Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nota 9
Prezentarea temei
Tema pe care am ales-o pentru acest proiect vizează măsura în care președintele Klaus Iohannis,
ales în noiembrie 2014, a fost perceput drept un erou salvator al românilor. Este o temă care mi-a
stârnit interesul din mai multe considerente.
În primul rând, sunt interesată de viața politică în general, dat fiind că sunt reporter de
televiziune în domeniul politic. Alegerea președintelui Klaus Iohannis, cotat sub
contracandidatul său în toate sondajele dinaintea scrutinului, a reprezentat, probabil, cel mai
interesant și mai surprinzător moment politic al anului trecut.
În al doilea rând, Klaus Iohannis a devenit, din 2 noimebrie 2014, primul om în stat pentru cel
puțin cinci ani, iar simpatia față de personajul considerat până atunci fără mari șanse la
Cotroceni, a crescut de la o zi la alta. Așadar, un alt motiv care a stat la baza alegerii acestei teme
vizează repercusiunile pe termen lung pe care momentul 2 noiembrie le produce.
Din discuții cu alți colegi de breaslă și cu politicieni, am remarcat faptul că președintele recent
ales este perceput drept inițiatorului unui mod fundamental diferit de a face politică în România.
Chiar și parlamentari din sfera Puterii ( social-democrați, în cea mai mare parte) au admis că
alegerea fostului primar al Sibiului reprezintă succesul unei noi generații de votanți și și-au arătat
respectul pentru reușita liberalului în lupta pentru Cotroceni. Această stare de lucruri m-a
surprins într-o măsură considerabilă, dat fiind ca, de cele mai multe ori, atacurile politice
continuă sau chiar se întețesc după un scrutin. De data aceasta, pare că bună parte din români, de
la oameni simpli, la politicieni de vârf, apreciază activitatea noului președinte și și-au manifestat
dorința de a-l susține în proiectele pe care vrea să le inițieze de la Palatul Cotroceni. Așadar, am
decis să mă aplec asupra acestui subiect, pentru a vedea în ce măsură observațiile mele empirice
își găsesc ecoul în realitatea prezentată în presă și în comentariile consumatorilor de presă on-
line.
Dat fiind că alegerile pentru președinție s-au petrecut în urmă cu puțin timp, există puține
cercetări care să vizeze acest subiect. În plus, și abordarea din perspectivă arhetipală ar
reprezenta o noutate, ceea ce devine o provocare academică pentru mine.
Informații de background
La începutul anului trecut, confruntarea pentru cea mai înaltă funcție în stat era prevăzută a avea
alți protagoniști decât cei care au ajuns în final să se dueleze. În ianuarie 2014, încă mai exista
Uniunea Social-Liberală ( USL), formată în principal din două mari partide politice: Partidul
Social Democrat și Partidul Național Liberal. USL se bucura de o majoritate covârșitoare în
Parlamentul României, dar și la nivelul administrației publice locale. Candidatul propus de
această uniune era Crin Antonescu, la vremea respectivă președinte al PNL. Victor Ponta era
susținut în continuare pentru funcția de prim-ministru. În doar câteva luni, tabloul s-a schimbat
fundamental. USL s-a desființat în 26 februarie 2014, din cauza unor neînțelegeri referitoare la
numirile în funcții ministeriale. PNL îl propusese pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, pentru a
conduce portofoliul de interne și pentru a fi vicepremier. Social-democrații nu au acceptat, iar
Uniunea s-a rupt. Alegerile europarlamentare au reprezentat un alt moment care a dus la
schimbări majore. Președintele PNL, Crin Antonescu, și-a dat demisia de la șefia formațiunii,
întrucât partidul nu a obținut cel puțin 20% din voturi, așa cum spera liderul liberalilor. În plus,
imediat după scrutin, Crin Antonescu a anunțat alierea cu dușmanii de până atunci, democrat-
liberalii.
