1.

Bursa zvonurilor premierilor si planul Basescu pentru PSD

2. Parerea unui forumist despre derapajul antidemocratic al Doinei Corn
3. ISTORIA SE RASBUNA

4. Dl.Geoana isi va salva partidul !

5. DNA - Inamicul public nr. 1-opostare din ziua

6. ATACUL CONTRA JUSTITIEI,DEMONIZAREA DNA

7. ANOMIE,ANARHIE(dna Iordache in ziua)

8. Constantinescu: Intelectualul pe care il paste ridicolul

9. LIBERALISMUL ROMANESC INCOTRO?

10. PSD-Uriasul cu picioare de lut

11. Criza in PSD? Cei 322 sunt in criza !

12. BASESCU SI CUTREMURUL DIN CLASA POLITICA

13. Dece atata ura?-dna.iordache

14. La rubrica Basescu cel rau,acum:Dna Zoe Petre

15. Asa zisa ziarista Iordache:Culmea degradarii

16. Ura si caderea in ridicol-anti basescu

17. Obiectivul polului de centru-dreapta este ca al CDR de acum 15 ani:

18. Bãsescu a determinat coagularea unui nou Pol

19.Socioptul om politic

20.Stafia lui Basescu

21. Profesionalismul este doar o conditie pentru adevar.

22. Sanatatea mintala si inapoierea psihiatriei romanesti

23. Extremismul taliban liberal,in fata istoriei

24. Barba non facit philosophum. (Barba nu te face filosof

25. OMUL DE CASA AL LUI GROZA

26. Viitorul PNL:partid sau doar un simplu club liberal

27. Spectru politic fara social-democratie este o iluzie

28. Doctrina social democrata

29. Internationala rasista

30. Spitalul si sistemul sanitar nereformat va crea permanent probleme

31. Oare SRI continua ceea ce a fost Securitatea?

32. Dl.Nicolaescu,o speranta ucisa din nou.

33. Ce a facut Basescu in 2 ani si jumatate?

34. Solutiile lui Basescu

35. Libertarianism pista falsa a liberalismului spre anarhie

36. Sa fii comunist dechizat in PNL-ist

37. Politica ,extremismul si comportamentul sociopat

38. DEMOCRATIE,SISTEM ELECTORAL SI ASANAREA CLASEI

POLITICE

39. Lumpenliberalismul si tezaurul liberalismului Bratenilor

40.

Lumpenliberalismul si tezaurul liberalismului Bratenilor

Am citit cateva articole in care era implicat asa numitul
lumpencapitalism de tip Becali si am admirat spiritul analitic al
autorului.
Singurul lucru care este de reprosat autorului este doar intrebarea,
daca fenomenul lumpen este specific doar lui Becali sau, el se afla
in toata politica romaneasca si mai ales prezenta sa se remarca in
sanul celui mai titrat si doctrinat partid din Romania care
este,indiscutabil, PNL.
Asaltul lumpenului in politica PNL s-a intensificat,odata cu
degringolada ideologica a grupului oligarh,care,in lipsa de alte
sustineri,in lipsa posibilitatii de a convige cetatenii, apeleaza la
acest lumpen si, chiar il promoveaza.
Cred ca studierea chiar a forumurilor ne poate arata aceasta invazie
a lupenului si lipsa de reactie a celor pe care aceasta categorie ii
injoseste.
Am fost tentat chiar sa exemplific ,dar m-am jenat de a atenta la
moralitatea publica si, mai ales la cititorii de forumuri
adolescenti sau tineri.
Dar sa lasam emanatiile acestui lumpen forumist,din motive de
vulgaritate, pentru ca este un fenomen relativ benign, in timp ce
alti autodeclarati liberali rasati merg chiar mai departe.
Poate fi politica unui partid liberal bazata doar pe insultarea si
denigrarea celor pe care ii considera adversari (de fapt dusmani)
politici.
Oare dl.Campeanu cand spune ca dl.Stolojan este bolnav psihic sau
dl.Atanasiu care cere excluderea moldovenilor din organele
conducatoare ale PNL ,nu imping lumpenul lipsit de imaginatie si
creativitate spre folosirea invectivelor,a sudalmei.
Sa mai vorbim de Dl.Orban a carui discurs scabros a devenit
proverbial sau despre un parlamentar roman ca dl.Crin Antonescu care
nu are alte tematici in discursul sau decat insultarea Presedintelui
Tarii si a partidului partener la guvernare.
Se pare ca in PNL petroliberal se naste acum un nou curent
ideologic,lumpenliberalismul,liberalismul agresiv,fara argumente,un
liberalism de taverna,cu invective si cu indivizi scosi din lumea
obscura a inculturii,ce cultiva trivialitatea si insulta.
Oare Bratenii nu se invartesc in morminte can vad cine duce mai
departe ideile nobile a liberalismului si in ce maniera.Oare trebuie
lasat liberalismul pe mana unor asemenea politicieni?
Sa ne mai miram ca platformistii au spus-o raspicat ca rabdarea lor
a ajuns aproape de final si ca sunt gata de a lua masuri radicale.
Ce se poate opune acestui lumpenliberalism incitat de grupul
petroliberal si in care s-au adunat toti aceea care inlocuiesc
talentul politic al conducerii societatii cu afaceristi
verosi,indivizi subculturali inclinati doar spre a beneficia de
avantaje materiale si in ultima instanta de a cultiva subcultura
lumpenului,care fie vorba intre noi sunt gata a servi orice formatie
politica,in timp ce fostii liberali erau si mari oameni de cultura.

Bietul Becali apare doar ca o figura palida a

lumpencapitalistilor.Are si scuze pe care nu le ascunde.
Dar sa ajunga PNL-ul Bratenilor sa cultive lumpenliberalismul,
lumpencapitalismul ,mi se pare o mare profanare a societatii
romanesti,care nu mai poate fi tolerata.
Iata ca a aparut si al treile segment al stenogramelor PNL, menite
parca sa ateste lipsa de decizie,oscilarea pemanenta, incapacitatea
manageriala.

Si pentru a pune capac iata criteriile de evaluare a performantei

ministrilor liberali,asa cum reiese din stenograme (vezi Cotidianul):
-Plata cotizatiei catre sediul central
-implicarea in conflicte si scandaluri sau anchete penale
-vechime,traseism etc.
-Cel mai important ne apare prevederea in care ministrii trebuie sa
specifice cum au decurs relatiile cu premierul (excelent, bine,
satisfacator sau total nesatisfacator
Testul final este din partea membrilor Delegatiei Permanente care
ar trebui sa spuna cum au colaborat ministrii cu filialele si
liderii PNL.

Cer scuze,oare Bratenii aveau asemenea chestionare pentru ministri

lor sau, aici ,este vorba doar de un lumpenliberalism si nu de
liberalismul adevarat.

DEMOCRATIE,SISTEM ELECTORAL SI ASANAREA CLASEI

POLITICE

Adeseori cetateanul,votand constata ca nu-si poate exprima opiniile

politice si ca democratia reprezentativa il frusteaza si ii impun
personalitati indezirabile.Acest lucru poate explica cresterea
numarului indiferentilor politici,a absenteimului sau a exprimarii
adesea a unui vot negativ.
Din acest motiv se poate chiar afirma ca mecanismele electorale
actuale sunt contrare spiritului democratic.

Indiscutabil ca sistemul clasic democratic are numeroase carente dar

este singurul care ne-a scapat,de exemplu de epoca partidului
unic,totalitar.Totusi nu trebuie sa ezitam sa impunem si alte metode
daca ne orientam catre o societate democratica.
Mai ales intelectualii se simt frustrati de aceasta tiranie a
majoritatii, faptul ca votul unui om de rand are aceiasi valoare ca
acela a unui academician.
Dar si intelectualii trebuie sa realizeze ceea ce sociologii au
constatat deja prin asa numita teorie a cresterii densitatiii
psihologice,a densitatii persoanelor participative si constiente
politic,in contrast cu densitatea biologica.
Sistemul democratic a dus la cresterea numarului populatiei
constiente politic si care doreste sa participe la conducerea
societatii,dreptul universal la vot exprimand acest lucru (tinerii
de 18 ani, femeile, persoane cu statut economic mai modest etc).

In privinta optiunii,votul insa poate fi pozitiv(pentru calitatile

candidatului) sau negativ (din cauza defectelor adversarului).
Din pacate legitimitatea alegerilor democrate clasice se rezuma la
statistica,ceea ce inseamna acea tiranie a majoritatii despre care
am vorbit,dar sa nu uitam ca si votul negativ incalca libertatea de
opinie a mai multora.
Dar aici se ridica problema guvernantilor,adica ce imagine au ei
despre ei insasi,se considera a fi conducatorii cetatenilor,sau si
mai rau stapanii lor sau se considera a fi in slujba cetatenilor.
Campaniile electorale sunt in genera demagogice,pline de promisiuni,
care nici nu se pot sau nu se vreau a fi realizate si adesea vom
constata ca managerul,conducatorul ales este de fapt incompetent sau
interesat in aceasta pozitie din motive nealtruiste.
Marea problema o constituie insa faptul ca dupa alegeri cetatenii nu
mai au posibilitatea de a demite pe cei rai sau care le-au inselat
asteptarile.Aceasta reprezinta o mare lacuna democratica in sistemul
electoral romanesc.
Aceasta eroare duce adesea ca prin fascinatie,propaganda,ca sa nu
mai vorbesc de daruri sau cadouri cu ocazia alegerilor sa se formeze
de fapt o oligarhie politica care este interesata doar in urmarirea
propriilor lor interese si a prietenilor lor,marii finantisti pe
care trebuie sa-i serveasca.
Se formeaza astfel veritabile centre de putere interesate de
obtinerea de resurse prin ajungerea la guvernare.Acesta a fost unul
dintre argumentele temeinice ale platformistilor liberali in
contestatia oligarhiei PNL.
Formarea unor grupuri organizate,prin oferire de beneficii a stat la
baza sistemului politic din Romania in ultimii 17 ani si combaterea
acestui sistem formeaza miezul popularitatii Platformei Stolojan-
Stoica in ciuda sistemului demagogic desvoltat de oligarhii PNL.
Din acest motiv jocul opozitie/putere se duce,in general cu aceeasi
actori,care nu fac decat sa alterneze la putere la 4 ani,fara teama
ca mediocritatea politica a actorilor ar putea sa-i elimine.
Unii propun chiar un sistem al votului negativ,prin exprimarea unui
vot de blam pentru personalitati compromise,evident de pe scena
politica.
Dar acest lucru se poate corija si printr-un sistem judiciar integru
care sa condamne pe politicienii corupti,demagogi,incompetenti,lucru
care astazi devine o adevarata utopie,desi dl.Presedinte si dna
Macovei prin sistemul pe care l-au organizat pare destul de
promitator.Insasi furia si ura contra acestor personalitati care vor
sa extirpe coruptia ne arata ca s-a lovit in inima sistemului
oligarhic(care au tupeul de a se mai considera si persecutati
politic).Din pacate nici presa,nici guvernul si care mai incita si
populatia nu isi dau seama cat de retrograd si daunator este de a
insulta pe aceea care,in sfarsit fac ceva real in domeniul
anticoruptiei.
Introducerea votului uninominal s-ar putea sa para mai adecvat dar
nici acesta nu putem fi siguri ca inlatura inconvenientele,mai ales
ca candidatul trebuie sa aiba mijloace financiare pe care le obtine
tot de la oligarhi,si cercul se inchide iarasi,cu aceleasi
consecinte despre care am vorbit mai sus.
In tara noastra cei merituosi nu pot obtine,chiar prin asa zise
concursuri ,nici o functie modesta,cei care liciteaza cinstit nu pot
obtine castig de cauza.Sistemele de filtrare sociala sunt rare si
permit trecerea mai degraba a nemeritosilor,oligarhilor.
Singura intrebare care ne-o punem este,cat va mai dura in Romania
sistemul acesta?
Exista oare vreo sansa de asanare a politicii romanesti prin
aderarea la UE?

