Aristotel

S-a nascut in 384 in Grecia in Stagira. Tatal lui era medic la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocuparile
familiei sale sunt realiste. La 17 ani revine la Atena ajungand la Akademia lui Platon. Va sta 20 de ani elev si
profesor a tinut prelegeri din filosofie. Va pleca in anul mottii lui Platon in Asia Mica si in statele grecesti din jur.
Va face multe calatorii, lucreaza cu multi invatati in biologie.
In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce
ajunge Alexanrdu rege, Aristotel revine la atena si isi deschide preopria scoala filosofica langa fostul templu al lui
Apollon Lykeios, scoala liceu (Lykeion). Se va numi si scoala peripatetica de la obiceiul din scoala de a se
discuta filosofie plimbandu-se printre sirurile de coloane.
Spre sfarsitul vietii dupa moartea lui Alexandru, trebuie sa se refugieze deoarece partidul patriotic nu-i putea ierta
legatura cu familia domnitoare. In Atena existau sentimente estide Macedoniei, se refugiaza in insula Eubeea in
localitatea Calcis unde va muri in 322 la 62 de ani. Dupa propriile spuse i-a impiedicat pe atenieni sa pacatuiasca
din nou impotriva filosofiei.
S-au pastrat prelegerile de la liceu. Opera sa cuprinde peste 1000 de lucrari din care se cunosc doar 160.
Tratate de filosofie, poeme, scrisori, discursuri
Opere : Tratate de Fizica (filosofia naturii), Metafizica (tratate de filosofie prima), Organon (tratat de logica),
despre suflet, despre nastere si distrugere, istoria animalelor, despre cer, Politica, Poetica, Retorica, lucrari de
morala : Etica nichomahica, Etica eudemica (Eudem).
De la Aristotel inainte termenul de Metafizica va avea si sensul de Ontologie, dar va mai avea o acceptie de
metoda filozofica opusa celei dialectice. Egal este cel care a numit.
Aristotel este intemeietor aproape universal a tuturor stiintelor, teoretizat logica, etica, retorica, economia politica,
poetica, psiholog , al naturii.
Kant. De la Aristotel incoace logica nu a avut nevoie sa faca un pas inapoi, dar ca si pana astazi es n-a putut face
un pas inainte .
Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea si adancimea, prin contributiile
originale. In toate domeniile s-a comportat ca un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa.
Aristotel
1. Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gandirea filosofului in istoria gandirii sale
2. Th. d Aquino
3. Heghel
Este de mentionat pentru a vedea eruditia si profunzimea preocuparilor prin faptul ca a scris tratatul Constitutia
Atenei, cuprinde 2 parti :
1. istoria transformarilor politice ale Atenei,
2. descrie institutiile politice contemporane.
Pentru aceasta lucrare a studiat 158 constitutii ale statelor grecesti si barbare.
Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinauntrul platonismului ci din alta perspectiva. El si-a dat seama ca nu
poate merge pe urmele lui Platon, el se indoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comporta respectuos,
dar nu face compromisuri adevarului. Aceasta pozitie este exprimata in celebra exclamatie : Amicus Plato sed
magis amica veritas ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul ). Filozofia lui Aristotel deschide
cai noi, meditatii filozofice. El arata erorile lui Platon : ca a separat generalul de particular, a considerat ca
esentele generale ar exista independent de cele particulare, teza participarii ( lucrurile sensibile participa la ideea
in sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arata legatura dialectica dintre general si particular, generalitatea nu
poate exista prin ea insati,ci se afla intr-un continuu proces de miscare si transformare. Filozofia aristotelica are ca
obiect determinarea participarilor de baza ale existentei universale. El socoteste metafizica ( ontologia ) ca fiind
stiinta principiilor si cauzelor prime. Prin cauza principala = cauza fundamentala.
El gasim prima data definitia principiului .. in 5 acceptii :
1. principiul este punctul de pornire al miscarii lucrurilor este elementul prim al generarii a tot ce exista;
2. principiul constituie punctul de plecare datorita caruia lucrul este, ia nastere si poate fi cunoscut.
Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existentei sunt materia si forma. Dupa el tot ce exista in mod efectiv
reprezinta sinteza acestor 2 principii sinteza numita substanta.
Materia principiul pasiv care da consistenta si care este modelat de forma. Forma cea care da configuratie,
este elementul activ datator de structura care face ca lucrurile sa fie ceea ce sunt, dar nici forma si nici materia nu
pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai actionand asupra materiei, dupa cum materia
devine realitate primind forma.
Ex. de Metafizica : statuia lui Hermes este facuta din piatra, piatra insasi este o materie dar si o forma, forma
pentru ca se individualizeaza cu celelalte forme dar in raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei.

Un loc important in filozofia sa o ocupa teoria asupra categoriilor. Trateaza categoriile din punct de vedere
filozofic ca domenii si grade ale existentei, dar si ca forma a gandirii logice, structura realului. Prin categorii,
notiuni de maxima generalitate, care exprima cele mai generale elemente, insusiri si relatii de ordinul esentei
lucrurilor sau a cunoasterii lor.
Aristotel si-a propus sa puna in evidenta notiunile necesare cu ajutorul carora se poate examina conditiile oricaror
lucruri. A elaborat 10 categorii : substanta, calitatea, cantitatea, spatiul, timpul, relatia, actiunea, pasiunea, posesia,
pozitia.
Cifra 10 este o rezonanta a filosofiei pitagorice, I-au scapat o serie de categorii lui Aristotel : efect, cauza, miscare
si cu tot schematismul acestei teorii, teoria categoriilor este foarte importanta atat pentru filosofie cat si pentru
stiinta. Teoria acestei miscari considera ca natura este de neconceput fara miscare si ca nu exista miscare in afara
lucrurilor. Este importanta incercarea lui de a clasifica forme de miscare; cresterea sau descresterea miscare in
raport cu cantitatea, schimbarea calitativa - miscare in raport cu calitatea, deplasarea miscarea in raport cu
locul. S-a ocupat si de cauzele miscarii. Stim ca Heraclit din Efess lega miscarea de dedublarea unitarului
(contradictie) dar Heraclit nu a avut raportul stiintific si logic pentru a demonstra aceasta problema logica.
Aristotel leaga miscarea de contradictie numai ca el intelege contradictia ca un fenomen de suprafata, liniar, ca un
fenomen care explica aparitia unuia si disparitia altui fenomen.
Cum se ajunge la aflarea cauzei miscarii ? Aristotel da un exemplu : bila A care se misca intr-o directie constatam
ca a fost pusa in miscare de mana noastra sau de bila A1 tot in miscare. Daca mergem in aceasta directie
impingem cauza miscarii la infinit. De aceea Aristotel afirma ca exista un miscator initial nemiscat. Se intreaba :
aceasta poate fi materie ?
Raspuns : nu, pentru ca a demonstrat ca materia este pasiva. Acest miscator initial nemiscat se afla in afara
materiei,este imaterial.
Nu poate fi decat Dumnezeu, care aparwe in sistemul filozofiei a lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al
materiei Primul motor spiritual, unic, absolut care se afla in nemiscare, dar care genereaza miscarea in lume.
Teoria cauzelor prin care el vrea sa explice factorii diferiti care trebuie sa participe la aparatia unei entitati
determinate. Exemplu : statuia care este facuta dintr-un bloc de marmura. Pentru ca statuia sa fie facuta trebuie sa
existe blocul de marmura (cauza materiala), trebuie ca in mintea sculptorului sa existe imaginea a ceea ce el vrea
sa faca (cauza formala). Sculptorul trebuie sa faca ca forma din capul lui sa se concretizeze in blocul de marmura
(cauza eficienta), in toate acestea trebuie sa existe vointa sculptorului (cauza finala). Concluzia lui Aristotel
pentru aparitia unei entitati determinate trebuie sa existe 4 cauze.
Idei social politice. Le gasim in Politica 8 carti
Studiul asupra constitutiilor pe care el le-a facut l-a dus la ideea ca statul este primordial fata de individual.
Apare in aceeasi lucrare ideea istoricitatii vietii sociale. El sustine ca statul este o institutie naturala, omul de la
natura fiinta sociala. Omul se deosebeste insa de animalele ce traiesc izolat, cat si de cele ce traiesc in grup prin
aceea ca omul face parte dintr-o comunitate de munca. Considera comunitatea de munca ca forma politica a
activitatii naturale. Aristotel analizeaza formele diferite de stat, tipuri de stat, aratand avantajele si dezavantajele
fiecaruia in parte. Idei actuale ideea ca omul este un zoon politikon.(fiinta omeneasca este prin esenta sa
membru unei societati organizate, a unui polis oras, stat, cetatean).Aceasta celebra teza exprima ideea de
sociabilitate a omului. Dupa cum Aristotel nu se limiteaza la constatarea faptului ca omul este fiinta sociabila ci
implica si ideea ca omul este asa de la natura, este subordonat statului.
Daca Platon a admis o egalitate limitata in sfera conducatorilor statului, Aristotel dimpotriva, i-a apararea
proprietatii private si a familiei, considera ca forma ideala de stat este aceea in care puterea politica apartine celor
cu stare mijlocie. El admite ca pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocratie si democratie. Aristotel face o
pledorie remarcabila in favoarea democratiei. Arata ca multimea are capacitatea de a judeca mai bine in orice
imprejurare decat un grup restrans de oameni. Vorbeste de faptul ca omul trebuie sa se supuna legii, ca legea are
putere suprema in stat. Este intemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la inceputul majoritatii stiintelor.
Aristotel primul filozof la care gasim o constructie teoretica minutioasa, un adevarat sistem filozofic, este
importanta analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment
al desprinderii unor discipline stiintifice de filosofie constituindu-se in stiinte de sine statatoare care studiaza
realitatea din diferite perspective. Analiza critica facuta , filosofia lui Platon.
Filosofia moderna si contemporana nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discuta cu respect de el si filosofia
sa.

Socrate s-a nascut in anul 470 I Hr. la Atena. Tatal sau era sculptor, iar mama sa era moasa. Dedicandu-se la
inceput si el sculpturii, n-a ramas totusi credincios pana la sfarsitul vietii acestei arte, ci s-a indreptat spre
filosofie, unde a jucat un rol considerabil. Urat la infatisare chiar admiratorilor sai aparandu-le ca un silen, dar
bine zidit fiziceste, robust si foarte sanatos, el a luat parte la luptele din Potideea, Delion si Amphipolis,purtanduse in adevar ca un brav.
Nu dadea mare atentie infatisarii lui exterioare si nu se interesa de bunurile pamantesti. Era loial, sincer si amabil,
stapanit de puternice sentimente morale si religioase, plin de spirit si umor, totdeauna cu raspunsul gata atunci
cand era nevoie.(K. Vorlander), plin de curaj civic si gata sa infrunte pentru dreptate furia poporului.
Totusi acest om cu caracter atat de nobil, insufletit pururea de luminarea tineretului si de binele poporului, a fost
acuzat de trei insi-Meletos din partea poetilor, Anytos din partea meseriasilor si a oamenilor politici, Lycon din
partea oratorilor- casavarseste nedreptati, ca strica pe tineri, ca nesocoteste pe zeii in care crede statul si ca se
inchina la alte zeitati noi, si condamnat sa bea otrava. Socrate moare in anul 399 i Hr.
Socrate n-a lasat nimic scris. Ideile sale filosofice pot fi reconstituite din scrierile lui Xenofon, ale genialului sau
elev Platon si ale lui Aristotel. Care sunt aceste idei si ce aduc ele nou? Impotriva filosofilor de pana la el care se
ocupau cu lumea, cu lumea fizica si voiau sa stie din ce elemente este constituita, Socrate muta centrul de
gravitate al cercetarilor filosofice din lumea externa in cea interna, de la cosmos la om. Caci mai de pret decat
natura era pentru el omul.
Cunoaste-te pe tine insuti, celebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi, devenise si maxima lui Socrate.
Intorcandu-si fiecare privirile asupra lui insusi, cercetandu-se pe sine, va afla ce stie si ce nu stie, ce poate si ce nu
poate, precum si ce trebuie sa faca. Impotriva sofistilor, care aratau ca aceeasi idee poate fi sustinuta si combatuta
cu aceeasi sorti de izbanda, ca nu exista un adevar absolut, ci ca toate cunostintele sunt relative, ca ceea ce este
adevarat pentru mine nu este si pentru altul, ca ceea ce pentru mine este adevar astazi poate sa fie eroare maine,
Socrate se ridica cu toata energia si apara valoarea absoluta a adevarului.
Cunostinta adevarata, care sesizeaza esenta insasi a lucrurilor, este dupa el bunul cel mai de. Cum ajungem noi
insa la cunoasterea acestei esente a lucrurilor? Determinand notiunea lor. Daca reusim sa stabilim care este
notiunea unui lucru, cu aceasta am descoperi esenta insasi a acestui lucru. Socrate pleca de la ceea ce este familiar
si in afara de orice indoiala, de la ceea este elementar si oricui cunoscut, pentru a ajunge la adevarul universal, la
definitia acelui lucru. Cu alte cuvinte, el se folosea in cunoasterea lucrurilor de procedeul inductiv. La Socrate
dupa cum spune si Aristotel, metoda inductive si stabilirea de notiuni generale mergeau mana in mana.

Platon
Platon Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic, o filosofie originala si profunda. S-a
nascut in 427 347, dintr-o familie de aristocrati, ajunge pana la neamul carinilor, iar in latura matriala putea sasi urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat de o educatie aleasa : muzica, pictura, poezie.Spre poezie
avea inclinatii reale si spre viata politica. A facut multe calatorii : Egipt, Sicilia, cu scopul de asi imbogati
cunostintele dar si pentru a intari legatura cu partidele politice.
In acest sene sunt edificatoare 3 calatorii :
pentru al convinge pe tiranul Dianisos cel Batran, in acest scop incearca sa se imprieteneasca cu Dion
(cumnatul lui Dionisos) si incercarea nu-I reuseste, este nevoit sa se intoarca in Grecia dar in drum este vandut ca
prizonier intr-o piata din Egina. Noroc ca a fost recunoscut, a fost rascumparat.
O face tot in Siragusa unde ajunge la domnie Dionisis cel Tanar (nu-I reuseste)
Ii pune in primejdie viata.Intors la Atena in 387 intemeiaza prima scoala filosofica in gradina eroului
Akademos. Va deveni o scoala aleasa si academie.
Cum s-a format filosofia lui Platon
n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii ce se manifesta in spiritualitatea Greciei.
Dupa cum arata studiul, Platon este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate intrucat I-a fost
si elev.
Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a imbinat doctrinele lui Heraclit, Socrate si Pitagoricienilor. Filosofia
lui Platon nu este o suma a ideilor de pana atunci, nu este o sinteza a mrilor filosofi pentru ca Platon n-a fost
egiptean, iar filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie.
In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca platonismul este o prelungire a
institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si dramatica. Majoritatea scrierilor se prezinta sub forma unor

dialoguri, un gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 29 de dialoguri. In afara de
acestea a scris multe scrisori si alte scrieri.
De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive :
era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica de expunere si pedagogica a
filosofiei sale
el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce niste argumente iar celalalt le
rastoarna.
De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul acceptat este criteriul varstei pe care o
avea filosoful cand a scris. Dialogurile se impart in :
1. dialoguri de tinerete
Hipias minor despre minciuna
Albiciade despre natura omului
Apararea lui Socrate la noi in tara Apolofia lui Socrate
Euthipyron despre evlavie
Lisis despre prietenie
Menon despre virtute
2. dialoguri de maturitate
Symposion - banchetul
Phaidon despre suflet
Phaidros despre dragoste
Republica - statul
3. dialoguri de batranete
Parmenides
Timaios
Legile
Sofistul.
Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau filosofii care au trait inainte, dar in
aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii grecesti
(Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza natura, religia, mituri stravechi, cu ajutorul carora
i-si argumenteaza unele idei. La inceput foloseste ideile lui Socrate dar trece repede la o constructie proprie.
Dialogul Euthiphron prin care se despart de Socrate. De la Socrate a preluat tehnica dialogurilor si predilectia
pentru morala.Sub titlurile dialogurilor de tinerete ne arata dimensiunea morala. In dialogul Euthfron el incepe sa
vorbeasca de filosofia unei esente pure .Oare pietatea nu e in orice imprejurare asemeni siesi la fel si impietatea
nu e asemeni siesi avand mereu acelasi chip.Datorita unui caracter unic faptele nelegioase sunt nelegi, iar cele
pioase sunt pioase.Raspunsul la aceasta intrebare este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a
ideilor sau formelor. Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter consta in accea ca si unele si
alte practici duc la ideea in sine. In Menon Platon contureaza mai bine cele 2 planuri ale filosofiei :
1. pe de o parte este filosofia ideilor in sine
2. pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct.
Prin urmare la Platon exista 2 planuri :
A.
planul inteligibilului format din ideea in sine (forme), sau esente, prototipuri.
B.
Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul organelor de simt.
Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume raportul de participare in sensul ca
lucrurile participa la ideea de sine in lucru. In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea omului de
abstractizare, de a gandi universalul. In acelasi timp el arata ca la baza filosofiei sta un principiu intemeietor si
anume ideea in sine.
In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideiei in sine (forma). Este adevarat ca Platon se refera la ideea in
sine de frumos dar daca lasam la o parte termenul frumos avem o definitie a ideii in sine.
E vorba de acel frumos catre care se indreptau mai inainte toate straduintele noastre un frumos ce traieste de-a
pururea, ce nu se naste si piere, nu creste si nu scade, ce nu e in sfera dintre privinta si frumos, ce nu se infatiseaza
cu fata sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu salasluieste in alta fiinta, pururea identic in
sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se impartaseste tot ce-I frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se
micsoreze ori sa indure o cat de mica stirbire.
Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat universalul in sine, reiese ca ideea in sine este
modelul antologic al tuturor lucrurilor sensibile, rezultand deci ca toate lucrurile din ordinea fizica a filosofiei

