Procesorul (CPU) este unitatea centrala de prelucrare a informatiei, fiind practic creierul calculatorului.

Procesoarele au avut o evolutie impresionanta de-a lungul timpului, acestea suferind schimbari drastice
din toate punctele de vedere. Acest articol isi propune sa parcurga etapele importante din istoria
procesoarelor.
Termenul procesor este folosit in industria calculatoarelor cel putin inca de la inceputul anilor 60. De
atunci forma, implementarea s-a schimbat radical, insa rolul si functionarea de baza raman in mare parte
aceleasi.

Inaintea procesoarelor
Primele calculatoare, de exemplu ca ENIAC, erau niste aparate electromecanice uriase, foarte diferite de
calculatoarele pe care le cunoastem azi, cu o constructie fundamental diferita, ele fiind concepute doar
pentru o singura atributie specifica. Pe aceste calculatoare nu rulau programe iar pentru a le atribui un alt
task acestea trebuiau reconfigurate fizic, motiv din care nici nu aveau componente pe care le putem
identifica drept procesoare.

Primele procesoare
In anii 40 s-a concretizat planul a unui calculator care poate sa efectueze instructiuni sau operatiuni de
mai multe tipuri. Prin combinarea acestor operatiuni se puteau creea programe, aceasta reprezentand un
pas important in fata in industria tehnologiei de calcul si marca inceputul pentru istoria procesoarelor.
Procesoarele de atunci erau concepute special pentru fiecare calculator in parte, calculatoare, care de
multe ori aveau scop unic si erau construite din tuburi vidate si releuri electrice. Desigur, aceasta
tehnologie avea limite evidente, cum ar fi dimensiunile fizice foarte mari si fiabilitatea foarte slaba.

Procesoarele tranzistorizate
Primul pas major in istoria procesoarelor a fost aparitia tranzistoarelor la inceputul anilor 1950. Cu
aceasta inovatie anii 50-60 au adus procesoare tranzistorizate mult mai complexe si fiabile. Totodata in
aceasta perioada a aparut si metoda de a construi procesoarele pe circuite integrate, iar cu evolutia
microelectronicii procesoarele deveneau din ce in ce mai mici si mai performante.
Insa anii 70 au schimbat metodele de implementare a procesoarelor pentru totdeauna, cu aparitia
microprocesoarelor. Odata cu aparitia primului microprocesor disponibil comercial, Intel 4004 si primului
microprocesor utilizat pe scala larga, Intel 8080, aceasta tehnologie a devenit dominanta pe piata si
industrie in general.
Aceasta inovatie a dus la posibilitatea dezvoltarii calculatorul personal si este o etapa foarte importanta in
istoria procesoarelor. Aceste procesoare timpurii aveau capacitati foarte modeste in comparatie cu ceea
ce suntem obisnuiti astazi. Intel 4004 avea 740 kHz si 4 biti cu 2300 de tranzistoare. Intel 8080 avea deja
2 MHz, 8 biti si 6000 de tranzistoare. Astazi procesoarele care lucreaza in calculatoarele noastre de
acasa sunt exponential mai bune, din toate punctele de vedere. De exemplu, un procesor obisnuit cu
doua nuclee dispune de aproximativ 3.00 GHz frecventa, functioneaza pe 64 de biti, si are 291 milioane
de tranzistoare. Aceasta comparatie de altfel confirma legea lui Moore.

Viitorul procesoarelor
Gordon E. Moore, co-fondatorul companiei Intel, in 1965 a publicat observatia lui, care descrie o tendinta
pe termen lung in industria tehnologiei de calcul. El a prezis ca numarul de tranzistoare plasate pe
circuitele integrate se vor dubla in aproximativ fiecare doi ani. Aceasta aproximatie s-a dovedit a fi corecta
si este deseori amintita in aceasta industrie, ceea ce inseamna ca daca acum cele mai performante
procesoare au aproximativ 1-2 milarde de tranzistoare (Intel Core i7 Sandy Bridge-EP-8 are 2.27 miliarde
si 8 nuclee) in scurt timp vom avea performanta dubla.