PARERI ANTIMONARHICE

Motto
"Monarhia, sub orice forma, este o insulta la adresa umanitatii", Mark Twain

Printre primele valori pe care le promoveaza Uniunea Europeana, si le impune drept conditii sine-
qua-non Statelor care o compun, se numara democratia si respectarea drepturilor omului. Multe
tari, precum Romania postdecembrista sau Serbia, au fost sau sunt tinute la portile Uniunii
Europene sub pretext de deficit la democratie, iar fara abolirea pedepsei cu moartea ori fara
dezincriminarea homosexualitatii un Stat nu poate intra in Uniune, sub pretext de drepturile omului.

Si totusi, Uniunea accepta o uriasa incalcare a acestor doua principii fundamentale - democratia si
drepturile omului – tolerand in randurile sale un numar insemnat de monarhii. Ca si in alte cazuri,
raul pe scara mare este ingaduit acolo unde este el respins cu indignare pe scara mica: asasinatul
pe scara mare se cheama razboi, iar furtul pe scara mare se cheama capitalism.

Ca institutia monarhica in sine violeaza cele doua principii de la baza ideologica a Uniunii Europene
este evident. Regii nu sunt alesi si realesi periodic prin vot direct, universal, egal si secret, totusi ei
exercita functia politica suprema in Stat, iar faptul ca o fac printr-un drept din nastere reprezinta o
discriminare grosolana pe criterii de origine sociala si incalca principiul egalitatii intre oameni.

Adica daca vreau sa absolv o facultate, muncind si dovedind ca sunt mai bun decat altul, pentru a
ajunge profesor la tara, si sunt impiedicat s-o fac doar pentru ca parintii mei sunt negri sau tigani,
toata Europa se invineteste de indignare (si pe buna dreptate); dar daca vreau sa ajung sef de Stat
nu pot, pentru ca parintii mei nu sunt regi – in schimb ajunge altul, mult mai putin merituos decat
mine sau care cel putin nu si-a demonstrat meritul intr-o confruntare politica, electorala, directa cu
mine.

Intr-o monarhie e curat ca-n „Ferma animalelor” a lui George Orwell: toti suntem egali, dar unii sunt
mai egali decat altii! Iar prin Constitutie cetatenii sunt ierarhizati arbitrar in doua categorii: regele si
supusii sai –adica pusii dedesupt (in engleza „subjects”, in spaniola „sujetos”, de la latinescul „sub
jacere” – a sta dedesupt). Pai ce se alege atunci cu dreptul cetateanului, intr-o democratie, de a
alege si de a fi ales? Regele nu are dreptul de a fi ales democratic, iar cetateanul de rand nu are
dreptul de a alege democratic – si aceasta tocmai atunci cand e vorba de functia politica suprema
din Stat!

Argumentele de mai sus sunt imbatabile de pe o pozitie de principiu. Cineva ar putea insa obiecta,
teluric si particular: „Adica ce vrei tu sa spui, ca Anglia sau Olanda nu sunt tari democratice, fiind
ele monarhii?”.

Nu tocmai asta am spus: Anglia si Olanda sunt per ansamblu si cu aproximatie tari democratice
pentru ca in marea ei majoritate viata politica de acolo se desfasoara sub semnul si regula
democratiei; doar institutia sefului Statului e exceptata de la regula democratiei, si cum acolo
aceasta institutie are un rol politic redus stirbirea democratiei sub efectul monarhiei este si ea
redusa. Prin urmare, aproximativ democratice fiind, Anglia si Olanda sunt totusi mai putin
democratice decat Statele Unite sau Elvetia, - ca doar de asta au dus americanii un razboi de
independenta acum vreo doua sute de ani.

Incompatibilitatea pusa de noi in evidenta mai sus este una de principiu: nu te poti declara adept al
democratiei si drepturilor omului si totusi sa admiti chiar in randurile tale un sistem politic care
incalca in principiu aceste valori, chiar daca o face in masura tolerabila. E un silogism elementar:
orice tara care apartine UE este in principiu o democratie, monarhiile nu sunt in principiu democratii,
prin urmre monarhiile nu apartin UE.

