Azi iar am deschis usa sufletului meu , doar ca de data asta nu sunt singura.

Acum esti si tu cu mine si trebuie sa te rog sa ai grija ,pentru ca uneori acest

templu sacru al fiintei mele poate fi foarte periculos si daca nu esti atent te
poti taia foarte adanc in panzele translucide ce formeaza tesatura fina ce
ascunde secretele intunecate ale personalitatii mele , iar eu nu sunt
responsabila pentru ce risti sa vezi dincolo de panza mea protectoare.
Fiecare om are demonii lui cu care convietuieste, se cearta, se impaca , se
lupta si ii invinge sau este invins. La mine e mai complicat Chestia e ca mie
imi plac tare mult ai mei si ne place sa petrecem mult timp impreuna gatim
, ne jucam, filozofam , construim, daramam, reconstruim, ne iubim, ne uram,
ne adoram,ne ignoram si multe alte emotii , simple, complexe,
concrete,abstracte, etc. E o intreaga nebunie aici . Tot timpul e un haos
total , uneori unul plin de culoare, atunci cand ne intelegem bine, alteori e un
taifun de proportii castrastofale cand lucrurile nu sunt prea roz intre noi- si
atunci se lasa cu o avalansa de tristete, care ataca cu sabii de gheata
infectate cu cele mai otravitoare slabiciuni ce pot cotropi o persoana ,
tsunami-uri de lacrimi amare , tornade de durere, genul ala de durere pe care
o simti la nivel organic, de parca fiecare celula din tine e injunghiata cu mii
de cutite subatomice ce-ti provoaca suferinte insuportabile , cutremure de
suspine adanci si infioratoare , care despica pamantul in mii de bucati
sfarmicioase si inselatoare , iar uneori ajung pana la explozii solare de furie,
clocotind manioase si topind totul in jur cu vuiete surde sau, ca sa descriu
mai succint razboaiele noastre , se deslantuie Iadul pe pamant si sufletul
meu ajunge sa fie zguduit din temelii. Uneori se intampla sa mai cada bucati
din tavanul micului meu templu si atunci incepe munca de Sisif trebuie sa il
conving sa ma lase sa lipesc la loc bucata lipsa pentru ca , atunci cand o
particica s-a desprins de la locul ei , prin orificiul nou aparut incep sa se
prelinga angoasa si sa cuprinda in monocromia ei toate petele de culoare ce
salasluiesc in sufletul meu . Si cu cat dureaza mai mult disputa mea , cu atat
nelinistea se extinde mai mult, ajungand la un moment dat sa isi cheme si
nelipsita prietena , depresia, care e mult mai violenta decat cea mentionata
anterior. Ea vine cu furtuni taioase cu lame inmuiate in dezolare si frica ce
sectioneaza tot ce prind sentimente , amintiri, vise , momente , sperante si
le infecteaza cu apatie , un virus mortal ce le extrage seva datatoare de
viata si o inlocuieste cu o substanta cenusie care ,o data patrunsa in
sistemul lor fragil , le macina celula cu celula , pana le transforma in
gramajoare insignifiante ce vor fi purtate in atmosfera de o adiere de vant
plictisita .

E macarbu tabloul, intr-adevar dar ce-ar fi sa iti povestesc cum e viata peaici cand eu cu demonii mei ne intelegem bine ? E mai putin deprimant si
cred ca s-ar putea sa-ti placa
Ei bine, atunci cand lucrurile merg bine intre noi ,