Politica ,extremismul si comportamentul sociopat

Adesea ne-am pus intrebarea,si nu numai eu,dece cetatenii,mai ales
aceia onesti au inceput sa aiba repulsie fata de politica si
politicieni.
Daca in perioada comunista cetateanul nu putea practic sa faca
politica, sistemul dictatorial luand orice posibilitate de
optiune,dupa 1989 sistemul democratic ar fi trebuit sa constituie un
imbold,chiar pentru exces de politica.Si chiar asa s-a si
intamplat,mai ales in primii ani de dupa 1990 cand aveam o inflatie
de partide si politicieni.
Treptat elanul pentru politica si admiratia pentru politicieni s-a
temperat si a devenit treptat chiar o repulsie pentru acest sector
social.
Numai consultarea studiilor sociologice ar fi suficienta sa ne arate
ca cea mai prost cotata este politica si politicienii iar prin
singura posibilitate de protest,neparticiparea la alegeri sau la
viata politica ne demonstreaza ca nu am utilizat democratia asa cum
se cuvine.
Vom prezenta doar un anumit puinct de vedere,intelegand ca in acest
domeniu pot fi mult mai multe.
Una dintre cauzele acestui fenomen consta in aceia ca sfera
politicii romanesti,a partidelor,de orice coloratura ar fi ele,s-a
umplut de personalitati anormale,pe care psihologii le numesc
personalitati sociopate,iar fenomenul in sine este numit sociopatie.
Termenul de sociopatie sau de personalitate sociopata sau
antisociala este un termen foarte controversat,fara o delimitare
precisa,fiind vorba de indivizi greu adaptabili sau chiar incapabili
de adaptare la mediul social normal dar care se pot folosi de mediul
social,de activitatea politica de exemplu,pentru manifestarile lor
sociopate.
Caracteristica acestor indivizi este comportamentul antisocial
(delincvent sau criminal),care incepe de timpuriu,manifestându-se in
variate arii de manifestare sociala(familie,scoala,profesie,armata,
politica, religie etc).
Personalitatile sociopate apar ca un grup de personalitati
caracterizate prin comportament antisocial,care actioneaza fara a
tine cont de consecinte,având ca principal stimul,dorinta
imediata,care la rândul ei se datoreste unei tolerante scazute la
frustrare (in timp ce dorintele lor sunt in continua schimbare).
Ar exista doua tipuri de personalitate care intra in conflict
cu societatea:
-personalitatile antisociale,caracterizate prin aceia ca se
afla in permanent conflict cu regulile sociale si care nu profita
sub nici o forma de educatie, recompensa si pedeapsa,cu un
egocentrism exagerat;
-personalitatile antisociale,educati in familii
anormale,amorale sau imorale sau in alte situatii educative
precare.Din aceste motive ei se identifiva cu personalitatile
dizarmonice si antisociale care le-au servit ca model.Aceste
persoane ar fi incapabile de loialitate fata de altii sau de
valorile sociale.Ei ar fi
impulsivi,egoisti,inadaptabili,incapabilide a invata din
experienta,tinzând mai degraba de a acuza pe altii pentru faptele
lor antisociale.
Este foarte simplu sa facem o asemanare cu multi dintre politicienii
nostri si nu numai cu acei putini care au trebuit sa se prezinte pe
la tribunale.
Daca vreti,profilul acestor politicieni-sociopati,ar avea
caracteristicile:
-antipatici dar cu impresia ca sunt inteligenti,sociabili;
-minciuna si insecuritate,demagogie;
-imposibilitatea de a avea incredere in ei,nu pot fi loiali;
-lipsa remuscarilor si a rusinii,promit doar pentru a obtine
rezultate ;
-imposibilitatea motivarii actelor antisociale,pentru ca nu au
constiinta;
-saracia judecatii si esecul invatarii din experienta;
-egocentricitatea patologica si incapacitatea de a iubi;
-saracia generala in relatiile afective majore si autentice;
-iresponsabilitate in relatiile interpersonale;
-comportamentul fanatic;
-esec in urmarirea unui plan in viata;
Se remarca de asemenea ura,incapatânarea,lipsa de
rusine,scolarizarea adesea la nivel inferior(chiar daca au
universitati absolvite),lipsa in delicatete,cer mult dar nu dau
nimic.
Cu toate acestea ei sunt satisfacuti,nu resimt sentimentul de
frica,de vina sau remuscare.Desi plauzibili in discutie,nu se poate
pune baza pe vorba lor,adeseori ei nu se pot adapta decât la mediul
pe care il domina.
Uzual,ei se prezinta optimisti,pozeaza genialitatea (ca politicieni
pot fi manierati,fac usor contacte sociale,inselând pe creduli),in
situatii de frustrare ei sunt capabili de acte ilegale (agresiuni
verbale sau fizice).Schimbarile lor de dispozitie sunt adesea
bruste,fara cauza,sunt cinici,fara cinste si onoare.Ei isi insusesc
literatura si indemânare tehnica,sau demagogia la politicieni si
care ii va ajuta in activitatea lor,promit chilipiruri,si orice, la
creduli.
Pentru a-si realiza dorintele ei nu tin cont de altii,nu au
scrupule,sunt egocentrici,inadaptabili in orice conditii
sociale.Comportamentul lor este inflexibil si limitat,fiind
incapabili de adaptare si lipsiti de autocritica.Desi temporar pot
prezenta un comportament normal,in conditii dificile, comportamentul
lor este anormal si caricaturial.
Nerecunoscându-si defectele structurale ei nu se pot
corecta.Insuccesele permanente ii fac revendicativi,mereu in
conflict cu societatea.
Nu trebuie sa fii foarte inteligent pentru a vedea cum cohortele de
sociopati,mai ales dintre aceea scoliti isi fac din politica
domeniul de activitate,si fac acest lucru confiscand societatii o
desvoltare democratica,pe care ar merita-o.
Cetatenii asista prin intermediul presei la activitatile lor
politice sociopate si se alieneaza de politica,adica se indeparteaza
de acest important domeniu de activitate sociala.
Rezultatul,ceea ce vedem astazi in sfera politicii romanesti.
Repet inca odata,acesta este un punct de vedere asupra fenomenului
si numai atat.
Sa fii comunist dechizat in PNL-ist

Aveam la catedra in care lucram un profesor,comunist fanatic si in

acelasi timp incompetent si retrograd.Era promotorul tuturor aberatiilor
comuniste din stiinta(ereditate,informatica etc).

Dar vremurile se mai miscau si in timpul acela si comunistul nostru se

adapta,deoarece,nu-i asa,comunistii erau in fruntea progresului.
Iata,cand genetica a imceput sa se aplice la noi,el elibereaza o
camaruta si scrie pe usa GENETICA,cand se reformeaza psihiatria el
schimba denumirea policlinicii de psihiatrie in LABORATOR DE SANATATE
MENTALA (caci serviciu de sanatate mintala nu-l lasa partidul,caci
romanii nu aveau o problema cu sanatatea mentala).

Acum ma uit la forumistii care scriu cate un rand si vad in ei pe

profesorul comunist care facea reforme lipind etichete pe usi dar
ramanand totul cum a fost.

Comunistul convertit la liberalism va spune ca profesorul meu(care

spunea ca psihiatria de la el incepe) ca liberalismul de la el incepe.

Daca cineva,cum sunt si eu,scrie o opinie,comunistul convertit liberal

stramba din nas,acuza de plagiatura,spune ca tot ce spun eu este
periculos de gresit.de aici pana la masuri dictatoriale nu este decat un
pas,si acela mic.

Din pacate cum spunea I.Creanga,boierul murea de ciuda dar nu avea ce

face.

Taceti umbre ale trecutului,oricum v-ati dechiza voi,duhoarea comunista

se simte de departe.
--

Libertarianism pista falsa a liberalismului spre anarhie

Libertarianismul constituie o doctrina abuz care isi revendica

existenta din doctrina liberala clasica,sustinand o asa zisa
libertate deplina,totala a omului in toate domeniile sociale. Din
aceste motive ei au chiar aroganta de a se considera doar ca o
varianta radicala a liberalismului. Libertarianismul îºi are
originea în liberalismul clasic al secolului XIX-lea Ca libertarieni
ei sustin proprietatea privata si libertatile individuale dar devin
un fel de anarhisti atunci cand sustin orice lege care stimuleaza de
exemplu homosexualitatea, gamblingul,prostitutia, si nici chiar
reglementari pozitive cum atr fi religia,serviciul militar si chiar
reglementarea de a purta centura de siguranta in masina. Ei se opun
asigurarilor sociale iar intentia lor devine anarhista atuncio cand
se opun oricarei impozitari in afara unor taxe minimale(pentru
institutiile care garanteaza proprietatea privata). Libertarianismul
este criticat atat din dreapta cat si din stanga din cauza unor
contradictii ireconciliante.Astfel stanga critica capitalismul de
tip laisez-faire care duce la saracirea celor nefavorizati in timp
ce dreapta il critica,cum este si normal din motive de
moralitate,libertatea ,pana la anarhie stimuland comportamentele
imorale si pana la urma ar stimula ateismul. Recursul la societatile
de caritate de care vorbesc libertarienii,donatiile nu pot lua locul
unei organizari legislative legate de saracie si neputinta sociala

Solutiile lui Basescu

Solutia mea pentru o Romanie cu adevarat europeana presupune
urmatoarele:
1. O majoritate politica coerenta
Crearea unei majoritati politice coerente, capabile sa redea
increderea romanilor in tara lor si in viitor.