Până spre finalul anului, scena politică românească s-a reorganizat rapid, suferind schimbări greu
de anticipat. După o serie de competiții interne, Crin Antonescu a fost scos din prim-planul vieții
politice, locul lui fiind luat de Klaus Iohannis, ce a devenit și prezidențiabilul Alianței Creștin
Liberale, formate din PNL și PDL. De cealaltă parte, social-democrații s-au văzut nevoiți să-l
susțină în lupta pentru Cotroceni pe Victor Ponta, care nu s-a arătat încântat de la început de
această schimbare de roluri.
Campania electorală a surprins într-o măsură considerabilă. Cele două confruntări televizate ale
protagoniștilor au fost savurate de public. Social-demorații au recurs la atacuri diverse la adresa
lui Klaus Iohannis, care vizau viața personală (primarul Sibiului nu are copii) sau averile (are
șase case dintr-un salariu de profesor). Prezidențabilul ACL s-a ferit să arunce cu acuze, însă
parlamentarii liberali, de exemplu, au preluat această sarcină. Au atacat activitatea
contracandidatului, în funcția de premier; au blamat modul prin care s-a lansat candidatura lui
Victor Ponta (mii de oameni strânși pe Arena Națională, chiar de ziua de naștere a prim-
ministrului). În urma campaniei, social-democratul Victor Ponta era considerat câștigătoul
competiției de majoritatea oamenilor (simpli alegători, jurnaliști ori politicieni). Succesul lui a
surprins și a reprezentat începutul unui mod diferit de a percepe instituția prezidențială.
Evenimentele petrecute după ce Klaus Iohannis a ajuns la Cotroceni stau mărturie pentru aceasta,
iar cercetarea de față poate aduce un aport descoperirii măsurii în care președintele a devenit, în
percepția colectivă, eroul salvator al neamului.
Ținând cont de elementele de context prezentate mai sus, cercetarea urmărește să descopere dacă
președintele Klaus Iohannis s-a transformat într-un erou salvator al societății, deja defetiste și
refractare la viața politică. Aceasta este, așadar, principala ipoteză, care urmează a fi verificată
prin cercetarea de față. Întrebările care constituie punctul de plecare al demersului academic
sunt:
Pentru a găsi răspunsuri la aceste întrebări, voi avea în vizor două evenimente în care
Klaus Iohannis este protagonist, momente consumate la scrut timp de la alegerea lui în
cea mai înaltă funcție în stat. Acestea sunt următoarele:
Mai ales din perspectiva efectelor pe care le creează, aceste două momente s-au bucurat de o
atenție specială din partea mass-media. Așadar, am decis să-mi verific ipoteza de lucru pornind
de la aceste două evenimente.
Pentru lucrarea de față mi-au fost utile studiile referitoare la mit și ritual, care m-au ajutat să
descopăr o altă notă în care aș putea citi multe evenimente din viața politică, pe care o analizez
zilnic.
Conform lui Roland Barthes, mitul reprezintă ”o vorbire”, care are diverse forme și semnificații.
(Barthes, 1997, p. 235). În privința scopului pentru care se face apel la mituri, Christopher
Campbell susține în ”Race, Myth and News”, că în acest fel se reduce o parte din complexitățile
și contradicțiile vieții. (Campbell, 1995, p. 16).
Există mai multe tipologii ale miturilor. Eu m-am aplecat asupra mitului eroului salvator,
plecând de la ipoteza că îl pot identifica în analiza mea referitoare la președintele recent ales,
Klaus Iohannis. Mihai Coman susține că ”miturile eroilor arată cum un obstacol pentru umanitate
(monstru, cataclism, lipsa accesului la însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau
armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj” (Coman, 2008, p. 304). Am
considerat că modul în care presa a reflectat activitatea la Cotroceni a fostului primar al Sibiului
ar putea corespunde, mergând pe scenariul: candidatul fără șanse, mai puțin cunoscut
electoratului, care trebuie să se lupte cu structura puternică a Partidului Social-Democrat (acesta
reprezentând obstacolul), a câștigat scrutinul datorită unor calități personale, transmise
alegătorilor. Vom vedea în ce măsură acest scenariu își găsește ecou în presă și în comentariile
utilizatorilor de știri în mediul on-line.
