Sfantul Apostol Pavel, sanctuarul Exodului si obiee- tele de cult ale acestuia sunt antitipuri (antitypa), adiea inchipuiri, pre- figurdri sau umbre ale unor realititi viitoare, de natura cereasca si, deei, netreciitoare. in acest sens, vorbind despre sacerdotii Vechiului Testament, “Apostolul spune c& ei ,slujese inchipuirii gi umbrei celor ceresti, precum a primit poruned Moise ednd avea si ridice Cortul: «Ia seama ~ i se spune ~ sii faci toate dup’ modelul (typon) ce {i-a fost aratat in munte»” (Evrei 8, 4-5; ef. Iesirea 25, 40). Refortorla evlutiagimizele chestinnl ase vedea Martin JUGIE, oépiclése ete mot anttype dela messe de saint Basile’, in Echos Orient 906, p. 198-198; Jean DANIELOU, Sacramentum JFuturt. Etudes sur ls origines dela typotogiebiblique, Paris, 950; K. J. WOOLLCOME, «Le ‘ens de Type cher les Peres, in Vie spirituelle (suppl), t- 5 (1951), P- 84-1005 LF. PIZZOLATO, Tanttipo! un concett tra exegesie mistagogia’, n Annati delfesegesi, 17/1, 2000, 0 remaret Specala pentms vol. coletirTypologiebibique. De quelques figures vives (= Lectin divin; 1 Kuntzmana), Et. da Cerf, Paris, 2002, ‘ntracat limba ebraied au ate wa termen special pentru desernnarea tipulu, in cele mai matte ‘azul acesta este identiieat eu simbolul‘Triade bibios Jef Altar ~ Sonetuar in dinamia pedagogic’ mesianice 301 In Bpistola caitre Evrei, care poate fi consideraté un adevarat tratat de tipologie, termenul typos este reluat intr-un sens diametral opus. Evocdnd cultul pimantese al Cortului mérturiei, Apostolul neamurilorspune c& acesta era o copie, o replica (antitypon) a unui model cerese etern, la a cérui rea~ litate/adevar participa: ,Hristos n-a intrat intr-o Sfanti a Sfintelor facut de maini ~ inchipuirea (antitypa) celei adevarate ~ ci chiar in cer, ea si Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu" (9, 24). Conform acestei afir- mati ce apartine fondului de baz’ al hristologiei apostolice, adevarata rea- litate este tipul cerese si nu Sfanta-Sfintelor a sanetuarului material edifi- cat in epoca lui Moise. ‘Modul de implicare a termenilor typos si antitypos in orizontul expri- mari Revelatiei indict faptul c’ tipologia biblic& nu este doar un sistem hermeneutie, ci mai ales unul de natur’ ontologicd. Cu alte cuvinte, in ori- zontul teologici biblice, tipologia este ontologici, iar ontologia este tipolo- gical. Aceasta inseamni c& evenimentele Vechiului Testament participau — in mod figurat desigur, si in acelasi timp edt se poate de real ~ la realita- tea Noului Testament, ambele Testamente gi cultul prin care isi manifest ‘vocatia proprie prefigurdnd si totodat féedind prezenta o realitate cereasca deplina, deopotriva viitoare si eterna, Larandul siu, Apostolul Petru intelege prin antitip ceea ce mistica sacra~ ‘mental va desemna prin termenul simbol, adic’ o realitate ee nu poate fi exprimat’ in categoriile acestei lumi intruedt ea nu poate fi ,accesaté” empi- ric, prin mijlocirea simturilor trupesti. Simbolul este starea de tain& proprie {ntregii creatii a lui Dumnezeu, pe care omul nu mai este capabil si o per~ ceapa si si o recunoasc’ in lumea cizuté. Referindu-se la apele Potopului, din care a fost salvat doar Noe si familia sa, Apostolul vede in ele tipul sau prefigurarea Botezului crestin: ,Jar aceasta [méntuirea lui Noe prin apa] era prefigurarea (antitypon) Botezului care vi mAntuieste si pe voi astazi [..” ( Petru 3, 21). in acest ea7, antitipul sau realitatea prefigurata prin Potop este Botezul ca eveniment/sacrament al nasterii din nou gi al infierii exis- tentiale a oamenilor in lisus Hristos (cf. Foan 3, 5-6; Galateni 4, 4-7; Bfeseni 4, 10-12). Altfel spus, antitipul este descoperirea si totodata prezenta unei realititi care, in condifile lumii cizute, nu poate fi infeleasi/traita decat prin mijlocirea simbolului?. Oricum, este evident cd astfel de pasaje, atat de caracteristice catehezei apostolice, ne ajuti si infelegem mult mai bine in ce sens tipul si antitipul ca elemente definitorii ale teologiei biblice isi corespund, intr-o manieri incomparabil mai clara decat pasajele ce ale’itu- iese laboriosul mozaic de texte vechi-testamentare pe care Evanghelisti si, Funetiasimbotudurna este aceea de a pretuchipui (ceca ce presupune lipsa celui .preinchipait™), ide a descoperi sa face pdrtas eu cel descoperit.A se veden despre aceasta paginile esentiale fale parintelui Alexander SCHMEMANN, Euhavista ~ Taina Imparde, trad. rom. B. Rédulean, Edit, Bonifaci, Bucuresti, 2002, p. 38-61,302 Tan Brcko dupa ei, Parintii Bisericii, le reunéau sub numele generic de ,profetii mesi- anice”, raportindu-le la viata gi la lucrarea méntuitoare a lui Hristos. ‘Cand avem in vedere orizontul mistieii sacramentale, trebuie sa stim ca termenul typos inseam mai mult decat o simpla figura sau un model de reprodus. in acest caz, typos-ul este semul sacru ce constituie, in el insusi, realitatea mantuitoare pe care o desemneaz&. Sfantul Chiril al ferusalimului explicd indeajuns de limpede atat natura, edt si actiunea acestui concept, atunci cand spune c& ,in chipul (typos) painii tise 4’ Trupul, iar in pul (typos) vinului ti se da Sangele pentru ca sii devii, prin impartasirea eut ‘Trupul gicu Singele lui Hristos, unit intr-un singur trup siun singur singe cu]. in felul acesta devenim si purtitori de Hristos, Trupul si Sangele Lui rispandindw-se in midularele noastre. Astfel, dupa euvintele fericitului Petru, noi devenim partasifirii dumnezeiesti [2 Petru 1, 4]"°. Realitatea pe care Logosul dumnezeiese a instituit-o in istoria lumii prin ‘actul in-omenitii Sale este una de natura eshatologic’. In eateheza apos- tolicd aceasta realitate este definiti cu ajutorul categoriilor ontologice, ca .participare la firea dummezeiasca” (2 Petru 1, 4) sau ca ,apropiere de ceta- ‘tea Dumnezeului Celui viu, de Terusalimul eel cerese” (vrei 12, 22), Trebuie precizat ci aceasti realitate este cu totul altceva fat’ de realitatea pe care 6 exprimau experientele religioase ale Vechiului Legimant, care-si punea in lucrare vocatia mesianica in reginmul unei credinte ce nu putea face mai mult decdt si nédajduiascd implinirea fagéduintelor mantuirii: ,Avraam si semintia lui nu prin Lege au primit fag’duinta ci vor mosteni lumea, ci prin dreptatea cea din eredinti. [..] De aceea [mostenirea promisi] este din credinta, ca sf fie din Har si pentru ca fagiduinja si rimand statornie’d pentru tofi urmagii, nu numai pentru cei din Lege, ci si pentru cei din ere- dinta Iui Avram, care este parinte al nostru al tuturor. [.] ‘impotriva ori- clirei nadejdi, el a crezut eu nadejde c va fi pirinte al multor neamuri, dupa cum i -a spus: «Aga va fi seminfia tal» [Facerea 15, 5]; $i neslébind el in credini [...], nus-a indoit, prin neeredint’, de fégiduinja lui Dumnezeu, et s-a intiritin eredin{4, dand slava Ini Dumnezeu si fiind ineredintat cf ceea cei s-a fgiiduit are putere si se si inf%iptuiasc’. De aceea, credinta lui is-a socotit ca dreptate”, afirma Sfintul Apostol Pavel (Romani 4, 13-22). Pe de alt parte, Vechiul Legimant a insemnat cu totul altceva si in raport cu ria neamutilor pigéne, care traiau far’ credinta si fird speranta mantuirii, instrinati de cetiitenia lui Israel gi strdini de aseztimintele fagaduintei, lip- Siti de ndidejde i farsi Dumnezeu in lume” (Efeseni 2,12). ‘Agadar, intreaga istorie a Vechiului Testament a reprezentat, in chiar esenja ci, o trecere pascalii intre asteptarea tensionata si plenitudinea de wtchere mystagogice NV, 9; trad. rom, D. Feeiora in: Sfantul CHIRIL AL TERUSALIMULUL Cateheze, Edit, Instcutalui Bille, Bucuresti, 2003, p. 356.“Triada bibioa Jet Altar ~ Sanetuar tn dinamica pedagogic’ mesiance 303 ‘participare la ,2narile si pretioasele fiigiduinte” ale mantuirii (2 Petru, 4). Multi prooroci si regi au voit si vada ceea ce vedeti voi, dar n-au vazut, gi ‘sh audi ceea ce auziti voi, dar n-au auzit”, fi ineredin{eaza Hristos pe uee~ nicii S&i (Luca 10, 24). Evocind credinta pilduitoare a unor personalitati reprezentative ale istoriei lui Israel, Apostolul Pavel spune ca ,tofi acestia au murit intru credinta, fara si primeasca fagiduintele, ci vizdndu-le de departe si jubindu-le cu dor si mirturisind c& pe pamant ei sunt straini si cal&tori” (vrei 11, 1g). In acelagi timp, ,tofi acestia, marturisiti fiind prin credint, n-au primit figduinta, pentru 4 Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei si nu dobindeased far noi desivarsirea” (vrei 11, 39-40). Plecdnd de la aceast afirmatie important’ a catehezei apostolice, ‘Sfintul Nicolae Cabasila spune e& ,intruedt Mantuitorul nu Se artase ined, cei din vechime au primit sfintirea in vreo prefigurare (typo) si o umbra (skia), c&ci «n-au primit fagiduinga [.J>"". Daca Vechiul Testament este ,umbra” (skia), Noul Testament este ,icoana” (eikdn) imp’ratiei lui Dumnezeu ca realitate (alétheia) eshatolo- gicd gi eterna. In temeiul corespondentei tainice care exist intre cele dowd Testamente, Apocalipsa poate si-i ageze pe cei doisprezece patriarhi ai lui Israel alituri de cei doisprezece apostoli ai Mielului cerese, adie’ pe ace~ Jasi plan valoric in structura mistic& a cettii Noului Ierusalim (21, 10-14), Comentand episodul altarului pe eare semintia lui Ruben, cea a lui Gad gi jumitate din semintia lui Manase l-au edifieat pe malul stang al lordanului (cf. osua 22, 10-34), Origen ti dao interpretare memorabil&: ,Cat despre noi {crestinii], si vede tainele cuprinse in aceste fapte. [..] Cuvintele [de api- rare ale istaclitilor care au edificat respectivul altar] ne sunt relatate pentru ‘a marea faptul c& nu exist nici o separate, nici o divizare intre noi si drepti care au precedat venirea lui Hristos, pentru a arta edt se poate de bine ea ei sunt fratii nostri chiar daci au trait inaintea venirii lui Hristos. intr-adevir, dacd aveau un altar inaintea venirii Mantuitorului, ei erau deplin constienti ci acesta nu era adevaratul altar, ci doar forma gi figura Altarului adevarat ce va veni. Ki stiau c& pe acest altar ~ altarul poporului intdi-nascut ~ nu se aduceau adevaratele jertfe, cele eare sterg pacatul, ci numai acolo unde se giseste Tisus se eonsumi pe altar vietimele ceresti, jertfele adevarate, Nu exist deci decdt «o turma si un Pastor» [Joan 10, 16], format din drep- ii Vechiului Testament si din crestinii de acum”. La rindul siu, Nicolae Cabasila spune cd ,toat Scriptura s-a seris pentru venirea Mantuitorului. Proorociile ei Il prooroceau numai pe Acela. Acest ucru l-a ardtat Domnul, Sfintal NICOLAB GABASILA, Cunt la preasldvita Adormire a Maicii Dommului 8; trad. tom, I le, in: Maiea Domnului in teologia secolului XX sin spirituaitatea isihast a seco- ful: XIV (1, p.486 ORIGEN, Omit la fosua XVI, 33 e@. erties Annie JAUBERT, col 8C73, Edit. du Cer, Paris, 1960, p. 496-499.904 Tow Baaw ckci zice: « [Evrei 9, 10] si, aga cum cei al caror mes- tegug este si fact efigii din alama si sa inalte statui, inainte de a produce opera veritabila din alamd din argint sau din aur, fac mai intai o forma, o plismuire de lut asemiinditoare viitoarei imagini ~ desigur, plismuirea este necesara, dar numai pani cdnd este incheiat’ opera prineipali, dupa ce a apirut opera pentru care a fost fieut& forma, plismuirea din lut nu mai este de nici un folos —, tot aga intelege-le pe acestea care au fost scrise sau faptuite in Lege si in Profeti ca typos si figur’ a celor viitoare, Caci a venit insugsi mestegugarul si autorul tuturor gi a adus Legea, care «avea umbra Dunurilor viitoare» (cf. Evrei 10, 1], spre inisisi imaginea realititilor. [..] A existat mai intai Ierusalimul [...J, unde fusese ridieat Ini Dumnezeu prea- faimosul Templu. Apoi ins’ a venit Cel Care era adevaratul Templu al lui Dumnezeu si spunea despre templul trupului Sau: «Distrugeti acest tem- plu!» [loan 2, 19]: Ella inceput si descopere tainele Terusalimului cerese [ef Hvrei 12, 22]. Cel piméntese, in care cel cerese a aparut, a fost daramat; din acel Temphu nu a mai rimas «piatra peste piatr» [Matei 24, 2]: ade- ‘varatul Templu al lui Dumnezeu s-a ficut earnea lui Hristos. A existat mai intai arhiereul care purifiea poporul cu «sange de tauri si de tapi» [Evrei 10, 4]: a venit ins adevaratul Arhiereu, Care ii «sfinjeste prin sAngele Sau» [Borei13, 12] pe cei ce ered, Nieiunde nu mai exist acel prim athiereu, nici un loc nu i-a fost lisat. A existat mai intai un altar si se stvargeau sacrificii: cand a venit adevairatul Miel, Care S-a oferit pe Sine jertfat lui Dumnezeu Tef. Bfeseni 5, 21, toate acelea, ca stabilite temporar, au ineetat. [..] Pentru aceasta iconomia dumnezeiaset a avut griji ca gi cetatea [lerusalim], si Templul, si toate acelea si fie nimicite in acelasi timp, ea nu cumva vreu- nul, prune ined si akiptat in eredinfa [ef. Eurei 5, 13; Romani 14, 1], vizdind cf ele exist, uimit cdnd de randuiala saerificiilor, cand de ordinea slujiri- lor, si fie entuziasmat si fie rapit de chiar privelistea diverselor forme [de expresie ale Vechiului Legimant]. Dar Dumnezeu, previzitor al lip- sei noastre de tirie si vrdnd ca Biserica Sa sa se inmulteasc’, le-a distrus gi e-a nimicit cu totul pe toate acelea: ca st eredem fir nici o sovaire, dup’ ce acelea au dispirut, e8 toate acestea, pentru care in cele dinainte a prece- dat typos-ul, sunt adevirate™. ‘Asadar, daca avem in vedere continuitatea naturalai care exist intre ‘Vechiul si Nou! Testament, trebuie s& vorbim gi despre ruptura Bisericii fat de categoriile institutionale ale lui Israel, mai ales fat de eultul sacrificial si de sacerdotiu. In acest sens, trebuie subliniat noutatea absoluta a realiti- {ii instituite prin intruparea Logosului dumnezeiese, Care vine tn lume atat pentru a implini Legea $i Profeti, cat si pentru a rezuma eele dowd expre- * Omit a LeviticX, 1; trad. rom. A. Muranu in: ORIGEN, Oni gi adnotari ta Levitic, p. 401- 405.