sunt adica exista. Cu privire la conceptul de participare Platon spune ca lucrurile sensibile participa la ideea in
sine de lucru. Acest concept chiar platon il va supune unei critice sensibile in dialogurile de batranete.
Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se pare ca Platon vorbeste despre
nemurirea sufletului. In realitate el incearca sa legitimeze existenta inteligibilului, regimul de a fi al lucrurilor.
Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta pura, sufletul se intoarce, se
intruchipeaza in alt om. Din acest circuit rezulta ca exista o lume a esentelor pure, o lume in sine si dovada o face
sufletul prin teza reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume diferita de cea a corpurilor si trebuie sa se intoarca acolo,
deci exista o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva inseamna ca sufletul nostru a existat intr-un fel mai
inainte de a fi aparut intr-o intruchipare omeneasca. (ex. vazand lemne, pietre si alte lucruri egale in suflet, rasare
ideea egalului in sine care este altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta inseamna ca sufletul i-si
aminteste de ceea ce a vazut in alta lume.)
Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si nu lucrurile armonioase, pentru ca ne reamintim de
esentele pure pe care le-a contemplat sufletul.
Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra lumii, numai ca isi da seama ca lucrurile
participa la ideea in sin, ca lucrurile sunt altfel decat ideile. Ideile sunt vesnice iar lucrurile trecatoare, lucrurile nu
sunt identice cu sine, lucrurile sunt compuse, cunosc miscarea, prin urmare lumea lucrurilor sensibile este
aprecierea ideilor in sine. Incep astfel marile interogative platoniene. Platon traieste o drama care-si vede opera
realizata dar pusa sub semnul intrebarii. El isi critica sistemul filosofic, este sever cu el. Filosofia lui Platon s-a
facut cu fiecare dialog. Platon avanseaza ipoteze, da raspunsuri, argumenteaza, verifica argumentele si asa cu
fiecare dialog se creeaza filosofia sa. Platon incepe sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca
ideile sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreaba daca lucrurile participa si reproduc formele. Aceste
indoieli sunt problemele care le ridica in fata filosofiei cu care a ajuns la o aforie. Aceasta intrebare face filosofia
lui Platon autentica, sa fie prezenta in toate scolile de filosofie contemporana.
Ideea scolii politice in Republica : este vorba de felul in care trebuie organizata si condusa societatea. Punctul
de plecare al unei organizari este dupa Platon natiunea, intemeiata pe principiul dreptatii. Platon considera ca
formele de stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea unui stat ideal. Acesta poate fi initiat chiar de un
singur om cu conditia ca acesta sa mediteze cat mai rational asupra principiului ce trebuie sa stea la baza.
Initiatorul nu poate fi decit un filosof, iar acesta nu poate proveni decit din randurile aristocratiei. Oamenii sunt
ilegali de la natura, unii sunt dotati de natura cu insusiri psihice superioare altii sunt inferiori.
Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul greoi de a gandi, saracie spirituala si
morala. In concluzie Platon cu filosofia sa reprezinta un moment extrem de important net superior fata de
filosofiile anterioare. Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de abstractizare si posibilitatea omului de a gandi
universal, de a exprima concepte si idei, se degaja indemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a realitatii
supreme. A ramas indemnul pentru posteritate de a se ridica prin contemplarea sufletului, la contemplarea ideilor
externe, ca omul sa-si indrepte conduita sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui platon este
actuala, nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.

Filozofia Chinei antice, Taoismul

Termenul: dao
Conceptia filosofica a taoismului este expusa in lucrarea Dao de jing (Cartea sacra despre dao si de), creata de
Lao-zi (mai jos, o sculptura in piatra reprezendandu-l pe Lao-zi).
Aceasta conceptie este mai mult sugerata, prin analogii, imagini si simboluri inzestrate cu o extraordinara
capacitate persuasiva. De accea ii revine celui ce-si propune sa studieze lucrarea indatorirea de a sistematiza ideile
din cele 81 de scurte capitole, care erau menite sa ofere tema de meditatie ascetilor taoisti.
In lucrare pot fi identificate trei nuclee ideatice: dao (cit. tao), de (cit. te) si wu-wei (cit. u-uei). Intre ele se
stabilesc raporturi logice complexe, raporturi de subordonare dar si de interconditionare.
Notiunea centrala este aceea de dao, insa acest termen este intalnit inca inainte de creatia filosofiei taoiste. Sensul
general al lui dao este acela de cale sau drum, iar in filosofia taoista are doua semnificatii: cale a lumii, ordine
universala necesara, si de principiu al lumii, in sensul de origine a lucruruilor, dar si substanta, comparabil cu
arche-ul gandirii presocraticilor;
Reuniunea acestor doua sensuri poate fi exprimata ca dao este si calea, si calatorul, adica si legea lumii dar si
temeiul ei ontologic. Intr-un mod asemanator, Heidegger spunea ca dao este drumul care pune totul in miscare.
Primordial ramane totusi, primul sens, acela de drum necesar al lumii, ordine, randuiala universala. Desi este
sesizabila asemanarea gandirii chineze cu cea greaca, filosofia greaca se concentreaza asupra substantei ce sta la
baza lucrurilor, iar cea chineza se ocupa mai ales de ordinea necesara, de legea ce guverneaza universul.
Prin urmare, filosofia taoista sugereaza existenta unei legi generale, iar tot ce exista este subordonat acestei
ordini cosmice.
Lucrurile sunt in permanenta schimbare, iar alternarea lor perpetua intre yin (frigul, umezeala, intunericul,

pasivitatea feminina) si yang (caldura, uscaciunea, lumina, activitatea masculina), fiind guvernata de dao.
Aproape in fiecare capitol este exprimata ideea de opozitie, dar si de complementaritate prin interactiune
dinamica, actiunea lui dao.
In Dao de jing pot fi intalnite si idei paradoxale, dar care exprima acceasi idee de lume interactionista si dinamica:
viata si moartea se succed , viata omului poate fi pazita numai daca o dispretuim, in lupta dintre viata si moarte,
viata, noul inving, desi initial sunt mai slabe, si altele.
Astfel ajungem la partea cea mai interesanta a taoismului: valorizarea pozitiva a unor calitati considerate
inferioare chiar negative ca slabiciunea (cel slab il invinge pe cel puternic), supunerea, pasivitatea, blandetea
(opusa pornirilor agresive), mai exact a calitatilor yin, a principiului feminin, in opozitie cu principiul masculin
(yang). Ideea de superioritate a slabiciunii asupra fortei, a victoriei celui slab asupra celui puternic, sta la baza
scolilor chineze de arte martiale.
Dao este omniprezent, insa el nu poate fi accesibil organelor de simt, iar nici ratiunea nu il poate decat exprima
prin limbaj. Dao poate fi gasit numai atunci cand omul il elibereaza mental de haosul evenimentelor.
In plan etic, toate acestea conduc la teoria non-actiunii. Intelegerea adevarata a lui dao se realizeaza doar prin
extaz, prin contopirea transrationala cu absolutul. De la filosofie se trece astfel, la mistica. Ratiunea permine insa
numai o anumita exprimare a lui dao.
Termenul: de
Ceea ce leaga fiintele de legea universului se exprima in de, a doua notiune fundamentala a taoismului.
De cuprinde atat un sens ontologic, cat si unul etic si politic.
Sensul ontologic sugereaza de ca esenta a lucrurilor individuale care participa la ordinea lumii si care se supun lui
dao. Este manifestarea in lucruri a lui dao.
Sub aspect etic, de este virtutea umana, calitatea individuala a omului care l-a cunoscut pe dao, conformanduse.
Profesorul I. Banu evidentia ca de nu este numai norma etica, ci si norma politica (norma a guvernarii optime), in
virtutea legaturii organice intre etic si politic in taoism, si nu numai.
Aceste sensuri sunt inseparabile, din moment ce omul si natura sunt considerate a forma un intreg, supus aceleiasi
legitati generale.
Termenul: wu-wei
Cea de-a treia notiune fundamentala a taoismului este wu-wei non-actiunea, ne-interventia. Aceasta exprima
legatura dintre comportamentul individual cu ordine universala, dao.
Non-actiunea este atat norma etica individuala, cat si norma politica de guvernare.
Sub raport etic, ea exprima acel comportament al omului care respinge calitatea umana de de, ce are o intemeiere
cosmica in dao.
Sub raport politic, non-actiunea este acea comportare a conducatorilor de stat care consta in evitarea oricarei
actiuni ce ar stanjeni desfasurarea mersului natural (dao) al vietii sociale de stat.
Non-actiunea nu inseamna imobilism total: omul trebuie sa se manifeste, sa actioneze, dar numai in sensul care
nu implica schimbarea arbitrara a realitatii, ci conservarea ei. Wu-wei este astfel tradus prin retinerea de la
actiuni contrare naturii.
Starea sociala de echilibru este aceea in care se respecta interesele poporului, in care nu exista razboaie si
nedreptate.
Societatea care ar trebui sa inlocuiasca ceea ce se gaseste acum este totusi foarte vag descrisa in lucrare. Ea pare o
societate arhaica, iar in aceasta privinta, non-actiunea inseamna a conserva ceea ce dainuie din trecut, in opozitie
cu ce este nou. Wu-wei este astfel opozitia fata de civilizatie si progres. Condamnarea civilizatiei este de
asemenea regasita in gandirea lui Rousseau. In taoism, critica adusa civilizatiei, condamnate pentru artificialitatea
ei, este insotita de ideea de contopirii cu natura materna, a pierderii de sine in lume.
Aceasta idee a condus la mistica taoista in care rolurile principale sunt jucate de catre asceza si tehnicilele
extazului.

Confucianism
Preoi confucianiti efectund ceremonia religioas Chugyedaeje
Confucianismul ("coala nvailor"; sau Kngjio, "") este un sistem filozofic i religios chinez care sa dezvoltat iniial din nvturile neleptului Confucius. Tratatul acestuia se numete Analecte.
Potrivit Dictionarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunica iei... de Ion Pachia Tatomirescu,
prin Confucianismeste desemnat una dintre cele Trei Religii aflate n patrimoniul chinez, fundamentat de
filosoful Kong-Fu-zi, n secolul al VI-lea . H., religie n care:
(I) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu garant al ordinii, devine puterea suprem / absolut, con tient i activ,
determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre;

(II) dei existena se bizuie pe virtutea esenial jen (jun) / omenie, din lume nu-i nimic de salvat, de vreme ce
oamenii nu sunt n stare s fie devotai semenilor lor i n-au nici cum s-i poat sluji oamenii pe zei, de
vreme ce nu poi cunoate viaa, neavnd nici cum cunoate moartea;
(III) preocuparea esenial a fiecrui ens rmne s afle un Dao, adic o Cale pstrtoare a echilibrului ntre
voina Pmntului i voina Cerului;
(IV) sacrificiile trebuie s fie pentru Cer i pentru Pmnt;
(V) totui, menirea ens-ului pe pmnt este de a se desvri ntru ren / run (omenie), ndeplinindu-i datoria
numai n concordan cu ceea ce este adevrat i drept etc.
Numele reformatorului / filosofului chinez Kong-Fu-zi a fost latinizat n Confucius. Doctrina
Confucianismului se ntemeiaz pe urmtoarele lucrri clasice: Yi jing / Cartea schimbrilor, Shi jing / Cartea
odelor, Shu jing / Cartea edictelor, Li ji / Memorial de rituri, Yueh jing / Cartea muzicii, Lu guo Chun-Qiu /
Primvara-toamna rii Lu etc.
Neoconfucianismul apare n epoca Song, prin reinterpretarea conceptului de li (principiu) i prin combinarea
credinelor confucianiste cu cele taoiste i budiste ; curentul religios revitaminizat este reprezentat de cei Cinci
Maetri ai Dianstiei Song de Miaznoapte: Shao Yung(10111077), Zhon Dun-yuan (10171073)), Zhang
Zai (10201077), Cheng Hao (10321085) i fratele acestuia, Cheng Yuan(10331107). Neoconfucianismul,
interzis n China comunist din orizontul anului 1960, i-a pstrat privilegiile n Taiwan, n Hong Kong i n
comunitile chinezeti din Statele Unite ale Americii (p. 87 sq.).
Budism
Budismul este o religie i o filozofie oriental. Ea i are originea n India n secolul al VI-lea .Hr. i s-a
rspndit ntr-o mare parte a Asiei Centrale i de Sud-Est. Se bazeaz pe nvturile lui Gautama
Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gnditor indian care se crede c ar fi trit ntre 563 .Hr. i 483 .Hr..
De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindri, n prezent fiind o religie foarte divizat, fr o limb
sacr comun i fr o dogm strict, clar formulat.
Budismul aparine grupului de religii dharmice alturi de hinduism i de jainism, pstrnd o puternic
influen a elementelor constituente ale acestor dou religii. Mai este numit i Buddha Dharma, ceea ce
nseamn n limbile sanscrit i pali (limbile textelor antice budiste) nvturile Celui Luminat.