Chiar dacă nu am supus analizei momentul predării mandatului la Cotroceni, ori alegerile
propriu-zise, țin să precizez doar că acestea s-ar încadra în categoria ritualurilor de trecere în
câmpul puterii, după tipologia prezentată de Mihai Coman, în ”Introducere în antropologia
culturală”. ”Încoronarea unui rege și instalarea în funcție a unui președinte sunt ansambluri
ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente (...)
subliniază dialectica dintre trecut și prezent, ruptură și continuitate, meritele individuale și
valorile sistemului (politic)” (Coman, 2008,p. 266). În plan jurnalistic, astfel de evenimente sunt
”media events”, care ”transformă audiențele în ”parteneri activi”- oamenii se anunță unii pe alții,
se strâng pentru a recepta în comun mesajele mass-media, celebrează evenimentul ca și cum l-ar
trăi in situ, îl comentează și interpretează împreună” (Coman, 2003, p. 60). Fiind surprinzătoare,
neașteptată alegerea lui Klaus Iohannis în cea mai înaltă funcție în stat, oamenii au fost curioși
să-l cunoască pe noul președinte, motiv pentru care cred că predarea mandatului, de exemplu, a
fost un moment-cheie, care reflectă în cea mai mare parte un ”media event”. Aceste explicații
m-au determinat să aleg subiectul cercetării mele.
Corpus
Tema aleasă pentru acest proiect este amplă și ar putea fi analizată printr-o multitudine de
metode de cercetare, apelând la diverse corpusuri. Așadar, prin alegerea corpusului cercetării, am
admis și că lucrarea de față are niște limite evidente, dat fiind că resursele de care dispun sunt
destul de reduse. Așadar, nu-mi propun să abordez subiectul într-o manieră exhaustivă și
complexă, ci, mai degrabă, sper să reușesc să deschid o fereastră pentru viitoare demersuri
academice similare.
Așa cum am arătat și la descrierea întrebărilor, lucrarea de față ia în considerare două planuri:
unul referitor la abordarea jurnaliștilor și unul care îi vizează pe consumatorii de mass-media.
Astfel, pentru prima parte, voi analiza scriitura și abordarea jurnaliștilor, de la trei posturi de
televiziune: Digi 24, pe care îl consider cel mai apropiat de principiul echidistanței, Realitatea
TV, care ar fi mai degrabă pro noul președinte Klaus Iohannis, și Antena 3, pe care o plasez
împotriva fostului primar al Sibiului. În alegerea televiziunilor de analizat, m-am bazat pe
atitudinea lor partinică sau nepartinică din timpul campaniei electorale. Îmi propun să ating eu
însămi, prin această cercetare, obiectivul echilibrului, tocmai prin alegerea a trei posturi care se
poziționează diferit față de președintele Klaus Iohannis. Voi analiza câte un articol de la fiecare
variantă on-line a celor trei televiziuni menționate. Am decis să supun cercetării mediul on-line
din două considerente: în primul rând, este mai ușor de analizat, datorită accesului liber, iar
articolele de pe paginile web ale posturilor sunt mai ample și mai complexe decât cele televizate,
unde există limitări majore cu privire la timpul de emisie; în al doilea rând, analizarea on-line-
ului îmi deschide poarta observării feed-back-ului telespectatorilor, relevat prin comentariile de
la articolele respective, oportunitate pe care nu aș fi avut-o dacă m-aș fi aplecat asupra știrilor de
televiziune.
Așadar, supuse analizei vor fi, în total, șase articole, de la trei televiziuni și comentariile aferente.
