0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
5 vizualizări4 pagini
Un sistem multi-agent (SMA) este un sistem distribuit format dintr-o colectie de agenti autonomi care interactionează într-un mediu comun, fiecare agent având cunoştinte, capacităti de actiune şi scopuri proprii [FERBER, 94].
Un sistem multi-agent (SMA) este un sistem distribuit format dintr-o colectie de agenti autonomi care interactionează într-un mediu comun, fiecare agent având cunoştinte, capacităti de actiune şi scopuri proprii [FERBER, 94].
Un sistem multi-agent (SMA) este un sistem distribuit format dintr-o colectie de agenti autonomi care interactionează într-un mediu comun, fiecare agent având cunoştinte, capacităti de actiune şi scopuri proprii [FERBER, 94].
Un sistem multi-agent (SMA) este un sistem distribuit format dintr-o
colectie de agenti autonomi care interactioneaz ntr-un mediu comun, fiecare agent avnd cunotinte, capacitti de actiune i scopuri proprii [FERBER, 94]. Un sistem multi-agent este definit ca un sistem compus din elementele urmtoare: 1. Un mediu E, adic un spatiu prevzut cu o metric; 2.Un ansamblu de obiecte O. Fiecrui obiect din O i se poate asocia un anumit loc (o pozitie) n E. Aceste obiecte sunt pasive, n sensul c ele pot fi percepute, create, distruse i modificate de ctre agenti; 3. Un ansamblu A de agenti care sunt obiecte particulare (A O) i care reprezint entittile active ale sistemului; 4. Un ansamblu de relatii R care unete obiectele (i deci i agentii) ntre ele; 5. Un ansamblu de operatii Op permitnd agentilor lui A s perceap, produc, transforme i manipuleze obiectele din O; 6. Operatori avnd sarcina de a reprezenta aplicarea acestor operatii i reactia lumii la aceast tentativ de modificare, denumit regula universului. Exist un caz particular n care A = O i E este multimea vid. In acest caz, relatiile R definesc o retea: fiecare agent este legat direct la un ansamblu de alti agenti care sunt denumiti "legturi" ale celui dinti. Acest tip de sisteme poart numele de sisteme multi-agent pur comunicante i sunt des ntlnite n inteligenta artificial distribuit. Domeniile n care pot fi aplicate sunt cele ale cooperrii ntre module logice a cror functie este de a rezolva o problem sau de a elabora/realiza o expertiz (cum ar fi interpretarea semnalelor) pornind de la module specializate, ca n cazul unui sistem de control distribuit; aceste sisteme se caracterizeaz prin faptul c interactiunile sunt comunicatii intentionate i modul de lucru este asemntor celui al unui organism social. In situatia n care agentii sunt situati, E este n general un spatiu metric i agentii sunt capabili de a percepe propriul mediu, adic de a recunoate obiectele din mediu n functie de capacittile lor
perceptive, i de a aciona, adic de a transforma starea sistemului prin
modificarea pozitiilor i relatiilor existente ntre obiecte. Problematica sistemelor multi-agent Un aspect important al arhitecturii unui SMA este facilitatea cu care se pot aduga sau terge (elimina) agenti din respectivul SMA . Se definete arhitectura static, arhitectura n care toate componentele SMA, ca i intrrile i ieirile sale sunt definite n specificatia proiectului. Intr-o arhitectur dinamic, componentele nu sunt toate cunoscute, iar specificatia i provenienta intrrilor, ca i destinatia ieirilor pentru fiecare component, nu sunt fixe. In timp ce n arhitectura static trebuie s fie prezente toate elementele pentru ca sistemul s functioneze, n arhitectura dinamic unii agenti pot participa sau nu o oarecare perioad de timp i, de asemenea, pot intra sau abandona participarea la sistem. Totui, pentru ca acest lucru s fie posibil, trebuie s existe suficiente suprapuneri ale domeniilor tratate; n caz contrar actiunea cerut nu se va executa niciodat. Criterii de proiectare a sistemelor multi-agent In constructia sistemelor multi-agent s-a impus o nou paradigm metodologic de programare, propus de Shoham, respectiv programarea orientat pe agenti (AOP=Agent-Oriented Programming). Programarea orientat pe agenti poate fi vzut, din punct de vedere ingineresc, ca o specializare a paradigmei programrii orientate pe obiecte. Intuitiv, n timp ce programarea orientat pe obiecte (OOP=Object-Oriented Programming) propune considerarea unui sistem de prelucrare ca o colectie de module care comunic ntre ele prin transmitere de mesaje, AOP specializeaz acest model prin fixarea strilor (numite acum stri mentale) acestor module (numite acum agenti), stri care sunt compuse din componente mentale (convingeri, intentii, obligatii, angajamente, decizii etc.). In acest context, obiectele sunt specializate n module intentionale. O prelucrare ntr-un astfel de model const n actiunile acestor agenti, actiuni prin care agentii cer sau ofer informatii, asist sau intr n competitie cu alti agenti existenti n sistem. . Comunicarea ntre agenti difer n functie de tipul de comunicare intentionat, iar efectele acesteia sunt diferite n functie de intentiile particulare. Modelele de coordonare ordoneaz cunotintele dispersate, disponibilittile i planurile unor agenti inteligenti, astfel nct ei s poat s-i cumuleze actiunile sau s rezolve o problem. Intr-un sistem multi-agent un
operator trebuie s se coordoneze cu un sistem de control, acesta trebuind s
ndeplineasc rolul care i-a fost ncredintat. Deci, trebuie s fie definit un model de coordonare adaptat acestei conditii. In particular, trebuie s se dea operatorului posibilitatea s interactioneze pe mai multe nivele de decizie. Operatorul trebuie s fie capabil s identifice cu uurint pe ce nivel de decizie este situat i, pe acest nivel, s-i substituie decizia cu aceea a sistemului de control (modul consultant) sau s-i orienteze decizia ntr-un mod diferit (modul de supraveghere). Controlul de nivel inferior trebuie s fie automat n totalitate, operatorul interactionnd cu sistemul n modul de supraveghere. In modelele bazate pe cooperare, toate deciziile vor fi descentralizate i subcomponentele vor interaciona direct ntre ele. In aceste aplicatii decizia nu va fi centralizat, ci se va distribui. De obicei, se consider c un sistem de control descentralizat este preferabil unui sistem de control autonom. Distributia deciziilor permite operatorului s identifice unde, cum i care decizie este luat. In sistemele complet descentralizate, decizia este ascuns de interactiunile inter-agent.