Origini
O reprezentare statuar tipic a lui Gautama Buddha din Bangkok,Thailanda. Buddha este deseori nfiat n
poziie lotus, n timpul meditaiei i prin atingerea ritualic a pmntului cu mna dreapt el nvinge ispitele
demonuluimorii, Mara.
n prezent, istoricii fixeaz aceast dat n 560 .Hr. Veridicitatea istoric a ntemeietorului budismului, Gautama
Buddha (623-543 .Hr., dup tradiia budist dinBirmania i Thailanda; 560-480 .Hr., dup istoricii moderni),
este confirmat de majoritatea cercettorilor din zilele noastre n pofida vechilor teorii din trecut care l
considerau pe acesta mai degrab un personaj mitologic. Cu toate acestea, biografia lui Gautama Buddha, aa
cum este ea prezentat de Asvaghosha nBuddhacarita (cea mai veche relatare existent a vieii profetului)
abund de elemente fantastice i legendare. Budi tii consider c prin ul Gautama Siddhartha s-a nscut
n Lumbini i a fost crescut n Kapilavastu, aproape de actuala frontier dintre India i Nepal. Potrivit tradiiei,
tatl lui Buddha era conductorul unei formaiuni tribale numite Sakya. nc de la naterea lui Gautama, un
vizionar important din regiune, Asita, i-a prezis pruncului un destin proeminent n sfera sacerdotal [1]. Tatl lui
Buddha are ns ntr-o zi un vis n care i vede fiul prsind palatul ca sihastru a a c decide s l protejeze de
realitatea ostil care l-ar putea indispune i l-ar putea determina s aleag calea ascezei. n ciuda acestor msuri,
Buddha reuete s fac patru incursiuni n afara palatului, ntlnind un btrn foarte slbit, un bolnav, un mort i
un clugr. Primii trei i reveleaz efemeritatea existen ei materiale, datorit btrne ii, a bolii i respectiv a
morii, iar clugrul i dezvluie calea de a nvinge aceste suferin e umane, i anume prin medita ie. Prin urmare,
Buddha hotrte s prseasc oraul i s- i abandoneze bunurile, urmnd o ascez deosebit de dur n
junglele Uruvela. Dup ase ani ns, constat c acest timp de ascez nu l ajut, nu i aduce iluminarea [2]. Este
deseori ispitit de moarte (Mara) s renune la cutarea adevrului i s se dedice numai comiterii faptelor
bune [3]. Prin meditaie, Gautama Siddhartha reuete s i concentreze toat aten ia asupra eliberrii de suferin ,
capt revelaia rencarnrilor sale anterioare i i se dezvluie legea condi ionismului universal.
n cele din urm capt deteptarea (bodhi - o traducere popular n Apus este iluminare), la vrsta de 35 de
ani, devenind cunoscut ca Buddha (cel iluminat) sau Gautama Buddha. ncurajat de zeul Brahma, Buddha
petrece 45 de ani nvndu-i pe oameni despre dharma i ntemeiaz budismul. LaBenares, Buddha i face

pentru prima oar cunoscut nvtura i tot aici apar primii clugri ai comunit ii budiste. Mai trziu, pe
msur ce Buddha i rspndete religia, numrul adepilor si cre te considerabil, cei mai importan i dintre
acetia fiind Ananda (discipolul preferat a lui Buddha), Sariputra iMaudgalyayna (doi prieteni din tineree).
ntorcndu-se n comunitatea sa natal, Buddha l converte te pe tatl sau la budism dar i pe Rahula, fiul su.
Gautama Buddha a murit cnd avea n jur de 80 de ani, n Kushinagara (India), n urma unui drum istovitor
alturi de Ananda i a unei boli de dizenterie. Conform legendei, Buddha a ncercat s l consoleze pe discipolul
su ndurerat spunndu-i nainte de a muri: Destul Ananda, nceteaz s te chinui i s jeluie ti...Cum po i crede
c ceea ce se nate nu moare? Acest lucru este cu neputin . [4]
Budismul s-a extins pe ntreg teritoriul subcontinentului indian i n ri nvecinate (precum Sri Lanka), de-a
lungul primelor cinci secole de la moartea lui Buddha. n cele dou milenii care au urmat, a ptruns i n Asia i
n toate celelalte continente.

Diviziuni
Dup Paul Poupard, n binecunoscuta carte Religiile, el afirm: nvturile i organizarea monahal instituite
de Buddha pot fi numite prin termenul budism pre-sectar, cu toate c toate diviziunile actuale ale budismului au
fost prea mult influenate pentru a garanta o includere sub acest nume i a delimita caracterul acestei forme
originare.[necesit citare] Cea mai folosit clasificare a budismului de astzi de ctre savan i, printre care se numr i
cel mai sus amintit, mparte adepii n trei zone geografice sau culturale: Theravada, budismul estasiatici budismul tibetan. O alt clasificare foarte utilizat cuprinde dou diviziuni, Theravada i Mahayana,
ultima cuprinznd cele dou forme de budism de mai sus. Exist ns i alte modalit i de mpr ire, utilizate att
de savani ct i de credincioii buditi.
Terminologia utilizat pentru desemnarea grupurilor religioase este de asemenea divers (men ionm faptul c
lucrarea de referin pentru care dezvoltm aici aceste diviziuni este cea amintit mai sus de Paul Poupard).
Budismul est-asiatic: numete budismul rspndit n Coreea, Japonia, Singapore i o mare parte
din China i Vietnam.
Budismul estic este un nume alternativ pentru budismul est-asiatic sau se refer uneori la toate formele
tradiionale de budism, n contrast cu budismul vestic rspndit n Europa i America.
Budismul ezoteric, Budismul nordic, Budismul sud-estic: denumete Theravada.
Budismul sudic: denumete Theravada, Budismul tantric: este un alt nume pentru Vajrayana i Tantrayana.
Budismul tibetan: budismul ntlnit n Tibet.
Hinayana: un termen din Mahayana pentru a desemna Theravada; uneori se utilizeaz pentru colile budiste
timpurii. Hinayana se traduce prin "micul vehicul" n timp ce Mahayana prin "marele vehicul". Unele coli
Mahayana din Japonia, Coreea, China i Tibet nu consider termenul peiorativ sau denigrator.
Lamaismul: un termen nvechit, considerat derogatoriu, folosit pentru budismul tibetan.
Mahayana: o micare religioas ce s-a desprins din snul colilor budiste timpurii i care s-a scindat mai apoi n
budismul est-asiatic i cel tibetan. Uneori budismul Mahayana desemneaz numai ramura sa est-asiatic.
Mantrayana: sinonim pentru Vajrayana. coala Tendai din Japonia a fost influenat de Mantrayana, conform
tradiiei.
Sravakayana: un termen alternativ pentru primele coli budiste.
colile budiste timpurii: sunt colile n cadrul crora budismul a fost divizat n primele secole. Dintre aceste
coli, doar una a supravieuit, Theravada.
Tantrayana: considerat de obicei o alt denumire a budismului Vajrayana.
Theravada: budismul tradiional rspndit n Sri Lanka, Birmania, Thailanda, Laos, Cambodgia, o parte din
Vietnam, China, India, Bangladesh i Malaezia. Este singura coal budist timpurie care a rezistat de-a lungul
istoriei. Uneori termenul este utilizat pentru a desemna toate colile budiste timpurii.
Vajrayana: o form religioas care s-a desprins din budismul Mahayana. Este de obicei asociat cu budismul
tibetan, dei nu exist o definiie precis a acestei diviziuni" Poupard.

Doctrin[modificare]
n religia budist oricine se trezete din somnul ignoran ei, experimentnd o rela ie nemijlocit cu realitatea,
fr s fi fost instruit de cineva, i predic nv turile sale celorlal i este numit buddha. Toi buditii tradiionali
sunt de acord c Buddha Shakyamuni sau Gautama Buddha nu a fost singurul buddha: se crede c au existat mul i
buddha naintea lui i c vor exista i viitori buddha de asemenea. Dac o persoan ob ine "trezirea", fr ca
neaprat s o i predice comunitii, el sau ea devine arhat (limba sanscrit) sau arahant (limba pali).
Siddhartha Gautama este unic ntre ceilali buddha care au existat i vor exista, deoarece nv turile lui se
concentreaz asupra acestui tip de trezire, numit i eliberare sau Nirvana.

O parte din doctrina promovat de Gautama Buddha cu privire la via a sacralizat i scopul eliberrii are la baz
"cele patru adevruri nobile", care analizeaz structura i originea durerii ( dukkha), un termen care face
referire la suferina i nemplinirea caracteristic omului "ne-trezit", "ne-eliberat", apar innd lumii mundane.
Ultimul din cele patru adevruri nobile, cel care vizeaz modul de stopare a durerii, cuprinde "drumul sfnt cu opt
crri", unul din fundamentele vieii morale budiste.
Numeroase grupuri distincte s-au dezvoltat de la moartea lui Buddha, avnd diverse nv turi, percep ii
filosofice, moduri de celebrare a cultului etc. Cu toate acestea, exist cteva doctrine comune pentru majoritatea
colilor i tradiiilor budiste, cu toate c doar Theravada le consider pe toate centrale. S-a constatat c n legtur
cu comunitile budiste se pot face puine generalizri [5].
Budismul prezint i cteva concepii comune cu celelalte religii dharmice, cum ar fi rencarnarea ("samsara"),
adic rentruparea fiinei n alte forme de existen pe baza rezultantei faptelor comise i a legilor karmice.

Cele trei caracteristici ale existenei[modificare]

Conform filozofiei budiste, existena, lumea n general are trei caracteristici:
impermanena (skt. anitya pal. anicca)
non-sinele (skt. Antman pal. anatta),
insatisfacia (skt. duhkha pal. dukkha) sau durerea
n budism, existena individual a omului aduce suferin tocmai din cauz c ea este o simpl sintez a unor
factori impersonali i impermaneni supui distrugerii [6], o mixtiune a celor cinci "agregate" (sanscrit - Skandha)
ce compun fiina: (1) rpa - corpul, materialitatea (carnea, prul, din ii, sngele, oasele, temperatura corporal,
etc.), (2) vedan - senzaiile (bucurie, tristee, indiferen), (3) samj - percepiile (vzul, auzul, gustul,
percepia tactil, olfactiv i spiritual), (4) samskra- activitatea minii (voin, concentrare, vigilen, respect,
confuzie, calm, etc.) i (5) vijna - contiina. Conform lui Buddha sub straturile acestor "agregate" nu exist
nici un "sine", sufletul venic, ceea ce hinduitii numesc "atman", fiind doar o iluzie, o irealitate. El consider
c att trupul, ct i percepiile, senzaiile, mintea i con tiina nu pot constitui un suflet, o entitate ve nic,
deoarece se afl ntr-o permanent transformare, sunt efemere. Existen a unui om este relativ, a fost fcut
posibil prin intersecia unor fore universale supuse unor schimbri permanente, este dependent unei legi a
cauzalitii, este o component trectoare a universului i a timpului, "o flacr n aceast mare de foc" [7].
Budismul nu admite astfel nimic venic, neschimbabil, totul fiind impermanent, schimbtor, lipsit de substan .
Astfel, buditii nu pot vorbi despre un "eu" venic, despre un "sine" ca o entitate continu, permanent, ci despre
"non-eu", "non-sine" sau "anatta". Aceast impermanen este totodat i foarte vag, deoarece prin moartea
omului, nu se realizeaz o distrugere total a existen ei lui, faptele sale, karma sa, fiind transmise ntr-o via
urmtoare prin rencarnare. Astfel motenitorul faptelor este acelai cu cel care le-a comis, dar n acela i timp
este diferit de acesta, are cu totul alte "agregate" componente. De i par contradictorii, identitatea persoanei
rencarnate cu cea din viaa anterioar i diferena, neidentitatea acestora, coexist. Aceea i concep ie este
abordat i n cazul schimbrilor umane ca maturizarea, mbtrnire, etc.: omul devine o alt persoan, cu toate c
rmne acelai[8]. Spre deosebire de hinduism, rencarnarea budist nu const n migrarea sufletului de la un trup
mort spre embrionul unei viitoare fiine, ci continuarea de ctre un individ nou a existen ei care pn atunci se
manifesta n cel decedat, conform ncrcturii karmice acumulate,.

Cele patru adevruri nobile[modificare]

Articol principal: Cele patru adevruri nobile.
Miezul nvturilor budiste este format din cele patru Adevruri Nobile[9], expuse n prima predic a lui
Buddha, Predica de la Benares". Primul adevr privete suferin a sau durerea ( dukkha). Pentru el totul este
suferin: naterea este suferin, btrne ea este suferin , boala este suferin , moartea este suferin . A fi unit
cu ceea ce nu-i place nseamn suferin. A fi desprit de ceea ce- i place (...), a nu avea ceea ce i dore ti
nseamn suferin[10]. Al doilea Adevr Nobil identific originea suferinei n dorin a, pofta sau setea ( tanha)
care determin rencarnrile. Aceast sete caut mereu noi satisfac ii. Buddha distinge trei feluri de dorin :
dorina de a satisface plcerile simurilor (kama-tanha), dorina de perpetuare (bhava-tanha) i dorina morii
(autoanihilrii) sau vibhava-tanha. Cea din urm nu este, ns, o soluie a eliberrii deoarece este o sete ca toate
celelalte i nu oprete ciclul transmigrrilor. Al treilea Adevr Nobil proclam c eliberarea de suferin const n
anihilarea dorinei. Stingerea acesteia este Nirvana. n fine, al patrulea Adevr reveleaz cile care duc la
ncetarea suferinei, Buddha oferind un mijloc prin care dorinele pot fi suprimate ("Calea cu opt bra e" sau
"Calea cu opt crri") [11]. Formularea celor patru Adevruri Nobile urmeaz structura unei metode din medicina
indian: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, ansele de vindecare i tratamentul bolii. Buddha nsu i se
identifica cu un doctor al crui scop este acela de a trata o persoan grav rnit.

Ideea de suferin domin ntreaga filozofie budist. Dukkha nu reprezint doar durere de ordin fizic sau spiritual,
ci i durere existenial ce const n subordonarea fa de propriile dorin e i sentimente, dependen a de diferite
principii i condiii de via, nstrinarea de propria persoan, imperfec iunea, subjugarea fiin ei sub propria
personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu att mai mult amplificat, cu ct perspectiva
unor viitoare rencarnri o prelungete la infinit.

Calea cu opt brae

Dharmachakra, roata cu opt spie. Cele opt spie reprezint "Calea cu opt brae" a budismului. Forma circular
a simbolului sugereaz perfeciunea nvturilor lui Buddha.
Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmeaz Calea cu opt brae i triete viaa
asemeni unui copil care se joac preocupat fr s observe c locuin a n care se afl e cuprins de flcri [12].
Calea cu opt brae este modul de a ndeprta suferina, a patra parte din cele patru Adevruri Nobile. Cele opt
brae pot fi mprite n trei seciuni: Sila(care se refer la aciuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizeaz
concentrarea meditativ) i Praj (care dirijeaz ptrunderea spiritual n adevrata natur a lucrurilor).
Sila este educaia cea mai moral, stilul de via ascetic, simplist, abinerea de la comiterea faptelor nepotrivite.
"Sila" conine trei izvoare:
Stilul vorbirii foarte corect - aceasta reprezint faptul de a nu vorbi ntr-un fel n care s jigneasc sau a nu vorbi
prea mult; a spune totdeauna drept i a nu mini practic.
Mod de a aciona corect - este un mod care te nva cum s faci lucrurile corect, a face numai fapte frumoase i a
ncerca s nu faci ru nimnui din ce este viu
A tri un mod de a fi foarte corect - acestast cale ndeamn ca felul de via i de a exista nu trebuie s jigneasc
sau s vateme ceva persoan; totul pentru a nu produce suferin altuia
Samadhi aceast cale "dezvolt controlul asupra minii". Din aceast categorie fac parte trei ci:
A depune efort corect - a face eforturi pentru autoperfec ionare
A avea o atenie foarte corect - abilitatea mintal de a vedea n mod con tient lucrurile a a cum vin de la sine
Un mod de concentrare extrem de corect - aceasta se arat prin "a fi con tient de realitatea din interiorul tu, fr
a avea vreo dorin".
Praj nu poate fi altceva dect "nelepciunea care purific mintea". n aceast categorie sunt cuprinse ultimele
dou brae ale cii sacre:
nelegere extrem de corect, chiar foarte corect - aceasta trebuie s in de realitatea nconjurtoare si cum
spune Nicolae Achimescu n Budism i cretinism: "interpretarea realit ii a a cum este nu a a cum pare a fi .
"Cuvntul samyak nseamn "perfect""(dup acelai autor). Exist diferite moduri de interpretare a Cii cu opt
brae. Pe de-o parte se crede c ea reprezint o serie de etape progresive pe care credinciosul trebuie s le
parcurg, culminarea unuia din cele opt fiind nceputul altuia. Al ii consider c cele opt componente necesit o
dezvoltare simultan.

Rencarnarea
Articol principal: rencarnare.
Dac n religiile prebudiste ale Indiei sufletul ( atman) constituia elementul trecerii de la o via la alta prin
rencarnare, pentru budism acest element este ns i "setea" (tanha) omului de pe patul de moarte. Neexistnd un
suflet etern, conexiunea ntre un individ actual i unul dintr-o via preexistent nu este una de ordin fizic sau
spiritual, ci una moral, pur karmic. Karma unui om este rezultatul faptei la fel ca n hinduism i se bazeaz pe
stricta lege a condiionismului (Pratitya-samutpada) conform creia din orice fenomen trebuie s rezulte un
altul. Consecina unei fapte comise n aceast via nu se materializeaz neaprat n via a imediat urmtoare, ea
putnd s se manifeste chiar n aceeai via sau n existen e mult mai ndeprtate. Cu toate acestea, nu fapta n
sine determin karma, ci mai degrab intenia de a o svri i atitudinea celui care o comite. De exemplu, dac
un om are intenia s fac o anumit fapt, dar este mpiedicat, aceast inten ie va influen a karma acelei
persoane, cu toate c fapta n sine nu a modificat cu nimic mediul nconjurtor.
Pentru a obine iluminarea, un budist trebuie s se deta eze de karma i de ciclul rencarnrilor, deci trebuie s
continue s fac fapte bune, dar cu o atitudine deta at de rezultatul lor. El trebuie s renun e la dorin ( lobha),
ignoran (avijj), poft (tanha), iluzie (moha), egocentrism sau credina ntr-un sine venic ( att) i ur (dosa)[13],
s devin impersonal.
n general se crede c nu exist o alt metod de a nvinge karma dect pe Calea celor opt bra e. Cu toate acestea,
n cteva sutre Mahayana, cum ar fi Lotus Sutra, Angulimaliya Sutra iNirvana Sutra, Buddha predic c
doar citind, recitnd sau auzind sutre puternice cum sunt i cele sus-numite se terge o mare cantitate a
ncrcturii karmice.