‘Triad bili Ff Altar ~ Sonetuar tn dlnamica pedagoaiei mesiance 309 sii ale Revelatiei in ,porunca noua” a Evangheliei (cf. Joan 13, 34; Matei 22, 37-40; Mareu 12, 28-31). Fapt pentru care, ceea ce Hristos aduee absolut ‘jou in istoria umanitatii se afla in opozitie de fond cu Vechiul Testament care, in calitatea sa de ,umbra” (cf. Eurei 10, 1; Coloseni 2, 16-17) a realita- {ii instituite odata cu Intruparea, va ramAne cu o treapt& mai jos pe scara valorilor vesnice ale mantuirii, Existenfa vechi-testamentara se afla intr-un astfel de raport cu via{a in Hristos pentru c& se consuma in ,Jatura umbrei mortii”, cum afirma profetul Isaia (9, 1); 0 ~umbra” pe care numai Cel ce este Lumina lumii (ef. Foan 1, 4-95 9, 5) a primit puterea s& 0 risipeased (ef Matei 28, 18)". 2, Jertfa — act de apropiere si semn al comuniunii onvalui ew Dumnezea De fiecare dati cfind inceretim a intelege experientele religioase ale Vechiuilui Testament, trebuie sii avem in vedere faptul c¥, in general, ele s-au petrecutin strana legatur’ en jertfa, cu altarul seu sanctuarul. in Sfintele Scriptur, cele tei venerabile institut de cult sunt considerate valori spiri- tuale esentiale, implinindu-si vocatia de parabola mesianicdi impreund, In temeiul unui raport de complementaritate natural, Fiecare in parte a repre ‘reniat sercnul Prezentei dumnczeiesti in istoria mantuirii si totodati a mar- cat calea implinirii omului ea fiin(a religioasd, orientata etre Dumnezeu ca inspre matricea sa ontologica. “alituri de rugielune, jertfa tine de cea mai profundi si mai universal experienti religioasd a umanititi. Ba se identified de fapt cu insisi fiimta religiei, fiind unul dintre ‘elementele constitutive ale acesteia. Prin mijloci- ‘rea jertfei, maretia lui Dumnezeu se reflecta in fiinta umana, iar omul nu ice mnai fixeaz& egoist in cea ce consider cd i-ar apartine, ci se deschide spre binecuvantarea si preamirirea Celui Preainalt. Pe tot pareursul isto- tei Vechiului Testament, jertfa a reprezentat ~ prin multitudinea formelor ‘sale de expresie —, cea mai important modalitate de intalnire a omului eu Dummezeu, atat la nivelul vietii comunitare, cat si in planul pietiii perso- nale, Jertfele au fost considerate intotdeauna acte de apropiere**: a omu- Jui fata de Dumnezeu sia lui Dumnezeu fat de om. Eeoul acestel intele~ geri a sensului jertfei poate fi sesizat foarte bine si in cateheza apostolic rf ‘Apropiati-va de Dumnezeu, sie va apropia gi El de voi. Curaiiti-va mAinile, ‘packtosilor, si sfintfi-v’ inimile, voi cei indaraitniei” (lacob 4, 8). SCHL. VON BALHASAR, La gloire et la Croix. Les aspects esthétiques de a Révélation, I “Apparition, trad fe. Givord, Deselée de Brouwer, Pars, 1990, p.§25°538: oRicina veebiuli cuvnt ebraic korbdn (ofrandi) insemna gi .apropiere’Be bean Big. emplu cree sacramental a SfnlorDionisie Areopagituts Moxim AGE, 21x © Aralele Fa deTeologic.,t.vil, tovly- done 1. Rolul comentariilor liturgice bizantine in articularea teologiei,casei lui Dumnezeu” Erminiile sau comentariile liturgice bizantine, care au aptirat in epoca trecerii lente de la antichitatea tarzie la evul mediu, au avut un rol impor- tant nu doar in ceea ce priveste explicarea sau interpretarea actelor sacr mentale ale Bisericii, a Dumnezeiestii Liturghii in special, ci si in privinta articularii unei teologii a edificiului de cult: Find expresia unui gen literar specific, aceste comentarii s-au bucurat de o atentie considerabila de-a Jungul intregii perioade bizantine, ultimul dintre ele, cel scris de c&tre Sfantul Simeon al Tesalonicului (+1429), fiind redactat cu doar citeva decenii inainte de cderea Constantinopolului sub turei. Daci antichitatea cresting era familiarizat& cu genul literar al cateh zelor mistagogice prin care se facea initierea catehumenilor sia neofitilor in ‘ainele credintei, comentariile liturgice au adus un lucru nou, in sensul c& nu se limitau doar la explicarea Botezului, Mirungerii si Euharistiei, ci aveau in vedere viata sacramental a Bisericii in toata complexitatea ei, explicand si interpretand acte liturgice dintre cele mai diverse precum hirotonia, consa- crarea edificiului de cult, tunderea in monahism ete. Destinatarii acestor tlcuiri liturgice erau crestinii integrati deja in Trupul mistic al lui Hristos, clerici si laici deopotriva. Pe cei dintai, autorii erminiilor isi propuneau si-i ajute la o eat mai bund intelegere a sernnificatiei actelor liturgice pe care le savirseau, in timp ce pe credinciosii laic fi constientizau asupra efectelor duhovnicesti ale celebriilor la care luau parte, in special Liturghia euha- ristica. intrucat actele de cult sunt savarsite in edifieii anume consacrate acestui scop, autorii erminiilor bizantine au fost preocupati in mod firese si de simbolismul casei de rugiiciune”. Se stie c% celebrivile Bisericii nu sunt actiuni de naturd magict, ceea ce inseamnii cd efectele lor sacramentale in planul vietii crestine depind si de inifierea celor care participa la sivarsirea lor, atat in ceea ce priveste conti- rnutul teologic sau duhovnicese al riturilor, ct si in ceea ce priveste semnifi- catia formelor de expresie ale acestora, sub care se ascund realitaile tainice ale iconomiei mantuirii. ,Prin sfintele simboale, [dumnezeiasca Liturghie] cea mal sevioasi sbordate a erminilor bizantine rimine remaresbilal studiu al pirinteloi René BORNERT, Les commentaires byzantins de la Divine Liturgie du VIF au XV" sigle (Archives, orient Chrétien 5), Peis, 1966. A se vedea in goest sons gi Ene BRANISTE, Explicarensfintet “Liturghil dupa Nicolae Cabasifa, Eat. nstitutulut Bibli, Bucuresti, 1997p. 129-249, 185-195 ‘359-396; Paul MEYENDORFF, Introduction la: St. GERMANUS of CONSTANTINOPLE, On the ‘Pine Liturgy St. Vladimir Pres, Crestwood, New York, 1984 . 23-54; leromonahl AUKENTIOS James THORNTON, ,Three Byzantine Commentaries on the Divine Liturgy. A Comparative Treatment’ in The Greek Orthodox Theological Review XXXII (1987). 9. 285-308. % pe lle: AE 4 sathemnentale. ‘ + R4F- 259 f 229-245: eormruoriecl, Ip 259-264: Aeaia Toon Buzke slivargeste si invatd cele mai presus de minte. Dar chiar gi cele ce se stivar~ sese in chip vazut s-au impartigit de atita slava, incét ele sunt lucruri tainice pentru tofi. De aceea, nu poate ajunge mintea oricui la priceperea celor ce se sivargese, ci multi sunt in nestiint’ si cauti si afle intelesul acestora, clici cele ce se sivargesc sunt intru totul mai presus de orice minte”, seria Sfantul Simeon al Tesalonicului in introducerea la un comentariu liturgie pe care -a dedicat crestinilor din Creta.? Asa cum nevoia firease’ a explicirii Sfintelor Scripturi a favorizat aparitia exegezei biblice, tot aga, necesitatea expli- cetii actelor de cult ale Bisericii, in special a celebririi Euharistiei, a impus articularea unei exegeze liturgice. Tocmai dintr-o astfel de necesitate s-au nscut erminiile sau comentariile liturgice, In ansamblul lor, acestea sunt incerciri, mai mult sau mai putin elaborate gi reusite, de a cduta gia inter- preta sensul profund al unor act liturgice, precum si functia sau semnifi- catia diferitelor rituri, formule gi obiecte de cult, fir’ de care viafa sacra- ‘mental a Bisericii nu-si poate urma ritmurile ef vitale. Aparitia erminiilor liturgice bizantine a insemnat o etapa deosebit de importanta in procesul att de complex al dezvoltarii cultului crestin, in sensul c& riturile i formularele de rugiiciune erau deja stabilite, cel putin {n ceea ce priveste elementele lor esentiale, De asemenea, aparitia acestor comentarii atest un fenomen deosebit de important pentru istoria cultului sia mentalitatilor crestine, si anume faptul c& in epoca respectiv’ Biserica avea o viata liturgic’ pe cat de complex in ceea ce priveste sistemul de ceremonii si ritualuri, pe att de profunda in ceea ce priveste simbolismul riturilor, actelor si obiectelor de cult. Desigur, dezvoltarea simbolismului liturgic punea probleme serioase in cea ce priveste capacitatea de intele- gerea credinciosilor care participau la viata sacramental a Bisericii. Cu alte cuvinte, actele de cult nu mai puteaw fi intelese prin ele insele, ci trebuiaw explicate, mai ales ctedinciosilor laici ‘In ceea ce priveste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie si stim c¥, incepaind cu sfarsitul secolului al Vi-lea, partea cea mai important a rugiciunii Jertfei euharistice® era rostita de etre liturghisitori,in tain”, ceea ce inseamni cd tocmai aceasta parte nu mai putea fi auzita, si cu atat mai putin infeleast, de citre credinciosii prezenti in ,casa lui Dumnezeu, Primul care mentio- neaz in mod explicit faptul e& o buna parte dintre rugiiciunile Liturghiei erau * Taeuire despre dumnezeieseul foens, PG 155,700; tra. rom. C. Chesarie in: Sfantal SIMEON ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, Tratat asupra tuturor dogmelor eredinfe noastre orto- doxe[.J, Bucuresti, 1865, p. 252. Toate anaforaeleLiturghilor crestine se compun din pattu seevenfe: maraa rugtiiune euharis- tod, anamineza, epcleza si dipticele.O serioasé analiza istoricd si teologctin acest sens la Petre VINTILESCU, Liturghierul explica, Edit. Institutului Biblie, Bucuresti 1972, p. 219-273. Ase vedea gi Hemyk PAPROCKI, Le mystére de luchariste. Gendse et interprétation dea lturgie eucharistique byzantine, Edit du Cerf, Paris, 1993, p. 303-246.