2. Reforma si democratie
Construirea, prin dialog, a unui pact social pentru reforma si
democratie. Trebuie sa continuam reformarea institutiilor statului
si sa consolidam democratia.

3. Dezmembrarea oligarhiilor
Dezmembrarea structurilor oligarhice prin care oameni din zona
economica controleaza in mod netransparent si nedemocratic decizia
politica.

4. Independenta justitiei
Intarirea institutiilor care combat marea coruptie si protejarea
justitiei de influente politice.

5. Fonduri UE
Asigurarea absorbtiei fondurilor puse la dispozitie de Uniunea
Europeana, dandu-se prioritate agriculturii si dezvoltarii rurale,
dezvoltarii infrastructurii rutiere, pregatirii profesionale si
mediului.

6. Votul uninominal
Trecerea de la votul pe liste de partid la alegerea directa a
fiecarui parlamentar, prin vot uninominal ca element important in
procesul de reformare a clasei politice.
7. Parlamentul unicameral
Reformarea sistemului politic romanesc prin trecerea la Parlamentul
unicameral si in acelasi timp clarificarea relatiei institutionale
intre Parlament, Presedinte si Guvern

8. Descentralizare
Debirocratizarea statului prin apropierea deciziei de cetatean,
respectiv accelerarea proceselor de descentralizare in care
prioritate trebuie acordata sistemului de educatie, sistemului de
sanatate si politiei locale.

9. Educatie
Transformarea sistemului de educatie in principalul motor de
dezvoltare al Romaniei.

10. Servicii medicale

Modernizarea si eficientizarea asistentei medicale pentru a se
ajunge la un nivel al serviciului satisfacator pentru populatie.

11. Diaspora
Apropierea romanilor stabiliti in strainatate de tara mama.

12. Politica externa

Respectarea angajamentelor internationale pe care Romania si le-a
asumat.

Ce a facut Basescu in 2 ani si jumatate?

A luptat impotriva coruptiei;
A vorbit deschis despre "baietii destepti" si grupurile de interese
nelegitime din energie;
Nu a tolerat ca institutiile statului sa nu-si faca datoria;
A spart legea tacerii: 1,5 milioane de dosare ale securitatii au
fost predate la CNSAS;
Nu a negociat cu oligarhia politico-economica creata in 17 ani de
tranzitie;
A condamnat crimele comunismului;
A aparat independenta justitiei;
A sustinut sindicatele in obtinerea a 5% din PIB pentru educatie;
A cerut ca fondurile europene sa ajunga la agricultori si micii
intreprinzatori, nu la clientela politica;
A inceput batalia cu clientela politico-economica din sectorul
energetic;
A cerut introducerea votului uninominal ca solutie pentru
insanatosirea clasei politice.
De fapt, Presedintele Traian Basescu a fost suspendat tocmai pentru
ca a facut ce a promis, nu pentru ca ar fi incalcat Constitutia.

Dl.Nicolaescu,o speranta ucisa din nou.

Din cei 17 ani trecuti de la revolutie,in peste 10 ani Ministerul

Sanatatii a fost condus de catre Comitetul de partid comunist de la
Unuversitatea de Medicina Bucuresti.

Cei care cunosc pe fostii ministri aveau sensatia ca fostul comitet

PCR al Universitatii se schimbase la MS.

Ce au facut Mincu,Bogdan Marinescu,Cinteza,cel cu plagiatul,Dan

Georgescu fostul secretar de PCR,dna Botos etc etc seamana adesea cu
un genocid care a dus la demonstratii de strada ale
cancerosilor,diabeticilor,epilepticilor etc.

Dl.Nicolaescu a inceput bine,afirmand si chiar demarand o reforma

care aproape parea ca va fi,in sfarsit,ceea ce astepta populatia de
la acest minister.

Din pacate dl.Nicolaescu este membru al grupului liberal oligarh si

a fost nevoit sa devina,ca pe timpul comunistilor,un activist al
grulului oligarh cu locul de munca in sanatate.

Elanul initial s-a topit repede si activismul politic a devenit

scopul politicii sanitare liberale.

Autorul articolului trebuie felicitat pentru datele pe care le

prezinta in articol.

Dl.Nicolaescu face propaganda si prezinta prostilor ceea ce el crede

ca se ocupa de sanatatea publica.

In primul rand cele cateva analize nu vor depista aproape

nimic,medicii pentru fiecare bolnav trebuie sa stabileasca
analize.Este de cartea recordurilor de a prescrie un grup de analize
standard.

Pe de alta parte dl.Nicolaescu nu cunoaste calificarea medicilor de

familie.Acestia nu au decat o cultura generala medicala,nu au
experienta de spital,calificarea lor este facuta doar in cei 6 ani
de facultate,inclusiv instruirea lor practica.Asa zisa educatie
continua este propaganda pura.
Deci ministru,un contabil,prescrie 5 analize care sunt procesate de
niste simpli absolventi de facultate si crede,sau induce prostimea
sa creada ca toate bolile vor fi depistate.
Din pacate institutiile profesionale medicale nu au luat nici o
atitudine.

Medicina nu se face pentru voturi si deja se vede ca PNL aripa

oligarhica abia isi mai trage sufletul.

Ceea ce se face acum este de rasul lumii.Se amesteca politica in

sanatatea publica.

Reforma lui Nicolaescu este demult avortata.

Oare SRI continua ceea ce a fost Securitatea?

Este logic faptul ca o tara trebuie sa aiba un serviciu de

securitate si de asemenea ca metodele acestui serviciu nu pot fi
cele obisnuite.

Marea teama a societatii civile romanesti este insa aceea de a

controla acest serviciu si mai ales in privinta subordonarii sale
politice.

iata dece suspiciunea motivata sau nu planeaza asupra SRI.

Dar sa vedem doar cateva aspecte a manierei cum a functionat si dupa

unii mai functioneaza vechea securitate

Securitatea ar putea fi si astazi prezenta sub forma unui comandou

al departamentului de desinformare

In timpul regimului ceausist, Securitatea, legata prin mii de fire

de activul de partid, se transformase deja intr-o forta redutabila,
o adevarata monstruoasa organizatie criminala, cu multiple
ramificatii, protejând nu numai regimul comunist cu toate abuzurile
sale, dar evoluând si catre o retea terorista, autonoma si partial
necontrolata, care se putea deda la cele mai samavolnice fapte in
numele apararii tiraniei pe care o servea cu zel. Cazul situatiei
postcomuniste a Romaniei si utilizarea desinformarii de catre acest
monstru reprezinta un caz care ne arata ca securitatea este inca
activa si ca poate trece la actiuni de amploare.
Securitatea era pregatita in vechiul regim de o maniera perfecta si
inarmata pentru a intra in clandestinitate, iar cazul ca regimul
comunist a cazuti ne dovedeste ca acest lucru si azi nu numai ca era
posibil, dar este si actual.
Multiplele structuri ale Securitatii, inclusiv in perioada
postcomunista, care scapau probabil chiar unui control interior,
erau si sunt gata a se transforma in tot atâtea comandouri
independente care sa actioneze pe cont propriu sau la ordin in
anumite institutii sau pe intregul teritoriu al tarii si, de ce nu,
si in afara granitelor.
Arsenalul securist utilizat in de acest departament al desinformarii
dupa 1989 a fost variat: amenintari individuale si de grup, atentate
impotriva unor persoane fizice, campanii calomnioase vizând pe
partizanii innoirii etc. Aceste forte din umbra constituie pentru
Romania principalul obstacol in calea schimbarilor, iar cancerul
terorismului securist nu are in prezent nici o sansa de a fi stopat.
Politica romaneasca si Romania postcomunista a devenit astfel
ostatica actualei si fostei nomenclaturi si a sistemului
institutionalizat de catre Securitate inca din timpul regimului
ceausist.

Poate nimic nu este mai caracteristic, subliniaza I. Vianu, decât

stilul securisto-psihiatric cu care s-a actionat asupra liderului de
sindicat V. Paraschiv, caz binecunoscut in tara noastra, ca si in
strainatate.
Iata o mostra de ceea ce se petrecea in România cu doar noua luni
inaintea caderii lui Ceausescu, când intregul sistem comunist
european era darâmat, cu exceptia României si Albaniei. Astfel, pe
22 martie 1989, V. P. este rapit de un comando de indivizi care se
identifica a fi ofiteri de securitate. V. P. este dus intr-o casa
conspirativa unde, timp de 7 zile, este batut cu salbaticie si supus
unor surse de lumina orbitoare. Este amenintat ca asupra lui se vor
elibera câteva vipere tinute intr-o cusca alaturata. Dupa cele 7
zile de tortura este condus la Spitalul Voila, unde este internat
fortat 21 de zile, fara a primi nici un tratament psihiatric, doar
timpul necesar pentru disparitia vânatailor si stergerea urmelor
torturii. In ziua externarii V. P. este chemat de medicul sef de
sectie si, ca “psihoterapie”, i se tine un discurs in
care i se cere sa renunte la convingerile sale pentru ca ar fi
false, sperantele sale politice fiind irealizabile. Medicul termina
cu aceasta memorabila amenintare adresata “pacientului”
si prin el tuturor acelora care ar indrazni sa intre in conflict cu
sângeroasa dictatura securisto-comunista: ”bolnavii sunt
ingropati in pamânt, iar medicii se ingroapa in hârtii”, adica
in dosarul de psihiatrie falsificat. Pe 18 aprilie V. P. este
externat cu diagnosticul de psihoza deliranta cronica sistematizata,
diagnostic in total contrast cu realitatea, un adevarat fals
intelectual. Astazi, când ideile lui V. P. s-au realizat (in treacat
fie spus, el a fost declarat cetatean de onoare al orasului
Ploiesti), când s-au format numeroase sindicate independente, cum ar
mai putea cei care l-au torturat sa mai sustina ca acesta a fost
bolnav psihic? Ei bine, o sa vedeti ca se poate. Acest lucru il vor
sustine si astazi, pe baza “hârtiilor” in care si-au
ingropat constiintele, in timp ce V.P. se prezinta in fata oricarei
evidente ca un individ normal psihic, cu adresa si identitate.