Bodhi (pali i sanscrit: ; literal:"trezirea") este un termen folosit n budism pentru o anumit experien
revelatorie obinut de un arhat prin meditaie. Dup dobndirea acestei "iluminri", a acestui bodhi, omul este
eliberat de ciclul samsra (natere, suferin, moarte, rencarnare) i accede spre "fericirea suprem"
(Nibbna sau Nirvna)[14]. Bodhi este obinut de orice persoan care a ndeplinit cele ase "desvr iri"
(Pramit), care a neles pe deplin cele patru adevruri nobile i care i-a abolit ntreaga ncrctur karmatic i
a neles conceptul "non-sinelui" (antman). n budismul Theravada, iluminarea nu poate fi realizat dect
experimental, personal, prin cunoatere direct, deoarece "adevrul" nu trebuie nsu it ca o dogm, ca o tradi ie
preluat de la nite nvai, ci trebuie descoperit individual, pentru c altfel ar putea fi n eles gre it. nsu i
Buddha a preferat ca discipolii si s ajung la iluminare prin propriile for e i nu prin ncrederea orbeasc n
nvturile lui i le-a strigat "ehipassika!" ("vino i vezi!").
Pentru a desemna treptele atinse de oameni n procesul desvr irii lor spirituale au aprut patru no iuni:
sotapanna l numete pe omul care a reuit s rup "cele trei lan uri" ( tini samyojanani), adic s se elibereze de
autoritatea riturilor, de credina n existena unui "eu" permanent i de ndoial. De asemenea el trebuie s fie
convins de validitatea "celor patru adevruri nobile" i s aib ncrederea n Buddha, n nv tura sa ( dharma) i
n comunitatea budist (sangha)
sakadagamin este cel care s-a eliberat nu numai de "cele trei lan uri" ci i de ur, patim i iluzie i care poate
spera c n existena imediat urmtoare va primi o form uman i se va elibera.
anagamin este omul care s-a eliberat de "cele cinci lan uri", adic de cele trei mai sus amintite, de rutate i de
pofta senzual.
arahant (arhat) este cel care a obinut iluminarea, Nirvana i a suferit "transformarea sacr" ( brahmacariyattha).

Nirvana[modificare]
Articol principal: Nirvana.
Gautama Buddha descrie intrarea n Nirvana prin termenii "lipsa de moarte" ( pali: amata sau amaravati) sau
"necondiionarea" i consider c este desvr irea spiritual suprem, rezultatul firesc al cuiva care trie te n
armonie cu nvturile budiste, cu dharma.
Nirvana reprezint starea n care este nimicit suferin a i n care omul se debaraseaz de ciclul rencarnrilor, de
orice apariie, dispariie sau transformare. Prin prisma Nirvanei, omul prive te cele cinci "agregate" ale existen ei
sale ca pe ceva impropriu i devine indiferent la schimbarea sau anihilarea lor. Rela ia dintre samsara i Nirvana
este cea dintre iluzie i realitate; prin distrugerea samsarei nu se pune capt unei entit i existente ci unei aparen e,
prin volatilizarea creia se las loc manifestrii depline a "adevrului". Nirvana este un "neant", cu toate c n
diferite credine populare ea se materializeaz sub forma unui spa iu paradiziac.
Majoritatea surselor budiste ce vorbesc despre Nirvana o descriu prin propozi ii negative, pentru c afirma iile ar
putea limita sau defini greit realitatea, n timp ce nega iile i redau cu fidelitate infinitudinea i absolutul. Unul
din termenii caracteristici Nirvanei este "nyat", adic "vid", "vacuitate". Aadar Nirvana este un "Nimic
absolut", un contrariu al lumii pe care o percepem. De asemenea ea este o ntrupare a non-diferen ei, a nondistinciei, ea transcende orice opoziie, fiind un spaiu al "autoidentit ii contradictorii" ( coincidentia
oppositorum)[15]

Calea de mijloc[modificare]
"Calea de mijloc" este principiul care st la baza tehnicilor budiste i a fost descoperit de Buddha nainte de
iluminarea sa. Ea poate fi enunat n moduri diferite:
este deseori descris ca un model pentru practicile non-extremiste, o cale moderat care nu accept nici extrema
josnic, vulgar a "indulgenei n plcerea simurilor" ( kamasukhallikanuyoga) nici extrema dureroas a propriei
mortificri.
este uneori descris ca o mediere ntre viziunile din domeniul metafizicii: de exemplu, lucrurile exist i nu
exist n acelai timp.
o explicaie a condiiei Nirvanei, unde toate dualitile se contopesc i nceteaz s existe ca entit i separate.

Refugiu la cele trei giuvaieruri[modificare]

Urm de picior a lui Buddhaconinnd dou simboluri religioase: dharmachakra (roata cu spie - reprezentarea
cii cu opt brae) i triratna (semnul celor trei bijuterii), sec. I d.Hr.,Gandhra.
Recunoaterea celor patru Adevruri Nobile i urmarea primilor pa i ai "Cii cu opt bra e" necesit refugiul la
cele Trei Giuvaieruri (sanscrit: Triratna sau Ratna-traya, pali: Tiratana) ale budismului.
Budismul tibetan adaug uneori nc un refugiu n persoana nv torului lama.
Cele trei giuvaieruri ale credinei sunt:

Buddha (Cel trezit) - este un titlu acordat celor care au obinut iluminarea la fel ca Buddha i care i ajut i pe
alii s o obin. Termenul "buddha" mai poate fi neles ca nelepciunea care n elege Dharma, n aceast viziune
Buddha reprezentnd cunoaterea suprem a realit ii n adevrata sa form.
Dharma [16] este nvtura sau legea promovat de Buddha, cuvntul lui Gautama a a cum a fost consemnat n
scrierile budiste. De asemenea termenul nseamn legea natural bazat pe comportamentul unei persoane i
consecinele acestui comportament (aciune i reaciune). Poate avea (mai ales n budismul Mahayana) conota ia
realitii ultime.
Sangha. Acest termen nseamn literal "grup", "ntrunire", "congrega ie", dar cnd este folosit n nv turile
budiste se refer la unul din urmtoarele dou tipuri de grupuri: ori comunitatea monahal (bhikkhus, clugrii
i bhikkhunis, clugriele) ori totalitatea oamenilor care au atins mcar prima treapt (Sotapanna) din drumul
ctre iluminare. Conform unor buditi moderni, sangha i include i pe laicii care au grij de clugri i pe cei care
au acceptat respectarea unei pri din codul monastic, fr a fi nc institui i cu titlul de clugr sau clugri .
Comunitatea budist ocup un rol important n mijlocirea eliberrii credinciosului.
Conform scrierilor, Buddha s-a artat discipolilor ca un model implorndu-le s aib credin (sanscrit
raddh, Pli saddh) n exemplul lor de om care s-a eliberat de durere i de pericolul existen ei. Dharma
ns este cea care confer credinciosului ndrumri n procesul de alinare a suferin ei i de ob inere a iluminrii.
Sangha are un rol important n msura n care menine, conserv nvturile autentice budiste i ofer exemple
concrete c adevrul rspndit de Buddha este tangibil.
n Mahayana exist tendina de a-l percepe pe Buddha nu ca un simplu om ci ca o proiec ie pmntean a unei
entiti ce transcende nsi gndirea. n unele sutre din budismul Mahayana Buddha, Dharma i Sangha sunt
vzui ca o singur Fiin: toate trei giuvaierurile l constituie pe Eternul Buddha. Dincolo de importana lor n
mntuirea de suferin, cele trei giuvaieruri inspir i o puternic reveren tuturor budi tilor. De exemplu,
venerarea lui Buddha ca persoan istoric sau ca entitate aprioric a cptat de-a lungul timpului numeroase
forme, iar transcrierea scrierilor sacre, materializare a Dharmei, este fcut cu evlavie i team.

la (comportament virtuos)[modificare]
la (sanscrit) sau sla (pli) reprezint educa ia moral, comportamentul etico-ascetic pe care trebuie s-l
ndeplineasc credinciosul budist. Este una din cele trei trepte ctre Nirvana (sila, samadhi i prajna) i a doua
dintre "desvriri" (pramit)[17] i se refer la puritatea n cuvnt, n gndire i fapt. Cele patru condi ii ale
lei sunt castitatea, linitea deplin, calmul i anihilarea factorilor perturbatori ai pasiunii.
la vizeaz n general normele de conduit. Exist diferite grade ale acestei conduite care corespund "moralit ii
de baz" (cele cinci porunci), "principiilor de baz ale moralei ascetice" ( cele opt porunci), "monahismului
noviciatului" (cele zece porunci) i "monahismului" (Vinaya or Patimokkha). Oamenii de rnd accept de
obicei s i asume respectarea "celor cinci porunci" care sunt comune tuturor colilor budiste. Dac doresc ei pot
alege s se supun "celor opt porunci" care au cteva norme adi ionale pentru un ascetism de baz.
Exprimarea "celor cinci porunci" nu folosete o formul imperativ ca n iudaism sau cretinism, ele sunt simple
ndemnuri de a tri o via fericit, fr griji, n care medita ia se poate desf ura n condi ii bune. Cele cinci
porunci sunt:
1. A te abine s iei viaa cuiva. (non-violena fa de orice form de via )
2. A te abine s iei ceva ce nu i se cuvine.
3. A te abine de la o purtare senzual necuviincioas. (abstinen de la desfrnare)
4. A te abine s mini.
5. A te abine de la consumarea oricrei substan e care duce la pierderea lucidit ii min ii. (ab inerea de la droguri
sau alcool)
n cadrul celor opt porunci, a treia porunc, legat de comportarea sexual, este mult mai strict i devine un
ndemn ctre celibat. Cele trei porunci adiionale sunt:
6. A te abine s mnnci n momente nepotrivite. (timpul dedicat mesei se ntinde de diminea a pn la prnz)
7. A te abine de la dans, folosirea bijuteriilor, participarea la spectacole, atingerea metalelor pre ioase, etc.
8. A te abine de la folosirea unui pat nalt, mare i somptuos.
Vinaya este un cod moral specific monahilor. n budismul Theravada, acest cod moral include de 227 de reguli
pentru clugri i 311 pentru clugrie. Coninutul scrierilor Vinaya ( vinayapitaka) difer ntr-o mic msur de
la o coal la alta, fiecare coal budist stabilind diferite standarde de aderen la Vinaya. Monahii nceptori
respect "cele zece porunci", care n afar de cele cinci porunci includ:
6. A te abine s mnnci n momente nepotrivite.
7. A te abine s cni, s dansezi, s foloseti un instrument muzical sau s participi la programe distractive.
8. A te abine s foloseti parfum, cosmetice sau podoabe.
9. A te abine s stai pe scaune nalte sau s dormi n paturi somptuase i fine.

10. A refuza s primeti bani.

n budismul estic, Mahayana accept o nou Vinaya pentru bodhisattva, avnd principii etice distincte, cum ar fi
abstinena de la carne i ncurajarea vegetarianismului. Aceste noi norme sunt coninute ntr-un text
numit Brahmajala Sutra (a nu se confunda cu textul pali cu acelai nume).

Samadhi/Bhvana (meditaia)[modificare]
Toate formele budismului sunt de acord c Buddha a promovat dou tipuri de medita ie:
meditaia samatha (sanscrit, amatha) i meditaia vipassan (sanscrit, vipayan). Cu toate acestea, numai
meditaia de tip vipassan poate parcurge drumul jna (cunoa tere)- praj (n elegere pur) - nirvna. Medita ia
samatha urmrete doar obinerea unei stri de lini te i concentrare absolut prin fixarea con tiin ei asupra unui
obiect sau unei idei, care este extins apoi n ntreaga fiin .
Pentru a realiza desvrirea final a omului i a opri suferin a, Buddha recomand tehnicile yoghine pe care le
preia din cultura indian prebudist i le mbog ete. Budismul consider yoga o adevrat cufundare n spiritul
uman[18]. Meditaia budist de tip yoga presupune izolarea, o anume poziie nemi cat a corpului [19], disciplinarea
n mod contient a gndirii, controlul atent al respiraiei (pranayama) care trebuie s decurg n mod regulat, fr
a fi ns ntrerupt ca n alte exerciii yoga. Urmtoarea etap a medita iei o constituie dhyna (,
sanscrit)/jhna (pali), ptrunderea n sfera suprasensibilului, a incon tientului, contempla ia pur. Practicantul se
detaeaz de propriile simuri i i ndreapt aten ia spre unuia din cele trei caracteristici ale
existenei:anicca (impermanena), anatta (non-sineitatea), dukkha (durerea). Apogeul meditaiei presupune
intrarea ntr-un spaiu aflat la limita dintre contient i incon tient, o plutire la grani a dintre lumea efemer
i Nirvana. ns aceast stare nu nseamn i ptrunderea n Nirvana, deoarece medita ia, nesus inut de alte
elemente nu este n msur s realizeze iluminarea. Potrivit unor nv a i budi ti, cunoa terea sau n elepciunea
(praj) este singura care poate realiza desvrirea omului i realizarea Nirvanei, fr a se ajuta de tehnicile
yoghine.

Praj (nelepciunea)[modificare]
Praj (sanscrit) sau pa (pli) este nelepciunea capabil s nimiceasc suferin a i s aduc iluminarea,
reprezint revelaia adevratei nfi ri a realitii, revela ie care precede accederea n nirvana. De asemenea,
praj este una din cele ase "pramit" (perfec iuni) ale budismului Mahayana i una din cele zece ale
budismului Theravada.
Iniial, cunoaterea se fundamenteaz pe nvturile lui Buddha (dharma), pe citirea studierea i recitarea textelor
budiste. Cu toate acestea, cunoaterea trebuie susinut de experien a personal a fiin ei, prin contactul nemijlocit
cu realitatea ultim. Buddha considera c procesul de "a cunoa te" fr "a vedea", adic a experia, este lipsit de
profunzime, superficial, inutil eliberrii. Praj este o experien religioas, o transformare intrinsec a omului, o
schimbare a contiinei i de aceea nu poate fi realizat dect experimental i individual. Totodat, prin praj se
subnelege anularea unei relaii cognitive de tip subiect-obiect; cunoa terea budist dezvluie ns i existen a n
toat plenitudinea ei, care nu se manifest ca un obiect i transcende orice tip de diferen iere.
Conform budismului timpuriu, praj parcurge trei forme de cunoa tere: cunoa terea rencarnrilor precedente,
cunoaterea legii karmei ce determin fiecare rena tere i cunoa terea "celor patru Adevruri Nobile" i a
"ntinrilor" sau "prihnirilor" (pali: Kilesa, sanscrit: kleha) care mpiedic eliberarea (lcomia, ura i iluzia).

Mesajul social al budismului[modificare]

Budismul desfiineaz din start stratificarea social, ierarhizarea i sus ine egalitatea oamenilor din punct de
vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent n India i nega valorile numelui i al familiei i
trinicia lor [20]. Se promoveaz nu doar o compasiune (karun) i o iubire necondi ionat fa de semeni
(pali:mett; sanscrit:maitr), ci o identificare a eului cu ns i fiin a persoanei iubite. Budismul consider c
egoismul i sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoan, i numai prin
extinderea termenului asupra lumii nconjurtoare, prin dilatarea grani elor proprii se poate ajunge la iubirea
adevrat. Buddha descrie aceast lrgire a orizontului prin privirea simbolic a celor ase direc ii:
Privind spre est, un copil ar trebui s fie bun cu prinii si, s i ajute, s le pstreze tradi ia, s fie demn de
motenire i s ndeplineasc ritualurile cuvenite la moartea lor. La rndul lor prin ii trebuie s i protejeze, s-i
ncurajeze n aciunile benefice, s i lanseze ntr-o carier, s se asigure c au un so potrivit/o so ie potrivit i s
le acorde o motenire bun.
Privind spre sud un elev trebuie s i respecte nvtorul, s munceasc din greu i s fie nerbdtor s nve e.
Un nvtor trebuie s asigure o educaie bun elevului, s se asigure c acesta a n eles bine informa iile i s-l
ajute s i ating elurile.
Privind spre vest un so trebuie s i trateze soia cu buntate, s i fie fidel, s mpart autoritatea cu ea i s i
asigure bunstarea. O soie trebuie s fie gra ioas, loial i muncitoare.