‘Femplulerestin fx mistica sacramentald a Sfintlor Dionisie Areopagitul si Mar. a3 rostite in goapti de catre liturghisitori este Narsai din Edessa (399-502).t El vorbeste despre aceasti practic’ liturgic’ noua atunei cand descrie cele- brarea euharistick din Sitia risiriteant a epoci sale. Desigur, rostirea rugi- ciunii anaforalei euharistice ,in taina’ reflecta o anumiti atitudine teolo- sicd, adici' un mod aparte de a infelege tainele credintei. Trebuie remarcat faptul c& subtilitatile teologiei de limba greacit i-au rimas strine acestui dasc&l faimos al $colilor teologice din Edessa gi Nisibis. Pe de alta parte, find un adept al inv&titurii lui Nestorie (381-450), el sia insusit elemen- tele de baza ale hristologiei lui Teodor al Mopsuestiei (350-428), pe care a si predat-o de altminteri in timpul activitifi sale la Edessa, Ceea ce inseamna ci prin intermediul su, aceasta Seoal teologicd a introdus in mediile cres- tine din Imperiul persan o hristologie simplificat, la care se adduga o nein- {elegere gi totodat& o antipatie fat de Sfantul Chiril al Alexandriei (+444). Trebuie ficuti insi o distincfie intre ceea ce Narsai a seris in toiul contro- verselor cu monofizitii din Edessa si textele iturgice (macirashe si tropare) compuse in ultima etap’ a vieti sale, texte care nu mai poart marea pole- miciiteologice si care atesti o hristologie mai echilibrat’ si, deci, o reflectie teologie mai profunda Tao jumatate de secol mai tArziu, clerul din Constantinopol a prins {in aga masura gustul practiii de a rosti rugieiunile Jertfei euharistice jin taind” incat a stamnit protestul imparatului fustinian I (527-565). Avand in vedere principii majore ale catehezei apostolice, intr-o novel din ultimul an al domniei sale, imp&ratul teolog a poruncit ,ca toti episcopii si preotii si fact Dumnezeiasca Jertfa si rugiciunea de la Sfintul Botez nu in ticere, ci cu glas auzit de catre preacredinciosul popor, pentru ca si de aici sufle- tele celor care le ascult8 si se ridice spre o mai mare strépungere (a inimii) si spre lauda Stipanului Dumnezeu. Céci aga invafi dumnezeiescul Apostol [Pavel] in prima sa Epistoli etre Corinteni: «Daca vei binecuvanta cu Gubul, cum va réspunde omul simplu: Amin! la mmultumirea ta, de vreme ceel nu stie ce zici, Cici, inte-adevar, tu multumesti bine, insé celdlalt nu se zideste» [1 Corinteni 14, 16-171, iar Romanilor le spune: «Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire» [Romani 10, 10], Asadar, de aceea se cuvine ca rugéciunea de la Sfanta Jertfa i cele- lalte rugiciuni si fie oferite de etitre preacuviosii episcopi si preoti cu glas tare Domnului nostru Tisus Hristos, Dumnezeul nostru, impreun’ cu Tatal sicu Duhul Sfant”» “Dupleea condus vreme de dowizec de ani renumita Seoul teologid dip Edessa, Narseiafnte- :meiat Scoala din Nisibis, pe care, de asemenea, a condus-o vreme de patra decenii scitat le Kar] Christian FELMY, De la Cina de Taindi la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericti ‘Ortodare, Un comentariu istore, rad. rom. I-Ie, Bit. Desi, Sibiu, 2004, p31.24 Tow Baw C& acest decret imperial a rimas fri urmiri concrete in practica liturgied bizantin’ o dovedeste faptul ci, pe la sfarsitul secolului al VI-lea, obiceiul rostirii canonului euharistic ,in tain” sau cu voce goptiti, pentru a fi auzit numai de edtre clericii prezenti in jurul Altarului, s-a generalizat, Contrar traditiei siro-palestiniene, care trebuie considerati deschizitoare de drumuri pentru viata liturgicd a Rasdritului erestin, pe la mijlocul seco- Tului al XI-lea era deja imp%mantenitti la Constantinopol o practic pe care am putea-o numi ,ascunderea tainelor eredintei” prin inchiderea spatiului destinat Altarului iin spatele usilor acestuia, multe dintre actele si gesturile liturghisitorilor devenind astfel inaccesibile pentra privirile credinciosilor. Nichita Stithatul (+c. 1090), célug&r si apoi egumen al faimoasei ministiri din Studion, adresindu-se in scrs sofistului Grigorie, care si-a amenajat un paraclis in propria sa casa, lisind Altarul complet, deschis, afirmé ci ,dumnezeiestii Pirinti au inchis tuturor laicilor intrarea dumnezeiescului Altar. Cum poate fi permis laicilor si se apropie de Altar cand se sivargese dumnezeiestile Taine sau, mai mult, si arunce o privire nesfinfit [.]? N-a fost dat decdt preoilor lui Dumnezeu sa vada sist sivar- seascl aceasta [..], Atunci cdnd se sivargeste Sfanta anafora {Euharistia), Tocul laicilor este, si se stie aceasta, in adunarea eredinciosilor, departe de dumnezeiescul Altar [...]. Cum poate deci laicul sk contemple ~ ceea ce, de altminteri, iieste interzis —, de la o asemenea distant Tainele lui Dumnezeu, sivarsite cu infiorare de citre preotii Si?”* Putem recunoaste in acest pasaj ecoul gandirii lui Dionisie Areopagitul, care il atentioneazi insistent pe presbiterul Timotei, destinatarul prim al ‘ratatului Despre Jerarhia Biserieeased, asupra faptului ed ,luerarile dumne- zeiesti” nu pot fi aritate decat ,savarsitorilor celor sfinte, aseméinatori cu Dummezeu’: ,la seama si nu intinezi Sfintele Sfintelor. Ci si le privesti cu evlavie gi si cinstesti cele ale Ini Dumnezeu Cel aseuns prin cunostinfe inte- legitoare si nevizute, pistrdndu-le neimpartasite si neintinate fata de cei nedesivarsiti (nesfintii), ci comuniedndu-le in chip sfant si prin iluminare sfant& numai celor sfinti dintre sfinti"7 ,Pentru dumnezeiestii sivarsitori ai celor sfinte, infelesurile simboalelor sunt descoperite, insti nu trebuie si Je scoati la arditare celor ce sunt ine in curs de desivarsire. Stiind ci cei ce au legiuit cele sfinte potrivit predérii lor dumnezeiesti au stabilitierarhia ordinelor in trepte bine statornicite si neamestecate si impartite in mod potrivit si dupa vrednicia fiectruia”* + Epistole VIM, 3 (Ciitre Grigorie sofistul); in: NICETAS STETHATOS, Opuscules et lettres, text. cies tad. flan J. arrouts, C8, Et. Cot, Paris, 196, p 283-285, > Despre lerarhia Bsericease, tad, rom. D Stiiloe i: Sfntal DIONISTE AREOPAGITUL, ‘Opere completes scoile Sfntului Maxim Mértursitorul, Edit Paideia, Bucuresti, 1996, p.71 (Gn continuare tate ctatele din sercrledionisiene vor fi preluate din aceastétraducere). "Despre lerarhia Bisericeasci I 5; trad. rm. p-73.‘Templul crestin in mistca sacramental a sfintlor Dionisie Aveopagitul yi Maxim. 216 Suecesul imens pe eare Iau avut comentariile liturgice in epoca bizan- tin’ s-a datorat, in bund misur’, faptului c& atat Liturghia in ansamblul ei, cat si diferitele secvente si gesturi solemne ale ritualului erau infelese din perspectiva unei reprezentatii simbolice, mai exact ca acte ce ,semni- ficd”, ce ,reprezinta” sau ,simbolizeaz4” altceva; un altceva care, pentru a fi accesat, trebuie explicat, interpretat. De fapt, tocmai in aceasta consti si problema pe care o ridic aceste comentarii; 0 problema eat se poate de serioas, despre care parintele Alexander Schmemann spune ci igi are originea in ydiserepanta dintre interpretarea simbolic& a cultului si cultul {nsusi, dintre semnificatia aga-ziednd impusd cultului de cdtre comentatorit lui si semnificatia untried a textelor liturgice sau, intr-un sens mai larg, a randuieliica atare, ce reprezinta structura insisi a celebrrii liturgice”? De altfe, in cunoseutul stu studiu dedicat Dumneveiestii Euharistii ca Tainda imparatici, interpretirile simbolice ale riturilor gi actelor liturgice au parte de un tratament ce poate starni indignarea celor care considera ci ,simbo- lismmul de preinchipuire” constituie elementul-cheie al traditiei mistago- gice ortodoxe: ,Nu este intimpltor faptul c& in Bisericd sporeste numarul ‘oamenilor pe care ingrimidirea de tilcuiri simbolice fi impiedicdi si se roage si si ia parte cu adevarat la Liturghie, indepartandu-i de acea reali tate spiritual, de contactul nemijlocit care aledtuieste de fapt esenta rugi- juni, «Simbolismul de preinchipuire> apare astfel de prisos teologului, ca si credinciosului adevarat” Pirintele Al, Schmemann considers c& aparitia si popularitatea comen- tarilor liturgice se datoreaz’ declinului general al evlaviei bizantine, fenomen generat in special de accentuarea clericalismului ide inlocuirea intelegerit eclesiologice a Buharistiei cu una simbolica: ,in epoca bizantind, accentul a fost transferat treptat de la adunarea Bisericii la semnificatia exclusiva si autonomi a clericilor ca oficianti ai misterului. Taina era celebrata in folosul poporului, pentru sfintirea lui, dar a incetat si fie experiat& ca insiisi actua- lizarea poporului ca Biseric&. Unul dintre stadiile finale ale acestei dezvol- tii va fi transferarea numelui de «sfinte usi» de la usile locagului bise- riefi Ia usile iconostasului, sub interdietia de a trece dincolo de ele orieine in afardi de coi hirotoniti. [...] Nu mai putin tipied a fost dezvoltarea trep- tat a explicarii Buhavistiei ca reprezentare «sacramental» (misteriolo- gic) a vietii lui Hristes, aceastit explicare dobandind o larg popularitate “Liturgy and Tradition ~ Theological Reflexions of Alexander Schmenann, Crestwood, 990, . {is Pisintele Al. SCHMEMANN pune sparifa i succesul comentarilor Iturgicebizantine pe ‘eama petit misteriologice”, care s-simpus in Biseriedincepfind eu se. al IV-lea fn contextul ‘exvoleiri) monahismalu. Introducere in Tenlogia lturgict, trad. om. V. Bares, Edit Sophia, Bucuresti, 2002, p.149-210, Al, SCHMEMANN, Euharistia~ Taina fmparaiei, trad. rom, B. Rédelean Edit, Bonifaciy, ‘Bucuresti, 2003, p40.216 To Bio ‘n Bizant, Aceasta a marcat inlocuirea infelegerii eclesiologice a Eubaristici cu una simbolic& - semnul cel mai sigur al unei prefaceri misteriologice a pietati liturgice”." Opinia sa a fost primiti cu destulé retinere chiar si fn cadrul proprici familii teologice," ceea ce inseamna ci in rndul teolo- gilor si scolilor ortodoxe nu exist un consens general cu privire la diferi- tele aspecte ale istoriei Bisericii. Aceasta nu inseam’ totusi c& opinia sa negativa la adresa comentariilorliturgice bizantine I-ar diseredita ca ceree- tator al cultului, cum sugera la un moment dat liturgistul Robert Taft." Meritul p&rintelui Al. Schmemann consti in faptul c&, atunci end apro- fundeazi Taina Euharistiei el reciteste in primul rand textul formularului liturgie, documentele epocii apostolice si marea literatura patristic, rd si fie stingherit in demersul su de faima acestor comentarii. De altminteri, aga procedeazd si pirintele Dumitru Stiniloae in cartea sa Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxt. Pe de alta parte, constiinta ortodoxa si, implicit, evlavia liturgicé, nu-i pot fi puse la indoial doar pentru cd refuza st idolatrizeze rolul acestor instrumente auxiliare ale Traditiei. Pretiosul stu Referitor Ia hristologiaeelebrului dase alexandrin a se vedea H. CROUZEL, Origen: perso- nul ~ exegetul— orl duhownicese ~ teologul, rad. rom. p. 256-270. Termeni istoria gi théoria exprima cele dous elemente definitorii ale mistagogie! liturgice bizantine. Dack, din punct de vedere etimologicistaria implica ideea de naratiune sau de repre ‘2entare, tn teologia patristic résdriteand acest cuvant a primi o semnificatie preci, ce {ine de tehnica interpretiri i desemnezz& sensul literal al Seripturi, in opoztie cu sensu! spiritual In context mistagogic,termenul istoria insearmnd imagine, iooand, find transpus din domeniul ‘exegeze spiritual in aoola al interpretirilturgice, acest tmprumut indicdnd o identtate nata- ral inte Scriptura Liturghie Cf, R. BORNERT, Les commentaires byzantins de le divine Litungie du VIF aw XV? side, p. ‘52-83; oan ICA jr, Mystagogia Trinitas. Probleme ale teologeitrinitare patristic si moderne tu referive special la riadologia Sféntului Maxim Mérturisitorul, Kit. Delsis, Sibi, 1998, p. 365-368.‘Templul crestin in mistica sacramental a Sfintilor Dionsie Arcopagitl si Maxim. 225 ciunile si euharistia, intreg poporul eare este de fat rosteste cu glas mare: «Amin»”.