Acelasi silogism si pentru drepturile omului. Ceea ce nu inseamna ca noi dorim neaparat ca de
maine regina Elisabeta II sa devina cetateanca Elisabeta de Windsor - desi faptul ca eu, cetatean al
unei republici, deci suveran, sunt pus pe aceeasi treapta cu un cetatean englez, deci supus al
suveranei Elisabeta II, e de natura sa injoseasca suveranitatea mea.

Pentru moment insa dorim doar sa punem problema si sa aratam ca Romania a intrat in o
organizatie care traieste intr-o minciuna. Si ca ai nostri concetateni europeni, romani si nu numai,
sa mediteze la aceasta. Totusi, scenarii despre efectele practice ale intelegerii acestei
incompatibilitati de principiu se pot face.

Desigur, se poate obiecta ca Uniunea Europeana nu poate impune membrilor sai forma „de
guvernamant” (de fapt de sefie a Statului): monarhie sau republica. Obiectiune perfect valabila:
atunci singura solutie pentru a nu trai in absurditate si minciuna este ca UE sa renunte la principiile
democratiei si drepturilor omului ca valori fundmentale ale sale – ca asta o poate face, isi poate
modifica propriul tratat constitutiv.

Dar probabil ca aceasta masura extrema nu e necesara, Unuinea fiind celebra pentru capacitatea ei
de negociere intena, pentru adaptabilitate, pentru acomodarea prin compromis a opiniilor
divergente. La urma urmei, de ce sunt Anglia, Spania, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia si
Luxemburgul monarhii? – teoretic pentru ca popoarele lor o vor, fiind ele atasate in mod istoric de
institutia monarhiei.

Nici una dintre aceste tari nu a avut regi care, chiar in cursul actualei generatii, s-au facut vinovati
de inalta tradare prin predarea armatei in mana inamicului in timp de razboi, asa cum s-a intamplat
in una din tarile intrate in Uniune in ultimul val, asa ca putem intelege posibilul atasament inertial al
respectivelor popoare pentru coroana si tron. Dar aceasta nu constituie un obstacol insurmontabil in
calea unitatii europene.

Principiile europene vizand democratia si drepturile omului ar putea fi satisfacute daca respectivele
State ar continua sa aiba in fruntea lor regi, purtand coroana si sceptru si fiind asezati pe tron, dar
daca acesti regi ar fi alesi democratic de popor pe o perioada limitata de timp si cu un numar limitat
de mandate posibile.

Nimic nu ar impiedica poporul englez sa o aleaga pe Elisabeta pentru un mandat de 10 ani, apoi sa
o realeaga pentru un nou mandat de 10 ani, apoi sa il aleaga pe Charles sau pe un alt membru al
familiei de Windsor pentru un mandat de 10 ani in functia de rege al Marii Britanii si Irlandei de
Nord. Adica, practic, sefia Statului englez sa revina acelorasi persoane ca si in varianta actuala –
decat ca prin vointa poporuluisi nu prin discriminare sociala, ca azi. Pentru ca vorbeam noi mai sus
ca „teoretic” popoarele din respectivele tari vor monarhia – dar aceasta teorie nu a mai fost
verificata in practica de sute de ani.

La urma urmei, participarea la o uniune politica e ca si o casatorie: trebuie sa sacrifici ceva, cat de
cat, din libertatea ta de optiune, in speranta ca ceea ce castigi e mai mult decat ceea ce sacrifici.
Daca noi, romanii, trebuie sa ne sacrificam porcii dupa reguli europene, pot si englezii sa-si sacrifice
regii pentru a se alinia acestor reguli.

Editorial AN

Colimator - O incompatibilitate de principiu - de Victor NITELEA