Privind spre nord un prieten trebuie s fie generos, protectiv i leal prietenilor si i s i ajute la nevoie.
Privind spre nadir un angajator trebuie s fie bun cu angajaii si, s le distribuie sarcini conform abilit ilor lor,
s le asigure mncare i plat, s i ocroteasc cnd sunt bolnavi i s le permit dreptul de a pleca. Un angajat
trebuie s mearg la munc devreme, s plece trziu, s fie cinstit cu angajatorul su i s i men in o reputa ie
bun.
Privind spre zenit un om obinuit, laicii trebuie s i respecte pe cei care s-au dedicat vie ii spirituale, s fie
amabil i binevoitor n fapt, n vorb i n gnd, s le acorde casa lor ca adpost i s i aprovizioneze cu cele
necesare vieii. De asemenea, un monah trebuie s i mpiedice pe laici de la comiterea pcatelor, s i ncurajeze
s fie buni, s propovduiasc dharma, s clarifice mirenilor ceea ce aces tia nu n eleg din nv turile lui
Buddha, s le arate calea cea dreapt i s i iubeasc nemsurat de mult [21].
Budismul nu condamn acumularea bogiilor de ctre oamenii obi nui i ci chiar o ncurajeaz, cu toate c
monahii nu au voie s se ating de bani sau s se implice n viaa economic. Astfel din punct de
vedere sociologic putem vorbi de dou tipuri de budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea i
detaarea de samsara i "budismul karmic" care ndeamn omul s svr easc fapte bune pentru ca ntr-o via
viitoare pozitivitatea karmei s-l situeze ntr-o pozi ie mai apropiat de condi ia iluminrii. Budismul nirvanic
ncurajeaz de asemenea faptele bune, dar cere deta area de rezultatul lor i renun are ceea ce este inaccesibil
pentru unele persoane fr o vocaie monahal[22].

Textele sacre[modificare]
Literatura sacrosanct a budismului cunoate o bogat varietate, ns niciuna dintre lucrri nu provine de la
Buddha nsui. Ea nu reflect dect nvturile lui Gautama transmise pe cale oral discipolilor, nv turi care au
suferit, mai mult sau mai puin, modificri fiind afectate de amprenta personal a scriitorului. Importan a fiecrui
text este dezbtut n cadrul colilor budiste care le confer diferite grade valorice; de exemplu, unele grupri
consider anumite texte obiecte religioase, n timp ce altele prefer o percepere scolastic a lor. Nici limba sacr
nu este una unitar, scrierile fiind n sanscrit sau pali, sau traduse n chinez, japonez, tibetan, etc.
Scrierile sfinte se divid n dou categorii principale: scrieri canonice, care con in mesajul transmis de religia lui
Buddha i scrierile necanonice, adic tratatele doctrinare i comentariile aduse pe marginea lucrrilor canonice.
Textele canonice budiste sunt mprite n trei culegeri voluminoase cunoscute sub numele
sanscrit Tripitaka sau pali Tipitaka ("coul ntreit" sau "cele trei couri", n traducere). Conform canonului,
dup moartea lui Buddha a avut loc primul consiliu budist, condus de clugrul Mahkyapa, care avea drept
rol stabilirea, clarificarea fundamentelor noii religii: cuvintele "Celui Iluminat" ( stras sau suttas) i codul
monastic (vinaya). Ananda, cel mai mare discipol al lui Gautama Buddha a fost chemat pentru a expune predicile
stpnului su i, dup unele surse a fost i cel care a alctuit " abhidhamma", o colecie de texte analitice ce face
parte din canon. Upli, un alt discipol, a prezentat regulile Vinaya. Mrturiile lor au stat la baza
canonului Tripitaka i au format cele trei culegeri:
Coul disciplinei (Vinaya Pitaka) ce conine norme de etic religioas pentru clugri i clugri e, explica ii ale
originii i importanei acestor norme, precum i pedepse disciplinare pentru nclcarea lor i povestiri
exemplificatoare.
Coul povestirilor (sanscrit: Stra Pitaka, pali: Sutta Pitaka) conine cuvntrile, aforismele i predicile lui
Buddha i ale discipolilor si i spre deosebire de Vinaya Pitaka este important nu doar pentru monahi, ci pentru
ntreaga comunitate budist.
Coul doctrinei (sanscrit: Abhidharma Pitaka , pali: Abhidhamma Pitaka) abordeaz i clasific noiunile
centrale ale budismului.
Tripitaka nu a fost ns transpus n form scris n urma primului consiliu budist, ci mult mai trziu, timp n care
s-a transmis oral sub form de cntece religioase. Din acest motiv, att stra ct i vinaya fiecrei coli budiste
conin elemente diferite, aprecieri distincte asupra dharmei, texte cosmologice i cosmogonice, istorisiri asupra
vieilor anterioare ale lui Buddha, etc., ceea ce nseamn c aceast religie nu are un canon unic.
Budismul Theravada i alte coli budiste timpurii consider c textele din canonul lor con in adevratele cuvinte
ale lui Buddha. Dei toate colile vechi i aveau propriul canon, singurul care a rezistat n totalitate n timp este
cel al colii Theravada. Canonul Theravada, cunoscut i cu numele "Canonul Pali", dup limba n care a fost scris
a fost redactat n Sri Lanka, n primul secol .Hr. i conine n jur de patru milioane de cuvinte. n timp ce adep ii
Theravadei vd n Canonul Pali autoritatea definitiv i suprem, cei ai Mahayanei i-au diminuat importan a i i
focalizeaz credina i concepia filozofic pe sutrele mahayaniste i pe propriile versiuni ale codului monahal,
Vinaya. Sutrele mahayaniste (alctuite n jurul secolelor II-III d.Hr.) sunt considerate de asemenea de unii
credincioi cuvinte aparinnd lui Gautama Buddha, ns transmise n secret unor fiin e mitologice (ca erpii
mitici nga) sau provenind de la ali buddha sau bodhisattva. Astzi exist aproximativ ase sute de astfel de

sutre, n limba sanscrit sau traduse n chinez sau tibetan. Pentru a diferen ia sutrele mahayaniste de cele
aparinnd Theravadei, cele din urm mai sunt numite de celelalte coli i agame. Mahayanitii accept att
propriile sutre ct i agamele ca nvturi autentice ale lui Buddha, concepute pentru diferite tipuri de persoane i
diferite nivele de ptrundere spiritual. Dimpotriv, credincio ii Theravada ader exclusiv la Canonul Pali i
socotesc sutrele colii rivale nite lucrri de fic iune poetic, nicidecum cuvintele lui Buddha. Theravadinii sunt
convini c prin canonul lor Buddha i-a exprimat ultimele cuvinte i c nu mai este nevoie de nici o completare
pentru a ntregi religia; de aceea orice text care se pretinde a apar ine lui Buddha i care nu figureaz n canon sau
n comentariile theravadine aferente este privit cu scepticism i respingere total.
Pentru mahayaniti, agamele sunt importante ntr-o anumit msur, con in teorii de baz, substan iale, de i
sutrele Mahayana articuleaz doctrinele nalte, profunde transmise de Gautama i necesare celor ce urmeaz calea
binecuvntat de bodhisattva. Aceast cale nu are la baz doar dorina de eliberare a propriei persoane, ci ns i
preluarea misiunii lui Buddha de a elibera toate fiinele de suferin . De aceea aceast ramur religioas a preluat
numele de Mahyna (literal, Marele Vehicul), unde atributul "mare" are o conotaie specific acestui tip de
budism - ncepnd cu vastitatea jurmntului unui bodhisattva de a lupta n toate vremurile ce vor veni pentru
toate fiinele aflate n durere, cu dimensiunea simbolic a sutrelor mahayaniste, cu infinitatea vie uitoarelor care
caut s fie salvate i sfrind cu dobndirea final de ctre bodhisattva a "Marelui Sine" ( mahatman) n sfera
"Marii Nirvana" (mahanirvana). Pentru theravadini ns, pretinsa "mreie" a sutrelor mahayaniste nu le confirm
i veridicitatea.
n ceea ce privete comentariile aduse textelor sacre theravadiene, ele dateaz nc din secolul al IV-lea .Hr. i au
o importan imens pentru c ajut la reconstituirea unor lucrri mult mai vechi. Cel mai important i mai activ
nvat din aceast perioad este considerat Buddhaghosa, cruia i se atribuie nite comentarii ale Vinayei-Pitaka
i Suttei-Pitaka. Budismul Mahayana se bucur de lucrrile unor erudi i budi ti ca Nagarjuna (cca. 200 d.Hr.),
fondatorul colii Madhyamika i Asanga (sec. al IV-lea d.Hr.), un exponent al colii Yogcra.
Spre deosebire de multe alte religii, budismul nu are un text central care s fie reprezentativ pentru toate tradi iile
i diviziunile. Diversitatea i complexitatea canoanelor budiste au fost considerate de mul i (printre care i
reformatorul social Babasaheb Ambedkar) ca reprezentnd o barier n nelegerea filozofiei acestei religii. Dea lungul timpului, au existat multe ncercri de a sintetiza un singur text care s nglobeze principiile budismului.
n tradiia Theravada au existat nite aa-numite "texte de studiu" sau "manuale" pentru clugrii novici, care
sintetizau i sistematizau nvturile lui Buddha prin condensarea ntr-un singur volum a mai multor texte
canonice sau explicative. Mai trziu, n Sri Lanka, Dhammapada a fost susinut ca o scriere unificatoare a
Theravadei.
n anii 1920, Dwight Goddard a adunat o serie de texte budiste i scrieri clasice ale filozofiei Orientului Extrem,
cum ar fi Tao Te Ching, formnd o lucrare numit Biblia budist. Mai recent, Dr. Babasaheb Ambedkar a
ncercat s creeze un document ce combin principiile budiste prin Buddha i Dhamma sa. . Alte asemenea
eforturi au persistat pn astzi, cu toate c momentan nu exist niciun text acceptat n unanimitate ca fiind
centrul tradiiilor budiste.
Dei toate colile timpurii ale budismului i aveau propriul canon, singurul care a rezistat n totalitate n timp este
cel al colii Theravada.

Istorie[modificare]
Tradiia spune c la scurt vreme de la moartea lui Buddha (aprox. 483 .Hr.) i intrarea acestuia
n parinirvna (pali: parinibbna, "stingerea total") s-a convocat Primul Conciliu budist care a fixat, n mod
oral, Vinaya-Pitaka i Sutra-Pitaka. Acesta a fost organizat la Rajagriha de ctre Mahkyapa, un discipol al
lui Buddha. n secolul urmtor, pe msur ce comunitatea budist Sangha a continuat s se extind, a aprut o
controvers n jurul celor zece puncte de disciplin monastic. Al doilea Conciliu budist (care s-a produs la
aproximativ o sut de ani de la moartea lui Gautama) a fost inut la Vaisali i a avut ca rol rezolvarea acestei
dispute. n cele din urm, toi membrii consiliului au fost de acord ca cele zece puncte s rmn nemodificate.
La puin timp ns dup aceast hotrre, Sangha a nceput s se divid n grupuri separate. Nu se tie cu
exactitate cnd a survenit schisma; unele izvoare cum ar fi Dipavamsa din tradiia pali o plaseaz imediat dup
cel de-al doilea consiliu. Tradiia budist Sarvastivada identific schisma n vremurile regelui Aoka (268-234
.Hr.), n timp ce Mahasanghika susine c aceasta a fost provocat mult mai trziu, n jurul anului 100 .Hr. Cert
este c principalele cauze ale rupturii au fost divergen ele de percepere a regulilor clugre ti. Astfel comunitatea
s-a mprit n dou fraciuni: sthaviravadini (theravadini) sau cei care se considerau ortodoc i i loiali vechilor
norme riguruase legate de nvturile lui Buddha i mahsnghikai (partizani ai colii Mahsnghika), care
abordau o viziune liberal i permisiv asupra dogmei i a monahismului.

Edictele din vremea regelui Aoka consemneaz un nou conflict de ordin religios, cu prilejul cruia are loc un nou
consiliu, cel de-al al treilea, la Pataliputra, aproximativ n anul 250 .Hr., la 236 de ani de la moartea lui
Buddha. Dirijat de Moggaliputta Tissa i ntrunind n jur de o mie de clugri (printre care se zice c s-ar fi
numrat nsui Aoka, n calitate de monah), consiliul a stabilit sthaviravadismul (budismul theravada) ca singura
form ortodox i nu a aceptat niciun compromis n favoarea diziden ilor religio i, care expulza i fiind din cadrul
Sanghi, au fost catalogai drept eretici. O alt realizare a consiliului a fost ntregirea Canonului Pali prin
adugarea textului Abhidammam Pitaka. Tot n aceast perioad, din cercul sthaviravadinilor se mai desprinde
o nou grupare, cea a srvstivadinilor.
Imediat dup aceste schisme, colile budiste au nceput s alctuiasc o Abhidharma/Abhidhamma, adic o
colecie de lucrri filozofice. Versiuni asemntoare acestui tip de scriere au existat probabil i n timpul lui
Buddha, ns concepute sub forma unor liste. Evoluia budismului ns, a dus la ncadrarea conceptelor cuprinse
n acele liste ntr-o lucrare mult mai voluminoas i mai sistematic, ntr-o nou Pitaka: Abhidhamma Pitaka.
Unii academicieni moderni numesc aceast etap "budismul Abhidhamma". Cu toate acestea, unele coli,
Mahasamghika de exemplu nu au o Abhidhamma Pitaka, fapt ce se afl n conformitate cu refuzul lor de a aduce
adugiri canonului.
Stingherit de numeroasele schisme, rspndirea budismului a decurs lent pn n perioada
mpratului mauryan Asoka cel Mare, care fiind un susintor public al acestei religii a avut o importan
incomensurabil n istoria acesteia. Avnd pentru lumea oriental un rol asemntor cu cel al lui Constantin cel
Mare fa de Europa i cretinism, Asoka a mbriat budismul, ridicndu-l la statut de credin imperial i a
pstrat n acelai timp o atitudine tolerant n raport cu celelalte confesiuni. Vrnd s unifice subcontinentul
indian i restul Asiei de Sud sub o singur religie, mpratul mauryan a construit numeroase mnstiri i stupe (n
jur de optzeci de mii i sunt atribuite n prezent), a protejat clugrii i a trimis misionari n ntreaga lumea. O
orientare a misiunilor a fost nspre vest, nspre
teritoriile iraniene, Siria, Afghanistan, Egipt, Cirene, Macedonia iEpir, iar alta s-a concentrat n sudul
peninsulei, anume Sri Lanka i Maldive. Cele dou incursiuni misionare au avut ca efect pe de-o parte final
izbucnirea budismului n China i de cealalt parte, transportarea budismului theravada n afara teritoriului
originar, rspndirea lui n zona insular a Oceanului Indian (inclusiv Sri Lanka) i de-a lungul coastelor sud-est
asiatice. Pe teritoriul Indiei, Asoka a rspndit religia n Mysore, Kashmir,Maharashtra, Varanasi i Himalaya
Tradiia budist menioneaz n Milinda Panhaexistena unui rege indo-grec,Menandru, din secolul al II-lea
.Hr., convertit la budism i devenit arhat.
Epoca lui Asoka marcheaz prima emanaie a nvturilor budiste dincolo de teritoriile indiene.
Conform edictelor lui Aoka, au fost trimii emisari cu precdere n teritoriile nvecinate Imperiului
Seleucid i n regatele elenistice din bazinul mediteranean. Aceasta a favorizat, un secol mai trziu, apari ia
monarhilor buditi vorbitori de limb greac din Regatul Indo-Grec i dezvoltarea artei grecobudiste din Gandhra. n tot acest timp, budismul a fost expus att influenelor grece ti i persane ct i celor ale
religiilor indiene non-budiste.
Dup moartea lui Asoka, Imperiul Maurya cunoate o perioad de regres i ncepe s se destrame. De asemenea,
budismul sufer noi sciziuni nu doar n grupurile "ortodoxe", ci chiar i n noile coli. Teritoriile septentrionale ale
fostului imperiu revin dinastiei Sunga ai crei membri erau adepi vehemeni ai brahmanismului i doreau
resuscitarea practicilor vedice. Evoluia budismului n India nu este ns atenuat nici de amplul proces de
sectarizare, nici de persecuiile regelui Pushyamitra Sunga (185-151 .Hr.), cel mai proeminent membru al noii
dinastii, contra credincioilor buditi. Mrturie a rezisten ei i a redudabilei activit i religioase o reprezint
numrul mare de monumente budiste nlate n perioada ce a urmat anilor 200 .Hr.
Tot n acest timp, regii greci din Bactriana i-au instalat controlul asupra Pakistanului de astzi i a unor zone
nordice ale Indiei (Malwa, Bihar i Rajastahn). Se tiu puine despre activitatea social i religioas ale
conductorilor greci, ns e posibil ca unii din ei s fi renun at la religiile proprii n favoarea budismului. Un
exemplu concret este regele Menandru care domnea peste Punjab i care a rmas imortalizat n faimosul text din
limba pali, Milinda-Panha, purtnd o discuie despre filozofia budist cu clugrul Ngasena.
Dup Sunga a urmat perioada dinastiei Satavahana care i-a instalat conducerea peste India
central, Andhrapradesh i Maharashtra ntre anii 200 .Hr. i 250 d.Hr. La fel ca exponenii dinastiei
precedente, satavahanienii au fost crmuitori brahmanici, dar au manifestat mai mult toleran celorlalte religii.
Sub egida lor, hinduismul i budismul s-au dezvoltat i au coexistat pacific. Prin numeroase dona ii din partea

dinastiei unele centre budiste din regiunea Andhrapradesh ca Amaravati i Nagarjunakonda au ieit n
eviden.