® Prin acest cuvant-chele al cultului crestin, comunitatea eclesial’ participa efectiv la actul aducerii Jertfe liturgice. Despre accasti partici- pare efectiva a comunitijiila aducerea si consaerarea Darurilor euharistice mirturiseste si faptul ci rugticiunile anaforalelor bizantine, ea de altfel ale tuturor anaforalelor care s-au articulat in cursul antichit&tii crestine, sunt structurate la plural. Desi participarea comunitii eclesiale la actul celebréri era un element constitutiv al Liturghiei Biserieii primare, tine din perioada preconstanti- nian s-a ajuns la instituirea unei poziti speciale a liturghisitorilor in cadrul adunarii de cult, exprimati si in plan spatial; o pozitie ce poate fi sesizat deja in epistolele Sfantului Ignatie al Antiohiei (35-107). Jar sipiiturile facute la biserica din Aquileia (nord-vestul Italiei), construita cdndva intre anii 310-325, au facut dovada existenfei unui grilaj intre spatiul rezervat cleri- cilor gi cel in care se constituia adunarea credinciosilor laici. O delimitare ined si mai accentuat&a spafiului destinat Altarului eubaristie poate fi sesi- zatt in omiliile Sfantului Joan Hrisostom, care ne permit s& deducem exis- tenfa unei perdele fixate de stalpii unui baldachin (ciborium), ce era trast {in anumite momente ale eelebririi. ‘Ca urmarea statutului special pe care -au primit liturghisitori in eadrul aduniti de cult, putem erede ci, inc& din epoca Sfantului Ioan Hrisostom, anumite rugiciuni ale celebrarii Euharistiei, cum ar fide pilda rugaciunea din timpul cantirii Imnului heruvimic, erau rostite .n tain" (mystikos) de citre liturghisitori. Desigur, in misura in care aceste rugiciuni sunt expresia evlaviei personale a liturghisitorilor, oastfel de practicd este cat se poate de legitima. Ins, asa cum stim, rugiciunile anaforaleiliturgice sunt ale ntregi Bisericii adunate in ,casa lui Dumnezeu” pentru a face experienfa Trupului istic al lui Hristos prin celebrarea Euharistiei si, dec, ele nu pot fi consi- derate monopolul exclusiv al membrilor clerului. Oricum, tendinta de a rosti rugiciunile anaforalei ,in tain” s-a accentuat tot mai mult. Pe lang’ faptul cd participarea efectiva a comunititii credinciosilor a inceput si nu mai fie considerat’ un element constitutiv al Liturghiei, rostirea rugiciunii Sfintei Jertfe ,in taina” face parte dintre cele mai regretabile fenomene ale vietii bisericesti de dupa epoca lui Constantin cel Mare. Prin aceastii prac tic liturgic8, credinciosii laici vor fi frustrafi de auzirea frumoaselor si atat de profundelor rugiciuni ale Dumnezeiestii Liturghii, fapt care a condus la instrdinarea lor treptati de ritmurile vitale ale Trupului misti al lui Hristos; Apologia I, 65; trad. rom. O. Cciul in: Apologeti de limba greact, PSB 2, Et. Institutuui Bible, Bucuresti, 1980, p. 70.226 To Bra 6 instriinare al cirei punct culminant il reprezinté deederea impartisiii frecvente, fenomen considerat astizi drept element de .tradiie veche”. ‘Trebuie spus cl impunerea ca element ,de traditie” a obiceiului rostirit cuvintelor anaforalei eubaristice ,in taina” n-a decurs fara impotriviri, Am vzut e& in veacul al VI-lea, impliratul Tustinian a incereat sa salveze prac- tica liturgic& a Bisericii primare. Este evident e& impiiratul teolog a avut, un interes deosebit pentru textul Liturghiei si pentru intelegerea lui. In acest sens a emis Novela 137 din 25 martie 565, prin care cerea preotilor si episcopilor si rostease& rugiciunile anaforalei pe de rost. Culegerile de texte liturgice care apar in epoca sa au fost aleituite cu scopul de a usura initi- erea practic’ a elericilor in actul celebriri, ceea ce inseamnd cH aceste cule- geri n-au fost ,cirti de cult” in acceptia de astizi a termenului. imparatul n-a putut ins impiedica generalizarea obicefului rostirii ,in tain& a celei mai mari parti a rugiciunilor Dumnezeiestii Liturghii si, prin aceasta, nici evolutia nefericiti a mentalititilor eclesiale, evolutie ale c&rei consecinte xu pot fi minimalizate.* Faptul cl cele mai importante rugiciuni ale Dumnezeiestii Liturghit sunt rostite in tain&”, striceste puterea pe care aceste rugticiuni o au asupra constiinjei intregului Trup mistie al lui Hristos. In mod structural, ruga- ciunea Sfintei Jertfe se raporteazA atat la Darurile euharistice, care se prefac in Trupul si Singele lui Hristos, edt sila Biseriea locald care gi pentru care se sivargeste Buharistia, care trebuie si asculte gi, deci, si inteleaga sensul acestei rugiiciuni. Acest fapt este afirmat cit se poate de limpede in formula epiclezei: ,inc aducem Tie aceasti slujbi cuvantiitoare gi fird de singe si ‘Techemim, Te rugim sicu umilin(& la Tine eldem: Trimite Dubul Tau Cel ‘Sfint peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse inainte [...]”. Intrucdt s-a impus rostirea ei ,in tain’”, rugaciunea Sfintei Jertfe a fost redusi la functia de ,instrument” al sfinjirii Darurilor euharistice, fara si-i mai angajeze pe credinciosiilaici la actul invocarii Duhului Sfant, Care preface in Trupul lui Hristos nu doar painea si vinul de pe Altar, ci si comu~ ‘Pentru o mai bund injelegere a acest fenomen, ase vedea negresit vol Impartdgirea cu Sfintole Taine. Dosarul unei controverse ~ marturile Traditii, ted. rom. I. ed. Balt. Desi, Sibiu, 2006. In celebrl codice Barberini, redactat pe la sfirstulsccolului al VID-ea, indication tand” (mystikis) apare de mai multe ori eu referire la modul rostiri unor rugiciuni ale celebraii ceuheristce, aat la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (Inaintea rugéciunil care urmeaza dup ‘Trisaghionul serafimic), eat sila Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom (inainte de anamneza, epiclezi, rugiciunea dinainte de Tard nostru gi rugiciunea de plecare a capetelor dupa Tata nostru). Cf, Eucologio Barberin gr. 236 (ed. Stefano PARENTI si Elena VELKOVSKA), C.LV. = Edizioni Liturgiche, Roma, 1995, p14, 38, 34,35, 3841 39- Evhologhionul lui Porfire, un rmanusersitalo-grecase din secolul el X-lea, preeizean el i rugdeiunen Sntrdif miei se rosteste in tind. CI. N, KRASNOSELTEY, Svedeniiao nickotorihliturgiceskih rukopisiah Vatikenskoi Bibliotek, Kezan, 1885, p. 285.“Templl crestn n mista saeramentalé a Sfinfilor Dionisie Areopagitul si Maxim. 227 nitatea adunata in ,casa Iui Dumnezeu” pentru a celebra Liturghia. Or, prin aceasti ingustare artificiali a rugiciunii Bisericii, echilibrul dintre invita tura de credinta si doxologie se altereazi. In Biserica primard, proistosul rostea rugiciunea euaristicd in numele gi in auzul eomunitigfi prezente, iar prin aceasta igi exercita si slujirea de invatator al tainelor credintei. Odati ‘cv instrinarea eredinciosilor laici de propria lor vocatie sacerdotal8, vocatie afirmati atit de limpede in cateheza apostolicd (1 Petru 2, 4-10), proistosul ‘va ajunge sii fie perceput ca simplu ,deservent” al actelor de cult oficiate la ‘Altar, adick o prezenf& detasati pur si simplu de restul comunititii euha- ristice. Stim c& in epoca reforme’ lui Luther, aceasta evolutie unilaterala se va exprima in fenomenul reducerii Cuvantului lui Dumnezeu la functia de simplu instrument al instruirii, Or, aceasta inseamna ci nu i se mai recu- noaste cuvantului puterea harismaticd si doxologic’, adie el nu mai are rolul de a preface comunitatea credinciosilor in Trupul eclesial al lui Hristos arurile euharistice in trupul S&u sacramental. Practica rostirii rugiiciunilor Dumnezeiestii Liturghii ,in tain” s-a naseut din tendinta, legitima de altminteri, de a evidentia in fata credincio- silor laici sacralitatea ceremonialului liturgic si a evenimentului celebrat. ‘Cand se procedeaza astfel, Euharistia devine acel mysterium tremendur care va marea decisiv spiritualitatea Occidentului catolic $i protestant. Desigur, tu putem trece eu vederea faptul ci acest sentiment de ,teroare sacra” in fata Euharistiei fl avea si Sfantul Ioan Hrisostom, putind fi sesizat foarte bine nu doar in omilile sale, ci si Tratatul despre Preofie: ,Doar un om cu totul iesit din fire si lipsit de minte ar putea disprejuio taint atat de infrico- sitoare! Nu sti oare ci sufletele omenesti nu ar putea indura foeul acestet Jertfe, ci ar fi pierit toate dact nu ar fi fost ajutorul nemlirginit al Harului dumnezeiesc? [...] Atunei end preotul cheama Duhul Sfint si sivargeste taina inftieogitoare si deseori il atinge pe Stpdnul tuturor, spune-mi, alituri de cine il vom aseza? Ce curate si ce evlavie fi vom cere? Gandeste-te ce trebuie si fie mainile care implinesc aceasti slujbat Ce trebuie si fie limba care rosteste astfel de cuvinte, cu cat mai curat si mai sfant trebuie si fie sufletul care primeste un asemenea Duh! Atunci si ingerii stau imprejurul preotului. Tot altarul silocul din jurul Jertfelnicului se umple de puterile ceresti in cinstea Celui ce Se afla pe Jertfelnic”.® “Aceast idee a cutremurului constiinfei in timpul celebrarii Dumnezeiestii Liturghii va deveni un element important al misticti Sfintului Dionisie ‘Areopagitul: ,[..] il socotesc cutezitor pe unul ca acesta ce sdivargeste cele Despre Preotie It 4 si, rom, D, Feeioru in: Despre preote(trataele fintilor oan [Hssastom, Grigori de Naziane§! Efrem Sirull, Edit. Institatuui Bible, Bucuresti 1987, p.59 61 127. Trebuie spus ci astfel de afirmati confirma constinga vie realismluieuharistc Ie autorul ‘cele mai eunascute anaforale euharistie bizantine208 Tow Bis preofesti si nu se teme, nici mu se rusineazd si lucreze cele dumnezeiesti fri vrednicie gi, socotind ci Dumnezeu nu stie cele de care el este constient, crede c& poate amigi pe Cel.ce, ingelat de citre el, [I numeste in chip mincinos Parinte si indrdzneste si-I spun’ Lui vorbe (cici mu le-ag zice rugiiciuni) si le aplicd, prin numele lui Hristos, simboalelor dumnezeiesti. Acesta nue ppreot, ci dugman viclean, ce se amiigeste pe sine si lupt& inarmat cu sabia {mpotriva poporului lui Dumnezeu’.* ‘Nu putem nega faptul c% practica rostirii celui mai important fond de rugticiune al celebririi euharistice, niscutd din dorinta pioas’ de a asigura ‘o mai buna protejare a textului liturgic gia luer‘irii sacramentale, a contri- buit ulterior la disolutia treptat& a acestor elemente esemtiale ale celebriri Se stie rugiiciunile pe care liturghisitorii trebuie si le rosteasci ,in tain’ sunt parcurse adeseori superficial si mult prea precipitat de citre acestia, iar uneori sunt strite pur gi simplu, eeea ce inseamn ci ele nu mai sunt consi- derate insisi inima cuvantitoare a Dumnezeiestii Liturghii. Aceasta o arat’ sicomentariile liturgice bizantine, in care textele rugiciunilor rostite de c&tre proistosul Synaxei euharistice sunt ultrasacralizate. Ceea ce inseamni ci ele si-au pierdut semnificatia real& nu doar in constiinta comunitijii credincio- silor laii, ci si in ochit comentatorilo Desi confimutul verbal al celebrarii Eubaristiei rimane de regula intact in formularulliturgie, in practic o bund parte a impresionantelor rugiiciuni din care este compus acest formular va intra in zona periferie a constiintei sacerdotale. De altminteri, autorii eomentariilor liturgice bizantine nici nu ‘mai simt nevoia aprofundariitextelor care constituie impresionantul tezaur de rugiciune al Liturghiei, fapt pentru care nici micar nu le mai insereazi in serierile lor.% Desigur, si acest fapt dovedeste ci erminiile liturgice au apirut pe fondul unei instrdindi a spiritualititii bizantine de esenta si vocatia Dumnezeiestii Liturghii. Deosebit de elocventa in acest sens apare mirturisirea fficuti de cditre parintele Al. Schmemann dupiice a cititcartea Tui R. Bornert despre aceste comentari: ,inci o dati, sunt convins e& sunt strin de Bizanf, chiar ostil lu. In Biblie exist& spatiu si aer; in Bizanf, aerul este sufocant. Totul este greu, static, pietrificat. Surprinzitor este faptul c% Liturghia bizanting s-a opus sia suportat aceasti imbaeseali si nu a Lisat-o in «Sfanta-Sfintelor». Intuitia mea rimane aceeasi: transpunerea experi- entei Bisericii dintr-o tonalitate eshatologica intr-una misteriologica. fn acest sens, Platon s-a dovedit a fi mai puternie decat Biblia; Platon si Imperiul crestin. Oamenii nu injeleg c& eshatologia inseamna interesul fat de lume, % Sfantul DIONISIE AREOPAGITUL, pistole VIII Cttre Demofilterapeutul 25 tad. rom. p. 262-268, CE K. Ch. FELMY, De la Cina de Taina la Durmnezeiasea Liturghie a Bisercii Ortodone, tad. rom. p.327-399.“Templulerestin in mistiea sacramentalé a Sfintlor Dionsie AreopagitulsiMaxim... 229 {n timp ce misteriologia este indiferenté fata de lume. Indiferenta total’ a Bizanjului fata de lume este uimitoare”.