18.

CA teva expl ica t e

In ultimii ani, au fost formulate mai multe explicatii ale felului in care
formatiunile politice - partide si uniuni ale minoritStilor - au structurat spa-
tiul politic romanesc interactionand in cadrul formal oferit de regim.
Acum un deceniu, Daniel Barbu a descris regimul nostru politic ca pe o
forma de partidocratie. AceastS partidocratie isi afla rSdacinile intr-o intelegere
particulars a dreptului de vot (care nu e considerat „ca apartinand de sfera
drepturilor subiective, ci ca un drept creat exclusiv pe cale pozitivS") si intr-un
mod de functionare a sistemului electoral. Tipul de scrutin pe listS da nastere
unui „sistem partizan de selectie a candidatilor ce premiazS atasamentul fata de
partid in defavoarea fidelitStii fata de electorat si penalizeazS independent de
gandire“ . Pe urmele lui Bernard Manin, autorul a afirmat cSin Romania „mo-
dul de scrutin proportional transforma, in plan concret, democratia reprezen-
tativa intr-o democratic a partidelor", sinonimS cu „partidocratia“ , sau cu o
„formS de guvernare in care partidele detin monopolul absolut al personalului,
resurselor si politicilor guvernamentale". InrSdScinatin traditia interbelica, dar
si in comunism, modelul partidocratiei postcomuniste romanesti presupune ca
„partidele ar avea o capacitate naturald de reprezentare si nu una.fun ction al^.
Pactul constitutional din 18 ianuarie 1990, care a condus la crearea Consiliului
Provizoriu de Uniune Nationals (prima formS a legislativului postcomunist,
care a functionat din 9 februarie in 11 mai 1990), constituie, in viziunea auto-
rului, un compromis cu consecinte de mare insemnState: este vorba despre un
substitut al unei „mese rotunde“, care, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut in
alte tSri din Europa Centrala si Orientals, „nu a premers demisia partidului
unic, nu s-a constituit intr-o procedurS constitutionals de autolichidare a totali-
tarismului, ci a fost organizatS dupdce acesta a dispSrut“ . Alegerile din 1996 -
care consemneazS prima victorie din istoria politicii romanesti a unui partid
care nu organizeazS alegerile - nu due la o „adevSratS alternants", ci repre-
zintS o simplS „permutare intre partidele de la comanda coalitiilor de guverna-
mant“ . ImpusS de modul de scrutin, „partidocratia a iesit intSritS din aceste
alegeri”. Pentru Daniel Barbu, partidocratia d la roumaine „nu se limiteazS insS
doar la controlul unui partid sau unui cartel de partide asupra executivului si a
 legislativului, ci inseamna in egala masura si o colonizare a societatii econo-
mice“ . Consecintele partidocratiei asupra formei statului sunt exprimate in
termeni de suveranitate si de legitimitate: „Bizuindu-se pe o legitimitate elec-
torala de natura proportionala, partidocratia de-juridizeaza statul, care devine
o practica a partidelor si a clientelei lor sociale. Statul nu functioneaza, intr-un
regim politic de acest tip, ca o totalitate a institutiilor si normelor sale de drept,
ci asemenea unei totalizdri variabile a partidelor care-si disputa puterea. Statul
suntem noi, ar putea spune partidele. In regimul politic romanesc al anilor ’90,
suveranitatea este confiscate in fapt de partide, aflate mai presus de lege in
masura in care, dispunand de controlul absolut al parlamentului si al guver-
nului, ele fac si spun legea, inclusiv pe cea referitoare la propria lor organizare
si functionare"1.
La sfarsitul anilor nouazeci, George Voicu fixa, drept punct central al expli-
catiei date sistemului politic romanesc, ideea diferentei care separa Romania de
tari precum Polonia, Ungaria, Republica Ceha si Bulgaria: diferenta ar tine de
situatia special! a regimului comunist de la Bucuresti, care, independent fata de
Moscova, a fost national-comunist si fidel pana in ultima clip! stalinismului.
Din acest motiv, „orice incercare de organizare in spatiul societatii civile a fost
sortita esecului". Efectele acestei situatii sunt vizibile in postcomunism: in
Romania, partidele nu au beneficiat de sprijinul oferit de societatea civila, fiind
in consecint! de „o calitate in general indoielnic!" din punct de vedere doctri-
nar si organizational. In lectura lui Voicu, sistemul politic romanesc evolueaza
de la modelul „un partid si jum!tate“ in 1990 la multipartidismu! pur „cu
defect1' (in 1992, defectul constand in faptul ca forta opozitiei era mai mica de
20%) si la multipartidismul pur (in 1996). Dupa examinarea sistemelor de
partide din regiune, Voicu avansa ideea ca exista totusi cateva puncte comune
intre cazul romanesc si cazurile ceh si polonez: toate sistemele de partide din
aceste tari „au fost, la un moment dat, multipartide pure, caracterizate de o
anumita abatere de la modelul normativ"2.
Ideea potrivit careia exista o specificitate romaneasca datorata epocii comu-
niste si teza slabiciunii structurale a partidelor postcomuniste se regasesc la
Alexandra Radu. Autorul separa Polonia, Republica Ceha, Ungaria si Bulgaria,
si respectiv Romania, tara in care societatea civila este „subdezvoltata sau fra
g ile si in care Partidul Comunist nu are un „continuator de facto si de iure“ .
Rezultatul acestei situatii este constituirea unor „grupuri care isi cautau o iden-
litate structural-organizatorica si ideologica“ si nu a unor „adevarate partide".
Drept care in Romania, „partidele politice, desi au asigurat functionarea