Metoda de cercetare
Pentru a-mi atinge obiectivele de cercetare, am ales analiza de conținut, printr-un demers
calitativ și cantitativ. Conform lui Mircea Agrabian, această metodă reprezintă ”o tehnică pentru
colectarea şi organizarea informaţiilor într-un format care le permite cercetătorilor să facă
inferenţe despre caracteristicile şi înţelesul mesajelor (scrise şi orale) şi al artefactelor
comunicării sociale” (Agabrian, 2006, p. 22). David Silverman pune accentul, în definiția pe care
a construit-o, pe specificul investigativ al acestei metode, iar obiectul de analizat este, confom
aceluiași autor, textul „mai cu seamă în câmpul cercetărilor dedicate comunicării de masă”
(Silverman, 2004, p. 142).
Septimiu Chelcea explică cele două posibile abordări ale acestei metode: „se poate spune că
analiza conţinutului reprezintă o modalitate cantitativ-calitativă de studiere a comunicării, dar nu
numai a conţinutului manifest al acesteia, ci şi al celui latent” (Chelcea, 2004, p. 263).
Mircea Agrabian menționează și el faptul că analiza de conținut poate fi folosită, atât calitativ,
cât și cantitativ: „cele două abordări sunt complemetare, astfel că analiza de conţinut poate fi
realizată prin două feluri de date” (Agabrian, 2006, p. 23). Autorul arată că datele cantitative duc
la o analiză statistică, în timp ce cele calitative sunt folosite pentru „înţelegerea semnificaţiilor” (
ibidem). Același autor consideră că dubla posibilitate pe care o oferă analiza de conținut
reprezintă cel mai mare avantaj al acestei metode de cercetare. Tocmai pentru că, în lucrarea de
față, relevante sunt mai degrabă semnificațiile, și nu statisticile, am ales o analiză de conținut
calitativă. Vor exista, totuși, și note cantitative.
Cercetarea propriu-zisă
Voi prezenta cercetarea distinct pe cele două evenimente majore pe care le supun analizei.
Ca un corolar, am putea spune că cei care redactează comentarii la știrea Digi 24 respectă în
mare măsură linia trasată de postul de televiziune. Totuși, au existat câteva injurii, care au fost
sancționate de alți participanți la discuții, ceea ce arată că aceste comentarii nu trec printr-un
filtru intern al postului de televiziune.
Mai mult, unii dintre cei care comentează își arată dezacordul față de respingerea legii, dar și față
de Klaus Iohannis, amintind de un scandal din perioada campaniei electorale, referitor la cele
șase case ale candidatului liberal cumpărate, susține fostul primar al Sibiului, din banii de
meditații: ”Sa plateasca Iohannis din meditatii despagubirile din procesele pierdute l CEDO,
cauzate de conditiile din puscarii”( John noman). Și între comentatorii știrii de pe Antena3
există interactvitate, însă mai redusă decât în cazul Digi 24. Dialogul vizează modul în care alte
state au înțeles să abordeze problema imunității parlamentarilor, dar și necesitatea unei legi care
să decongestioneze penitenciarele. Totuși, o bună parte dintre comentarii transmit dezacordul
față de postul de televiziune.
Abordarea redactorilor de la Realitatea arată tendința de a minimaliza aportul noului șef de stat
în respingerea legii din renumita ”marțea neagră”. După ce prezintă succint faptele petrecute în
ziua cu pricina, textul redă declarația lui Klaus Iohannis, prin care cere Parlamentului
respingerea legii. De asemenea, este citat și premierul Victor Ponta, care are aceeași poziție. În
articol nu se dau indicii referitoare la cel care a avut inițiativa, așadar Klaus Iohannis este plasat
pe picior de egalitate cu premierul în funcție. De asemenea, nu s-a făcut nicio trimitere la
campania electorală, atunci când a reapărut subiectul pe agenda publică.
Știrea a dat naștere a 23 de comentarii, dintre care cinci sunt oferte de muncă, ce nu au nicio
legătură cu subiectul știrii. Doar trei comentarii expimă direct admirația pentru noul președinte.