** 2, Templul erestin in sistemul teologic al Sfintului Dionisie Areopagieul Dac’ aportul lui Origen la afirmarea misticiiliturgice si sacramentale ‘nu poate fi contestat, trebuie sA recunoastem cf viziunea sa va fi asimilatl cu destuld retinere in traditia comund a Bisericii. Trecerea de la exegeza spiri- tual& a cultului vechi-testamentar la interpretarea mistagogicd a Liturghiei ehatistice gia celorlalte acte ale cultului erestin a fost un proces lent, pe care la incheiat Sfantul Dionisie Areopagitul. Serierile sale, prin faptul ca definese deja spatiul celebrari ca un edificiu sacru, separat de spatiul profan printr-o sfintenie proprie, reprezintl o etapa importanta in cristalizarea si afirmarea teologie sacramentale, ca siin cristalizarea si afirmarea misticii ‘templului crestin. Intr-adevir, théoria sacramental a acestui ulti precursor al mistagogilor bizantini reia metoda exegeticd a Iui Origen, ins& el nu se ‘mai arata interesat atit de modul in care figurile tipologice vechi-testamen- tare se realizeaza in celebrivile Bisericii, edt mai ales de faptul c& Liturghia cerestini reprezint mediul mistic de unire cu Dumnezeu. Seriindu-si textele sub numele unui membru al Areopagului atenian care s-a convertit la invatitura lui Hristos (ef. Fapte 17, 34), Sfantul Dionisie continua s& ramand o adevarati{ enigmé a culturii europene, Orieum, avand in vedere faptul c&ileiteazX pe filosoful neoplatonic Proclus (+485), cerce- .dmit c& Dionisie Areopagitul si-a scris tratatele teologice pe la sfar- situl secolului V sau in primele decenii ale secolului VI. Este greu de spus dack acest innoitor prestigios al traditiei exegetice pe care o cultiva Scoala teologicd din Alexandria a marcat el insusi teologia cultului erestin sau daci, dimpotriva, el a exprimat doar o teologie sacramental’ deja articulaté. In orice caz, este incontestabil c& scrierile sale au avut o influent semnifi- cativa asupra vietii liturgice si sacramentale a Rasaritului ortodox. Cand vorbim despre aceasta influent’, trebuie subliniat faptul c& nu atat inter~ pretfrile sale speciale au avut urméiri importante in ceea ce priveste intele- ¢gerea sensutilor tainice ale Liturghiei bizantine, edt mai ales viziunea sa de ansamblu asupra cultului crest ‘Autorul Corpusuui Areopagitie a fost eu certitudine un episcop ascet si unliturghisitor, asa cum a fost si un diseipol al flosofului neoplatonie atenian Proclus, a cdirui seriere Despre rio foloseste destul de mult in tratatul sit. Despre Numirile Dumnezeiesti. Descriind si interpretand Liturghia siro-an- tiohian’ a epocii sale, Dionisie aminteste ,simbolul credinfei” sau ,cuvan- * Biografia unui destin misionar. Jurnalul Parintelui Alexander Schmemann (1973-1989), trad. rom, F. Furdu, Edit. Reintegiea, Alb lis, 2006, B34.230 Tony Brass tarea obsteascd de lauda” ca element constitutiv al celebrarii Or, stim ci intonarea regulati a Simbolului de eredingétin Liturghie a fost inaugurata la Antiohia de etre patriarhul monofizit Petru Gnapheus (Fullon sau ,Pivarul”; +488). De altminteri, uni cercetitori au identifieat pe enigmaticul Dionisie Areopagitul cu acest faimos si aventuros patriarh monofizit,* ale edrui ini ative liturgice si-au gisit un ecou cat se poate de clar in scrierile areopagitice: sfinfirea Mirului inaintea comunitaii eredinciosilor, epicleza asupra ap Botezului, invocarea Nasc&toarei de Dumnezeu la finalul oricarei rugiciuni si, mai ales, intonarea solemn’ a Simbolului niceo-constantinopolitan la Liturghie, prin aceasta voind si arate ci monofizitii respect eredinja veche a Bisericii, asa cum a fost proclamati la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). O alta inifiativa liturgict a lui Petru ,Pinarul” a fost introducerea Trisaghion-ului liturgic eu adausul ,Cel ce Te-ai ristignit pentru noi’, Prin acest adaus, el voia si proclame la fiecare Liturghie opozitia monofiziilor fat de adeptii m&rturisirii dogmatice de la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Chalcedon (451), cirora le reproga o instrainare de adevarata credinta a Biserici, intrucat ar invita cf pe Golgota a fost ristignit doar un om.* {in veacul urmitor, ea urmare a hotérarii patriarhului monofizit Timotet al Constantinopolului (512-518), obiceiul de a recita la fiecare celebrare euharistic4 Simbolul niceo-constantinopolitan s-a generalizat in intreaga Bisericd ristiritean’, reprezentand semnul de recunoastere al crestinilor ortodocsi.Istoricul bisericese Teodor Lectorul, contemporan intrucatva eu patriathul Timotei, tine si precizeze e prin aceast’ hotirare patriarhul a vrut si faci dovada opozitiei ferme fati de predecesorul stu Macedonie al lea (459-511), adept convins al formulei dogmatice adoptate la Sinodul de la Chalcedon, fapt pentru care a si fost destituit de etre impliratul Anastasios 1(491-518): ,Timotei a decretat cf simbolul celor 318 P&rin{i [de la Sinodul I Ecumenie] va fi rostit de acum inainte la fiecare Synaxi. A ficcut aceasta din aversiune fat de Macedonie, ca si cum acesta ar fi disprejuit acest simbol. inainte, nu era rostit decit 0 data pe an, in Joia Mare, edd episcopul ii catehiza pe candidatii la Botez”.*° Motivatia acestei inovatii” liturgice a ‘"Sfintol DIONISIE AREOPAGITUL, Despre Jenarhia Bisericeasod Ii, ILI 7 trad. rom. 78382, In special R. RIEDINGER, intr-o serie de articole publicate fn anii 1959-1964. Of, oan 1CXje, Neadormiit~ monahism rdsritean apostolic: destinul g{ metamorfoele unei harisme uitate, postfat& la: Ceaslovul si Vietile sfintilor monahi Neadormifi, trad. rom. Edit Delsis, Sibiu, 2006, . 290-296, Prin adausil Cel ee Tea stint pentru vol” patria Petru al Antiohiei a dorit s& confere Trisaghion-ului un sens hristologic foarte clar, ins s reugit ‘st declangeze o controvers& ce va dura practic pind in zilele noastre. Se stie ci armer fu adopiat in Trsaphion acest adao, au avut de suferit oprobrilsstematie al bizantiailor, de fare nu eau putt eiber niet micar ston! cind ncereind s+ convinga pe bzantini de ovo oxi lor, an insert apelatival Hrstoaseisintesadasului Cel ce Teal ristgnlt pent no” Pentru istoriadtaiat a acest contovese, a eveea In special J.M, HANSSENS, stitutions Liturgioa de Rtibus Orintalibus, 1, Roma, 1932, 9.19551. ‘TEODOR LECTORUL, storia biserieasedH, 32; PG 86, 208A, Refeitor la sttutl special pe‘Templulerestin te mista sacramentald a Sfntlor Dionsie Arcopagital si Maxim. 21 fost accea de a ariita c& adevitrata mérturisire de credinf& a Bisericii este ‘Simbolul niceo-constantinopolitan, in vreme ce marturisirea dogmaticd a Sinodului de la Chaleedon era, dimpotriva, o .inovatie” dogmatic, prin care se incflea interdictia Sinodului al ILI-lea Eeumenic (Bfes, 431) dea formula un nou simbol de credingds. Dionisie Areopagitul este citat pentru prima dati ca autoritate teolo- sgicX de cdtre patriarhul monofizit Sever al Antiobiei (512-598) in contextul frméntirilor legate de receptarea inviyiturit dogmatice a Sinodului al 1V-lea Ecumenie.* Stim c& patriarhului Sever i se datoreaza una dintre formulele sub eare a circulat dupi Sinodul de la Chalcedon monofizitismu! radical predicat de cdtre Eutihie (978-454)." Este vorba despre asa-zisul ,monofi- zitism severian” sau moderat, propus ca formula de reconeiliere intre parti- zanii si oponentii marturisirii dogmatice dela Chalcedon. intr-adevir, patri- arhul Sever al Antiohiei condamna invaatura eretic’ a lui Eutihie, care sustinea ca, inainte de intrupare, in Hristos au existat dowd naturi, dumne- zeiased si uman’, iar dupi actul intrupirii cele doud naturi s-au contopit in persoana unica a Mantuitorului, In acelagi timp, Sever respingea si formula ‘dogmatic a Sinodului de la Chalcedon sub acuzatia c& prin aceasti formul’, este reabilitatd de fapt erezia lui Nestorie (381-450), despre care se stie ca a fost condamnat la Sinodul al I1T-lea Eeumenic din 431. Patriarhul anti- obian considera c& adevirata invayatur& hristologicd a Bisericii era expri- mat in formula lui Chiril al Alexandriei (+444), care afirma ,o singuré fire ‘ntrapatia lui Dumnezeu-Logosul”. Este greu de spus cu precizie daci Dionisie Areopagitul insusi a avut 6 anumiti orientare monofizit%, cum admit de altminteri unit cereetitori, mai ales dack avem in vedere faptul cd in epoca sa astfel de etichetiri erat tai ales dacki avem in vedere faptul ch spect 2 Se cared aveamistursvea de ceding teil In ature apis euharisieln Bisrica pi {ise velea Bors BOBRINSKOY, Impartdsrea Sfantulu Duh, ted rom. M. 9A. Alxandrescs, Edit Install Bibi, Bocureti, 999, p. 200-242. ‘Despre acest context att de fimantat letorii Sinodului IV Beurenie ase vede excelent tasers do eat Dana MILLER, Istaria gl teologia Birt strut dn Persia pnd la ‘Srsitalsecolull VU tra. tom. To. in: SfButl ISAAC SIRUL, Cuvine cbtresinguratet rape vage dub, tine dumnezeest prone gf judeotd.Parta.a Ia, Eat, Des, Sibiu, Sour p.465 536. Reertor ls modul recep define dogmatice de a Chalesion in teolegta modern occidental a se vedea Bernard SEBOUE, ,Le procs contemporain de Chaleédoine, Bilan perspectives’ in Revue de Sciences Religieuses 65/1 (1979-4580. in esenté, Eutihie afirma cd cinsteste o singurd natur’ a hui Dumnezeu intrupat siinomenit deoa~ qece nicer in srierle Sinior Pirin nea psi lisus Hristos a subzistt in douk Pereoane trite int-un sing fpostas; of, spies elo asemenca idee nu poate i acoeptat,ftrucit na tote cuprins in Seripturs. Conform invdtturl sale Cel ce S-anerut din Fecioars Maria a fst Dumnovedadevrat om adevarat, nel trupul Sku nu era de eceaginaturd su substan cual str Se ge cd dupa cea fost condamnat ca ereic de cite Imparatul Teodosi I! (408-450) ‘papa Leon cel Mare (440-461), Eutbie a fost reabitat In cadrl falmosului sino lnirese” fic Bes (240), condus de ete parish Diseur at Alesandriel, Condamnareadefntivi i Eutihie a avut loc la Sinodul TV Ecumenic de la Chalcedon (452).ea ows Bey aruncate cu destuld usurint’. Stim insti e&, vreme de dou secole dupa Sinodul de la Chalcedon, opiniile teologice cu privire la formula dogma- tid a celor dou’ firi unite in persoana lui Hristos au fost deopotriva dife- rite si vehemente. Spectrul acestor opinii s-a intins intre doi poli opusi: cel, antiohian, care ~ din dorinta de a mentine transcendenta dumnezeirii sia iconomiei mantuirii bazat& pe umanitatea asumatia lui Hristos ~, punea accentul pe dualitate, si cel alexandrin, in care ~ din dorinta dea accentua realitatea deplina a intrupirii Logosului dumnezeiesc ~ accentul era pus pe unitatea celor dous firi? In orice caz, scrierile lui Dionisie Areopagitul poarti marca teologiei alexandrine, care punea un accent special pe unitatea persoanei divino-umanea lui Hristos. De asemenea, stim c& Sféntul Maxim ‘Marturisitorul, care era un adept convins al invaéturii ortodoxe cu privire Ja taina celor dou firi ale persoanei lui Hristos, a interpretat invafaturile lui Dionisie in sens ortodox, contribuind astfel decisiv Ta impunerea auto- Titi acestuia in teologia rastritean’.*+ Cand aprofundeazi si interpreteazi tainele credinei erestine, Dionisie Areopagitul face apel la categoriile filosofie’ neoplatonice. Urmand calea acestei filosofii, era inevitabil si nu ajunga la o anumit’ deplasare de accent ‘in raport cu reprezentantii $coli teologice antiohiene, Teodor al Mopsuestici in primul rand, Acesta era adeptul unei teologii care lua in serios umanitatea deplina a lui Hristos, fapt pentru care accentua natura Sa umani, pe care 0 -vedea legati prin synapheia (contact) de Logosul divin. Asemenea celorlalti reprezentanti ai teologiei antiohiene, Teodor al Mopsuestiei acorda o impor- tant cu totul deosebita evenimentelor istorice ale viet lui Tisus, conside- rand c& aceste evenimente sunt reprezentate iconic in Liturghie: ,Intrucdt minunate sunt lucrurile pe care Domnu! nostru Hristos le-a ficut pentru noi ~ Iueruri a cdor implinire destvarsit& o asteptim in lumea viitoare, dar pe care noi le-am perceput, in aga fel cf acum, in aceast& lume, noi ne stra- ‘SPentrintrogul spectral opinilrteoogie exprimate pe parcursul elor dou sute dean care auurmat SinodulutEeumenicde a Chaleson, fac timitere la tudil avant al print Sebastian BROCK, Bisrionestoriand o tighetnefricit entra Biserica Asiana Rastritlt tad rom. fdr, ns Sint ISAAC SIRUL, Cuvinte etre singuratct despre viata duu, tne dlurinezaest provi judecat Parted a, p.447-462. ‘Unmdul pe Hans Urs von Balthasar, pisintee [1d jr. consderdc&autorl eunoseutelor sco a serene donsineesteToan de Schythopolis car acivat in prima jumtatea scoala al Vieni Palestina ($i orug radia are dreptate. Note pe marginea interpreta Corpusul “Areopagi, stds intro, la: Andrew LOUTH, Dioise Areopagiul introducere, tad oS. Moldovan, Eat DeisisSbin, 1997, p-6).Comentarileinvtatl episop pelestnian au fost iden. tfleate dup un manvecrsin limba sec, nd euprinse fn intrstcerea i Phocas Bar-Serggivs de Edesea (oc, VII laradoceeasriac a srierior li Dionsie Areopegiul Inr-o eanoseots “Metodshst,edactatdeltre fry seoll al XIV ea, acest sei sunt tribute Stantulu Maxim Marturisitorl. CALIST g IGNATIE XANTHOPOL, Bfetodd regu oarte aminutit careare mdrturile yinlor[.165; rad. rom. D.Stiilose in ocala, ol 8, Edit. natitstulul Bible, Bucuresti, 3979, p. 198.“Templulerestin n mista sacramental a Sfintilor Dionisie Areopagitul si Maxim... 