Este clar ca o asemenea maniera de activitate nu mai este astazi

posibila insa tot posibil,asa cum arata si articolul citit mai pot
exista metode dubioase

Spitalul si sistemul sanitar nereformat va crea permanent probleme

Citesc si nu imi vine sa cred.pe de-o-parte spitalul o masinarie in

care niste medici isi permit a juca rolul lui Dumnezeu si decid ceea
ce vor intr-o nepasare teribila.pe ei ii apara institutia,spitalul,o
institutie nereformata ,aproape medievala.Ceea ce au reformat pana
acum ministrii sanatatii au fost banii si diverse ierarhii.Nici nu
le-a trecut prin cap ca trebuie reformat sistemul de organizare,de
comportament,de relatie medic-pacient in spital.

Daca patriahului Romaniei i se intampla asa ceva,nu trebuie sa ne

imaginam ceea ce se intampla cu un bolnav oarecare,devenit sclavul
unui medic care se mai crede si celebru.
Iata cadrul psihologic in care functioneaza relatia medic-
pacient.

Una dintre problemele psihologice de cea mai mare importanta pentru

viata de spital este aceia cunoscuta sub denumirea de structura
puterii in spital.Ca orice organizatie umana,,spitalul functioneaza
prin modalitatile decise de o putere.Aceasta putere are trei elemete
esentiale si complementare:
-decizia;
-mijloacele de a pune decizia in aplicare;
-controlul actiunii;
Asa cum este si normal,puterea in spital este in primul rând o
putere medicala.In acest context medicul exercita anumite presiuni
asupra bolnavilor impunând acestora analize,tratamente etc. Se stie
insa ca orice putere tinde a fi intuitiv totalitara (dupa teoria
arcului,care se va destinde total daca nici o forta nu i se va
opune).Puterea medicala, nu face exceptie si va viza radicalzarea
relatiei medic-pacient,in sensul hegelian a relatiei stapân-
sclav,daca nu va exista o contrapondere judicios plasata (cel mai
tipic din acest punct de vedere este relatia chirurg puternic-
pacient adormit).
In realitate,asa cum subliniaza numerosi autori,puterea in
spital nu apartine total medicilor si exista numeroase limitari (mai
ales administrative).
In al doilea rând spitalul este conceput pentru bolnavi,si
puterea ar trebui sa le revina lor,dar in practica aceasta este o
utopie,bolnavul poate cel mult sa decida daca se interneaza sau
nu.Acest lucru genereaza numeroase conflicte pe care medicii le
rezolva adesea prin mijloace ca: tranchilizante,relatii
paterne,anestezie etc.
O alta caracteristica a structurii puterii in spital este
ierarhizarea,puterea fiind distribuita inegal intre medici,structura
puterii fiind, de aspect piramidal.Astfel seful serviciului
monopolizeaza totalitatea puterilor si adeseori chiar serviciul ii
poarta numele,el ia toate deciziile,este singurul interlocutor al
directiei.In realitate gradul de autoritate al sefului depinde si de
competenta sa tehnica,de calitatile lui umane recunoscute si are
dificila misiune totusi de a inchega o echipa care sa functioneze
armonios. Alegându-si colaboratorii,seful poate uneori,fara a fi
nevoit sa dea explicatii sa se opuna carierii altora.
Dupa sef piramida urmeaza aproape o structuraa militara,puterea
scazând pe masura ce individul se afla mai in josul piramidei,iar
baza o formeaza bolnavii.Respectând dinamica oricarui grup si in
cadrul piramidei apare pe lânga liderul oficial,lidrul
neoficial,iubit de colectiv si care da de fapt directia. Piramida
creiaza spirit de competitie (favorabila sau sterila),reactiile
dintre membrii piramidei depinzând de gradul in care fiecare aspira
la putere.Exista si alte persoane in echipa medicala care pot
influenta structura de putere (o sora poate sapa pe un medic pe care
nu-l agreeaza).De asemenea persoane nemedicale
(secretare),surori,medici,mai ales de sex feminin pot exercita o
influenta deosebita asupa sefului si sa-l dirijeze,dând astfel peste
cap intreaga ierarhie.Exista de asemenea persoane cu mare
inteligenta sociala care stiu sa speculeze toate liniile de forta
din cadrul piramidei si sa intervina astfel in structura de putere.
Spitalul este o emanatie a societatii in care el este si ca si
societatea si el este in plina evolutie (uneori spune
autorul,societatea trebuie judecata dupa spitalele ei).
Evolutia cunostintelor medicale,noile structuri sociale in
evolutie au pus pe primul plan astazi (desi evoluiaza greoi)
problema muncii in echipa.
Totusi trebuie subliniat ca orice echipa nu se poate organiza
perfect si ca existenta conflictelor nu trebuie sa duca la
descurajare,adesea ele având chiar un rol pozitiv.
Internationala rasista
Dupa un deceniu de existenta a statului de drept democratic in
Europa de Est, aproximativ o treime a electoratului din Romania l-a
votat pe Corneliu Vadim Tudor, respectiv a votat un partid cvasi-
fascist condus de acesta. Partidul lui Vadim Tudor a repurtat cel
mai mare succes in sectiile electorale din Ardealul si Banatul
relativ prospere, adeptii lui cei mai convinsi fiind tinerii
posesori ai unei diplome de studii, precum si studentii - deci,
contrar asteptarilor, nu este vorba in primul rind de someri, de
oameni saraci si infometati, de pagubasii zonelor industriale
distruse.

Acest fenomen putea constitui o surpriza doar pentru cei care

datorita ignorantei istorice cred ca burghezia si clasa de mijloc
reprezinta in mod automat si necesar exponentul liberalismului, desi
se stie ca forma originala, "totalitara" a fascismului, la fel si
variantele "post-totalitare" din prezent ale acestuia, sint generate
de catre burghezie. Seymour Martin Lipset constatase de mult -
bazindu-ma si eu pe aceasta constatare - ca fascismul
este "extremismul centrului", fiind inamicul concernurilor
capitaliste si al statului prosper din punct de vedere social,
asemenea liberalismului, caruia in anii 1920 i-a ocupat locul.

Si in Ungaria se poate observa ca segmentele sociale ale

electoratului fidel partidului liberal maghiar si celui fascistoid
de extrema dreapta sint asemanatoare, fiind vorba de tineri posesori
ai unei diplome de studii, intelectuali, clasa mijlocie si mica
burghezie, "existentele mici". La facultatile mai "bune" si la
Internet chat-room polemizeaza intre ei mai cu seama liberalii si
neonazistii. Generatia intelectualior mai in virsta continua sa se
mire ca in rindul brokerilor si al tinerilor care frecventeaza
business school-urile exista atit de multe persoane antisemite,
rasiste, xenofobe, cu vederi mai mult decit limitate din punct de
vedere al libertatilor, persoane "postmoderne" care vorbesc limbi
straine, calatoresc mult si traiesc o viata libertina, consumind cu
pofta si bucurie cultura salbatica si anarhista care ne invadeaza
cotidianul, cultura pe care de altfel ar interzice-o, daca ar
intelege-o cu adevarat.

Conform doctrinelor oficiale ale "noilor democratii" din Europa de

Est de dupa 1989, adeptii "extremelor" sint asa-numitii "perdanti"
ai schimbarilor de regim, ai transformarilor democratice. Acest
lucru nu este o constatare tocmai exacta. In absenta unor miscari
socialiste reale, patura saraca nu prea face politica; chiar si cind
se pune problema prezentei la urne, prea putini dintre ei voteaza.
La fel ca si in anii 1920-30, clasa de mijloc, inspaimintata de
viitorul incert, adera (tocmai de aceea) la extrema dreapta, pentru
ca aceasta sa ramina asa cum este; celalalt motiv este, desigur,
capitalul strain, precum si concurenta minoritatilor etnice
nationale considerate a fi "straine". Extrema dreapta ar dori sa
limiteze mai ales prezenta acestor minoritati, garantind
astfel "burgheziei nationale" si clasei mijlocii din sectorul
administrativ o existenta prospera, cu realizari marcante si fara
riscuri semnificative.

In acelasi timp, proliferarea extremei drepte - fapt care in Romania

s-a petrecut deja, existind toate conditiile si pentru Ungaria -
este motivata si de frica. Frica de dezordinea intr-adevar
inspaimintatoare, de mizerie, de anarhie, de naruirea civilizatiei
(cu toate ca civilizatia de sorginte leninisto-stalinista a meritat
sa fie distrusa), care, asemenea perioadei Republicii de la Weimar,
au insotit transformarile democratice. Nu este intimplator ca
protagonistii schimbarilor de regim sint de cele mai multe ori
nepopulari.

In schimb, Romania este un caz aparte si particular. Despre

particularitatile acestui caz trebuie sa vorbesc sincer, in sfirsit,
cu prietenii mei romani.

Unele dintre afirmatiile mele vor fi interpretate drept reprosuri.

Dar precum se va constata, reprosurile nu vor viza doar
intelectualitatea romana democratica, ci si strainatatea, adica pe
noi, inclusiv propria mea persoana. Desi provin din Ardeal, traiesc
in strainatate, astfel ca in prezent stiu mult mai putin despre
Romania decit ar trebui sa stiu - motiv pentru care imi cer de la
inceput scuzele de rigoare pentru eventualele erori privind
proportiile.