Apariia Mahayanei[modificare]
Articol principal: Mahayana.
Nimeni nu cunoate n prezent originile geografice precise ale colii budiste Mahayana. Este plauzibil ca
diversele elemente ale Mahayanei s se fi dezvoltat n mod independent ncepnd cu secolul I .Hr., fiind inerente
la nceput ctorva secte de mic dimensiune de pe teritoriul nord-vestic al Indiei (adic din Imperiul Kushan sau
actualul Pakistan), din perimetrul Imperiului Satavahana, de pe coasta vestic din apropierea
oraului Bharukaccha (Bharuch) sau n proximitatea unor zone cavernoase ca Ajanta i Karli. Cuvntul
"Mahayana" (Marele Vehicul) a fost conceput de adepii acestei noi direc ii religioase i intr n contrast cu
numele peiorativ "Hinayana" (Micul Vehicul), cu care mahayanitii numesc vechile coli budiste, inclusiv
Theravada. Cea mai simpl descriere a celor dou "Vehicule" este cea oferit de cltorul chinez I-ching care
observ c cei care "venereaz bodhisattva i citesc sutre mahayaniste sunt numi i mahayani ti, iar cei care nu hinayaniti"; cu alte cuvinte, buditii Mahayana au propriile scrieri sacre, neincluse n canonul hinayanist i ador
fiine supraomeneti aflate ntr-o stare a existenei imediat inferioar strii de Buddha, fiin e
numite bodhisattva i care difer destul de puin de zeitile indiene. Se mai pot aduga multe caracteristici
descrierii lui I-Ching, dar acestea nu pot fi universal valabile deoarece cele dou "Vehicule", de i divergente n
zone complet separate geografic (ca n cazul Sri Lanka - Japonia), au intrat n simbioz i au fcut schimburi de
elemente religioase n ariile de contact ca India i China. Cu toate acestea, Mahayana s-a bucurat de o popularitate
mai mare dect Theravada, fiind mai puin monastic i mai mult dedicat fiin ei, sentimentului. n timp ce
Hianyana era conservatoare i rigid n dogme, Mahayana se nf i a mai cordial n ceea ce prive te caritatea,
mai personalizat n devoiune, mai adaptabil n condiiile istorice, i mai ornamentat, mai abundent n art,
literatur i n ritualuri[23]. De asemeni, budismul Mahayana aduce un element inedit, care reprezint chintesen a
acestei coli, i anume bodhisattva, omul iluminat care renun la intrarea imediat n Nirvana i se dedic
salvrii lumii de la suferin. Termenul "bodhisattva" nu a aprut ns odat cu mahayanismul, ci exist chiar i n
budismul primar, desemnndu-l pe Gautama Buddha n vieile anterioare i n perioada ce precede iluminarea sa.
Mahayana a preluat termenul, i-a accentuat semnifica ia, cernd n final fiecrui credincios s urmeze calea
"bodhisattva".
Articol principal: bodhisattva.

Un bodhisattva (bodhi = iluminare, sattva = fiin) este o persoan care i asum durerea rencarnrilor i a
existenei; el nu urmrete eschivarea din faa suferin ei, ci dimpotriv, nfruntarea ei direct i dep irea ei.
Suferina este perceput ca un destin colectiv al lumii i nu ca o soart personal. n concep ia unui bodhisattva,
sinele se confund cu colectivitatea. Conform sutrelor mahayaniste exist dou tipuri de bodhisattva: pmnte ti
i cereti. n timp ce condiia de bodhisattva pmntesc este accesibil oricrui om n via a actual, cea de
bodhisattva ceresc presupune puteri supraumane ce nu pot fi ob inute dect ntr-o via viitoare. Aceste puteri
sunt desprinderea de ciclul rencarnrilor i capacitatea de metamorfoz sub un chip sau altul. Astfel bodhisattva
celeti sunt asemntori zeilor hindui care se reveleaz omenirii sub form de avataruri. n imagine, o statuie
de lemn a unui bodhisattva din perioada dinastiei chineze Song (960-1279).

Expansiunea budismului Mahayana ntre secolele I i al X-lea d.Hr.

Tradiia budist asociaz apariia Mahayanei cu domnia lui Kanishka (aprox. 78-123 d.Hr.), unul din cei mai
importani regi ai imperiului Kushan. Acesta stpnea nord-vestul Indiei, Kashmirul i Afghanistanul i a fost
un important promotor al budismului, performanele sale fiind comparabile cu cele ale lui Asoka. n jurul anului
100 d.Hr. Kanishka reunete cel de-al patrulea consiliu budist n Kashmir sau dup alte surse, n Jullundhar
(Jalandhara). Theravadinii nu recunosc acest consiliu. Unul din motive este faptul c membrii consiliului nu se
ghideaz doar dup Canonul Tripitaka, ci adopt noi scrieri de natur mahayanist, cele mai notabile fiind Lotus
Sutra, Sutra Inimii n variant mai veche i Amitabha Sutra, precum i principii fundamentale ale unei doctrine
bazate pe salvarea tuturor fiinelor. Un alt concept adoptat n consiliu este cel conform cruia
fiinele buddha i bodhisattva sunt ntrupri ale unei entiti transcendente Buddha-dhatu (principiul lui
Buddha). Buddha-dhatu este un element intangibil, nevzut, aflat n cele mai pure adncimi ale subcon tientului,
prezent n absolut fiecare vieuitoare i care i exercit chemarea spre a te ilumina i a deveni un buddha, este o
poten etern, un impuls spre salvare. Noile texte sacre erau scrise n sanscrita budist hibrid sau
n pracrit (sanscrita vulgar). Din acel moment, n decurs de cteva secole, Mahayana se va dezvolta i se va
rspndi din India spre Asia de Sud-Est i ctre nordul Asiei Centrale, apoi ajuns n est, n China, va fi
asimilat lingvistic. Din China, budismul Mahayana va fi transmis n Coreea, Vietnam i n final, n Japonia n
538 d.Hr. Est-asiaticii vor continua s adauge sutre proprii i comentarii la Canonul Mahayanist. Astzi cel mai
bogat canon budist Mahayana este scris n limba chinez.
Budismul Mahayana a cptat o baz filozofic solid datorit lui Ngrjuna (cca. 150250 d.Hr.), unul din cei
mai influeni nvai ai mahayanismului. Respingnd complet ideile colii Sarvstivda, el consider c natura
factorilor de existen este constituit din nya (vacuitatea) i alte dou elemente-cheie ale doctrinei
budiste, antman (non-sineitatea) i prattyasamutpda(legea condiionismului). coala fondat de Nagarjuna
este Madhyamaka.
Dup sfritul dominaiei Imperiului Kushana, budismul s-a dezvoltat sub dinastia Gupta (ntre sec. al IV-lea i al
VI-lea). n aceast perioad se nfiineaz i centre mahayaniste de nv mnt, cel mai important
fiind Universitatea Nland din nord-estul Indiei. nvturile Sarvstivdei, aspru criticate de Nagarjuna au
fost reformulate de nvai ca Vasubandhu i Asanga i incorporate ntr-o nou
coal, Yogcra (sanscrit, practicile yoga). n timp ce Madhyamaka afirm c nu exist un adevr ultim, (cu
alte cuvinte, adevrul ultim este vidul (nya)), Yogcra consider c numai mintea este ultimul adevr existent.
Aceste dou coli de gndire, aflate cnd n sintez, cnd n opozi ie, reprezint temelia teologiei Mahayana n
tradiia indo-tibetan.

Apariia Vajrayanei[modificare]
nvturile ezoterice ale Vajrayanei au aprut mult mai trziu (mai exact, prin sec. al VII-lea d.Hr.) dect celelalte
nvturi budiste, dei se spune, n tradiia tibetan, c i ele provin de la Gautama Buddha. Budismul tantric,
cum mai este numit Vajrayana, mparte multe similitudini cu tantrismul hindus, dar a preluat i o mare parte a
filozofiei mahayaniste. Chiar Mahayana prezenta din secolul al IV-lea unele tendin e tantrice manifestate prin
formule magice i ritualuri populare. Practicile, scrierile i teoriile Vajrayanei s-au transmis n China, Tibet,
Nepal, Maldive,Indochina i Asia de Sud-Est. n India, Vajrayana a reuit s obin stabilitate
n Bihar i Bengal. Un centru important l constituia Universitatea Nland care iniial doar a urmrit i nu a
produs micrile tantrice, pentru ca apoi s devin un promotor al acestui tip de budism pn n secolul al XI-lea.
ncepnd cu secolul al XIII-lea, tantrismul budist din India a suferit o regresiune, la fel ca ntreg budismul indian.
Sub presiunea armatelor islamice, Vajrayana din India a fost absorbit de tantrismul hindus, iar spa iul ei de
dezvoltare s-a mutat n Tibet, unde s-a conservat pn astzi. Cu toate acestea tantrismul budist indian difer de
cel tibetan n anumite privine.

Declinul budismului n India[modificare]

Unii cltori chinezi care au fcut incursiuni pn n India ntre secolele al IV-lea i al VII-lea d.Hr. au contribuit
prin descrierile lor la determinarea schimbrilor petrecute n cadrul budismului indian. De
exemplu, Fahsien relateaz progresele budismului ntre 399-413, n timp ce dou sute de ani mai trziu, I
Ching i Hsuan-Chang constat o decdere uimitoare a acestei religii. Regresul este explicat n parte de
numeroasele invazii din exterior ct i de asimilarea budismului n hinduism nu doar datorit unei relative
asemnri a doctrinei, ci i pentru facilitile pe care un om obi nuit le avea n societatea indian dac era hindus.
Atacurile cuceritorilor musulmani i persecuiile acestora au reprezentat lovitura final a budismului reteznd
orice ans de renatere. Clugrii buditi au fost uci i sau goni i n Nepal sau Tibet, mnstirile au fost prdate,
bibliotecile au fost arse, iar multe din lca urile religioase au fost distruse. Cnd Imperiul Britanic a ocupat
India, budismul dispruse complet de pe teritoriul ei.

Principalele tradiii[modificare]
Cel mai comun mod de a mpri colile budiste este prin studierea limbilor canoanelor existente (majoritatea
scrise n pali, tibetan, mongolez sau chinez, dei exist i texte arhaice scrise nsanscrit i sanscrit
budist hibrid). Aceast diviziune este util pentru scopurile practice, dar nu corespunde n totalitate cu
mprirea filozofic sau doctrinar a budismului. n ciuda numeroaselor diferen e, ramurile budiste au i puncte
comune:
Toate l accept pe Buddha ca pe un nvtor.
Toate au adoptat Calea de mijloc, Legea condiionismului, Cele patru adevruri nobile i Calea cu opt
brae.
Toate cred c att membrii laicatului ct i clugrii pot s urmeze calea spre iluminare ( bodhi).
Toate consider statutul de Buddha ca fiind cea mai important dobndire.

Budismul sudic (Theravada)[modificare]

Articol principal: Theravada.
n jurul anului 250 .Hr., datorit apariiei unor preri contradictorii privind religia, regele Asoka alctuie te cel
de-al treilea consiliu budist menit s pun ordine n cadrul comunit ii i s produc un text definitiv al cuvintelor
lui Buddha. Condus de Moggaliputta Tissa, consiliul include printre scrierile sacre i Kathavatthu, un text care
combate colile dizidente i nu le consider cu adevrat budiste. Cu aceast ocazie, budi tii ortodoc i ai colii
sud-indiene Vibhajjavda susin c primul pas spre eliberare se realizeaz prin experien proprie i ra ionament
critic i nu prin credin oarb. Vibhajjavda va suferi treptat o prbu ire n India, dar ramura sa din Sri Lanka i
Asia de Sud-Est supravieuiete i astzi sub numele Theravada. Scripturile sale, Canonul Pali, vor fi scrise n
insula Ceylon (Sri Lanka) n ultiul secol .Hr. Theravadinii afirm c colile
rivale Sarvstivada i Dharmaguptaka au fost reprobate de consiliu, cu toate c Dharmaguptaka este
considerat de unele surse chiar o grupare inerent Vibhajjavadei. Aceste dou coli i-au exercitat influen a n
nord-vestul subcontinentului i n Asia Central i este foarte probabil ca ele s fi contribuit la apari ia
Mahayanei, nvturile lor fiind conservate de colile mahayaniste.
Mult timp tradiia Theravada a crezut c limba pali, limba canonului, este identic cu mgadh, dialectul estic al
regatului Magadha, vorbit de Buddha. Cu toate acestea, comparaiile lingvistice dintre limba pali a Canonului
i Edictele lui Asoka nu confirm ipoteza, ci dimpotriv relev diferene semnificative. Cea mai mare
similitudine ntre cele dou limbi este gsit ntr-o form contaminat de dialect a Edictelor i scris pe o roc din
Gujarat, n apropierea Munilor Girnar.
Cuvntul Theravada provine din pali i se traduce prin "Doctrina celor Btrni" sau "Doctrina Antic".
Budismul theravadin ncurajeaz fructificarea facult ilor mentale, dezvoltarea sntoas a min ii i cere ocolirea
factorilor care ar putea tulbura luciditatea ei (ca alcoolul sau substan ele halucinante). Metoda de controlare a
contiinei i de antrenare a minii este meditaia. Scopul practicilor este atingerea Nirvanei/Nibbanei, cel mai
nalt nivel spiritual, i eliberarea de suferin. nv turile Theravadei spun c experien a suferin ei este cauzat de
pngririle minii: lcomia, aversiunea i amgirea (iluzia), iar libertatea poate fi ob inut prin aplicarea celor
patru adevruri nobile i n special a cii cu opt bra e. coala Theravada i bazeaz doctrina exclusiv pe Canonul
Pali i pe comentariile acestuia. Coleciile Sutta i Vinaya ale Canonului sunt considerate de cercettorii moderni
cea mai timpurie variant a literaturii budiste i sunt acceptate ca fiind autentice de toate ramurile budismului.
Budismul Theravada este rspndit astzi n form majoritar n Sri
Lanka, Myanmar (Birmania), Laos, Thailanda i Cambogia i n mici poriuni din China,
Vietnam, Bangladesh i Malaysia. Este n continu cretere n Europa i America.

Budismul estic (Mahayana)[modificare]

Mahayana (Marele Vehicul) este o credin dimensionat la nivel cosmic (de aici i atributul "mare") i s-a
nscut prin adoptarea unor texte adiionale despre care se spune c dep esc sensul canonului originar Tripitaka.
Mahayana trece peste idealul theravadin al lepdrii durerii i al revela iei personale a arhailor; ea l nal pe
Buddha la statutul unei diviniti eterne, omniprezente i omnisciente i creeaz un panteon de fiin e cvasidivine,bodhisattva, care se dedic autoperfecionrii, nelepciunii supreme i izbvirii ntregii lumi (oameni,
animale, spirite i zei). Prin renunarea la Nirvana imediat, bodhisattva i nsu e teo misiune mesianic.
Mahayana face din Buddha un om-zeu idealizat i din bodhisattva o excelen universal. Ideologia acestei ramuri
a budismului se opune concepiei theravadine care las s se n eleag c iluminarea este un proces personal,
individualizat, chiar egocentric, ci vrea s reverse asupra lumii ntregi taina revela iei.