233 Guim s& nu ne indeprt&m cu nimie de eredinta in aceste Inerari ~ in chip necesar noi ne intarim prin aceasté liturghie a Taine, in credinta in lncrurile care ne-au fost infaitigate. Adic&, noi suntem condusi prin aceasta liturghie Ja ceea ce are s& vind, dat fiind el in aceast Taind exist o imagine (eikon) aiconomiei de nepatruns infiptuite de citre Hristos Domnul nostra, in care noi primim viziunea si umbra a ceea cea avut loc. Pentru cd noi ne repre- zentam in inima noastra, ca intr-o imagine (eikon), prin mijlocirea preo- tului intaistatdtor [profstosul], pe Domnul nostra Hristos pe Care-L vedem ‘mantuindu-ne $1 inviindu-ne prin jertfa de Sine. Prin mijlocirea diaconilor care slujese la ceea ce se s&vargeste, noi ne reprezentim in mintea nostra «puterile cele nevaute slujitoare> [vrei 1, 14] la aceasta liturghie inefa- bili; ei sunt cei care adue si ageaz’ pe Altar aceasti infricositoare jertfi sau chipurile (typos) jertfeis iar aceasta viziune pe care ne-o reprezentim in mintea noastrd constituie o puternick realitate pentru cei ce sunt prezenti {la celebrarea Euhatistiei}. Prin mijlocirea figurilor (typos) noi trebuie si vvedem pe Hristos, Care acum este condus spre Patima; iar fn alt moment [al Litunghiei este intins din nou pe Sfanta Mast pentru a fi junghiat pentru noi. {ntr-adevir, cind se face iesirea cu jertfa ce va fi adusd, trebuie si gAndim ci in sfintele vase, pe dise sii potir, ise Domnul nostru Hristos,fiind condus, la Patimi, Inst El iese nefiind condus de c&tre iudei: cic, intr-adevar, nu este ingiduit ca in figurile (typos) vieti si méntuirii noastre si aib& loc vreo asemlnare réuticioasé; ci aceste figuri ne due cu gindul la acele eputeri neva- zte slujitoare», care si atunei cand avea loc Patima méntuirii erau de fata si {si implineau stujirea lor, deoarece in intreaga iconomie a Domnului nostru Hristos aceste puter si-aut implinit slujirea ce le este propre”. Viziunea ‘comemorativa a celebririi Dumnezeiestii Liturghii, exprimati atat de clar in acest pasaj din opera mistagogic& a lui Teodor al Mopsuestiei, a marcat {ntr-o masurk semnificativa interpretarea bizantind a Liturghiel Enigmaticul autor al tratatelor areopagitice a reusit ins& si sinteze ew totul surprinzitoare, care vor fivalorificate atat in orizontul reflectiei teolo~ gice, cat siin acela al mistagogiei liturgice. Astfel, atunci cind interpreteaz Liturghia, Dionisie vede in impirtirea Darurilor euharistice care tocmai ‘au fost consacrate extinderea Celui ce este Unul in multiplicitate, aceasta extindere avand seopul de a birui separatia care ii deformeazi ontologie pe oameni si a realiza unitatea tuturor in Hristos: ,Dumnezeiescul ierarh sténd la dumnezeiescul Altar ...] descoper’ painea acoperiti si neimpartita si, desficéndu-o in multe gi imp&rjind potirul cel unul tuturor, inmuljeste simbolic unitatea so imparte, sivargind prin aceasta lucrarea cea sfant. Cacl Tisus Cel Unul gi simplu si ascuns ca dumnezeiescul atotineepatorul Cuvéint SHREODOR DE MOPSUESTIA, Omit XV (intdia despre Euharistie) 24-25; trad, rom. Paraschiv YV. Ton (Georgescu in GlasulBisoricti XXXUI (1974), mt. 910, p. 876-877.234 Toa Bee ‘avenit din bunitate si cu iubire de oameni, prin intruparea cea asemenea noua la starea compusa si vizuti in mod neschimbat sia infaptuit eu bun’ tate comunitinea noastri unificatoare eu El. $i astfel a unit cele smerite ale noastre cu cele ale Lui in mod culminant, daet si noi ne armonizam cu Ela midulare ale trupului Stu [cf. 1 Corinteni 12, 27] in aceeasi via intreaga si dumnezeiasci”.** Pasajul citat este o marturie ct se poate clara ci Dionisie incerca si exprime in categoriile neoplatonismului acea realitate extraordi- nara pe care Sfintul Apostol Pavel o marturiseste cu atdta convingere si atfit, de clar: ,Voi toti una sunteti in Hristos lisus” (Galateni 3, 28); .De vreme ce este o singurd Paine, noi, cei multi, un singur trup suntem, fiindea toti dintr-o singuret Paine ne impartisim” (1 Corinteni 10, 17). Stim ca in filosofia neoplatonicd ,Unu” este opusul pluralitatii, Pentru Dionisie, desi transcenden{a Celui ce este Unul se opune imanentei lumii create, intre Unul si lume nu existi o pripastie definitiva, ci trepte de trecere, de comunicare. in acest sens, universul dionisian apare ca un intreg organic. Exist’ o scarce duce de la pimént la cer, treapta ei cea mai inalti fiind corul ingerilor, cu cele mai inalte tei ranguri ale lui. Aceasta scara patrunde pani {n intunericul dumnezeiese ee! mai adie, in timp ce treptele cele mai de jos jung pana in zona regnului lucrurilor neinsufletite. Plenitudinea luminii dumnezeiesti se revarsé prin toate treptele intermediare intr-o refractie diminuat’ si, in acelasi timp, inte-o perceptibilitate senzoriala crescdnda, nd insist asupra ideii ci in cultul divin se reflect’ unitatea Bisericii ceresti si piméntesti, Dionisie Areopagitul ma propune o noua perspectiva mistagogicd. Vechile anaforale euharistice (intre care si cele ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Hrisostom) exprimi si ele aceasta idee atunci cand fac trecerea de la Rugdiciunea teologicdi spre Trisaghionul serafimic.” De fapt, cAntarea acestui imn in Liturghie este mareati de constiinta unitatii dintre Biserica cereasca si cea pimantease’. Astfel, in introducerea anafo- ralei Sfintului Ioan Hrisostom, proistosul — si, prin el, intreaga comunitate prezentit ~ marturiseste: ,[...] Multumim Tie pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mainile noastre, desi inaintea Ta stau mii de arhangheli si zeci de mii de ingeri, heruvimi cu multi ochi siserafimi cu cate ase aripi care, indltandu-se zburdnd, eint& cfntarea de biruinté, strigand, las inaltind si grind: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot! Plin este cerul sipaméntul de marirea Ta. Osana intru cei de sus. Binecuvantat este Cel ce ‘finial DIONISIE AREOPAGITUL, Despre erarhia Biserioonsd Ill II, 12; trad. rom. p. 89-84 Ideea ci prin pirticiea de Agne} credinciosul se impartigeste cu Hristos intreg o gésim deja la Teodor al Mopsuestiel: Onli XVI (A doua despre Buhariste), 18-20; trad. rom. p. 887-BBB. ‘Pentru antecedentelelturgie vechi-testamentare ale Trisaghionul serafimie (Sanctus), cel, maf vechi fmm al Liturghiei cresine,insprat din viziunea profetuli Isaia (6, 3), a 9 vedea A. BAUMSTARK, ,Trisagion und Qeduscha", in Jahrbuck flr Litrgiewissenschajt, 3 (1923), p. 18-32,‘Templulerestin in mistiea sacramental a Sfitilor Dionisie Arcopagital si Maxi. 235 vine intru numele Domnului. Osana intru cei de sus!” lar dup Trisaghionl serafimic, rugiciunea anaforalei continu astfel: ,Cu aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stapane, strighm si grdim: Sfant esti si preasfant, ‘Tu $i Unul-Nascut Fiul Tau si Dubul Tau Cel sfant. Sfant esti si Preasfant sislava Ta este plind de mretie [...]". Aceeasi formulare a ideii ed in cultul divin se reflect unitatea Bisericii ceresti si paméntesti o gisim si in anafo- raua Sfantului Vasile cel Mare. Potrivit principiului c& Liturghia este o reprezentare in imagini iconice a operei de mintuite, $féntul Ioan Hrisostom si Teodor al Mopsuestiei au {nvijat c& ingerii sunt de fat la actul celebrarii ei, Dionisie Areopagitul pune fnsa accente noi in acest sens, ingerii primind in mistica sa functia esen- ri intre universul spiritual inaecesibil al lui Dumnezeu $i creatia materiala. ingerii cei mai de sus stau in jurul tronului Dumnezeirit einefiind slujitori ai oamenilor. Acestei trepte a ierarhiei ingeresti, cea mai inalt&, ii apartin Serafimii, Heruvimii gi Tronurile. Ingerii treptei urma- toare - Domniile, Puterile si Stapéniile ~ stau deja mai aproape de oameni, in timp ce Principatele, Arhangheli si fngerii constituie treapta cea mai de jos a ierarhiei ceresti. Spiritele ceresti mijlocese intre Dumnezeu si om fara ‘si depiigeasca limitele treptei c&reia fi apartin, rangurile supreme ale sera fimilor si heruvimilor neavand inspre lume nici o relatie directa, ci numal una de mijlocire. Fiindca arhanghelii stau intr-o relatie mai apropiat& ou oamenii, in sistemnul ierarhiilor dionisiene ei sunt randuiti pe o treapti infe- rioara si nesemnificativa. in conceptia teologica a lui Dionisie Areopagitul, ceea ce se celebreazaila ‘un nivel pur spiritual in lumea ingerilor se repetit in viafa Bisericii prin mijlo- cirea simbolurilor gi imaginilor, adic in forme care oglindese si in acelasi timp ascund tainele ceresti. Asa cum ieoana ascunde prototipul, dar‘in acelasi timp mijloceste accesul vederii duhovnicesti la prezenta lui tainted, tot asa, actele cultului crestin oglindese mijlocirea ierarhic& cereasc’. Ierarhiet ceresti {i eorespunde ierarhia bisericeasci. Trebuie precizat cd in sistemul teologic dionisian, notiunea de ierarhie nu desemneazk doar slujirea preoteasct, pe care se pune un accent cu totul special, ci modul mijlociri ierarhice in toata complexitatea lui, indeoscbi in ceea ce priveste celebrarea tainelor credintei. in consecint, totul in Liturghia euharisticd descrist si interpretatd de cltre Dionisie, si nu doar actele ei speciale, ca la Sfantul Chiril al Terusalimului (315-386), confine o semnificatie mai adnc’, de naturé mistie’. Desigur, actele Liturghiei sunt spiritualizate, ins& niciodata astfel ineat s& devin’ practic imutile, ca in mistica intelectualist’ a lui Evagrie Ponticul (346-399), ci in asa fel ineat dobandesc dimensiuni mai profunde, mai tainice. De fapt, hotiratoare pentru Dionisie este unitatea interioara intre aspectul practic al riturilor gi continutul lor harismatic cel mai profund.236 Tow Bre Modul in care Sfantul Dionisie intelege lumea gi cultul Biserici si-a gisit ‘o expresie arhitectonici fascinanti in edificiul catedralei Aghia Sofia de la Constantinopol, ctitoriti de cXtre imparatul Iustinian I intre anii 532 $1537. intr-o descriere a acestei capodopere a arhitecturii liturgice cresting, pe care ne-o ofer’ istoricul Procopius de Cezareea (sec. VI), deosebit de importante sunt afirmatiile despre cupola ce pare a fi atdmnati de cer, ca si cele despre spetrecerea” lui Dumnezew in aceast’ ,casi” mireaf a prezentei Sale: ‘uriaga cupold emisferici, minunat& pentru privire [...], pare c& nu se spr: Jind deloc pe un fundament solid, ci cX atarna de cer cao sfer’ aurie pentru ‘a acoperi spatiul[...’s»[-»] ednd intra cineva in aceasti biserie’ si se roage, injelege dintr-o dati c& aceast oper n-a fost dusa la o atare desivarsire printr-o mani omenease’ sau (printr-o] stiin{& a omului, ci prin vointa lui Dumnezeu, Mintea i se inalt la Dumnezeu gi [..] simte e& El nu poate fi departe, ci iubeste si petreac’ in acest loc, pe care Si l-a ales”. Deosebit de important pentru intelegerea misticii sacramentale a lui Dionisie Areopagitul este si iluminatia celebrei catedrale. Principiul ilumina- fiei diume a fost acela de a Lisa ca lumina si patrunda in mod direct numai in zona cupolei,a boltilor siin absida AHaralui, intruedt aceasti zon’ inchi- puie cerul. in acelasi timp, intreaga zon a spatiului de jos primeste doar 0 lumina indirect, reflectati de sus, adicd ,mijlociti ierarhic”, cum ar spune ‘Sfantul Dionisie. luminatia nocturn’ a fost gandit’ in aga fel incdt s& oglin- deased cerul instelat, Potrivit mirturiei poetului bizantin Pavel Silentiarius (.Ticutul’), care a tr8it in epoca imparatului Tustinian, candelabrele atarnau in mijlocul naosului in cercuri concentrice, reprezentind astfel imaginea cosmosului nocturn, in timp ce in timpul zilei Aghia Sofia se lumina ea {nsigi ca dintr-o surst proprie, ca din insusi soarele Intelepciunii dumne- zeiesti. Mareata ,casa a lui Dumnezeu” din capitala imperial a fost proiec- tat ca o icoand vazuta a cerului nevazut si prin faptul c& centrul cupolei, in care la origine se afla o cruce gem, iar mai tarziu chipul Pantocratorului, este intunecat, ins& lumina il cuprinde ca si cum ar izvori din acest centru sin acelasi timp s-ar pierde intr-un ,intuneric supraluminos”, ca in mistica dionisiana, unde lumina suprastralucitoare gi, deci, impereeptibil’, a lui Dumnezeu se comunic’ in afar’ numai printr-o mediere ierarhica. Este clar ci impresionantele forme arhitecturale gi frumusetea dema- terializatiia Aghiei Sofia sunt expresia deliberata a unui cult divin infeles ca eshatologie actualizat®. De altfel, un tropar al Nascitoarei de Dumnezeu ce se cfnti la Utreniile din timpul Postului Mare exprima cat se poate de limpede {nfelegerea eshatologici a ,casei lui Dumnezeu” sia celebrarilor liturgice care se slivargese in incinta ei: ,In biserica slavei tale stand, in cer ni se pare asta, ‘Cita la K. Ch FELMY, De la Cina de Taind la Durmnezoiasea Liturghie a Biseriii Ortodoxe, trad. rom. p. 1.