STRESSUL PSIHIC

Stress reprezint sindromul de adaptare pe care individul l realizeaz n urma agresiunilor mediului;
ansamblu care cuprinde ncordare, tensiune, constrngere, for, solicitare, tensiune.
Paul Frasse definete stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care
nu-i gsesc soluia pe moment. Mihai Golu definete stresul psihic ca stare de tensiune, ncordare sau
disconfort, determinat de ageni afectogeni cu semnificaie negativ, stare de frustrare (reprimare) a
unor trebuine, dorine sau aspiraii.
Situaii generatoare de stres psihic:

existena unor circumstane neobinuite pentru individ care l surprind pe acesta nepregtit pentru a
le face fa.

semnificaia unui eveniment.

angajarea individului ntr-o aciune sau relaie exagerat.

particularitile contextului social.

lipsa condiiilor interne.

modul subiectiv de a percepe solicitrile mediului.

subsolicitare / suprasolicitare.

situaiile conflictuale existente n familie, profesie sau la nivel intelectual.

criza de timp.

izolarea.

apariia unui obstacol fizic sau psihic n calea unui scop care duce la frustrare.

situaii perturbatoare cauzate de ageni fizici (zgomote, vibraii, fluctuaii de temperatur).

Exist dou forme speciale de stres (Selye): distress i eustress. Distress-ul implic toate tipurile de stres
enumerate (stresul obinuit). Eustress-ul este starea de stres special care este validat prin anumite reacii
endocrine specifice. Se difereniaz de distress prin:

natura agenilor stresori (eustress stimuli plcui ai ambianei, tririle plcute ale individului).

consecinele aciunii agenilor stresori care de cele mai multe ori sunt plcute.

n plus fa de distress, eustress-ul are implic i stres fizic.

Parametrii de aciune ai unui agent stresor: intensitate, durat, repetabilitate, noutate i bruschee.
Asupra individului acioneaz constelaii de ageni stresani. Clasificarea agenilor stresori:

n funcie de numrul lor, ei sunt: unici i multiplii.

n funcie de asociere, ei sunt: conglomerai i configurai.

n funcie de dominana aciunii, ei sunt: principali i secundari.

n funcie de numrul indivizilor afectai, ei sunt: ageni stresori cu semnificaie strict individual,
colectiv i general.

n funcie de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoi etc), chimici, biologici, psihologici.

Copingul desemneaz un efort cognitiv i comportamental de a reduce, stpni sau tolera solicitrile
interne sau externe care depesc resursele personale (Lazarus i Folkman, ibid.).
Unii autori (Miller, 1987, Carver i colab., 1989, etc.) concep copingul ca pe o predispoziie stabil, sau ca
pe o trstur de personalitate. Alii (Lazarus i Folkman, 1984, Miclea, 1997, Bban, 1998) l vd ca pe
un proces evolutiv , inclusiv n plan ontogenetic.Cea de-a 2-a variant este cea care ctig vizibil teren
astzi, inclusiv pentru c susine mai bine flexibilitatea.

Se delimiteaz o clasificare clasic (Lazarus i colab., 1984, 1987) n coping centrat pe problem i
coping centrat pe emoie.
Prima variant, numit i coping direct, este direcionat pe analiza, rezolvarea, sau, dac nu este posibil,
minimalizarea situaiei stressante.Ea ar cuprinde , n principal, strategiile de acceptare a confruntrii cu
agentul stressor.
Cea de-a 2-a (coping indirect) se centreaz pe persoan, pe (in)capacitatea ei de a face fa stressului, i
cuprinde inclusiv modaliti paleative sau de autonelare, prin care o confruntare decisiv cu agentul
stressor este adesea amnat sine die sau chiar nu are loc.

Ali autori concep copingul ntr-o manier mult mai neomogen, n esen multifactorial. Spre exemplu,
Stone i Neale (1984) l vd ca fiind determinat de 8 factori (catharsis, suport social, acceptare, aciune
direct, distragere, redefinirea situaiei, relaxare, sentimente religioase), i nii Folkman i Lazarus
procedeaz, n 1985, la o diversificare a structurii copingului (8 factori : confruntare, distanare,
autocontrol, cutarea suportului social, asumarea responsabilitii, evadare-evitare, planificarea
rezolvrii problemei, reevaluare pozitiv).
Revenind la clasificarea iniial, s remarcm inter-relaia ntre cele dou tipuri de coping, ele susinndu-se
i potenndu-se reciproc : copingul centrat pe emoie creaz condiiile pentru soluionarea n condiii mai
bune a problemei (tensiunea ergic scade), iar copingul centrat pe problem reduce distressul emoional,
printr-o evaluare mai realist, decentrat de sentimentul neputinei.
COMPARAREA MECANISMELOR DE COPING CU CELE DEFENSIVE
(A.Bban,1998)

MECANISME DE COPING
-procese (sub)contiente

MECANISME DEFENSIVE
-procese incontiente ;

-produse n contact cu realitatea ;

-produse la interfaa ego-id ;

-permit confruntarea cu realitatea ;

-distorsioneaz (mai mult dect cele de coping)

realitatea ;

-implic scop i perspectiv (sunt orientate -orientate predominant spre trecut;

spre prezent i/sau viitor);
-au (necesit) flexibilitate ;
-permit exprimarea afectiv ;

-implic automatisme, sunt rigide ;

-preced sau succed reaciei de stress;

-blocheaz exprimarea afectiv ;

-sunt orientate spre interior sau exterior;

-sunt procese post-afective ;

-au eficien situaional.

-orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale
interne ;
-au organizare ierarhic : mature vs. imature.
Factori de protectie la stress modereaza relatia intre elementul stressor si consecintele lui => starea de
sanatate este protejata:

autoeficacitatea

locus de control intern

robustetea

sentimentul de coerenta

stima de sine

optimismul

1.

Autoeficacitatea

Def : convingerea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si
motivationale in vederea indeplinirii cu succes a sarcinilor sale. => teoria social-cognitiva.
Nivelul autoeficacitatii deriva din 2 surse principale:

Experiente proprii

Date preluate de la altii => autoeficacitatea este conditionata cultural

Autoeficacitatea este in stransa legatura cu stabilirea idealurilor si atingerea lor =>

Autoeficacitate crescuta -> incredere in propriile forte + atribuirea insuccesului => coping activ,
centrat pe rezolvarea problemei => adopta comportamente sanogene

Autoeficacitate scazuta -> insuccesul ca rezultat al lipsei lor de valoare => coping pasiv -> centrat
pe emotie => anxietate, depresie, atac de panica => afecteaza calitatea vietii => adopta
comportamente nocive

2.

Locusul de control intern

Doua forme de explicare a realitatii :

Implicarea propriilor forte si asumarea propriei responsabilitati -> locus de control

intern -> mai responsabile => comportamente sanogenetice + complianta la tratament;
Barbati>femei; Tineri> batrani; Intelectuali>neintelectuali

Bazata pe intamplare, destin, soarta -> locus de control extern => Predispusi la
boala, anxietatem depresie, insatisfactie.

3.

Robustetea

Calitatea de a rezista unui stress, unei presiuni psihice sau unor schimbari, in ciuda dificultatilor.
Principalele componente ale robustetii:

Locus de control intern => pot controla evenimentele

Implicarea, angajarea si persistenta in vederea indeplinirii sarcinii

Perceperea schimbarilor de viata ca pe provocari si nu fatalitati

Conceptul -> teoria psihologiei existentiale => pt a oferi satisfactie controlul se bazeaza pe o analiza
obiectiva a resurselor pe care le adapteaza in functie de situatie
Asociata cu o dispozitie in general pozitiva -> priveste partile bune.
4.

Sentimentul de coerenta

Stimuli externi/interni cu care se confrunta sunt explicabili si predictibili

Au resurse de a face fata stimulilor

Solicitarile au sens si scop => exista o justificare

Caracteristica ce exprima modul de a percepe, judeca si interpreta lumea => cognitiva.

Se formeaza in copilarie si adolescenta si se stabilizeaza in jurul varstei de 30 ani.
Factori ce pot modeva coerenta:

Experientele traite

Dificultatea sarcinilor efectuate

Participarea la decizii

Coerenta are 3 caracteristici:

Comprehensiunea posibilitatea de a intelege situatie prin care trece si de a-i atribui un scop =>
informatia apare la nivel cognitiv mai clara, structurata, consistenta

Controlul capacitatea de a gasi resurse interne/externe resurse fizice, psihice, personale, suport
social => evita sentimente negative de tipul victima a destinului.

5.

Scopul perceptia unei finalitati necesare sau dorite => elementul motivational
Stima de sine 3 componente in echilibru:

Iubirea de sine rol important in acceptarea esecurilor => previne aparitia depresiei

Conceptia despre sine modul in care ne percepem propriile caracteristici fizice, cognitive,
emotionale, sociale, spirituale. => subiectiva; difera fata de conceptia altora despre propria persoana;
este modelata in primii ani de viata.

Increderea in sine credinta unui individ ca poate actiona intr-o maniera adecvata intr-o situatie
data. => modelata din primii ani de viata; influentata de evenimente pozitive si negative.

Lipsa de echilibru => personalitati dizarmonice -> dependentul iubirea de sine nu este sustinuta de
increderea in sine.
Stima de sine scazuta => motivatie scazuta + evitare + agresivitate defensiva + rezistenta la schimbare
Stima de sine prea mare (paranoid, tip comportamental A) -> neasumarea schimbarilor in stilul de viata +
sensibilitate/ostilitate la remarci negative.

6.

Optimismul

Def: tendinta generala, relativ stabila de a avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si experientelor
vietii
Tine de capacitatea de a percepe binele + increderea in sine + bucuria de a trai.
Unii cercetatori considera ca pesimismul si optimismul se transmit genetic.
Optimism comparativ mecanism de aparare -> distorsioneaza situatiile in favoarea lor, pt a vedea
propriul viitor mai bun decat al altora
Optimism nefondat forma extrema a optimismului comparativ => comportament pasiv, incapatanare,
noncomplianta terapeutica.