Putem fii obiectivi si cand ne referim la politica romaneasca

Am primit un e-mail foarte interesant si de mult bun simt care se refera la actuala situatie politica din
Romania.
Pe Basescu nu putem sa il schimbam, el este un produs de virf (specializat pe -relatia Vest- capitalism)
al sistemului comunist. Apoi, oricite lucruri ne-am fi dorit in campanie, atributiile presedintelui nu se
intind
decit pina la un punct. In fine, niciun om nu poate lupta singur cu un sistem; daca Basescu ar incerca,
ar fi ‘invins de Securitate’ mai repede decit Constantinescu
1. Mai intii, ma intreb citi dintre cei care l-au auzit pe Basescu in 2000-2004 si-au inchipuit ca el poate fi
Fat Frumos calare pe cal alb si cu pletele in vint, menit sa ii salveze pe romani de rezultatele votului
lor din 2000? Asa cum am mai spus, Basescu nu este decit un politician extrem de ambitios, care,
inainte de 1989, a fost un competent manager (in zona economiei reale, nu a fabulatiilor ideologice de
care se ocupau alde
Iliescu) cu notiuni si ceva experienta in domeniul sistemului capitalist si cu o experienta pozitiva ca sef
autoritar dar eficient si responsabil. A aratat in mod repetat dupa 1991 ca poate urmari cu competenta
si eficacitate o anumita tinta, dar in acelasi timp si ca poate renunta oricind la ea daca nu mai prezinta
interes personal. L-am votat in 2004 (ca vot pozitiv, nu doar de respingere a lui Nastase) pentru ca
stiam ca relevanta lui publica si chiar libertatea lui fizica depindeau de urmarirea proritatilor majore
enuntate in campanie. Deci identificasem niste interese comune.
Am mai spus-o cred, Basescu este un politician. Arma lui de baza, din 2000 incoace, o reprezinta
voturile, pe care le-a folosit pentru a se feri de inscenari judiciare, de suspendari, pentru a se cocota la
sefia PD, pentru a rasturna majoritatea parlamentara, in general, pentru a-si atinge scopurile in cariera.
Spre deosebire de Iliescu, celalalt aspirator de voturi, el nu se multumeste sa propuna un „viitor
luminos”, el se gindeste si la strategiile posibile pentru ca la sfirsitul mandatului sa fi reales pentru a
duce mai departe cele incepute.
De aceea, in loc sa propuna utopii roze, a mizat pe garantii anglo-americane ale securitatii (certe si
suficiente in viitorul apropiat), pe integrarea europeana ca „spatiu vital” pentru o dezvoltare
economica sanatoasa, pe statul de drept si libera initiativa ca elemente indispensabile pentru atingerea
si exploatarea eficienta a primelor doua scopuri. Interese in care si eu, si majoritatea celor de pe
aceasta lista sper ca ne regasim.
Singurul si marele merit al lui Basescu este ca a chemat alegatorii la facerea politicii. A avut nevoie de
noi, pentru acele victorii pe muchie din 2000 si 2004. Spre deosebire de Iliescu care s-a dezis cu
dezinvoltura
de fostul electorat al CDR, care cu inconstienta l-a adus pentru a doua oara la un scor de peste 80%,
Basescu a incercat sa raspunda asteptarilor alegatorilor sai. Pentru ca, daca lui Iliescu alegatorii ii
venau gratie sponsorilor si politici, in cazul lui Basescu, sprijinul sau politic se datoreaza voturilor
culese.De aceea, cit timp l-am votat, a tinut seama de noi.
2. Basescu a mizat pe faptul ca cel putin o minoritate substantiala si decisa a clasei politice il sustine si
ca aceasta minoritate poate deveni majoritate stabila prin alegeri anticipate. Aici a pierdut pe mina lui
Tariceanu care a preferat sa mearga pe calea verificata (si perdanta) a lui Campeanu, de apropiere de
Iliescu, exponentul in Romania al liniei
Gorbaciov-Putin, a statului autoritar corporatist (i.e. sa se schimbe, primesc, dar sa ramina cum a fost).
Monica Macovei a fost scuipata din Guvern imediat dupa aderare, reforma administratiei a supravietuit
doar in denumirea ministerului, reformele incepute promitator in sanatate s-au dovedit a fi doar o
redirectionare a spagilor, acum mai mari si mai paguboase. Pensia mea este dizolvata de masurile
populiste ale actualului Guvern care va baga in faliment sistemul in citiva ani, dupa ce bula economica
pe care acum o umfla cu sirg va exploda.
Ce poate face presedintele? Lupta de rezistenta si hartuiala cu oaste de strinsura: CSM, Curtea
Constitutionala, la care se adauga un PD prea slab pentru a putea fi reformat eficient (mare curaj, dar
si spirit de prevedere a avut Basescu fortind acum o fuziune care tulbura multe locuri caldute), procurori
sefi ai caror subalterni isi cumpara locurile.Parlamentul este dominat de PSD, care, dupa debarcarea
ministrilor PD, a luat Guvernul ostatic. Guvernul Tariceanu tine de scaune cu orice pret, inclusiv cu cel
al viitorului politic al PNL (partidul pe care l-as fi votat in cadrul DA in 2004). Justitia scirtiie ca o corabie
putreda in furtuna, iar alegatorii lui stau acasa.