‘Templul erestinin mistca sacramentald a Sfnjlor Dionisie Areopagitul si Maxim... 297 Niselitoare de Dumnezeu [.... Caracterul profund eshatologie al Liturghiei si, implicit, al templului crestin, este admirabil oglindit si in tradifia isto- ric despre soli pe care eneazul Vladimir al Kievului (980-1015) i-a trimis si caute cea mai potrivitd formula de increstinare: ,Ne-am dus apoila greci {la bizantini], iar ei ne-au dus acolo unde fl stivese pe Dumnezeul lor [la Aghia Sofia] si nu mai stiam dact eram in cer sau pe pamént, deoarece pe pimant nu exist o asemenea priveliste si nici o asemenea frumusete, $i noi nu mai tim si deseriem. Stim doar cd acolo silisluioste Dumnezeu printre coameni” Evident, in troparul amintit si in m&rturia delegatiei marelui eneaa rus este vorba nu numai de frumusejea inefabili a cultului crestin, ci side frumusejea ,casei lui Dumnezeu”; o frumusete nelumease’, ee nu poate fi descrisi in cuvinte, Adie o framusefe ,ascetici”, dematerializat’, suprasensibil8, si nicidecum una opulent’, apis&toare, ce tine mai mult de slava degartt a lumii decdt de ,podoaba casei lui Dumnezeu” ** ‘Am spus mai devreme ci scrierile Sfantului Dionisie Areopagitul repre- zinti un capitol important al cristalizivii ¢i afirmarii teologiei templului crestin, Aceasta in sensul c, in mistica dionisian’, edificiul de cult nu mai este conceput doar ca incinti necesari pentru intrunirea Synaxei, ci primeste o functie sacramentala si simbolic’ evidenta. in acelasi timp, idealul vizi- unii mistice a Sfantului Dionisie nu este ureugul solitar al unui ,initiat” citre Dumnezeu, ci iniltarea sacerdotului, impreunk cu intreaga Synaxi euharistied, la dumnezeiescul Altar. Fapt pentru care, celebrarea euharis- tick descrisd in tratatul Despre Ierarhia Bisericeascdtincepe eu procesiunea tinaierii, care porneste de la Altar pentru a cuprinde intreaga biseric& si pentru a reveni apoi la punctul de plecare: ,.erarhul, dupa ce a sivargit 0 sfant& rugiciune la dumnezeiescul Altar, inconjoar’ toatd ineXperea sfain- ‘tului locas. Apoi, intoredndu-se iarisi la dumnezeieseul Altar, ineepe sfanta cAntare a psalmilor, impreuna cu el cantand sfintele cuvinte ale psalmilor tot clerul bisericese” * Parintele Alexander Golitzin, unul dintre cei mai invitati exegeti ai Corpusului Areopagitie;* considers c& tratatul Despre lerarhia Bisericeased are caracterul unui ,manual pentru celebrant” sau al unei ,enciclopedii” a dimensiunilor teologice pe care le implick drama sacr& a Synaxei eubatis- ‘Citat la Dimitri OBOLENSKY, Un commonwealth medieval: Bizanful, trad. rom. C. Dumitru, it. Corint, Bucuresti, 2002, 235. Cf. Ch FELMY, De la Cina de Tatndt la Dumnezeiasca Liturghie a BisericiiOrtodoxe, trad. om. ps 137-143 © 9fintul DIONISIE AREOPAGITUL, Despre levarhia Biserieascl II, II; trad. rom. p.78. +A sevedea studiul si savant Bt intrabo ad altare Dei. The Mystagogiaof Dionysius Areopagita, ‘with Special Reference tots Predecessorsin the Eastern Christian Tradition (Analeta Vatadon 459), Tesalonie, 1994. Referitorl dimensiunealturgicl a teologielscrietlordionisiene fc trimi- tere la monografa pirintelui A. LOUTH, Dionisie Areopagitl.O introdueere, p. 63-65.238 Tow Bresw tice in calitatea ei de centru liturgic al unui cosmos liturgie. Acest tratat are © pozitie centrali in cadrul universului dionisian, ficeare dintre ierarhiile cerest si bisericesti actualizandu-si vocatia propre in celebrarea liturgict ce graviteaz’ in jurul Altarului, Pe dumnezeiescn! Altar stau Sfintele Seripturi si Darurile euharistice care, prin intermediul ierarhului chemat sa propova- duiascd Evanghelia si si celebreze Tainele, actualizeaz’ prezenta hui Tisus ~ ,atotdumnezeiescul nostru Altar”.° Altarul euharistic, amplasat in spatiul sacru de dincolo de valurile care-I protejeaza si totodata ii scot in evident importanta, este simbolul Divinititii apofatice, eu Care se uneste mai intai umanitatea lui Hristos, apoi Trupul Siu sacramental-liturgic care este Biserica si in sfargit,fiecare credincios in parte. Ca semn vizibil al intrupaii Logosului divin gal indumnezeis in dubla migeare a iubirii hui Dumnezen coborand inspre om sia jubirii omulni ureénd catre Dumnezeu -, si toto- dati ca punct de convergent apofatica intre necreat si creat, inteligibil si mai presus de minte, ingerese si uman, spiritual si material, Altarul euha~ ristic reveleazi semnificatia ultima a cosmosului, a Biserici sia sufletului, depisind astfel falsele alternative de tipul sacramental ~ harismatic, insti- tufional ~ mistic, supralicitate adeseori in discutiile despre modul coneret al asumatii viefié in Hristos la nivelul triirii personale si comunitare. Terarhiile sistemului teologie dionisian, de a ciror intelegere va depinde in bunk masura gi infelegerea tainei templului crestin, sunt o icoand vie a unei cosmologii sia unei antropologii mistagogice, avand un caracter profund hristologic. Altfel spus, ele sunt expresia unei hristologii generalizate, avand vocatia de a oficia o grandioasi ,liturghie cosmica”. Asadar, aceste ierarhii au o funetie esentialliturgicd si mistic8, nieidecum una juridies, aga cum, din nefericire, sa injeles adeseor in istoria crestinitapi. Idea unei functii juridice a ierathici bisericesti, contrara spiritului Evangheliei,s-a fixat atat de pregnant in mentalitatea modern& ineat termenul de ,ierarhie” a fost deviat intr-un sens aproape exclusiv birocratic. {in mistica sacramental a Sfintului Dionisie, vocatia ierarhiei biseri- cesti este acoea dea mijloci purificarea, iluminarea gi destvarsirea membrilor Synaxei euharistice in vederea intririiacesteia ,lajertfelnical lui Dumnezeu” (cf. Psalmul 42, 4), situat deopotriva in ineinta templului material si in adancul sufletului credincios, conform perspectivei liturgice pe care ne-o 'Sfintal DIONISIE AREOPAGITUL, Despre lerarhia Bisericease 1, Il 12; tad, rom. p. 88. ‘Intregul Corpus Areopagiti, incepind cu tratatul Despre Jerarhia Cereascd,continviind cu Despre lerarhia Bisricease gi Despre Numele Divine gf incheindy-se cu Despre Teologia Misted, ‘poate fi coneentrat in aozastd marturisie ce deschides de altminteri vechea Miss lating: Introtbo ‘ad altare De (,Intra-oi la altaral lui Dumnezea"; Psaimul,7) Cf. al. GOLITZIN, Mistagogia ~ ‘experienta lui Durnnezeu tn Ortodoxie, tea. ron. 1. lee, Eat. Desi, Sibi, 1998, p. 118-116,“Templulerestn in mistiea saeramentald« Sfntilor Dionsie Areopagitulsi Maxim... 239 ofer’ Epistola editre Burei (9-12) $i Apocalipsa.® Ca in viziunea dionisian’ jerarhia bisericeascd are o vocatie de naturd sacramental reiese chiar sila 0 citire mai putin atenti a textelor: ,lerarhia cea in chipul lui Dumnezeu este plind de sfinta dreptate si imparte in chip mantuitor, dupa vrednicia fiect- ruia, impirtisirea de cele dumnezeiesti corespunzitoare fieciruia, diru- ind-o eu sfinfenie la timpul cuvenit pe masura gi potriva lor”; ,lerarhia este [...]o sfintita randuiala si stiint& si lucrare asemanttoare, pe cat cu puting’, modelului dumnezeiese si indlfata spre imitarea lui Dumnezeu prin iluminaile date ei de la Dumnezeu pe masura ei. (..] lerarhia dest- ‘vargeste prin slujirea cea mai dumnezeiascd, potrivit ei, in mod armonios, chipul celor care participa la ecle sivarsite. Deci scopul ierarhiei este asem’- narea {ef. Matei 5, 48] si unirea cu Dumnezeu, pe eat e cu putinta, avan- du-L pe El drept caliuzitor in sfanta stiinf si lucrare.(..] Deci, cel ce spune ierarhie, numeste in general o anumit’ randuialt sfant, un chip al framu- setii dumnezeiesti, sdivarsind in sfintele trepte ierarhiee taina ilumindrii propri ei si ficdndu-se asemenea cipetenie’ i, pe eat ii este ingaduit. Cici desivarsirea fiecdruia din cei chemati in ierarhie consti in a fi fost indltat la imitarea lui Dumnezeu, pe misura lui. Lar ceea ce este mai dumnezeiese ca toate, cum spune Scriptura, este a fiimpreuni-lucrator al hui Dumnezeu [ck 1Corinteni 3, 9; 3 Joan 8] sia primi lucrarea dumnezeiascé, aritndu-o dupa putint, in sine, Astfel,fiinded rinduiala ierarhiei consta in a se curata unii gia curdta pe alfii sia se lumina unii gi a lumina pe afi, in a se desa- vargi unii gia desivarsi pe alfi,fiecdruia i se cuvine sd imite pe Dumnezeu in modal lui propriu’* ,Tinta comund a intregii ierarhii este iubirea sau apropierea de Dumnezeu si de cele dumnezeiesti, produsi prin sfintire in chip dumnezeiese si unitar; si, inainte de aceasta, deplina si neintoarsa despartire de toate cele contrare, de cunostinta fépturilor (a eelor ce sunt) ca fapturi, vederea si cunostinja adevarului sfant, impartisirea indumnezeit de desvarsirea unitari, hrinirea, pe cat este cu putint§, de vederea Unulul Insusi, Care hraneste spiritual si indumnezeieste pe tot ce tinde etre BI” intr-o vreme in care functia ierarhiei bisericesti se reduce aproape exclusiv la posesia i ,chivernisirea” unei puteri totalitare in interioral comunititit eclesiale, astfel de pasaje in care Dionisie Areopagitul defineste, in spiritul Evangheliei lui Hristos, adevaérata vocatie a .dumnezeiesculut ierarh” sunt de-o actualitate incontestabil&. ‘loan LICK je, Parintele Alerander, mistagogia i teoria marti uniter in teologia ortodoxt, studiuintrod ln: Al COLTTZIN, Mistagogia ~ experienjalul Dumnezein Ortodorie, trad. rom. p.B-19. ‘Sfantul DIONISIE ARKOPAGITUL, Despre lerarhia Bisericeasci I, I, 6 trad. rom. p. BO. Ibid, I, 2; trad. rom. p.19-20. id, 1,33 ad. rom. p.72.a Tow Bs Desigur, consecintele conceptiei dionisiene despre ierarhii sunt foarte importante pe plan eclesiologic. Astfel, daci se acordiio valoare obiectiva icrarhiei bisericest, sistemul dionisian poate duce la un fel de ,clericalism magic’. De altminteri, nu este lipsit de sens a ne intreba dact influenta mai ‘mult sau mai putin constienti a lui Dionisie Areopagitul n-a avut un anumit rol in dezvoltarea eclesiologiei apusene in epoca scolasticd si post-scolas- tied. Dac’, dimpotriva, se pistreaza sensul anagogic si initiator al ierarhi- ilor, existi riscul de a reduce lucririle sacramentale ale Bisericii la rolul de simple ,simboluri”, iar intre prezenta obiectiva a Harulai dumnezeiese si perfectiunea personalii a ,dumnezeiescului ierarh” nu mai este posibila nici o distinctie. Aceast& confuzie, care exprima tendinta specified a unui curent spiritual ce urc& pan’ la Evagrie Ponticul si Origen, a devenit deosebit de tentant& pentru anumite cercuri monahale bizantine. Astfel, Nichita Stithatul (sec. XI), un comentator al tratatelor areopagitice, va ajunge si afirme formal cX adevarat episcop” este cel care are ,cunoasterea” si este capabil s& initieze pe alfi in ea, si nu acela care ,a primit hirotonia episco- pala din partea oamenilor”.