1. Impresia mea este ca analiza privind regimul Ceausescu este in

mod dominant eronata. In general, epoca Ceausescu este prezentata
drept doar un accident al comunismului "totalitar" sovietic, context
in care cred ca traditionalul antirusism romanesc, ura fata de rusi -
sentimente exploatate cu succes de catre Ceausescu - joaca un rol
prea mare. De altfel este grotesc sa fie caracterizat drept un
regim "sovietic" regimul politic dintr-o tara in care, din 1965 si
pina in 1989, a fost mult mai independenta fata de Uniunea Sovietica
decit fusesera Austria, Finlanda sau Iugoslavia. Produsul national-
bolsevic autohton a fost tot atit de fascist (daca nu chiar mai
mult) ca si "comunist". Principalul dusman al lui Ceausescu a fost
stafia Cominternului, care considera Romania drept o tara alcatuita
din "mai multe nationalitati", care a pretins pentru maghiari
dreptul la autodeterminare si care a considerat Tratatul de pace de
la Trianon drept o "pace a tilharilor imperialisti". Ceausescu a
impiedicat cu succes transformarea CAER-ului intr-un proiect de
piata interna unitara, din 1968 a parasit de facto Tratatul de la
Varsovia si a semnat o coalitie cvasi-oficiala cu Occidentul,
respectiv cu China. In timpul lui Ceausescu, Romania era mai
apropiata de NATO decit este in prezent (si nu din vina Romaniei).

2. Nu trebuie uitat faptul ca, de la inceputul anilor 1970, in

Romania condusa de Ceausescu a fost interzis, de fapt, marxismul.
Cind Ceausescu a intors vizibil spatele Uniunii Sovietice, el a
pactizat cu intelectualitatea de dreapta, evident, sub semnul unui
nationalism vehement. Organul de presa oficial editat pentru
emigratia romana era redactat de fascistul Nichifor Crainic, iar
principalul agent din Occident al lui Ceausescu era Iosif Constantin
Dragan, de la Garda de Fier de odinioara. Pe vremea respectiva,
revista cea mai prestigioasa cu orientare de dreapta din Europa era
Romania literara condusa de Nicolae Breban; iar revistele redactate
de Adrian Paunescu (care in prezent este senator al PDSR-ului si
star de televiziune), precum si de Eugen Barbu si Corneliu Vadim
Tudor, consemnau orientarea din perioada respectiva in cel mai dur
limbaj al urii turbate fata de maghiari, un limbaj antisemit si
nationalisto-comunist.

Dragi prieteni, nu trebuie uitat nici faptul ca in vremea respectiva

simbolurile regimului Ceausescu nu erau steaua rosie, secera si
ciocanul, ci Coloana infinita a lui Brancusi, ale carei motive erau
reproduse ad nauseam peste tot. Ideologia oficiala nu era marxism-
leninismul, ci teoria continuitatii daco-romane si "protocronismul
romanesc" (conform caruia romanii au fost cei care au descoperit si
au inventat totul inaintea tuturor). Marin Preda, un comunist cu
state vechi, l-a reabilitat pe maresalul Antonescu, iar conform
istoriei oficiale a filozofiei, Universitatea "Bolyai" din Cluj era
prima vinovata pentru stalinism.

3. Regimul Ceausescu a cooptat in mod selectiv "metafizica"

hipernationalisto-etnicista din perioada interbelica (este vorba in
primul rind de operele lui Radulescu-Motru, Blaga si Noica), tinerii
intelectuali percepind acest lucru drept o eliberare; ei n-au
observat sau n-au vrut sa observe manipularea. Tinerii intelectuali
mergeau in pelerinaj si ingenuncheau in fata marilor lideri
spirituali ai extremei drepte din perioada interbelica, cei doi mari
guru fiind Constantin Noica si parintele Staniloaie (pe acesta, o
personalitate ridicata la rang de cult prin anii '60, l-am cunoscut
si eu prin intermediul criticului muzical George Balan). "Revolta"
tinerilor intelectuali a corespuns in totalitate intentiilor
politicii culturale promovate de Ceausescu; printre protagonistii
ginditorilor si scriitorilor romani din generatia mea nu era nici
unul care sa nu fi fost adept al Garzii de Fier. "Noua stinga" care
reprezenta opozitia budapestana in anii '60-'70 ar fi fost complet
neinteleasa in Romania. Imi amintesc cit de tare puteau sa deteste
colegii mei din Bucuresti miscarile care avusesera loc, in 1968, la
Paris; iar la Cluj, intelectualii maghiari ardeleni faceau galerie
trupelor lui Brejnev si Kadar care invadasera Cehoslovacia, pentru
ca sperau revizuirea Trianonului. Eu am simpatizat in egala masura
atit cu primavara pariziana, cit si cu cea pragheza; eram cam
solitar printre voi, dragi prieteni - iar cel mai gretos a fost
momentul in care presa ceausista i-a luat apararea lui Dubcek...
Omul nu voia sa fie de acord in nici un caz cu Ceausescu. Era odios
ca putea sa aiba dreptate fata de oricine.

4. Pina in ziua de azi, intelectualitatea revolutiei romanesti este

preocupata de exegeza spirituala a Garzii de Fier. Nimeni nu pune la
indoiala faptul ca Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau
Constantin Noica sint autori importanti; si eu am citit cu placere
inclusiv cele mai detestabile esecuri ale lui Carl Schmitt sau
Céline, nu sint un pudic din punct de vedere intelectual, dar acest
lucru nu inseamna ca nu stiu cine sint dusmanii democratiei
constitutional-liberale, dusmanii libertatii, egalitatii si
fraternitatii. Intilnindu-ma la un moment dat, la Frankfurt, cu
domnul Gabriel Liiceanu - care este in prezent poate cel mai
influent scriitor teoretician din Romania - l-am intrebat cum anume
doreste sa fundamenteze democratia liberala romaneasca pe operele
lui Heidegger, Noica sau Cioran? A rostit ceva spiritual, dar de
fapt nu mi-a raspuns la intrebare. Cum doriti voi, dragii mei
prieteni romani, sa-l criticati pe Vadim Tudor pentru faptul ca este
fascist, din moment ce izvoarele voastre spirituale - care n-au fost
supuse unei critici, fiind incriticabile - sint aceleasi ca si ale
lui? Cum pot eu - care sint maghiar ardelean - sa fiu prieten cu
adeptii si admiratorii morfologiei culturale promovate de Lucian
Blaga, din moment ce este cit se poate de clar ca singurul scop
adevarat al Trilogiei este sa demonstreze ca maghiarii sint strainii
de esenta, indiferent de natura acesteia? Voi afirmati ca Vadim
Tudor, "acest animal", este un grobian. E mai bun fascismul de
calitate, rafinat si elegant? De altfel, nivelul spiritual ridicat
al Garzii de Fier este foarte tare pe placul Partidului Crucilor cu
Sageti - in revista lor, pe Codreanu si pe Horia Sima il aseaza
deasupra lui Szalasi; internationala rasista functioneaza mai bine
decit cea liberala sau socialista. Nu, Vadim Tudor si Paunescu nu
sint dezgustatori pentru faptul ca sint niste persoane grobiene.
Dezgustatoare este ideea (servilismul si glorificarea urii), nu
manierele. Orice om mai elevat este dezgustat de revista Atac la
persoana, acest Sturmer romanesc - dar oare cum percepe critica
literara romaneasca jurnalul postum al lui Mihail Sebastian (o,
da... al lui Iosif Schechter)? Cum isi permite jidanul imputit sa nu-
i convina ca va fi distrus? Este de-a dreptul nepoliticos. Cind
revista Sfera politicii a publicat in sinteza antologia acestor
ecouri de receptare (eram tocmai la Washington, intimplator acolo
citisem revista), pur si simplu mi se facuse rau: o, nu, Romania -
numai asta nu. Este de nesuportat infatuarea impunitatii fictive.

5. Fara indoiala ca politica promovata de Vadim Tudor isi are

radacinile in publicistica practicata de catre Cioran, Eliade si
Noica in perioada interbelica si in timpul razboiului, la fel cum
filozofia dusmanilor jurati ai aceluiasi Vadim Tudor isi are
sorgintea in eseurile acelorasi Cioran, Eliade si Noica. Care vor fi
izvoarele spirituale ale opozitiei? Adrian Marino (ca si mine in
Ungaria) redescopera pasoptismul. Il pot asigura ca nu va avea nici
o sansa. Din istoria popoarelor est-europene continuitatea lipseste
intr-o masura atit de mare, incit numai antecedentele nemijlocite au
o oarecare valoare pragmatica. Iar in lipsa antecedentelor, ramine
doar mitul Occidentului: daca nu "mai devreme", ei bine, atunci "in
alta parte". Cu toate ca Romania ar fi avut posibilitati uriase
pentru crearea propriului sau mit democratic - este vorba de
Revolutia din 1989. Tocmai in legatura cu acest aspect,
nonconformista intelectualitate romana a reusit sa concretizeze cea
mai fantastica realizare, un record mondial, de valoare universala.
Pentru ca voi, dragii mei prieteni, carora nu v-au convenit
consecintele politice (intr-adevar, neplacute) ale revolutiei, ati
convins o lume intreaga ca revolutia, de fapt, nici n-a avut loc, ca
a fost vorba de o scamatorie, de un miraj, de o halucinatie, de o
inselatorie, de o jonglerie, reusind ca prin tertipurile poetice ale
mitologizarii negative sa escamotati cea mai mare fapta istorica a
poporului roman, numai pentru faptul ca, la fel ca in toate
revolutiile, a existat prea multa fanfaronada, exagerare,
palavrageala, prea mult haos. In 1789, nici la Paris n-a fost
altfel, la Bastille abia daca au fost gasiti citiva detinuti, dar cu
toate acestea, instinctul politico-istoric al poporului francez nu
permite sa fie sterpelita quatorze juillet. Noi, maghiarii, nu stim
nici pina-n ziua de azi cine a tras in octombrie 1956 in multimea
adunata in Piata Kossuth, dar sa incerce numai sa puna cineva la
indoiala existenta glorioasei noastre revolutii din 1956! Anularea
mitului democratic romanesc a anticipat anularea realitatii
democratice romanesti. La posturile de televiziune din lumea
intreaga au aparut revolutionari romani care si-au negat propriile
lor acte de eroism. Este fara egal si incredibil - dar consensul
contrarevolutionar atit de puternic a fost (si a ramas).
Revolutionarilor le-a fost atit de sila de propria lor revolutie si
de libertatea propriului lor neam, incit au fost dispusi sa renunte -
o singura data! - pina la infatuarea nationala. Autonegarea
romaneasca a facut scoala: azi am citit ce scrie unul dintre cei mai
destepti scriitori maghiari despre "distractia galagioasa numita
schimbare de regim". Evident, si el este un democrat. Comunistii
bineinteles ca au stiut ca s-a intimplat ceva - din cauza asta au
vrut sa-si insuseasca situatia. Ici si colo si-au insusit-o, dar cu
toate acestea n-a rezistat vechiul lor regim, au fost nevoiti sa se
schimbe ei.