De exemplu, Victor scrie: ”Deci cu neamtu nu te pui cand e vorba de seriozitate, e dat dra....i:)
Saracii de ei au picat legea cu ochii in lacrimi :)))”, iar Patroi Alexandru spune: ”Uie ca n-a
trecut nici macar o saptamana si se vad efecte ale votului meu:inseamna ca contez:))”. Un alt
comentator atrage atenția asupra faptului că Iohannis nici măcar nu și-a preluat mandatul și deja
a început să facă lucruri utile pentru români. La polul opus este Ciociolina de la rapanduti: ”Era
cred cel mai important lucru de facut: sanatatea pute, invatamantul putrezeste, iar noi mirosim
basini parlamentare ala Johannis.” Prin restul comentariilor se aduc acuze parlamentarilor și
politicienilor în general.
O concluzie a acestei părți a analizei este că din punctul de vedere al scriiturii jurnalistice, toate
cele trei televiziuni au abordat subiectul echidistant în cea mai mare parte. Totuși, cele mai multe
trimiteri indirecte la mitul eroului salvator au fost la Digi 24. Antena 3 a atras atenția doar prin
folosirea unui verb poate prea puternic pentru context, iar Realitatea a evitat complet să
menționeze că inițiativa i-a aparținut președintelui ales, Klaus Iohannis, ceea ce oricum
contravine principiului transmiterii corecte a informațiilor.
În privința comentariilor, analiza mea arată că tot la Digi 24 au apărut cele mai multe mesaje de
susținere pentru fostul primar al Sibiului. Pentru locul al doilea în top s-ar califica RealitateaTV,
iar la Antena 3 au apărut cele mai puține comentarii care fac trimitere la mitul eroului salvator.
Bună parte din cele 17 comentarii apărute la această știre arată dezmăgirea celor care au scris
referitor la faptul că doar Armata a beneficiat de un astfel de acord politic. A existat și un
comentator care și-a arătat încântarea și speranța că și celelalte domenii vor fi vizate de
consesnul politicienilor: ” Mi-a placut Doamne ajuta si in alte domeniii MULTUMIM”. De
cealaltă parte, Ionut Ungureanu spune: ”Acesta este PACTUL DE COABITARE , semnat de toti
cei aflati la ciolan”. Niciunul dintre cei care au ales să-și prezinte părerile referitor la acest
subiect nu a vizat plasarea președintelui în poziția de erou salvator.
La Antena 3 observ aceeași redare a declarațiilor șefului statului. Diferența majoră este că
redactorii de la acest post de televiziune au subliniat faptul că inițiativa a fost a lui Klaus
Iohannis: ”Klaus Iohannis a obținut ieri acordul tuturor formațiunilor politice în acest sens.”
Acest articol a suscitat interesul unei singure persoane, care, ironic a arătat ce fel de tehnică
militară va cumpăra România și cum își vor împărți veniturile principalele formațiuni politice.
Opt comentarii au fost publicate pe acest subiect. Trei dintre ele vizează o problemă tehnică
referitoare la aplicația Realitatea TV, iar unul este un anunț comercial. Celelalte patru comentarii
care au legătură cu subiectul ilustrează defetismul autorilor, neîncrezători că acest pact va
produce efecte benefice. De exemplu, Caun comentator scrie: ”in rromania se cheltuie foarte
multe resurse pe asemenea reuniuni, vorbe, mondenitatzi si apoi totul se rasufla in secunda 2
(...)as prefera sa nu se mai adune, dar sa ne shocheze cu lucrurile bine facute”.
Constat că Pactul pentru Apărare a suscitat interesul a foarte puțini comentatori, indiferent de
televiziunea la care ne raportăm. Mai mult, majoritatea comentariilor au fost negative. Unul
singur a lăudat inițiativa președintelui Klaus Iohannis.