Budismul mahayanist se fundamenteaz pe compasiunea infinit i universal (maha-karuna) a non-egoului i pe

voina (bodhicitta) unui bodhisattva de a obine "trezirea minii" (caracteristic strii de Buddha) i cunoaterea
necesar conducerii fiinelor spre Nirvana. Alte elemente constitutive ale doctrinei sunt vacuitatea sau vidul
(sunyata), dezvluirea interioar a unei spiritualiti perfecte ( prajnaparamita; n traducere: "perfeciunea
nelepciunii") i Buddha-dhatu (embrionul nemuritor, tathagatagarbha, al nvturii budiste motenit de
fiecare fiin). Conform sutrelor mahayaniste, nv turile despre tathagatagarbha reprezint
apogeul dharmei budiste, cea mai nalt reprezentare a Adevrului. Mahayana poate uneori transmite o viziune
mistic aspura lui Buddha i a Dharmei sale i poate contura o form de panteism aflat n straturile mintale,
cognitive.
Pe lng canonul Tripitaka, un numr considerabil de sutre reinterpreteaz ntr-un mod original doctrina primar
a budismului. Varietatea acestor surse va duce ns la dezacorduri privind gradul de autoritate pe care l ocup.
Budismul Mahayana cuprinde dou categorii: budismul estic i budismul nordic. Cu toate acestea, exist o
tendin de a asocia Mahayana doar cu budismul estic i de a considera budismul nordic, care integreaz
elementele tantrice ale Vajrayanei, o ramur separat. ntr-adevr cele dou tipuri de budism difer foarte mult.
Budismul estic este practicat n China, Japonia, Coreea, Singapore, o parte din Rusia i majoritatea Vietnamului.
Budismul nordic este practicat n Tibet, regiunea Himalayan i Mongolia i va fi tratat n acest articol mai jos,
separat de Mahayana.

Budismul nordic (Vajrayana)[modificare]

Articol principal: Vajrayana.
Dei se bazeaz foarte mult pe sistemul doctrinar al Mahayanei, budismul tibeto-mongolez este deseori numit
Vajrayna sau Calea de Diamant (alte nume alternative sunt Mantrayna, Tantrayna, budismul tantric sau
budismul ezoteric). Aceast ramur religioas accept toate conceptele de baz ale Mahayanei, cum ar fi
vacuum-ul (sunyata) i adevrata fiin a lucrurilor (tathata), dar include de asemenea o gam larg de tehnici
spirituale fcute s intensifice viaa spiritual budist. O component specific Vajrayanei este acumularea de
energie fizic i psihic cu scopul dezvoltrii capacit ilor con tientului i ale celor de concentrare. Aceste stri
profunde sunt capabile s conduc eficient omul pn la condi ia de Buddha. Folosind aceste tehnici se spune c
un budist poate atinge condiia de Buddha timp de o via sau, mai puin, doar pentru trei ani. Prin medita ie se
spune c practicantul se unete cu universul, prin identificarea consubstan ialit ii lui cu restul lumii. De
asemenea el identific o legtur cu fiinele superioare ca buddha i bodhisattva i mprumut for ele
supranaturale a acestora pentru a nlesni revelaia. Medita ia este ajutat de diferite elemente magice: formule
sacre (mantra sau dharani) care sunt ori nume de zei, ori silabe (bija) sau cuvinte simbolice, ce trebuie rostite n
mod repetat, micri ritualice ale minii (mudra) i diferite pictograme circulare i diagrame(mandala)
desenate pe pnz, piatr, metal sau pmnt, folosite pentru sporirea concentrrii.
O alt particularitate semnificativ a Vajrayanei este autoritatea unui lama, un maestru spiritual
asemntor guru-ului dinhinduism. Vajrayana se bazeaz pe relaia intim, imediat dintre nv tor i discipol,
pe revelarea tantrelor de ctre un maestru n urma unul proces ini iatic. n ceea ce prive te scripturile, Vajrayana
recunoate att scrierile theravadine ct i pe cele mahayaniste, dar le ncununeaz cu o colec ie de tantre
budiste, dintre care unele sunt incluse i n literatura budist chinez sau japonez.

Situaia prezent a budismului[modificare]

Numrul actual al buditilor variaz ntre 230 i 500 de milioane, cu toate c suma de 350 de milioane este n
general acceptat ca fiind cea mai verosimil [24]. Aceast discrepan de date demografice se datoreaz faptului c
n multe ri credincioii i exprim adeziunea att budismului ct i unor credin e populare (sau chiar altor
religii), oscilnd ntre practicile celor dou tipuri de sisteme religioase sau mbinndu-le. Astfel exist "budism
thailandez", "budism sri-lankez", "budism singalez", etc., considerate de unii coruperi ale budismului primar. De
asemenea, unii credincioi fac greeli de interpretare ale acestei religii fie pornind de la lucrrile sacre i neglijnd
punerea lor n aplicaie, fie dezvoltndu-se practic fr a avea o baz canonic. Cu toate acestea, numrul
aderenilor este considerabil plasnd budismul pe pozi ia a patra n clasamentul celor mai nsu ite religii
dup cretinism, islam i hinduism.
Budismul nu are o limb sacr comun pentru toate formele sale: theravadinii utilizeaz texte din limba pali,
buditii est-asiatici folosesc chineza, iar buditii tibetani tibetana. Odat ajunse n Occident, nv turile celor trei
ramuri ale budismului i scrierile sacre sunt transpuse n limbile locale.

Budismul n diferite regiuni[modificare]

Budismul n Sri Lanka[modificare]
Fiind ara unde budismul a avut cea mai mare longevitate i unde i-a conservat cel mai mult timp statutul de
religie a majoritii, Sri Lanka a mbriat aceast credin nc din secolul al II-lea .Hr. conform unor cronici

ca Dipavamsa n urma aciunilor misionare ale clugrului Mahinda, fiul lui Asoka. Astzi 70% din populaie
este budist, cei mai muli dintre ei fiind adepii ramurii Theravada, care de altfel are i o bogat tradi ie n
aceast insul. Canonul Pali de exemplu, autoritatea suprem a theravadinilor, a fost transpus n form scris n
Sri Lanka n jurul anilor 30 .Hr. O legend spune c Sanghamitta, fiica lui Asoka a adus pe insul o ramur
din Copacul Iluminrii (sau Copacul Bodhi[25]), a sfinit locul i a plantat-o la Anuradhapura.

Budismul n Tibet[modificare]
Budismul tibetan se difereniaz foarte mult de celelalte forme ale budismului. Fiind tradi ional afiliat Mahayanei
prin scopul de a obine condiia de buddha pentru a elibera semenii de suferin , el cuprinde i ritualurile magice
i ezoterice ale Vajrayanei. Legendele spun c elementele budiste au ptruns n Tibet n timpul "celui de-al 28-lea
rege", Thothori Nyantsen(sec. al V-lea), care se pare c a fost un conductor local din valea Yarlung. Istoria
legendar revel multe aspecte inedite, miraculoase, n timpul domniei acestei cpetenii (se spune c din cer
cdeau volume sacre, lovind acoperiul regelui, etc.), dar e posibil ca aceste mituri s aib i un suport real:
venirea misionarilor buditi.

Budismul n China[modificare]
Budismul a ptruns n China la puine secole de la decesul lui Buddha, ntr-o perioad
cnd taoismul i confucianismul dominau acest teritoriu asemntor Indiei prin vastitate i diversitate cultural.
La nceput nu a acaparat muli adepi n China, ns ncepnd cu secolul al II-lea d.Hr. i lrge te comunitatea
datorit unor oarecare similariti cu taoismul i a u urinei cu care nv turile erau receptate. Astzi China are
cel mai mare numr de adepi ai religiei budiste (de i greu de stabilit, numrul s-a aproximat la cca. 102
milioane [26]), majoritatea fiind mahayaniti: cei din est sunt "budi ti est-asiatici" sau "mahayani ti chinezi", iar
cei din centru, din nord i din Tibet sunt "buditi tibetani" sau "mahayani ti tibetani". Instaurarea comunismului n
China i Tibet a mpiedicat dezvoltarea liber a acestei religii prin nchiderea mnstirilor i abolirea oricror
forme de ceremonii religioase publice.

Budismul n Thailanda[modificare]
Cu 95% din populaie mprtind credina budist, Thailanda este ara n care aceast religie are cea mai mare
densitate demografic. Budismul thailandez este theravadin, dar integreaz i elemente regionale folclorice cum
ar fi venerarea strmoilor. Se prezum fr dovezi concrete c budismul a ptruns pentru prima oar n aceast
zon n secolul al III-lea .Hr. mulumit misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioas se caracterizeaz
prin stupe nalte poleite cu aur. Ca n majoritatea rilor theravadine, budismul n Thailanda este reprezentat de
autoritatea clugrilor, care pn n a doua jumtate a secoului al XX-lea, i ncepeau voca ia la opt ani slujind la
un templu ca dek wat ("copil de templu"). Principalul motiv pentru a deveni un dek wat este de a acumula o
educaie de baz prin citirea, scrierea i memorarea textelor sacre cntate n diferite ritualuri. De aceea templele
rurale (wat) au servit ca o structur de baz n instruirea elementar a popula iei. Astzi ele cedeaz teritoriu
aparatului educaional condus de guvern dei nc i exercit domina ia cu pregnan n unele zone. n decursul
istoriei thailandeze educaia, considerat elementul cheie al siguran ei i dezvoltrii na ionale, s-a aflat exclusiv n
minile clugrilor buditi. Mnstirile budiste (numite wat) au nfinat coli pe domeniile lor, iar clugrii, pe
lng ndatoririle lor religioase, predau tinerilor localnici cititul, scrisul, aritmetica, precum i alte materii. n
prezent exist peste 30 000 temple, majoritatea cu propria lor col, rspndite pe ntreg teritoriul regatului.
n Thailanda modern colile sunt de stat, de templu sau private. colile private sunt de trei feluri: thailandeze cu predare exclusiv n limba thailandez, bilingve - cu predare n limbile thailandez i englez i interna ionale cu predare n limba englez. Majoritatea colilor private angajeaz profesori strini pentru a preda limbi strine,
cum ar fi engleza, chineza, japoneza i franceza.

Budismul n Japonia[modificare]
Budismul Mahayana a fost adus n Japonia din Coreea n secolul al VI-lea d.Hr [27] ca o consecin a contactelor
cu lumea central-asiatic prin Drumul Mtsii. S-a impus rapid n arhipelag datorit voluminosului canon
religios, a corpului doctrinar elaborat, a clerului bine organizat i a tradi iei nfloritoare n art i arhitectur,
caracteristici de care credina autohton japonez, intoismul, ducea lips. Superioritatea net a budismului nu a
exclus o simbioz cu religia tradiional, ci dimpotriv, Buddha a devenit n scurt un zeu intoist ( kami).
Budismul japonez a marcat istoria budismului internaional prin diverse coli tradi ionale, cele mai importante
fiind probabil cele dou din perioada Kamakura (1185-1333) i anume coala Budist a Pmntului Pur,
promulgat de Genshini artriculat de unii clugri ca Hnen, care insist asupra salvrii prin credina ntr-un
buddha celest numit Amida i consitituie cea mai mare sect budist din Japonia ( i poate chiar din Asia)
i coala Zen, cu un caracter mult mai filozofic, care a fost adoptat de clasele nobiliare japoneze i a avut un
impact imens asupra culturii Japoniei. n perioada naionalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea
rzboi mondial, budismul a fost privit cu ostilitate ca un element exterior ce pericliteaz valorile tradi ionale i s-

a ncercat, dei fr succes, o dislocare a intoismului din budism. Astzi Japonia numr peste 89 de miloane de
buditi (aproape 50% din populaie), fiind a doua ar din lume dup China n ceea ce prive te lrgimea
comunitii budiste.

Budismul n Mongolia[modificare]
Forma budist instituit n Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii tradi ionali venerau cerul i pe
strmoi i erau adepii unui amanism nord-asiatic. n anul 1578, Altan Khan, vrnd s uneasc sub
conducerea sa neamul mongol, a pactizat cu liderul unei secte budiste tibetane oferindu-i colii sale protec ie n
schimbul legitimitii religioase. Liderul a primit titlul de Dalai Lama (adic de nvtor spiritual suprem; n
traducere expresia nseamn "lamaoceanului"), pe care l poart i succesorii si de astzi. Altan Khan moare
puin timp mai trziu, ns secta budist Gelug se rspndete n ntreaga Mongolie. Budismul mongolez
combin Mahayana cu ritualurile tantrice i practicile tibetane tradi ionale i este coordonat de lama, lideri
spirituali similari unor guruhindui. n perioada 1924-1990, manifestarea religioas n aceast ar a fost
stingherit de regimul comunist (de altfel Mongolia a fost prima ar budist care a trecut la comunism).

Budismul n India[modificare]
Dup extincia budismului de pe teritoriul indian din secolul al XIII-lea, aceast religie tinde s se ntoarc la
origini abia n 1891, prin iniiativa unui mentor sri-lankez, Anagarika Dharmapala care fondeaz Maha Bodhi
Society. Aceast societate construiete multe temple i mnstiri ( vihara) n India, inclusiv cea din Sarnath, locul
primei predici a lui Buddha i se ocup cu promovarea budismului n peninsul. n 1892, Kripasaran
Mahasthavir creeaz o nou organizaie, Bengal Buddhist Association, avnd aceleai scopuri. O alt micare
pro-budist este aceea a indienilor fr cast ( dalit sau paria) iniiat n ani 1890 de reprezentani ai acestei
clase, Iyothee Thass, Brahmananda Reddy i Dharmananda Kosambi. n 1956, prin convertirea liderului dalit B.
R. Ambedkar la budism, muli dintre partizanii lui au fost impulsionai s i imite gestul. Medita ia
budist Vipassana acapareaz tot mai muli amatori mai ales n India, dar i n rile occidentale. n prezent, n
India sunt 12-17 milioane de buditi.

