Mare la feminin

Marea a fost mereu un personaj feminin. Tumultoas, agitat, o iubit pasionant,

frumoas, neltoare, a tiut ntotdeauna s atrag priviri i s nece corbii. Iubita
rmului, a pietrelor, a nisipului, ea le inund n dragostea ei rece i apstoare. Activ, i
mic valurile, prin care se ntreptrund formele ei transparente i ucigtoare, peste i
printre pietrele pasive ce se las neputincioase lefuite, frmiate, s ajung nisip
Marea, Venus cu pr de soare i ochi verzi-albstrui, goal fr timiditate sau inhibiii, e
ndrgostit azi de o piatr i mine de alta. Dar, cu o iubire asemntoare celei de mam,
le ine pe toate la pieptul ei srat i le hrnete cu rcoarea buzelor ei.
Marea a fost mereu personajul feminin. Iar pietrele sunt recunosctoare mrii pentru o
atingere, un srut. Cele departe de mal, mai ghinioniste, i ateapt ncinse de soare
amanta, ploaia furtunoas, nscut din mare i trimis din vzduh pentru a potoli setea de
dragoste a plajei.
Marea, innd n braele ei viaa, ea nsi fiind o inim pulsnd via, plmni respirnd
vntul ntr-un ritm n doi timpi, nainte i napoi, snge alb spumegnd n lovituri de
stanc i buze crpate de sare i soare, face dragoste cu plaja, cu pietrele pasive, grele,
inerte, amorfe, fr via i fr suflet. Au nevoie de mare, de stpna, iubita i amanta
lor, dar nu o iubesc. Nu iubesc. Doar ea, cu inima albastr, curat, pctoas, le preuiete
pe fiecare, distrugndu-le pasivitatea sentimentelor i amoreala inimilor crude. Marea,
hotrt i rbdtoare, cerne pietrele n sute de ani i nisip fin, degenerat de ce au fost
odat 1001 de pietre, poveti, culori. Nisipul devine un singur corp i singurul iubit al
mrii.