6. Ce replica ii vor da lui Vadim Tudor prietenii mei romani, pentru

ca de zece ani incoace tac milc cind se inaugureaza statuile lui
Antonescu, cind strazi din aproape toate orasele Romaniei sint
botezate cu numele lui Antonescu, cind este escamotat trecutul
maghiarilor, al evreilor, al grecilor fanarioti...? Voi, dragii mei
prieteni romani, il respectati oarecum mai corect pe maresalul
Antonescu decit il respecta Vadim Tudor? Inclusiv fosta majoritate
guvernamentala a incriminat mai ales trecutul lui Vadim Tudor, in
loc sa fi analizat cauzele popularitatii instigatiilor extremei
drepte (si, in parte, ale PDSR-ului), in comparatie cu pozitia
intelectualitatii democrate. A sprijinit vreodata tabara
democratilor romani revendicarile salariale ale vreunuia -
indiferent care - grup de muncitori? S-a solidarizat vreodata cu
grevistii? A avut argumente fata de criticile referitoare la
strategia politica practicata de FMI si Banca Mondiala, strategie
considerata de multi absurda, care a dus la faliment Rusia? A propus
vreodata si altceva decit adaptarea si modelarea exterioara la
Occident, in timp ce de cele mai multe ori era de acord cu filozofia
politicii unui Occident dominant (politica liberala, de stat de
drept), respectiv cu premisele antimoderniste ale extremei drepte?
Si a avut vreun raspuns la erorile comise de Occident? Nu v-a fost
frica, dragii mei prieteni romani, ca va reinvia stafia lui Titu
Maoirescu, "formele fara fond", amenintarea unui modernism
vulnerabil si fara radacini, ca indaratul frontispiciului de gips al
acestuia, frontispiciu ornat din plin cu frize, ameninta vidul
intunecat al anarhiei taranisto-pastoresti? Aiurea!

7. Dar, din pacate, voi n-ati avut noroc nici cu

Occidentul. "Orientalismul" Occidentului (aplic terminologia clasica
a lui Edward W. Said precum o aplicase Maria Todorova pentru
Balcani) - sistematizat de Samuel Huntington, acest foarte la moda
sub-Spengler care vorbeste despre "ciocnirea civilizatiilor", - v-a
ales tocmai pe voi ca dupa experimentul esecului comunismului
sovietic sa indepliniti rolul "negativ" al unui contrast premodern
fata de un cyber-Occident postindustrial, postideologic si
postmodern. Demonizarea islamului n-a dat roade, aceasta incercare
nefiind satisfacatoare nici din punct de vedere geopolitic. Noul
dusman al Occidentului este ortodoxia, dar cu aceasta, in vestul
Afganistanului, in Cecenia, in nordul Caucazului, in Cipru, in
Bosnia si in Kosovo, Occidentul sprijina popoarele islamice, in timp
ce in alte parti, pe cele catolice. Paranoia ortodoxo-integrista are
o oarecare baza reala. Iar la aceasta se mai adauga parvenitismul,
mitocania si prostia central-est europene, mai exact, ale
maghiarilor, care confera cuvintelor "Balcan" si "Bizant" un
substrat de injuraturi obscene. Maghiarii, cehii si slovenii
dispretuiesc Balcanul pentru ca au ceva mai multi bani in buzunare.
Aceasta atitudine imi provoaca sila. Pentru publicistica
maghiara, "Bizantul" este sinonim cu o atitudine cezaro-papista,
care promoveaza cultul imparatului, o atitudine slugarnica,
retrograda, umila si neghioaba, de parca popoarele ortodoxe n-ar fi
cistigat in secolul XX mai multe revolutii decit oricine altcineva
(in Europa Centrala si de Est, in privinta eroismului si al
curajului, nimic nu se poate compara cu lupta partizanilor din
Grecia si din Iugoslavia, cu revolutia din Romania); nemaivorbind de
faptul ca in Balcani, unde n-a existat o nobilime ereditara si unde
in regiunea sudica au ramas nealterate mica proprietate si
comunitatea rurala (zadruga), spiritul de ierarhie si de supusenie
era mai putin accentuat decit in tarile k.u.k. (imperialo-regale).
Stiu ca spiritul plebeo-strengaresco-haiducesc nu este spiritul
democratiei moderne, dar mai stiu si faptul ca nu are nici o
legatura cu falsa legenda "bizantina". Dusmanii ortodoxiei percep
acest spirit drept haos, confuzie - tot ei fiind cei care il si
prezinta astfel -, cu toate ca in el se regasesc si posibilitatile
revoltei si emanciparii. La fel cum Rascoala taraneasca din 1907
poate fi considerata drept revolutie democratica sau pogrom. Acest
lucru depinde de ideologia cu care o veti anima voi, dragii mei
prieteni romani.

8. De ce nu exista o miscare de stinga in Romania? De ce nu exista o

miscare de dreapta in Serbia? De ce a fost puternica anarhia in
Bulgaria, in Macedonia si in Catalonia?

9. Consider ca este catastrofal faptul ca atit intelectualitatea

romana, cit si maghiarii din Ardeal confunda statul national
democratic cu statul etnico-discriminativ. Idealul americano-galez
privind statul national defineste cetatenia patriotica din punctul
de vedere al "neutralitatii statului", independent de determinarile
etnice, la fel cum acelasi ideal defineste laïcité-ul, independent
de confesiuni. Oricine poate sa fie impotriva chiar si a statului
national iacobin, dar daca il confunda cu statul fascist,
postfascist, reformfascist, etnic-discriminativ (à la Csurka, Vadim
Tudor, Seselj, Sladek, Slota), in care "Leitkultur" are privilegii
institutionalizate, ei bine, atunci isi desemneaza gresit
adversarul. Ideea "regionalismului ardelenesc" - o adaptare dupa
Lega Nord Padania si dupa ideea lui Umberto Bossi -, atit de
populara la Cluj si Budapesta si pe care succesul repurtat in Ardeal
de catre Vadim Tudor a eliminat-o definitiv de pe ordinea de zi,
este fundamentata pur si simplu de faptul ca la vest de Predeal
exista sume mai mari de dolari si de marci. Revizuirea granitelor,
surplusul de iredentism, noile variante postmoderne/neoliberale ale
acestora sint fundamentate pe singura realitate a mileniului:
paralele.

10. Exemplele frumoase si patriotice ale autocriticii nationale

romane le putem regasi in activitatea lui Sorin Antohi, H.-R.
Patapievici, Lucian Boia si altii - sint atitudini marete si
curajoase, dar (precum orice hipercritica) fara un program politic
anume. Forma carnavalesca, plebeiana a autocriticii poate chiar sa
si decada: excelenta revista satirica unde pina nu de mult
editorialele erau semnate de catre Mircea Dinescu, este vorba de
Academia Catavencu, revista care in epoca de aur era mai buna decit
parizianul Charlie Hebdo, astazi este o revista-magazin nationalista
bulevardiera, care in marea-i amaraciune arunca cu noroi chiar si in
ceea ce ii este drag. Munca voastra curajoasa este alterata de
minciuna fatala: voi credeti ca antifascismul trebuie mascat in
anticomunism. Esenta regimului Ceausescu, mobilizarea mistagogico-
mistica, paramilitara, a insemnat solutia fascista a "comunismului"
sovietic epuizat deja la vremea respectiva din punct de vedere
spiritual si moral, economic si al puterii de dominatie (si sa ne
amintim de discursurile "comuniste" ale lui Pol Pot privind
superioritatea "rasei khmer", precum si de cum anume a exterminat
minoritatile etnice vietnameze si chineze din Cambodgia).
Supravietuirea acestei mobilizari nu poate fi invinsa prin cultul
lipsit de continut al "metafizicii nationale" a extremei drepte,
chiar daca textele respective sint frumoase. Miklos Szabo,
excelentul istoric, politician si publicist maghiar decedat recent,
spunea: "in casa tinem ciini si pisici, dar in casa nu tinem vaci si
antisemiti". E simplu, nu-i asa? Asa impun bunele maniere.

-preluat din revista Dilema,

http://www.algoritma.ro/dilema/arhiva_dilema/416/G.M.TAMA.htm -
versiunea maghiara a aparut in Elet es Irodalom, 15 dec. 2000

Doctrina social democrata

In postarile noastre nu este vorba ca eu optez pentru PSD sau
altceva.De altfel sunt inscris in PLD.
Trebuie insa sa cunoastem istoria si doctrinele tuturor partidelor.

Fiind azi la ordinea zilei prezint social-democratia asa cum este ea

vazuta de isdeologii sai.

Deci:

Doctrina social democrata

Social-democratia reprezinta, conform Manualului de politologie,

doctrina politica privind organizarea si conducerea democratica a
societatii, avand la baza principiile egalitatii si dreptatii
sociale, ale promovarii intereselor producatorilor de valori
materiale si spirituale, ale protectiei sociale a categoriilor de
cetateni defavorizati, prin limitarea puterii claselor sociale
avute, indeosebi a monopolurilor.
Geneza doctrinei politice social-democrate are la baza, pe de o
parte, ideile socialistilor utopici, iar pe de alta parte, ideile
marxiste din a doua jumatate a secolului trecut. Ideile au aparut
odata cu manifestarea relatiilor de productie capitaliste care, desi
marcau un element de progres pe calea dezvoltarii societatii,
generau totusi, in mod inevitabil si inegalitati sociale.

Social-democratia s-a inspirat, dupa cum s-a aratat, nu numai de la

socialismul utopic, ci si de la ideile socialiste ale lui Marx si
Engels, idei considerate ca apartinand socialismului. Marx si Engels
considerau ca inevitabila disparitia capitalismului si inlocuirea
acestuia cu o noua societate, cea socialista, reclamata de legile
obiective ale dezvoltarii sociale, bazata pe proprietatea comuna
supra mijloacelor de productie si lipsita de exploatare.
Social-democratia, ca doctrina politica, a cunoscut mai multe faze
in evolutia sa.

I. O prima faza poate fi considerata cea din perioada premergatoare

primului razboi mondial, cand social-democratia se considera o
doctrina politica ce viza organizarea si conducerea democratica a
societatii pe calea trecerii la o noua oranduire sociala, faurita pe
baza politicii partidului clasei muncitoare, care sa ia locul
capitalismului prin reforme.