1Pasajele reluate in text sunt extrase din Daniel BARBU, Republica absentd, pp. 147-154.
V d e asemenea, Alexandra IO NESCU, „Les partis post-communistes roumains: entre rupture
et continuite", in Alexandra IO N ESCU & Odette TOMESCU-HATTO, op. cit., pp. 78-81.
2Pasajele reluate in text sunt extrase din George VOICU, Pluripartidismul, pp. 199,212-213
Ssi 276-278.
------------- JLEG 1M U L, P A R T ID E L E £1 S IS T E M U L P O L IT IC D IN R O M A N IA -----------

regimului democratic pluralist, nu au putut contribui l i buna lui functionare.

Ele au fost ineficiente, adica entropice. Sistemul partidist in sine a jucat, in mod
paradoxal, un rol entropic". Un factor-cheie in acest context a fost „numarul
excesiv al partidelor politice inconsistente“ ; Radu adauga ca, in majoritatea lor,
partidele romanesti au fost „bazate pe anturajul liderilor politici si numai in mica
masura pe relatia normala grup social-grup politic. In fapt, procesul a fost
rasturnat, grupul politic devenind antecedent celui social"1.
Filon Morar a descris experienta politica romaneasca de dupa 1989 ca un
„sistem de alternanta insotit de scrutin proportional de lista, unde doua blocuri
de partide se succed la guvernare". Autorul distingea trei etape in evolutia siste-
mului politic romanesc ce pot fi regasite „cu usoare variatiuni si in celelalte tari
est-europene postcomuniste": din decembrie 1989 panain mai 1990, este etapa
concentrarii (este vorba despre tentativa de a reuni in jurul Consiliului Frontului
Salvarii Nationale - considerat „un fel de replica" a Partidului Comunist Ro
man - „toate fortele politice intr-o organizatie atotcuprinzatoare"); a doua
etapa, care dureaza din mai 1990 in noiembrie 1996, este epoca dilatdrii (acum se
produc „multiplicarea, explozia numarului de partide"); in sfarsit, dupa alegerile
din 1996 si mai ales dupa 2000, incepe contractarea (adica „partide care nu s-au
bucurat de sprijin popular in timpul scrutinurilor vor cauta un patron in
partidele care au fost validate de electoral") 2.
In ceea ce ne priveste, consideram ca materialul genetic al sistemului politic
romanesc reproduce o increngatura complexa de componente socio-politice,
economice si culturale. A D N -ul sistemului politic romanesc contemporan
poarta instructiuni genetice legate de trasaturile specifice a ceea ce Dogan
numea „o democratic mimata", elementele caracteristice ale unui regim politic
de tip sultanistic, asa cum a fost acesta caracterizat de Linz si Stepan3, sau ale
unui regim comunist patrimonial, conform tipologiei lui Herbert Kitschelt.
Pentru acesta din urma, caracteristicile regimului postcomunist nu pot fi
intelese fara o trimitere la istoria precomunista. Kitschelt observa ca, in cazul
romanesc, comunismul se instaleaza pe fundalul unui regim politic corupt,
care avea o birocratie subdezvoltata si un puternic caracter patrimonial. Politi-
zarea birocratiei avea sa fie utilizata si de regimul comunist in scopul de a con-
trola cat mai rapid atat statul, cat si societatea. Pe baza acestui amestec genetic,
regimul comunist avea sa preia caracterul patrimonialist al vechiului sistem,
irigandu-1 cu elemente ideologice proprii. lata de ce nu exista in Romania o bi
rocratie rational-legala si profesionala in sensul weberian si cu atat mai putin
un adevarat stat de drept. Drept consecinta, asistam la deriva unei autoritati