® Aceast tendint& extrem, care igi giseste un fundament incontestabil in curentul spiritualist ee coboard de la Origen la Evagrie Ponticul si la Dionisie Areopagital, a fost depasita, in epoci dife~ rite, de eitre Sfin{ii Maxim Marturisitorul si Grigorie Palama, printr-un efort de reintoarcere la conceptia hristocentrie’ a Harului dumnezeiese, a actelor sacramentale ale Bisericit sia sinergiei ca experienti a indumneze~ iri fiinfei umane prin conlucrarea cu energiile necreate ale Sfantului Duh. nsi aceasti reintoarcere la credina Biserieii va insemna gio intelegere ortodox’ a sistemul dionisian al ierarhiilor, care a fost limitat la domeniul teologiei naturale. intelegerea templului crestin in mistica Sfantului Dionisie Areopagitul este legatl si de interpretarea urcusului facut de cltre Moise pe Sinai pentru {ntalnirea cu Dumnezeu (ef, Iesirea 19, 3-25). Acest episod fundamental din istoria Revelatiei, care Ia preocupat att de mult si pe Sfantul Grigorie de Nyssa (35-395),""a devenit o imagine emblematicd in mistica dionisian’, » sfantul DIONISIS AREOPAGITUL, Despre ierarhie V, 32-43 COpuseule et Letres, p. 334-345: ‘Cf, John MEYENDORFF, Hristos in gdndirenerestind résdriteand, trad. rom, N. Buga, Edt. Institutului Biblic, Bucuresti, 1997, p. 118-119, CA scrierle dionisiene ridicdastel de probleme reiese din aceasth mértursire pe care pltintele Al Schmemann a ffeut-o cu un an naintea mori sale: J am cititJevarhia Bisericeasod a Ini Dionisie Pseudo-Areopagitul. Ce poste insemna aceasta in lnmea de astézi? Ce putea s8 insemne ea n lumea in caro fost serish? Ce inseamn’s sueeesulacesteia in Bizant? Decl am aplica istoriet Biserielt principiul de baz& al Evangheliei “ Sfantal MAXIM MARTURISITORUL, Mystagogia tra. rom. p15. voIbid, 2 trad rom. p. 1516.262 Toa Bue de deosebirile de scoala teologici sau de mentalitate cultural, realitatea simbolului liturgic se impune constiintei crestine ca un dat fundamental al Revelatiei si al eredinfei. Aceasta pentru cd simbolu] corespunde fri primor- Giale a omului, bipolaritati sale de fiint& trupease’ si spiritual, revelandu-i vocatia ultima: mantuirea a transfigurare si indumnezeire. Prin originile sale, simbolul liturgic este profund biblic, c2ea ce inseamna c& el reprezint’ ‘o cale de intelegere a Scripturii in spiritul ei, Simbolismul vietit in Hristos cuprinde intregul orizont de expresie al Bisericii, polivalenta gesturilor si lucriirilor sale harismatice, arta si limbajul ei liturgic. In ultima instant, simbolismaul cuprinde intreaga teologie crestin’, ale carei concepte sunt tot atatea simboluri si semne ale unei Realitii transcendente care se intrupeaz pentru noi oamenii si pentru a noastri mantuire”. Dacd temeiul simbo- ului liturgic fl constituie actul intruparii Logosului dumnezeiese in istoria Jumii, invierea si Schimbarea la Fata fi asigur acestuia libertatea gi dina- ‘mismul, iniljarea {i marcheaz’ limitele intr-o continua depasire de sine, Cincizecimea ii confera atat caracterul luntrie, cat si puterea de iradiere, iar Parusia dezvaluie judecata si innoirea tuturor luerurilor lumii prin focul purificator al ubirii si dreptitii dumnezeiesti, pentru a deveni ,cerul nou si paméntul nou” al veacului ce va si fie (Apocalipsa 21, 1). Pentru o mai bund infelegere a functiei simboluluiliturgic in dinamica voit in Hristos si, implicit, in mistica templului crestin, consider potrivit a eda un pasaj mai amplu din reflectia teologic& a pirintelui Al, Schmemann: Prin insugi sensul stu primar, «simbol» nu era sinonim cu «preinchipuire». Un simbol poate si nu «reprezinte» absolut nimic, adied si nu aibi nici o aseminare exterioari cu Iucrul al cirui simbol este. Istoria religiilor ne arat’ cd simbolul, cu cat este mai vechi, mai profund, mai «organic», cu atét mai putin vehiculeazs un astfel de caracter «figurativ», carei-ar rimane cu totul exterior. intr-adevar, functia lui primordiala nu este acea de a figura (ceea ce presupune absenta celui figurat), ci aceea de a revela sia face posibila participarea la ceea ce este revelat. Se poate spune despre simbol cd intre eli realitatea simbolizat nu exist’ atat o aseminare, eat o comunicare; de aceea el poate determina participarea. Prin urmare, deosebirea ~ iar aceasta este radicalai — intre acceptia veche si cea moderna este c%, in conformitate cuacesta din urmi, simbolul este reprezentarea sau semnul a ceva diferit, ce nu se giseste in mod real in acest semn (adica nu mai mult decdt fn cazul actorului eare nu este personajul pe care fl interpreteaz’, si nici apa nu este prezenti in simbolul H20), in timp ce, conform coneeptiei vechi, simbolul este manifestarea i prezenta a altceva, dar tocmai in aceast& calitate de altceva, adicd in calitatea de realitate care, in circumstantele date, nu se B, BOBRINSKOY, fmpartdsirea Sfintului Duh, trad. rom, p. 109-13,“Templulerestn in mistioa sacramental a Sfintilor Dionsie Areopagitu si Maxim. 263 poate revela altfel decat prin simbol. In ultima instant, aceasta inseamna totusi ca simbolul autentie este inseparabil de credintd. C&ci credinta este tocmnai «dovedirea lucrurilor nevzute> [Eurei 11, 1], adic& ea consti in a sti c& aceastii altd realitate exist, cd ea este distinctd de cea empiric’, dar ch este posibil si patrundem acolo, si ne impartisim de ea, c& ea este ens realissimus {realitatea cea mai reala). Prin urmare, dac& simbolul presu- pune credinta, atunci aceasta cere in mod necesar simbolul. Spre deose- bire de simpla pirere sau de opinia filosofic’, eredinta este tocmai comu- niune si sete de comuniune, intrupare gi sete de intrupare, de manifestare, de prezenta, de actiune a unei realit&ti asupra celeilalte. Tocmai acesta este simbolul, de la grecescul symballd, care inseamna eu reunese, eu fin impreund. Contrar alegoriei, semnului sau chiar sacramentului in «reductia» sa scolasticd, simbolul reuneste douti realititi, cea empiric& sau «vit», sicea spiritual sau «nevizut», dar nu le reuneste logic (cutare inseamna cutare), nici analogic (cutare reprezinta cutare), nici conform unei relatii cauzale (cutare este cauza a cutare), ci epifanic (de la grecescul epiphaneid, eu revelez). O realitate o deseoper’ pe alta, dar (iar acest fapt este capital) ‘numai in masura in care simbolul insugi este p&rtas realittii spirituale si este capabil sa o intrupeze. Cu alte cuvinte, in simbol totul descoperd realitatea spiritual si totul in el este necesar pentru descoperirea acesteia, ins nu intreaga realitate spiritual se reveleaza gi se intrupeaza in simbol. Simbolul este intotdeauna partial «cici noi in parte cunoastem siin parte profetim> (1 Corinteni 1g, 9). Prin natura sa, simbolul reuneste realititi incomensu- rabile, dintre care una rimane in raport cu cealaltd «absolut alta». Oriedt de real ar fi simbolul gioriedt de mult ar face posibili comunicarea cu reali- tatea spiritual’, functia lui nu este aceea de a ne potoli setea, ci, dimpotriva, dea o intensifica: «Di-ne now’ si ne impartasim cu Tine mai adevarat in situa cea netnserata a impiritiei Tale...» (Anaforaua eubaristicl). Functia simbolului nu este aceea de a sfinti o parte sau alta a «lumii acesteia>, a spafiului, a materiei san a timpului ei, ei a ne oferi o viziune sio cunoastere care sunt aspiratia gi setea spiritualizarii destvarsite, astfel ca «Dumnezeu si fie totul intru toate» (1 Corinteni 15, 28). Este oare necesar si demon- stim cd doar aceasta prim’ acceptie, ontologic’ gi epifanicd, a notiunii de simbol este aplicabili Liturghiei crestine? Si nu doar aplicabili, ci insepara- bil de aceasta. Intr-adevar, natura lui consta in a depisi dihotomia realului si «simboliculuiy ca ireal si in a face ca realitatea si fie perceputd inainte de toate ca implinirea simbolului, iar acesta ca implinirea realitSti. Liturghia ccrestin’ este simbolic& nn pentru eX ar cuprinde diverse prefigurari «simbo- lice», dintre care majoritatea sunt, de altfel, rodul imaginatiei comentato- rilor savanti si pe care ritul liturgic si actele sale nu le contin. Liturghia este simbolicd mai intai pentru e& lumea insdsi, creatie a lui Dumnezeu, este284 Town Bese simbolick, sacramental; apoi pentru ci in «aceasti lume» Biseriea are ca naturd si ea vocatie implinirea acestui simbol, intruparea lui ca ens realis- simus. Agadar, se poate spune despre simbol ci el reveleaza lumea, omul si tot ceea ce este creat ca fiind materia unui sacrament unic si universal”.** Evident, o astfel de viziune asupra simbolului crestin este esentiala si pentru infelegerea tainei ,casei lui Dumnezeu”. Dintr-o asemenea perspee- tiv -au intuit si marturisit natura si vocaia trimisii cneazulai Vladimir al Kievului: ,Ne-am dus apoi la greci {la bizantini iar ei ne-au dus acolo unde {lslavese pe Dumnezeul lor si nu mai stiam daca eram in cer sau pe pimant, deoarece pe pamant nu exist o asemenea priveliste si nici o asemenea frumusete, sinoi nu mai slim si o descriem. Stim doar ci acolo silisluieste Dumnezeu printre oameni”. Ecoul acestei infeleger simbolice a templului crestin este purtat peste veacuri side acest tropar consacrat Maicii Domnului Cum vom num biserica ta, Nasetitoare de Dumnezeu: liman duhovnicese, taiul hranei eelei ceresti, prieina [sursa, cauza, principiul] viet celei nesfair- site? CX toate bunatitile le ai, Roagi-te, dar [Nasedtoare de Dumnezeu], totdeauna lui Hristos, s& se mantuiasc& sufletele noastre!” “AL SCHMEMANN, L’Euchariste ~ Sacrement du Royaume, YMCA-PRESS/O.E.LL, Paris, 2985, 31-33 [ trad. rom. ct. p. 49-51.Trendy prow, musygsantyanasdun anes orruorg, jes VOSVEOMASIG VIREV UE audsoq TNLIOVAOTAY AISINOIA Hugs anu injeo yeseienemanie Eeeeseienemanie Eeeoa Sim state rs eae enansSoe rt a uns tbe Gras saletaa'es Poop msde 05 20> ae Sh oermane eot ciog“ata ‘ogenotanp 0 op ean 99 aion at aoe p's omctntiae Bo nati per puss naire) nace ee ‘contour is er loan un wean, se ponsn Biss ln eneyee err anit wed poavtnrersenrs Baierielaaanre sone‘boner sof aeend op an et reise me oc,°huee sow ot reapnepioen owes got aang epi Ho woncbater seams ‘Sudan Sete nnCfoseacery moet ren omen ng augesos ame onan mn,Perret ay moltoSFANTUL MAXIM MARTURISITORUL, MYSTAGOGIA COSMOSUL $1 SUFLETUL, CHIPURI ALE BISERICIL ‘CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUL PARINTE, TEOCTIST PATRIARHUL BISERICI ORTODOXE ROMANE, Inroducere,traducere, note si doua sth «4c Preotel profesor dr DUMITRU STANILOAE «a © EDFTURA INSTITUTULU! BIBLIC $1 DE MISIUNE, AL BISERICI ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 2000 MYSTAGOGIA care explica ce simbolizeaza cele ce se siivarsesc ‘in sfanta biserica in timpul Liturghiel! PRECUVANTARE Miaj aratat limpede, Preacinstite, prin experienta insasi, ‘cum ‘Se face int intelept. folosind ort i iar Meal invatat astfel cu fapta, in chip preafelept, cea ce ne da (spun adevaru. Nu Litfigne, Ra. ¢ 91. cok 657-718,10 ‘SrANTUL MAXI MARTURISTTORUL putere, doringa. Ci findca nu mam impartasit de harul care tidied pe cei vrednict ta o astfel de destoinicie si fiindea nu am nici puterea si nici obisnuinta dea infatisa asemenea Iucrur. Caci am o educatle simpla si sunt ci totul nei ‘maiestrite, care au farmecul numal in sunetul ‘mulfl se bucura mai ales de ele, marginindw-si pldcerea la auzut lor, chiar daca nu € in ele acieseort nimic vrednic de cinste in privinta adancimii. $i, ca'sa spun mal drept si mai adevarat, ‘ma temeam sa nu profanez prin saracia cuvantului meu Inaita descriere si intelegere a celor dumnezeiesti, pe care mia descoperit-o acel fericit barbat. Dar la urma, cedand fortel iubisi, care ¢ mal tare ca toate, ie bunavoie porunca, preferand, de dragul ascul- In ras pentru indrazneala si neinvatatura decat ‘a flu socotit de voi ca nu vreau sa vi ajut la tot binele, prin amanarea mea. Am aruncat deci grija pentru felul de-a spuine Iicrunile asupra tui Dumnezeu, care singur face minuni: "Cact I da om stramtoare le d sdrac, lar pe cel idea din cuget patimilor pe deprinderea in el; sau, dlmpotriva, pe cel st legea trupulul si de Incerce aceleasi lucruri ca el cel ce hlel niet poate cuprinde sau Infelege pe acela, sat sa infat seze ca ale sale talnele aratate numai de acela prin Duh) mvsracoain n ‘Vom infatisa numat atatea cate au fost lasate de acela, ca uso 2 tei fit ca puterea fecal, lamina ce altage Taine pe upint de or cast, casa i rmana fara oeupatle cl de dupa ota treme wel de acum Cat afl or band! aceainjelgeresphituaa ca plata pent cra in Mia cea dunowceasca, accea cate. Te inloarcadinaul Uhubonnicese 9! mpartese frat fa inceput de el lean pin i poruncl \Spume toate cele descopeite de acl batran in chip tan nil eee spe, cum au fost Ieese ate deo. Cac acl, pe lang ca era fost st dascal a ‘stencala inde se tacuse slobod de timaye, aves inten rajunea tamactloare ntocmal a celor vanute de mite, ne ‘ind impiedicata de nici © pata a patimitor, asemenea uncl ‘de aceea putand s poarte si Spirtuae se aro carat In Finaute dae prin mifocvea cuvantun. Fu vol nati muna ots fe Inteled. in chip mai bot “ | gecat hana de sus, potivt cu puterea ce pile Shu prowtlentat chiar daca Cel ce da harut st nvata este stotinte Cact a cere lucturtegale cela cel ecgal In vitute at curostinta int pare cd mu e depart ce ceea ee fac cece