II. Datorita acestei noi situatii care s-a creat, doctrina politica
social-democrata a intrat intr-o noua faza de dezvoltare, care a
durat pana in zilele noastre. Mentinandu-si conceptia initiala cu
privire la transferarea capitalismului in socialism pe calea
reformelor, social-democratia din aceasta perioada sustine cu
fermitate principiile pluralismului politic, ale respectarii
optiunilor libere a alegatorilor in legatura cu exercitarea puterii
politice in stat, combatand, in acelasi timp, ideile unui regim
totalitar, indiferent de natura sa (fascista sau comunista).

Partidele social-democrate au continuat sa se dezvolte in multe tari

ale lumii si sa participe activ, de pe principii democratice, la
viata politica din tarile respective. Trebuie mentionat ca in multe
tari, dupa al doilea razboi mondial, partidele social-democrate au
reusit, prin alegeri libere, sa guverneze perioade indelungate de
timp.

III. In prezent, dupa prabusirea sistemului totalitar comunist din

tarile est-europene, sistem care nu intotdeauna a fost evaluat
suficient de critic de catre social-democratie, doctrina social-
democrata a intrat intr-o noua faza, in care s-a renuntat la ideea
oranduirii socialiste. In prezent doctrina social-democrata pune
accent pe principiile statului de drept, pe cele de protectie
sociala etc. Astazi, in Europa Occidentala precum si in alte tari
ale lumii, social-democratia reprezinta una din principalele
doctrine politice, ca alternativa viabila de organizare si conducere
democratica a societatii. In tarile est-europene, dupa prabusirea
comunismului, are loc un proces de inchegare a unei doctrine
politice social-democrate care valorifica o parte din ideile social-
democratiei, dar afirma si altele noi, rezultata din situatia
actuala a realitatilor social-economice.

Considerand democratia o forta sociala activa, doctrina social-

democrata s-a delimitat de conceptia liberala clasica, potrivit
careia statul nu trebuie sa intervina in economia de piata spre a
asigura munca si securitatea cetatenilor sai. In momentele cand era
la putere si cand se gasea in opozitie, social-democratia a
dezvoltat un sistem de masuri sociale care sa permita asigurarea
securitatii sociale, sa garanteze bunastarea, urmarind si diminuarea
saraciei.

Din punct de vedere organizatoric, raportul social-democratiei cu

muncitorimea se sprijina pe sindicate. Sindicatele se integreaza in
societatea civila, ceea ce permite contactul cu opinia publica. Un
loc deosebit in relatiile dintre sindicate si social-democratie
revine unor structuri si institutii specifice de educatie, de
formare cultural-profesionala. In acelasi timp, se afla sub
incidenta social democratiei organizarea cooperatista, care cuprinde
milioane de consumatori, numeroase organizatii pentru odihna etc.
Astfel, s-au creat structuri organizatorice cu numeroase
ramificatii.

Conform conceptiei social-democratice, partidele politice,

indiferent de orientare, nu trebuie sa urmareasca numai problema
puterii, ci mai ales rolul de a asigura o legatura intre stat si
societate.

Spectru politic fara social-democratie este o iluzie

Doctrina social democrata Inainte de a face scenarii privind decizai

PSD de a abandona aliatul de dreapta,PNL,cred ca se cuvine sa vedem
in ce masura PSD se inscrie in curentul social-democrat.Geneza
doctrinei politice social-democrate are la baza, pe de o parte,
ideile socialistilor utopici, iar pe de alta parte, ideile marxiste
din a doua jumatate a secolului trecut Optiunile si actiunile
politice pe care le sustine PSD isi au geneza in platforma
Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Ca partid social-democrat
modern, de centru stanga, PSD si-a afirmat raspunderea de a fi
exponentul aspiratiilor de libertate, progres si bunastare, refuzand
cu fermitatea presiunea fortelor de dreapta de a arunca populatia
Romaniei in valtoarea terapiei de soc, model de reforma pe care il
respinge si il apreciaza ca inadecvat realitatilor romanesti. Nu
reforma este respinsa de PSD - cum s-au facut numeroase speculatii
de rea credinta - ci cu acea varianta terapia de soc, generatoare de
efecte contraproductive in ultima instanta, pentru reforma insasi,
datorita, intre altele, costului social extrem de ridicat, dificil
de suportat mai ales de zonele sociale mai defavorizate. Reforma, in
conceptia PSD, trebuie orientata concomitent atat pe principiile
eficientei economice, cat si pe cele ale protectiei sociale,
refuzand solutiile radicaliste si aventuriste. Doctrinar si
programatic, PSD este un partid social-democrat modern, orientat
spre viitor, de vocatie europeana si ancorat in realitatile
nationale, deschis spre modernizare si dezvoltare sociala, promotor
ferm al democratiei si al reformei in toate componentele societatii
romanesti, cu un accent deosebit pe reforma economica. Idealurile si
actiunile PSD sunt legate de principiile si valorile fundamentale
ale social-democratiei moderne, cum sunt: libertatea si demnitatea
umana, egalitatea sanselor, respectul fata de munca si proprietate,
binele public, justitia sociala si solidaritatea umana. Prin valori
ca cele mentionate, doctrina social-democrata a PSD se deosebeste de
alte doctrine politice care pun accentul fie pe libertatea
individuala in defavoarea justitiei sociale, fie pe solidaritatea
sociala si pe egalitarismul nivelator, care sufoca libera initiativa
si depreciaza semnificatia libertatii individuale. Libertatea, ca
valoare suprema, poate fi usor returnata in anarhie, daca nu se
realizeaza intr-un cadru de ordine fireasca in care libertatea unora
sa nu o incalce pe cea a semenilor lor si, cu atat mai mult, sa n-o
reduca la o simpla vorba, doar la un instrument demagogic. Vocatia
europeana, orientata spre viitor, a Partidului Social Democrat, este
reflectata si in preocuparile de ordin politic, ideologic-doctrinar
pentru perioada post-tranzitie a Romaniei, concretizate in
programul 'Spre normalitate, o viziune social-democrata moderna
privind viitorul Romaniei', adoptat in luna octombrie 2002 de
Consiliul National al PSD.Este limpede acum ca o tara europeeana nu
poate neglija social-democratia si ca politica social democrata
trebuie luata in consideratie in orice perimetru politic.Deci nu ar
trebui sa ne mire ca Dl.Basescu sa dea social-democratiei ceea ce
merita in spectrul politic romanesc.

Viitorul PNL:partid sau doar un simplu club liberal

Asa cum se prezinta lucrurile pe teren,cum a aratat-o si

participarea PNL la referendum si mai ales degringolada in viitorul
apropiat al PNL(gruparea oligarhica),PNL va inceta a mai fi un
partid si se va transforma intr-un club liberal al nostalgicilor
dlui Patriciu.

Lenin spunea ca un partid poate fi partid de mase sau un partid de

cadre.

De multa vreme PNL nu mai este si practic nici nu a fost vreodata

partid de mase.
Cresterea artificiala de 20% din alegerile din 2004 s-au datoral
aliantei DA si victoriei dlui Basescu.

Cazand complet sub influenta oligarhilor,PNL a devenit un SRL al

catorva afaceristi desprinzandu-se de popor ,pe care de fapt il
uraste.

Aparitia PLD,verva anti-Basescu a lui Tariceanu a descompus practic

PNL care a devenit un club inchis a catorva afaceristi si a
politicienilor creati de acestia pentru a-i sluji.

In momentul de fata cota lor este in jur de 5% cu un trend

descrescator,ceea ce ii va scoate practic din randurile partidelor
politice si ii va transforma intr-un club liberal inchis,in care ca
deobicei se vor certa.-

Dorinta lor de a atrage in club PNTCD-ul dlui Milut nu va fi o

salvare,avand in vedere certurile din PNTCD si mai ales lipsa de
cotatie electorala a acestuia.Primirea dlui Constantinescu in club
va autentifica transformarea fostului PNL intr-un simplu club.

Nu mi-a fost dat sa vad pana acum o grupare cu pretentii politice

atat de nepasatoare,in care si simplu bun simt lipseste cu
desavarsire.

Sa musti mana celui care te-a adus la putere,sa-ti tradezi aliatul

cu care ai castigat alegerile,sa excluzi din partid oameni de talia
dlui Stoloja,Stoica si ceilalti dizidenti ne arata gradul de
incompetenta si nesimtire a celor care si-au scris pe pereti ca ei
trebuie sa reuseasca.

In prezent degringolada PNL pare a lua un aspect de masa.O suta de

PNL-isti din Dambovita demisioneaza in bloc.Dl.Stolojan duce
tratative cu majoritatea deputatilor ramasi inca la PNL,multime de
membrii simpli PNL trec la PD sau PLD,iata acesta este aspectul
degringoladei partidu
lui oligarhilor.

Acrosarea de putere,faptul ca depind doar de PSD ne arata cat de rau

au ajuns asa zisii urmasi ai Bratenilor.

In PNL-ul actual este tacere de mormant,nimeni nu ridica

vocea,afacerile sunt pe primul plan chiar si acum cand vaporul se
scufunda.

Toate acestea ne indreptatesc sa spunem ca in curand PNL se va

transforma doar intr-un club al oligarhilor

OMUL DE CASA AL LUI GROZA

Romulus Zaroni,

un taran din Nadastia de Sus, om cu sapte clase primare, a ajuns

ministru tocmai pentru ca era omul de casa al lui Petru Groza.
Despre Zaroni, Corneliu Coposu spunea ca „era un chiabur de mana
intai (…) avea o biblioteca impresionanta pentru un taran, am gasit
la el acasa cam 7 – 800 de volume de cultura generala si de carti
politice". Daca ar fi continuat sa-si gospodareasca ferma, Romulus
Zaroni ar fi fost, poate, mai castigat. Din pacate, acesta devine in
data de 6 martie 1945 ministru al Agriculturii si Domeniilor,
functie pe care si-o va pastra pana in 29 noiembrie 1946, devenind
apoi, pana in 30 decembrie 1947, ministru al Cooperatiei. Gafele l-
au facut un soi de precursor al lui Bula. De altfel, in epoca
circula un soi de gluma, care suna cam asa: Caligula imperator si-a
facut din cal senator/ Groza, mai sinistru, si-a facut din bou
ministru". Cu toate acestea, Corneliu Coposu a avut doar cuvinte de
lauda la adresa sa: „A facut patru clase gimnaziale la un liceu
german, vorbea si citea fluent in aceasta limba". Zaroni a profitat
cat mai mult de statutul de ministru: si-a parasit sotia, insurandu-
se apoi cu o femeie cu vreo 20 de ani mai tanara, a reusit sa se
mute in casa reputatului jurnalist Pamfil Seicaru si sa vina acasa,
la Nadastia de Sus, cu avionul. O poveste care a ramas in istorie
spune ca, de fapt, Zaroni si-a parasit prima sotie pentru ca aceasta
refuzase ca pamantul sa fie trecut la colectiv. Pe de alta parte,
Romulus Zaroni continua sa fie si astazi subiect de bancuri, chiar
pe forumul echipei Steaua Bucuresti. Un forumist il compara pe Gigi
Becali cu Zaroni, care ar fi fost tarcovnic la biserica, analfabet
si ajuns sus in ierarhia statului. Iata ce scrie pe site-ul
www.fcsteaua.ro, Dankressman, in data de 2 iunie 2007: „Apropos de
anormal. In Guvernul lui Groza, a fost numit Ministru al
Agriculturii un taran hunedorean. Numele lui era Romulus Zaroni.
Asta fusese tarcovnic, la biserica din Nadastia. Ii fusese citita
(adica cineva i-a citit) o singura carte, despre Frontul Plugarilor.
Cea mai mare realizare a lui ca ministru a fost sa-si viziteze satul
natal... cu avionul. Cand vizita satul natal, locuia in Caminul
Cultural.
Zaroni, ministrul cu sapte clase care l-a precedat pe Bula
in "folclorul" Romaniei comuniste

Nefericitul afirma ca asta era singura lui legatura... cu cultura.

