Este tainicul loc ce se umple de dor, i de vise cereti, coborte n noi, Ca s nu ne rmnem prea singuri i goi. ntre noapte i zi ne rmne un vis, Pe care-l vom vedea ca fiind paradis, Vis ce ne-a ridicat, poate-a i cobort, Cci frumosul real nu triete-n trecut. ntre-a fi i-a putea, este numai un pas, Este clipa trecut i timpul rmas, Este viaa, i zborul, i visul frumos, Este dorul de-arip, i-un gnd omenos.
ntre cer i pmnt este omul din noi,
Dobort de tristei, sufocat de nevoi, Sau cu ochiul su trist aruncat ctre cer, Cu un gnd trector: De ce visele pier? Nici un vis n-a pierit, cci ele sunt n noi, De le ducem pe umeri sau le ducem n doi. Ele sunt ce va fi, de vom vrea s le dm Bucurie de via i s le fecundm. ntre noapte i zi e sla de crepuscul, Unde mintea ascunde adevrul, majuscul, C trirea ncepe cnd din somn ne trezim, Apoi cretem, muncim i crri netezim. ntre noapte i zi este via i trai, Unde nu este iad, cci noi suntem n rai. Raiul este n noi, cei cu suflet nebun, Care credem n via i ducem un drum. ntre-a fi i-a putea nu mai e nici un pas, Tot ce-a fost, am fcut i nimic n-a rmas, Doar gndim i pe dat gndul s-a-nfptuit, Fr gind de ce-o fi, fr timp de privit. Noi suntem i putem tot ce gndul ar vrea, Nu exist-adstare, i nici de s-o putea. Cci, de sufletul cere, musai s mplinim, n a sa-ntmpinare cu drag s i venim.