1 V. Alexandria RADU, Nevoia de schimbare. Un deceniu de pluripartidism in Romania,

Editura „Ion Cristoiu", Bucuresti, 2000, pp. 10-16, 299 si 302-303.
2 Filon MORAR, Democratia privilegiilor. Alegerile alesilor in Romania, Editura Paideia,
Bucuresti, 2001, pp. 149 si 155-156.
3Juan J. LIN Z si Alfred STEPAN, op. at., p. 355.
 V .iU LSllA JN U JX .U JLJA • i O R I N A ^ U A J i i

personalizate intr-un regim neo-sultanistic1. Aceste mosteniri sunt hotaratoare

pentru modul in care sistemul postcomunist se construieste, pentru felul in
care se realizeaza echilibrul puterilor in stat si modelele de competitie politica2.
Pe acest tesut specific sunt grefate insa elemente transversale precum dificul-
tatea reconstruirii statului, re-inventarea partidelor bazate pe pluralism politic,
libertatea de asociere si de expresie, descentralizarea economiei, redinamizarea
societatii civile etc.
Fara a avea un caracter determinist, meandrele istoriei ne permit, asa cum
sugeram si mai sus, sa intelegem mai bine mecanismele prezentului. Mai precis,
observant ca cel mai mic numitor comun al sistemului politic romanesc, din-
colo de schimbarile de regim, este reproducerea unui model politic in care
rolul personalitatilor politice este primordial; distinctiile programatice sunt
deci periferice. Persoana devine mai importanta decat institutia pe care o
reprezinta, modul de gestiune politica fiind adesea redus la o simpla declinare a
principiului de loialitate personala. Aceste trasaturi se accentueaza in ultimii
ani ai regimului Ceausescu. Intr-un context de slabiciune institutionala core-
lata cu un monopol compact de vizibilitate politica exercitat de conducator in
numele partidului, surpriza schimbarii din decembrie 1989 este rasunatoare.
Dar ex nihilio nihilfit. Lipsa de transparent^ care insoteste alternativa politica
pe care o oferea Frontul Salvarii Nationale poate fi interpretata ca punctul de
plecare al unui decalaj cronologic care va marca evolutia democratiei romanesti
de la inceputul anilor 1990. Intr-adevar, FSN poate fi asociat unui grup de
softliners ai vechiului sistem, al caror principal proiect politic era liberalizarea si
nu ruptura radicala. Sa reamintim ca in literatura despre procesul de tranzitie,
regimurile autoritare se confrunta adesea cu un conflict de pozitii intre asa-zisii
hardliners (cei care sustin status quo-ul regimului), si softliners (cei care doresc
o reformare a regimului). Liberalizarea promovata de softliners ca un compro-
mis pentru salvarea regimului nu pune in discutie fundamentele ideologice ale
acestuia. Pe scurt, liberalizarea se asociaza unui proces de relaxare si de des-
chidere progresiva a regimului3. Lentoarea transformarilor economice si deri-
vele politice de la inceputul anilor 1990 pot fi astfel interpretate ca fiind mani-
lestarile tipice unei stari de liberalizare politica, care precede adevarata
tranzitie. In contextul monopolului politic al FSN dinperioada 1990-1992, o
perioada marcata de recursul la violenta in gestionarea puterii si a raportului cu

1Herbert KITSCHELT, „ Accounting for Outcomes of Post-communist Regime Change.

Causal Depth or Shallowness in Rival Explanations", text prezentat la Annual Meeting of the
American Political Science Association, Atlanta, 1999, pp. 25-26.
2Pentru mai multe detalii, v. Anna GRZYMALA-BUSSE, ..Political Competition and The
Politicization of the State", Comparative Political Studies, vo 1. 36, no. 10,2003, pp. 1123-1147.
3 Pentru mai multe detalii v. Adam PRZEWORSKI, Democracy and the Market. Political
,md Economic Reforms in Eastern Europe and Latin America, Cambridge University Press,
Cambridge, 1993.
 R E G IM U L , PARTED EXE 51 SLSTEM U L P O L IT IC D I N R O M A N IA