Si avea, acolo: „un singur divan pe care puteam gandi"... Bai
fratilor, de unde il cunosc eu pe asta? Se spunea despre el ca,
prinzandu-si aratatorul in usa, zbiera ca din gura de sarpe ca „i s-
a stricat stiloul" si nu mai semneaza acte o saptamana"... Se mai
spunea despre el ca, dupa nu stiu cati ani in care refuzase sa-si
angajeze secretara (el stia ca Secretarul e mai mare ca Ministrul) a
facut un concurs pentru angajare in care tema era „Mulsul vacii mai
eficient decat mulgatoarea automata". Gigi, asta este locul tau in
Istorie! Cu asta concurezi!".
Barba non facit philosophum. (Barba nu te face filosof.)

Presa,mass media reprezinta o categorie fara de care un stat

democrat nu ar putea exista.
De aceea totalitarismul are ca prima masura a pune pumnul in gura
presei,in primul rand.
Acest lucru il demonstreaza astazi partide bine cotate ideologic(PNL
si PSD),dar care numai din cauza lor au scoruri in sondajele
electorale foarte scazute.

Din pacate,in privinta folosirii presei,inclusiv a forumurilor

acestor partide stilul dictaturii este identic.
De fapt orice dictatura incepe prin limitarea dreptului la
cuvant,inabusirea presei.

In ultima vreme propaganda acestor partide care dispun de organe de

presa si TV,de analisti profesionisti s-a indreptat contra
Presedentiei si a unor partide parlamentare(PD,PLD etc).

Cum nici acest lucru nu a fost sificient,intreaga organizatie

oligarhica a trecut la atacarea intelectualilor,ziaristilor care nu
pot sa fie de acord cu atacurile ilogice ale acetor ziaristi contra
democratiei si a unor personalitati alese de popor(Basescu,de
exemplu a obtinut la referendum 75% din sufragii).
Dl.Hoandra este un ziarist angajat atacand intelectualii,ca si
el,dar care vad altfel lucrurile si considera ce cei care combat
maniera sa de a se afilia unui partrid este,pentru adversarii sai de
idei nedemna.

Acestzia,chipurile s-ar aseza fara jena de partea puterii,

folosindu-si condeiele in slujba unuia sau a altui actor politic
aflat la conducerea tarii si ca acest lkucru nu ar fi decat o
reinviere a proletcultismului.
Scriitorii care apara puterea democrat aleasa a tarii sunt
adulºatori si aceasta situatie chipurile ar trebui sa ne ingrijorete.

Un minut insa daca ar citi ziarul la care colaboreaza ar vedea

acelasi fenomen dar invers,adica chiar el fiind un adulator,cel
putin al guvernului.

Acest lucru insa pentru el nu este democratie,democratia este doar

atunci cand presedintele si partidele de opozitie sunt insultati

Articolele de ziar sunt acceptate,si platite numai daca conform

politicii comune PNL/PSD critica pe adversarii politici,pe cei
reformisti.

Maniera descrisa mai sus este simptomatica pentru folosirea malefica

a presei.Naivii cred ca ziaristul este manat de cinste.

Minciuna.

Ziaristul are o comanda de a denigra pe presedintele

republicii,pentru ca el conduce anticoruptia si reformele din
Romania ,sau de a denigra un partid reformist

In ultima vreme,mai ales acum cand regimul oligarhic este pe cale de

a fi lovit in plin de scorul electoral,oligarhii,uzand de salarii
astronomice si alte avantaje,isi aduc in scalvia lor minti de
ziarist usor de cumparat.Este suficient a vedea pe acesti
ziaristimai ales,noua echipa de la Adevarul al grofului Patriciu,ca
sa nu mai vorbhesc de taraba Antenei 3 in care dl.Voiculescu calcat
tare pe coada de dna.Macovei o insulta in direct pe aceasta sub
privirea zanbareata a dnei Firea.
PNL a cerut ajutorul extremistilor ,a consilierilor straini si a
lansat chemarea:ocupati internetu,ocupati presa si TV.l.
Pe posturile PSD si PNL,a ziarului ZIUA,Adevarul ,Jurnalul
Nationaletc nu se poate scrie nimic care sa combata oligarhia sau
doctrinele extremiste sa antipopulare de dreapta
Am asistat la o desbaterea despre asa zisa A 4-a putere.

Jalnicile figuri ale oligarhilor,a ziaristilor vanduti,a

politicienilor ticalosi nu au schitat nici cel mai mic reflex de
aparare.

Rezulta ca oligarhii fac ce vor cu presa,ziaristii isi pot vinde pe

bani constiinta iar mediul politic poate fi oricat de corupt pentru
ca este,nu-i asa,democratie.

Asa cum spune candva un turist englez,Romania,tara trista,plina de

humor!

Extremismul taliban liberal,in fata istoriei

PNL este unul dintre,daca nu ultimul dintre partidele-istorice-

ramase pe eschierul politicii romanesti,motiv pentru care el ocupa o
pozitie aparte in campul politicii romanesti.

Daca partile slabe ale liberalismului s-au exprimat repede-vezi

numeroasele aripi si partide liberale dizidente-conducerea Stoica si
apoi Stolojan a reuisit sa reuneasca toate aripile intr-un PNL
puternic,azi chiar partid principal la guvernare.

Din pacate PNL a renuntat repede la o conducere liberala eficienta

si o noua generatie-tanara-,de nuanta talibana,gata sa serveasca
grupurile de afaceristi a preluat conducerea PNL.

Aripa Tariceanu,el personal,conform unui statut modificat,a preluat

total conducerea,toti membrii de conducere ai PNL fiind agreati de
dl. Tariceanu,existand organizatii judetiene in care s-au repetat
alegeriile pana a reusit cel agreat de conducerea centrala.

Problema nu ar fi grava daca printre acestia nu ar fi incoltit ideea

totalitarismului si a dictaturii,ideea superioritatii funciare a
PNL.

In acest scop a aparut CINTEZISMUL,numit dupa ideologul sau

principal Dl.Cinteza,fost senator PNL si membru al conducerii PNL,de
fapt un fel de talibanism liberal detasat de realitatea sociala a
Romaniei.

Talibanismul liberal ca ideologie,reprezinta un liberalism

primitiv,de sec.19,cu lozinci de tipul-prin noi insine-,cu complexe
de superioritate liberala,de aroganta si autoincredere care
transcede realitatea unei tari ca Romania.

Talibanul liberal considera ,in cadrul conceptiei sale,ca liberalii

sunt totul,ca ei si admiratorii lor sunt doar oamenii de afaceri-un
fel de sarea pamantului-care trebuie sa conduca si sa fie
neconditionat admirati si promovati in conducerea tarii,motiv pentru
care lesne au intrat in conflict cu aliatii lor si mai ales cu PD si
Institutia Prezidentiala.

Talibanismul liberal a fost cel mai mult evidentiat de fostul

ministru al sanatatii,intr-un domeniu in care dispretul si
inumanitatea ies cel mai mult in evidenta(morti la cozile de
medicamente, diabetici, epileptici, cancerosi iesiti in strada de
disperare,eliminarea medicilor pensionari-contrar legii din practica
medicala privata,conditii mizerabile pentru medicii de familie).

Dar talibanii liberali au esuat lamentabil in practica,si acest

lucru il dovedesc discursurile dlui Orban,Antonescu,Hasoti etc.

Desigur efectele talibanismului liberal se vad astazi in cota-de

piata a PNL- care a scazut in sondaje,in permanentele cverulente
antiprezidentiale si anti-PD,inclinatia de colaborare cu PSD,sau de
a-si face aliati din AP sau PIN.
De fapt prin atitudinea sa antipopulara,talibanismul va avea in
curand soarta PNTCD,atunci cand persoane benefice ca Dnii.Stolojan,
Stoica,dna Musca etc au fost excluse din partid,si care a dus la
aparitia acelei platforme liberale,care doreste readucerea PNL in
locul meritat al istoriei sale.

Intr-un articol din ZIUA un autor avea pretentia de a fi gasit

piatra filosofala:dece scade in sondaje PNL si dece creste PD.
De obicei orbirea talibana gaseste explicatia in cauze externe,
nesemnificative,ca si cum presedintele,PD sau chiar PSD ar trebui sa
ridice ratingul electoral liberal.

In primul rand PNL pierde din cauza propriilor greseli si

orgolii.Acceptand in guvern oameni ca Cinteza,Antonescu,David
etc,folosindu-se de trambite sparte ca Orban,eliminand din PNL
partea inteleapta(Stolojan care i-a reorganizat,Dna
Musca,Dl.Stoica,Boureanu,Turcanu,Radu F.Alexandru etc),actualul
establishment adopta solutia arogantei si a orbirii in fata
realitatii,imbatandu-se cu calitatile pretinse ale liberalului
oligarh, care merita totul si care desconsidera pe saraci,pe cei
care nu au avut noroc in viata,ca doar nu toata Romania trebuie sa
fie formata din oam