Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Home
Dr.Veronica Gusita
Dr.Claudiu Gusita
Cabinet
Link
Contact
Cursuri online
http://gusita.eu/index.php?option=com_content&id=74&Itemid=53[04.02.2016 00:36:52]
387
Clasificarea leziunilor prin impingement subacromial a fost realizata de NEER(1983) pentru a imbunatati intelegerea
sindromului ,diagnosticul si tratamentul. Exista 3 stadii ale sindromului de impingement.
Stadiul I este reprezentat de edem, inflamatie si hemoragie.Exista mai putin spatiu in regiunea subacromiala pentru tendoanele
coafei rotatorilor.Bursa subacromiala este iritata, mai putin complianta si creste frictiunea in spatiul subacromial.Acest stadiu
apare de obicei la atletii tineri ,sub 25ani.Modificarile sunt complet reversibile si raspund bine la repaus si la evitarea miscarilor
iritative .Nu exista modificari radiologice la nivelul osului sau tesuturilor moi din jurul articulatiei umarului.
Stadiul II este reprezentat de fibroza si tendinita ,modificari care devin cronice si sunt secundare episoadelor repetate de
impingement. Stadiul II apare la indivizi activi mai in varsta, intre 25-40 ani. Bursa nu este numai iritata, ci devine mai groasa si
fibroasa, cu scaderea compliantei. Exista iritatie, fibroza si posibila disocierea fibrelor in coafa rotatorie, la nivel superficial.
Aceste leziuni nu sunt complet reversibile si lasa sechele. Si in acest stadiu nu exista modificari radiologice evidente in
majoritatea cazurilor. Uneori pot apare scleroza, formarea de mici excrescente la nivelul marii tuberozitati. Repausul si
tratamentul conservator nu sunt atat de eficiente in acest stadiu. Studii recente (ELLMAN 1988) indica faptul ca bursectomia si
acromioplastia artroscopica pot fi folositoare in tratamentul acestor leziuni.
Stadiul III este caracterizat de formarea de osteofite, excrescente si rupturi la nivelul tendoanelor coafei rotatorilor. Acest stadiu
apare frecvent dupa 40 ani. Rupturile pot fi partiale sau pe toata grosimea, extinzandu-se in articulatia gleno-humerala.
Rupturile partiale sunt de obicei superficiale.
Modificarile osoase sunt reprezentate de excrescente ale marii tuberozitati, ca si de osteofite anterioare de tractiune la nivelul
ligamentului coraco-acromial. Aceste modificari sunt precoce. Ulterior, apar osteofite pe suprafata inferioara a articulatiei
acromioclaviculare (pe fetele acromiala si claviculara), ca si pe suprafata inferioara a acromionului anterior. Tratamentul
chirurgical este de obicei necesar si include decompresia prin acromioplastie anterioara cu repararea coafei rotatorilor, daca
este cazul.
Pacientii tineri prezinta leziuni de stadiul I si II(BIGLIANI 1987), iar cei varstnici leziuni de stadiul III. Oricum, varsta pacientului
nu se coreleaza intotdeauna cu stadiul impingementului. De exemplu, un pacient de 45 ani, cu un singur episod de durere
secundara impingementului poate avea o leziune de stadiul I. De asemenea, o leziune de stadiul II poate aparea la un pacient
sub 25 ani daca exista episoade repetate de impingement. In trecut au existat confuzii deoarece se credea ca varsta si stadiul
impingementului trebuie sa corespunda. Limitele de varsta in cazul sindromului de impingement sunt arbitrare.
JOBE (1983) a clasificat sindromul de impingement la atleti in 4stadii.Stadiul I cuprinde tendinita, de obicei de supraspinos si de
cap lung al bicepsului, cu edem si inflamatie.Depozitele hemoragice de fibrina apar in faza tardiva. Stadiul II se caracterizeaza
prin disocierea fibrelor in tendon ,cu cicatrici si tesut de granulatie ,care nu are functie mecanica de forta si functioneaza ca o
gaura in tendon. Acest lucru creeaza un stress la marginea tesutului de granulatie, predispunand la leziuni ulterioare. Stadiul III
si IV sunt caracterizate de rupturi ale coafei rotatorilor sub 1cm sau peste 1cm.
Virschl (1983) a clasificat tendinita umarului in 3 faze progresive: faza I-inflamatie, faza II-modificari angiofibroblastice, faza IIImodificari angiofibroblastice si ruptura.
TRATAMENT CHIRUGICAL
Indicatiile generale pentru tratamentul chirurgical al sindromului de impingement includ:
- esecul tratamentului non-operator cu durata de 6 luni
- certitudinea unei leziuni complete simpotmatice a coafei rotatorilor
- durere de intensitate mare, suficienta pt a compensa riscurile operatorii
Procedeul chirurgical utilizat consta in acromioplastie anterioara, ceea ce va decomprima arcul subacromial, creeand mai mult
spatiu pentru tendoanele coafei rotatorilor.
Acromioplastia anterioara, remodelarea chirurgicala a marginii anterioare a acromionului si excizia osteofitilor protruzivi la
nivelul coafei, poate fi realizata artroscopic sau pe cale deschisa.
Indicatiile generale pentru acromioplastia anterioara sunt un sindrom de impingement subacromial ce include un acromion tip III
Bigliani si o leziune partiala a coafei, care poate fi debridata stimuland astfel vindecarea tendoanelor.
Contraindicatiile abordului artroscopic in cazul unui sindrom de impingement includ durerea de umar care nu este secundara
impingementului mecanic si impingementul secundar altor cauze ( instabilitate de umar, disfunctie scapulara, leziuni
nervoase).
http://gusita.eu/index.php?option=com_content&id=74&Itemid=53[04.02.2016 00:36:52]
http://gusita.eu/index.php?option=com_content&id=74&Itemid=53[04.02.2016 00:36:52]
http://gusita.eu/index.php?option=com_content&id=74&Itemid=53[04.02.2016 00:36:52]
http://gusita.eu/index.php?option=com_content&id=74&Itemid=53[04.02.2016 00:36:52]