opozitia interna sau externa, de o reforma economica limitata, de control al

mass-mediei etc., putem considera ca inceputul efectiv al tranzitiei romane
este anul 1992. fntr-adevar, abia primele alegeri locale din februarie 1992 si re-
zultatele alegerilor legislative si prezidentiale din septembrie 1992 fisureaza
monopolul politic al FSN. Alegerea lui Crin Halaicu ca primar al Bucurestilor
este la fel de simbolica precum balotajul la care, cateva luni mai tarziu, Emil
Constantinescu il constrangea pe Ion Iliescu in competitia prezidentiala.
Aceasta perioada coincide nu numai cu eliminarea ultimelor rezistente fata de
o schimbare radicala de regim, ci si cu „inventarea“ in timp condensat a unei
alternative politice. Sa notam ca slabiciunea opozitiei anticomuniste din R o
mania nu este o specificitate locala. Explozia miscarilor anticomuniste dupa
primele alegeri libere se regaseste in aproape toate tarile din Estul si Central
Europei: este vorba, deci, mai degraba despre o regula pan-regionala decat
despre o specificitate romaneasca. Ce este, de fapt, specific in cazul romanesc
este decalajul care caracterizeaza atat coagularea opozitiei anticomuniste
(realizate abia in 1991), cat si implozia acesteia, produsa in contextul ale
gerilor din 2000.
Cu un asemenea decalaj de plecare, postcomunismul din Romania cunoaste
un ritm de stabilizare mai lent decat in celelalte tari din regiune. De altfel,
limitele democratiei romanesti sunt adesea subliniate de studiile specializate din
anii nouazeci1. Recursul la violenta, la Targu Mures sau in Piata Universitatii,
incalca, de altfel, atat „principiul legalitatii“ , cat si „sensul compromisului“,
principii esentiale ale unui regim pluralist-constitutional, opuse „credintei“ si
„fricii“, care structureaza un regim autoritar2. Pe urmele lui Aron, putem spune
ca, pana la urma, ceea ce diferentiaza regimurile nu sunt procedeele de alegere a
liderilor politici sau modalitatile pe baza carora se trece de la fictiunea suvera-
nitatii la realitatea puterii; diferenta este situata la nivelul mecanismelor institu-
tionale care garanteaza perpetuarea legalitatii dincolo de trecerea simbolica de la
fictiunea suveranitatii la realitatea puterii, sau altfel spus dincolo de momentul
alegerilor. Aceste mecanisme sunt angrenajul de detaliu cel mai dificil de intro-
dus intr-o democratic, iar sistemul politic romanesc, la aproape 20 de ani de la
caderea regimului Ceausescu, nu este o exceptie.
Pe baza acestor observatii generate, putem aprofunda analiza sistemului
politic postcomunist romanesc dintr-un punct de vedere strict institutional.
Asa cum am mentionat in primul capitol, regimul romanesc se inspira din
modelul institutional francez, generand astfel un semiprezidentialism instabil.
Instabilitatea este relevata in mod pregnant de perioada recenta de coabi-
tare dintre un Presedinte si un prim-ministru proveniti din partide diferite.

1 V. Tom GALLA GHER, Romania. After Ceausescu, Edinburgh University Press, Edin
burgh, 1995.
2 Urmam aid viziunea lui Raymond ARO N, op. cit., pp. 85, 87.
 N X A V i y - L / i l . w O V J I A J IN A O V - /A U U E ,

Frontierele de competenta ale celor doua Palate sunt stabilite nu atat in baza
normelor constitutionale, cat in baza echilibrelor interne ale partidelor. Altfel
zis, daca nu avem de-a face cu o ordine garantata de partid in cazul unui bice-
falism executiv, asigurat de lideri proveniti din aceeasi formatiune politica,
blocajele institutionale se acumuleaza si confuzia puterilor devine regula de
guvernare. In incercarea de a furniza o explicate a acestei situatii, regasim mai
intai de toate o pregnanta senzatie de „deja vu“ . Este vorba despre confuzia in-
tre persoana si institutie, observata nu numai in regimul precomunist, dar si in
neo-sultanismul comunist roman.
La fel ca in trecut, loialitatea fata de institutie dispare in fata raporturilor
informale dintre partide si liderii care le reprezinta. Am putea spune ca sistemul
politic romanesc poate fi asociat unei forme hibride de partidocratie sipersono-
cratie. Parafrazand definitia clasica a lui Lowi1, regimul romanesc poate fi aso
ciat unei forme de guvernare legitimate de alegeri libere si regulate „in care unul
sau mai multe partide si liderii acestora detin monopolul accesului la personalul,
resursele sau politicile de guvcrn“ . Altfel spus, intregul circuit al guvernarii este
scurtcircuitat de servituti personale pe care partidele le institutionalizeaza nu in
numele unei idei, ci in virtutea unei loialitati fata de un lider. Iar acest amestec
pervers se regaseste atat la nivel central, cat si la nivel local. Oare nu cumva
fascinatia uninominalului se poate inscrie in aceeasi logica, adica in logica
potrivit careia persoana convinge mai mult decat institutia ?

1 V. definitia partidocratiei ca forma de regim la T.J. LOWI, „Governo di partito e regime

presidenziale", in Mauro CALISE (ed.), Come cambiano ipartiti, 11Mulino, Bologna, 1992, p. 299,
apud Mauro CALISE, Dopo la partitocrazia, Einaudi, Torino, 1994, p. 41.