Simbolurile budiste[modificare]

Roata dharmei (Dharmachakra), unul din cele mai importante simboluri budiste. Cele opt spie nfieaz calea
cu opt brae, iar cele trei fragmente ntreptrunse din centru reprezint Buddha, Dharma(nvtura)
i Sangha(comunitatea).
Multe din simbolurile budiste trebuie s fie raportate la cultura i popula ia de la care provin. De aceea cteva
simboluri sunt legate de India antic i pot fi gsite de asemenea n religia hindus, dei cu un sens cu totul
diferit. Se spune c Buddha refuza s fac din imaginea sa un obiect de cult, deoarece aceasta ar fi dus la o
apoteoz inutil a sa, fr legtur cu nv turile rspndite, alternd sensul lor. El considera caduc venerarea
zeitilor i a idolilor. De aceea, pentru a-l simboliza pe Buddha n arta timpurie s-au utilizat diferite motive
religioase cum ar fi: roata cu opt spie, copacul bodhi, urma de picior a lui Buddha, tronul gol, bolul de cer it i
leul. Cu toate acestea, mai trziu, mai ales datorit artei gandhara de origine elensitic, Buddha va fi transpus n
imagine antropomorf, iar statuile sale reprezentndu-l n diferite ipostaze (mai ales cea a medita iei) vor fi
venerate de credincioii buditi. S analizm ns primele simboluri. Dharmachakra sau roata cu opt spie se
traduce prin "roata adevrului i a legii" (dharma = adevr/lege, chakra = roat) i simbolizeaz cele opt crri ale
drumului ce duce spre iluminare.Copacul Bodhi este copacul sub care Buddha a cptat iluminarea, iar venerarea
lui i a frunzei sale era una fireasc, ntruct cultura indian avea deja n acea perioad un cult al
arborilor. Tronul este o referire att la obria regal a lui Siddharta Gautama, dar i a ideii de regalitate
spiritual. Cteodat baza tronului este decorat cu lei i cprioare, amndou animalele fiind asociate dharmei
budiste. Leul este unul din cele mai potente simboluri budiste. Tradiional asociat cu regalitatea, puterea i for a,
acest animal nu dezvluie doar originea lui Buddha, ci i calitatea nv turilor sale numite chiar uneori "Rgetul
Leului". Urma de piciorsemnific prezena fizic a Iluminatului. Povestea spune c nainte de a muri, Buddha a

lsat o urm de picior lng Kusinara, ca amintire a vieii lui carnale pe pmnt. Bolul de cerit amintete de o
istorisire ce a avut loc la scurt timp nainte de iluminarea lui Gautama, cnd o femeie numit Sujata i-a oferit
acestuia un bol cu lapte i orez. n acea vreme Buddha practica austeritatea i mnca extrem de pu in, dar n
mementul primirii bolului i-a dat seama c i trebuie energie pentru a obine revela ia ultim. Dup bodhi,
Gautama a aruncat ce mai rmsese n bol, pentru a simboliza renun area la posesiile materiale. Astfel el
gsetecalea de mijloc ntre austeritatea extrem i ataamentul fa de via , iar bolul semnific tocmai aceast
filozofie precum i modul de via al clugrilor budi ti. Un simbol care a aprut mai trziu este cel al ochilor lui
Buddha des aplicai mai ales pe stupele din Nepal. Ei sunt ndrepta i n toate cele patru direc ii sugernd
omniscienta lui Buddha. Cele trei refugii ale budi tilor (Buddha, Dharma i Sangha) i-au gsit reprezentarea
prin trei bijuterii sau printr-o bijuterie ntreit.
Druirea
A face daruri este o practic comun n lumea budist. Fiecare cadou fcut are o semnifica ie aparte: de exemplu
oferind lumin cuiva i ndeprtezi ntunericul ignoranei i oferindu-i tmie i ameliorezi comportamentul etic.
Conform budismului, a oferi este o metod bun mpotriva lcomiei i a ata rii de ceva. n Tibet druirea se
rezum n principal la opt cadouri care au un anumit simbolism:
Oferind un bol cu ap pentru curarea feei i gurii conferi noroc. Acest bol reprezint focalizarea tuturor
condiiilor i cauzelor pozitive care vor genera efecte de aceeas i natur.
Oferind un bol cu ap pentru picioare transmi i purificare. Splarea picioarelor reprezint cur area de karma
negativ.
Oferind flori simbolizezi generozitatea i deschiderea inimilor.
Oferind tmie ntrupezi principiile morale i disciplina.
Oferind lumin aminteti de stabilitate, claritate, rbdare i ndeprtezi ignoran a.
Oferind parfum transmii perseveren i efort voluntar.
Oferind mncare druieti samadhi, un fel de nectar ce hrne te mintea.
Oferind instrumente muzicale conferi nelepciune. n budism, sunetul reprezint n elepciune deoarece
nelepciunea este o facultate superioar a minii care o penetreaz a a cum sunetul strpunge lumea fenomenal.
Un alt tip de cadouri ce se poate oferi este cel al celor cinci calit i ale bucuriei. Acestea simbolizeaz cele cinci
simuri umane (oglida - vizualul, luta - auditivul, tmia - olfactivul, fructul - gustul, mtasea - tactilul), ns
bucuria de a face contact cu ele nu este una contaminat, degradat, ci una pur i nl toare.
Cele opt simboluri de bun augur
Cele opt simbouri de bun augur (sanscrit: Ashtamangala) sunt un set de simboluri foarte populare n Tibet, care
se ntlnesc deseori n arta tradiional i religioas a acestei ri. Acestea sunt:
Umbrela sau parasolul - simbolizeaz regalitatea i bog ia, dar i protec ia fa de elementele vtmtoare ca
boala, obstacolele, urgiile naturii, etc.
Cei doi peti de aur - la nceput erau simbolurile rurilor Gange i Yamuna, dar pot repreyenta norocul pentru
hindui, jainiti i buditi. n cadrul budismului, ei dezvluie c fiin ele care practic dharma nu trebuie s se
team c se vor scufunda n oceanul suferinei, ci c pot s migreze liber (s- i aleag rena terea) ca pe tii n ap.
Vasul cu comori - este simbolul bogiilor inombrabile care pot fi gsite n nv turile budiste. De asemenea
semnific via lung, bogie i prosperitate.
Floarea de lotus - este completa purificare a trupului , vorbirii i min ii i nflorirea faptelor curate n procesul
eliberrii. Lotusul red condiia uman: el crete din noroi (samsara), ajunge la suprafa a apei (purificare) i
produce o floare minunat (iluminare)
Scoica - folosit i drept corn de suflat, semnific adncul, departe-mergtoarul i melodiosul ecou al dharmei.
Nodul infinit - este o diagram geometric care simbolizeaz natura realit ii unde totul se afl n raport cu totul,
crend o reea de karma. Neavnd nici nceput nici sfr it, nodul red i n elepciunea infinit a lui Buddha i
unitatea compasiunii i a nelepciunii. Alt semnificaie este caracterul iluzoriu al timpului.
Stindardul victoriei - sugereaz triumful nvturii budiste asupra mor ii, ignoran ei i dizarmoniei
Roata Dharmei sau Dharmachakra ale crei semnifica ii au fost precizate mai sus.
Un simbol mult mai recent este steagul internaional al budismului. Redactat n 1880 de Henry Steele
Olcott, un jurnalist american, a fost ridicat pentru prima dat n Sri Lanka n anul 1885 i a devenit un simbol
al pcii i al credinei. Steagul conine cinci culori simbolice: albastru (pace, buntate i compasiune universal),
galben (calea de mijloc, moderaie, vacuitate), rou (virtute, strdanie, demnitate, exerci iu), alb (puritate i
eliberare) i portocaliu (nvturi budiste, nelepciune).
Maoismul reprezint o form a comunismului care a preluat numele dup liderul Partidului Comunist din
China, Mao Zedong. Diferena principal fa de comunismul din alte ri ale a a-zisului bloc comunist a

reprezentat-o conceptia maoista despre "burghezia rosie", care apare chiar in interiorul Partidului Comunist si
trebuie combatuta pentru a preveni reintoarcerea la capitalism.
Revoluia cultural a fost o astfel de incercare de a lichida burghezia rosie, in special prin mobilizarea
tineretului in asa-numitele "Garzi Rosii".
Se dorea ca ideologia comunist s domine toate planurile vie ii din China.
Mao Zedong acord o mare atenie rnimii ca for revoluionar, considernd c n anumite situa ii rolul
ranilor sraci i al proletarilor agricoli e mai important dect al muncitorilor de la ora e. Constituirea de baze
revoluionare n mediul rural i folosirea lor pentru a realiza "ncercuirea ora ului de ctre sat" n vederea cuceririi
puterii consituie o trstur important a tacticii maoiste n timpul rzboaielor cu Gomindanul din anii 1930 i
din 1945-1949.
Renasterea
Caracterizare generala a renasterii
Filosofia renascentista
Termenul de Renastere provine din limba franceza Renaissance care a fost pus in circulatie in secolul XVIII
pentru a insemna reinnoirea artelor. Incepand cu deceniul III al sec XVII termenul va capata un sens deplin. De-a
lungul timpului s-au nascut puncte de vedere diferite. Se explica prin faptul complexitatii problemelor si
fenomenelor pe care le cuprinde Renasterea si datorita perspectivei diferite din care diferiti cercetatori cercetau
aceasta perioada, fiind cercetata de istorici, literati, filosofi, fiecare a intreprins renasterea prin prisma profesiei
sale.
Renasterea este apreciata de cercetatori ca fiind o adevarata aurora in aceasta istorie, caracterizata prin adevarate
explozii spirituale, materiale, efervescenta culturala. Unii spun ca Renasterea este o miscare culturala.
45375iny88oxo8m
La aparitia Renasterii au contribuit factori cum ar fi:
transformarea structurii profunde ce a avut loc prin trecerea societatii de la feudalism la capitalism
prin acumularea de cunostinte
a fost favorizata (renasterea) de nevoia de adevar si rationalitate nx375i5488oxxo
de nevoia de renuntare la dogme
intoarcerea la valorile culturale ale antichitatii
afirmarea nestingherita a individualitatii umane.
Si astazi mai exista reactii antirenascentiste, pozitie ce se opune admiterii unei etape de dezvoltare si neaga
Renasterea. Aceasta supradimensioneaza realizarile din evul mediu si neaga pe acelea ce tin de renastere. Neaga
faptul ca Renasterea ar fi o perioada de progres cultural. Sustine ca toate realizarile care se atribuie Renasterii au
existat din evul mediu, si ca din sec. X au avut loc mai multe renasteri succesive.
Majoritatea societatilor recunosc Renasterea ca o perioada istorica specifica umanitatii. Delimitarea in timp a
Renasterii prezinta si ea anumite pozitii controversate, dar in linii mari se recunoaste ca putem vorbi de renastere
din a doua jumatate a secolului XIV pana in prima jumatate a secolului XVI.
Mai multi cercetatori propun ca renasterea sa fie interpretata in 2 sensuri:
mai larg
mai restrans.
In sens larg prin renastere se caracterizeaza prin :
umanismul
reforma propriu zisa
reforma,
Toate aceste dimensiuni sunt momente de emancipare sociala si spirituala.
UMANISMUL este faza de inceput a renasterii cu care debuteaza aceasta si se caracterizeaza prin 2 elemente, si
anume:
prin intoarcerea la valorile culturale si filosofice
prin cultivarea unor discipline ale spiritului (literatura, arta) pecntru ca sa se premareasca omul, care este
considerat nu numai fiinta naturala ci si sociala, fiind o parte a societatii.
Aceasta pozitie de exaltare a omului o gasim in operele lui Dante Aligheri, Bocacio, Petrarca, in care gasim
exprimata intelepciunea antica. Rabloise in romanul Manastirea din Tellem i-si ia ca motto fa tot ce vrei
este o chemare la descatusarea omului, pentru ca omul nu este considerat numai parte ci el este considerat si ca
intreg, el are obligatii dar si drepturi, el trebuie sa traiasca ca o fiinta reala cu aspiratiile sale. Umanismul atinge o
dezvoltare maxima in secolul XV in ITALIA ti in sec XVI in celelalte tari europene.
RENASTEREA PROPRIU ZISA este etapa de maturitate in care se manifesta pregnant transformarile generale
ale renasterii, in care cultura dobandeste o mai mare autonomie fata de antichitate. Se caracterizeaza prin
dezvoltarea artei ilustrata de LEONARDO da VINCI, MICHELANGELO, RAFAEL. Prin dezvoltarea stiintei

reprezentata de Copernic si de dezvoltarea filosofiei reprezentata de Giordanno Bruno. In aceasta faza umanismul
continua sa se dezvolte mai ales in tarile din afara Italiei. Aceasta faza a renasterii are loc intre 1450-1600.
REFORMA este o alta dimensiune a Renasterii legata de primele doua, pregatita de Erasmus din Rotterdam,
pusa in practica de catre Martin Luther si calvin. Reforma exprima vointa de emancipare, de insusire a tuturor
formelor vietii, se manifesta tendinta ca viata sociala sa se desparta de biserica.
Renasterea nu a fost un fenomen national, ci a fost o miscare de eliberare spirituala care s-a manifestat si in
Fransa, Germania, Anglia, Polonia, Tarile Romane. In acest sens putem aminti numele unor umanisti romani, cum
ar fi: Ioanes Soneras, Nicolae Olacus, Constantin Contacuzino, si intr-un alt timp istoric Dimitrie Kantemir.
Filosofia renascentista
Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea statelor, cand s-au pus bazele experimentului si
aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista are un caracter antiscolastic, este umanista, este orientata spre
studiul omului si al naturii. Se caracterizeaza prin apelul la experienta, care ca, cercetarea naturii sa se faca fara
prejudecati. Se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gandire.
In cadrul filosofiei renascentiste deosebim 2 elemente : - pe de o parte revine modalitatii de gandire antica se
contura intr-un fel sau altul filosofia antica sub forma reinoirii filosofiei antice. Asa este Academia Platonica din
Florenta reprezentata prin Marsilio Ficino si Pico Della Marsandela care dezvolta si o gandire platonica. A doua
scoala filosofica este Universitatea din Padova cu reprezentanti ca Pietro d Abano si Mascilio Da Padova. Aceasta
scoala dezvolta sub semnul lui neo, filosofia lui Aristotel. Filosofia lui Aristotel deabia acum este mai bine
conturata.
In domeniul filosofiei cel care va fi intemeietorul noilor tendinte este Nicolo Cusanus, desi cardinal esre un om
foarte cult influentat de umanism, lucrarea sa numita Di docta ignoratio ridica niste probleme foarte importante,
presante de-a dreptul uimitoare pentru timpul respectiv (sec. XV). Aici gasim o teorie cosmologica foarte
interesanta. Cusanus pe baza argumentelor filosofice sustine teza Infinitatea universului. De asemenea el era un
bun cunoscator al matematicii si vorbeste de rolul metodologic al acesteia.
LEONARDO da VINCI a trait intre 1452-1519, este un reprezentant de seama al gandirii renascentiste, este un
adevarat titan de care perioada a avut nevoie si pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem
filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil ganditor ce a tras concluzia teoretica de pe urma a numeroase
observatii si experimente. El este cel care face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in stiinta. El
cere ca sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune, el cere ca gandirea sa fie proprie, sa se
treaca de la declaratia abstracta a cunostintelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate
fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului dand drept calauza puterile sale intelectuale. Refuza
intelepciunea gata facuta si cere contactul direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si
ratiunea care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera ca cea mai importanta problema a
stiintei este cea a naturii. In acest sens el aduce o contributie importanta la teoretizarea si aplicarea metodei in
stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea experienta pentru ca intelepciunea este fiica experientei. Critica
pe filosofii speculativi care sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o stiinta este
adevarata care incepe si sfarseste in minte. Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei experimentale,
valabile si astazi :
sa procedeze in mod sistematic
sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari.
Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului in cunoastere. El nu este un
empirist si are in vedere rolul ratiunii, gandirii prin descoperirea cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza
fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si practica, considera ca practica este subordonata teoriei. El spune
ca stiinta este capitanul si practica soldatii. Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta stiinta,
ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta deosebita matematicii spunand ca
aceasta ne ofera adevaruri sigure si necesare. A avut preocupari multiple pictor, sculptor, arhitect, fizician,
anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate astea a adus o contributie importanta. In domeniul artistic apare ca
un adevarat inovator al artei din sec. XV. Tablourile pictate de el Monalisa, Cina cea de taina, Buna vestire,
Madona si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare.
Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei personalitati i se poate
atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei
personalitati care stapanesc cu geniu mai multe domenii ale culturii.
In sec. XVI Neagoie Basarab este considerat un uomo universale, in lucrarea lui gasim o limba bine calculata in
efecte, calitati de orator si poet.
Antimonie Tineanu uomo universale cu o contributie deosebita la cultura romaneasca. A scris opera de baza
Didahiile. Din aceasta opera reies calitatile lui de om universal orator, xilograf, sculptor, arhitect, miniaturist.

Dimitrie Cantemir uomo universale filosof, istoric, compozitor, desenator, scriitor Cresterea si descresterea
Imperiului Otoman.
GIORDANO BRUNO 1548-1600 s-a nascut la Nala in apropiere de Napoli. La varsta de 11 ani a fost
incredintat unui calugar pentru educare, apoi intr-o manastire ce o paraseste in curand, fiind nevoit sa duca o viata
de pelerin, deoarece era urmarit de Inchizitie. Neputindu-i suprima ideile, inchizitia la 17 februarie 1600 la ars pe
rug. El este considerat un erou al filosofiei. Opera sa reprezinta prototipul cunoasterii umane. A scris mult, dintre
operele lui amintim : Arca lui Noe, Despre infinit, Despre cauza, Dialoguri Italiene.
Desi a dus o viata chinuita el a studiat operele marilor filosofi ai Antichitatii. Conceptia filosofica a lui se
caracterizeaza prin atitudinea autodogmatica si antiscolastica. El si-a propus sa elaboreze o noua teorie asupra
naturii spunand ca obiectul filosofiei este natura, iar scopul ei este cunoasterea naturii.
Lui ii sunt proprii 2 caracteristici :
dinamismul intern
ordinea.
Natura este finita si intruchiparea ordinii si perfectiunii. El sustine idei dupa care Pamantul nu poate fi centrul
absolul al lumii fiindca exista o infinitate absoluta de lumi. O alta idee importanta este considerentul ca
dinamismul si dificultatea sunt determinate de contrar si iminente naturii, el considera ca natura si Dumnezeu sunt
totuna. Sustinand ideea infinitatii Universului pe care o argumenteaza, completeaza teoria geocentrica a lui
Copernic. A fost si ramane un filosof al Renasterii ce a contribuit la dezvoltarea gandirii si apropierea Renasterii
de perioada moderna sec. XVII.