Concluzii
Demersul meu academic a dovedit că ipoteza, care a dat naștere curiozităților mele legate de
modul în care președintele Klaus Iohannis este perceput, prin presă și prin comentariile on-line,
rămâne una legată strict de experiențele mele empirice. Cu toate că, din interacțiunile cu
personaje relevante în sfera politicii, am concluzionat că fostul primar ar Sibiului ar prezenta
toate datele să fie reflectat drept un erou al societății, cercetarea mea nu susține această
perspectivă.
Am descoperit că toate cele trei televiziuni analizate au reușit în cea mai mare parte să atingă
echidistanța, fiecare la un nivel diferit. Deși bănuiam că Digi 24 se va dovedi cea mai
echidistantă, am constatat că, de fapt, este postul care a indus cel mai mult ideea de erou, în
comparație cu celelalte televiziuni supuse analizei. De cealaltă parte, Antena 3, pe care o
suspectam de atitudini contrare acțiunilor președintelui, a respectat normele de redactare ce
trnsformă un text într-unul corect din punct de vedere jurnalistic; iar Realitatea TV pare, mai
degrabă, că sugerează, prin anumite omisiuni, că actuala Putere este de blamat, însă nu se
poziționează explicit nici împotriva, nici de partea social-dempcraților sau a lui Klaus Iohannis.
Trebuie să admit că mă așteptam la un număr mai mare de comentarii în cazul acestor știri,
întrucât sunt unele de impact pe o perioadă îndelungată și reprezintă primele demersuri de la
Cotroceni ale noului șef de stat. Totuși, am constatat că cei care consumă știri în mediul on-line
nu au fost dornici a –și exprima părerile cu privire la cele două subiecte. În plus, ipoteza mea era
că intervențiile oamenilor sunt, în cea mai mare parte, pozitive sau laudative la adresa lui Klaus
Iohannis. Am descoperit, însă, că sunt fie neutre, fie mai cu seamă, pline de acuze la adresa
social-democraților. De asemenea, am remarcat că alegerea fostului primar al Sibiului la
Cotroceni nu a schimbat prea mult starea de spirit defetistă, reflectată în comentariile oamenilor.
Multe dintre părerile expuse on-line au demonstrat că oamenii sunt încă dezamăgiți de viața
politică și suspicioși în privința intențiilor politicienilor.
Am admis încă de la demararea proiectului că această lucrare are limite evidente, deci
concluziile ei nu pot reprezenta un pas spre generalizare. Totuși, rezultatele acestui referat ar
trebui luate în considerare, întrucât dau indicii asupra modului în care presa și comentatorii din
mediul on-line înțeleg să se raporteze la noul șef de stat.
Bibliografie:
Campbell, Christopher, ”Race, Myth and News”, Sage Publications, Londra, 1995.
Coman, Mihai, ”Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul”, Editura Polirom, Iași,
2008.
Coman, Mihai, ”Mass-media, mit și ritual. O perspectivă antropologică”, Editura Polirom, Iași,
2003.
2015, ”Pactul pentru Apărare a fost semnat. Președintele: Este un acord implicit pentru
dezvoltarea industriei naționale de apărare”, 13 ianuarie. Disponibil electronic,
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Pactul+pentru+Aparare+a+fost+semnat+P
resedintele+Este+un+acord+i, accesat la 04 februarie, 2014.
2015, ”Pactul pentru alocarea a 2% din PIB pentru Apărare a fost semnat la Cotroceni”,
13 ianuarie. Disponibil electronic,
http://www.antena3.ro/romania/pactul-pentru-alocarea-a-2-din-pib-pentru-aparare-a-fost-semnat-
la-cotroceni-279626.html, accesat la 04 februarie, 2014.
2015, ”CONSENS pentru APĂRARE. Acordul politic, semnat la Palatul Cotroceni”, 13 ianuarie.
Disponibil electronic,
http://www.realitatea.net/consens-pentru-aparare-acordul-politic-va-fi-semnat-astazi-la-palatul-
cotroceni_1608448.html, accesat la 04 februarie, 2014.