1
3. Nu vreau sa intru in fondul masurilor a caror nerealizate i-o imputi lui Basescu si nu voi discuta aici si
acum cit de realista sau utila este fiecare dintre ele. Esential este ca fie ele sint in sarcina exclusvia a
altor institutii, fie nu pot fi duse cu succes la indeplinire de Basescu fara concursul altor institutii. Nu
poate fi contestat Basescu pentru deficientele Parlamentului, Guvernului, minsterelor si inca si mai
putin ale justitiei. Mai ales ca in justitie, in ciuda legilor strimbe, a lipsei acute de competenta la nivelul
procurorilor si a relei credinte uneori evidente a judecatorilor, au inceput sa se miste lucrurile.
Chiar si atunci cind vorbim de ministri din PD ar trebui sa tinem seama ca, in ciuda aparentelor,
politicienii PD nu sint niste marionete sau excrescente ale lui Basescu. Acesti oameni au propriile lor
interese, unele legate de angajamente facute in schimbul sustinerii in campanie. Este foarte posbil ca
punind in balanta lor diferitele argumente pro si contra sa fi ajuns la concluzia ca de exemplu, fie
fondurile lor de campanie si satisfactia alegatorilor directi depind de pastrarea cursului actual, fie ca
pasul inapoi ar costa societatea in ansamblu mai mult decit face. De pilda, un contract nu devine ilegal
doar pentru ca este dezavantajos si incetarea unilaterala se poate dovedi a aduce penalizari mai mari
decit avantajele.In ceea ce priveste Irakul, atit pentru Basescu personal cit si pentru Romania, relatia
cu SUA este extrem de importanta. Retragerea din Irak ar trebui atent discutata si pregatita. Gesturile
lui Tariceanu si Atanasiu au avut exact efectul invers celui clamat, blocind orice rediscutare a situatiei,
iar schimbarea de la conducerea MAE cred ca a lipsit presedintele de pirghiile necesare pentru
reluarea cu succes a problemei.Apoi, nu trebuie sa uiti ca Guvernul nu este nici investit si nici demis de
presedinte. Acesta are doar prerogativa, altminteri importanta, de a propune un premier (stiu, in
Constitutie scrie /numeste/, dar ce
valoare are o numire fara investire?). Dupa tragi-comica revocare a lui Radu Vasile, in Constitutie scrie
acum negru pe alb ca presedintele nu mai poate revoca premierul. Mai mult, actualul Guvern s-a
dovedit in mod repetat reprezentativ pentru Parlamentul rezultat din votul nostru. (Si da, Basescu a
contestat alegerile, dar dupa ce procurorul de caz a constatat lipsa fraudei electronice, nu s-a mai
obosit sa ancheteze si "turismul electoral" ori celelelate nereguli invocate in 2004.) Nu poti demite un
guvern care are increderea Parlamentului (de care depinde adoptarea legilor, inclusiv a bugetului) doar
fiindca asa vrea un Presedintele (minoritar, cu 25% sustinere parlamentara) care oricum nu are in
tabara sa niciun candidat capabil sa obtina votul de investitura.

4. Nu putem reusi decit impreuna. Si asta inseamna sa stim cu totii sa facem abstractie de interesele
mai putin importante pe care nu le impartasim si sa ne concentram pe interesele, aspiratiile, valorile
noastre comune. Daca noi stam acasa si ne lamentam, vorbind de "chiorul intre orbi" va fi imposibil sa
ne facem auziti si am rata o ocazie unica in istoria recenta a Romaniei. Sa nu uitam ca in tarile
comuniste mai la vest de noi, prabusirea sistemului a inceput in momentul in care lideri la ananghie au
facut apel la popor pentru a pune mina pe putere sau pentru a o pastra. Nagy, Gomulka, Dubcek au
fost comunisti sinceri care insa au uscat radacinile comunismului in tarile lor. Basescu poate fi
echivalentul lor, dar daca ne facem ca il credem si incepem sa ne agitam alaturi de el pentru drepturile,
valorile si aspiratiile noastre.
De fapt, cred ca ceea ce ne lipseste noua - mie, tie,oricui, lui Basescu - este o retea institutionalizata
care sa ne permita sa construim si sa valorificam o asemenea solidaritate ‚la rece’. Iliescu avea
‚sosonarii" lui, care insa mergeau dupa logica nomenclaturista. AC reusise o alternativa la ’sosonari’,
din pensionari entuziasti si studenti, dar aceasta resursa a fost desocnsiderata si irosita de partidele din
CDR, care au tratat-o doar ca pe o masa de manevra, figuratie pentru mitinguri si agenti si simpla
’curea de transmisie’. Nu stiu citi dintre pensionari mai sint dupa 10-15 ani apti de campanii, iar
studentii fie au plecat din tara fie lucreaza pe bani 10-12 ore pe zi. au mai ramas doar centrele de
creativitate - pe care Iliescu nu le-a avut niciodata - si care probabil au inclinat balanta la turul 2 din
2004 (flash-moburi, campanii pe internet etc.).