Istoria psihologiei

Cuprins
Cursul 1 Obiectivele cursului de Istoria Psihologiei .............................................
2

Cursul
2
Credinte
despre
Egipteni ................................................ 4

suflet

la

vechii

Cursul
3
Credintele
chinezi ............................................... 6

suflet

la

vechii

vechii

indieni

Cursul 4 (partea I)
(inzi) ...................... 9

despre

Conceptiile

despre

suflet

la

Cursul 4 (partea II) - Conceptiile despre suflet la vechii greci ...............................

13

Cursul 5 - Conceptiile Traco-getilor despre suflet ................................................

15

Cursul 6 - Conceptiile despre suflet ale filozofilor greci (Thales, Protagoras si

Anaximenes) ........................................................................................................
19

Cursul 7 - Conceptia lui Amedoxes si a celorlalti eleati ........................................

24

Cursul 8 Doctrina despre idei a lui Platon ..........................................................

27

Cursul 9 - Aristotel (385 322).............................................................................

31

Subiecte
35

Examen..................................................................................................

Cursul 1 Obiectivele cursului de Istoria Psihologiei

Psihologia = stiinta sufletului
Stiintele sunt de 2 feluri:
-

Ale naturii: se ocupa de studiul determinat, perceptibil senzorial sau cu ajutorul

aparatelor
Ale spiritului: se ocupa de domenii spirituale, neperceptibile senzorial
Psihologia este o stiinta a spiritului care are ca obiect de stiudiul sufletul
uman, animal si cel al lumii. Aristotel este cel care a scris prima lucrare de
psihologie, intitulata De Anima (despre suflet).
Istoria psihologiei este impartita in 2 parti. Prima si cea mai lunga este cea de
pana la Aristotel, iar a doua incepe de la Aristotel si continua in zilele noastre.
Problema sufletului nu a fost lamurita inca. In cursul istoriei, au existat
conceptii despre suflet care au evoluat sau care sunt valabile si astazi.
Problemele psihologiei sunt legate de:

1. Localizarea sufletului insufleteste intregul corp uman

Istoria psihologiei = istoria localizarii sufletului
Localizarea sufletului => performante omenesti/sufletesti
2. Caracterul obiectiv sau subiectiv al sufletului
Sufletul vine din afara, prin respiratie intra in corpul uman (caracter obiectiv)
Sufletul universal (spirit)
Sufletul nu poate exista fara corpul uman
Fenomene parapsihologice transmitere de ganduri la distanta (telepatie)
2

6.
7.
8.

9.
-

Metapsihoza = transmiterea sufletului de la unul la altul prin viata si moarte, iar

in unele cazuri de la oameni la animale.
3. Reprezentarea sufletului
- Reprezentare corporala, dar fantomatica
4. Distinctia dintre suflet si trup
- Nemurirea sufletului sub imaginea corporala si despartit de trup
5. Legatura sufletului cu corpul
Anatomica
Organica
Fiziologica
Transformari organice care implica transformari ale starilor sufletesti.
Manifestarile
sufletului
Procesele psihice
(senzatia, perceptia,
reprezentarea, gandirea, vorbirea, afectivitatea, vointa, temperamentul si
caracterul)
Deficientele psihice (bolile psihice)
Diagnoza bolilor psihice
Tratamentul bolilor psihice
o 7-8 - Pot fi realizate de Psiholog (daca sunt legate de aspecte
psihologice)
o 7-8 - Pot fi realizate de Psihiatru (daca sunt legate de organe
anatomice)
Metode de investigatie:
Observatie
Investigatie
Producerea de fenomene psihice
10. Fenomene parapsihologice:
Hipnoza
Telepatia
Credinta ca exista o dublura a omului (a reprezentarilor omului) = sufletul lui

Cursul 2 - Credinte despre suflet la vechii Egipteni

Conceptiile despre suflet la vechii egipteni le putem intalni si reprezentate
grafic pe vechile monumente (din care unele dateaza chiar din mileniul al 4-lea
.Hr.) in trei moduri:
3

1. Trupul neinsufletit iar in dreptul pieptului sau a gurii, sufletul este reprezentat ca
o pasare care zboara in sus, indepartandu-se de trup.
2. Sufletul reprezentat ca un abur localizat tot in dreptul cavitatii bucale sau a
cutiei toracice.
3. Sufletul este reprezentat ca o imitatie a corpului uman, de dimensiune mai mica
decat corpul, cu aceleasi localizari probabile

Trupurile neinsufletite sunt depuse orizontal, uneori pe un suport de catafalc, cu

mainile si picioarele intinse si cu fata in sus
Catafalcul este uneori o piesa de mobilier pe care se realiza mumificarea.
Persoanele din jur tineau in mana recipiente, materiale textile de tipul benzilor,
cu care era infasurat trupul dupa imbalsamare.
Unele vase erau desenate ca fiind transparente si continand organe (creier,
plamani, ficat, etc.)
Imbalsamarea trupurilor era realizata cu scopul de prezervarea a acestora
pentru o perioada cat mai indelungata
Unele sarcofage aveau capacul sculptat in asa fel incat incat sa reprezinte
imaginea trupului care il ocupa
Camerele mortuare subterane contineau deseori obiecte din aur
La vremea respectiva, piramidele erau cele mai mari si mai grele
constructii din lume, si serveau scopul de monumente funerare.
Trupul se insufletea prin nastere sau reinviere. Pentru ca sufletul sa
gaseasca trupul si sa-l reinvie, egiptenii reprezentau uneori sufletul ca o pasare
venind in zbor inapoi spre mumie. Nu se cunoaste momentul invierii; dupa
prepararea corpului ar putea trece chiar si mii de ani.
Credinta reinvierii a dat nastere unei industrii destinate prepararii,
intretinerii si semnalizarii catre spatiul cosmic. Preocuparea vechilor egipteni
pentru suflet nu a fost intrecuta niciodata (amploare, maretie, puterea
credintei).
Se considera ca toti egiptenii isi mumificau mortii, dar ca foarte multe
mumii au disparut pentru ca nu erau conservate la fel de bine ca cele ale
faraonilor.
Populatiile din tarile subordonate imperiului Egiptului nu practicau
mumificarea. Acestia erau in mare parte sclavi si nu credeau in persistenta
sufletului sau revenirea lui dupa moarte si reinvierea trupului.
Dupa reprezentari, este de presupus ca sufletul era considerat nemuritor,
insa nu se stie daca la in momentul reinvierii, sufletul care se intoarce este
4

acelasi cu cel care pleaca. De mentionat este ca in momentul mumificarii se

scoteau organele interne. Se presupune ca sufletele care trezeau la viata
mumiile erau, in cadrul corpului reinviat, producatoare de organe. Nu se stie
cum era conceputa persoana reinviata.

Concluzie Mecanismul vietii in interpretarea vechilor egipteni (dupa

sursele disponibile) consta in patrunderea sufletului, intr-o reprezentare sau
alta, ca suflu vital prin inspiratie, in plamani, care pun in miscare inima,
stimuland circulatia sanguina in organele interne, insufletind intregul corp.
Procesul invers are loc in momentul incetarii fluxului sanguin, prin
incetarea ritmului cardiac si iesirea sufletului din corpul persoanei decedate prin
expiratie.

Cursul 3 - Credintele despre suflet la vechii chinezi

Sunt diverse teorii cu privire la sufletele oamenilor
O ipoteza ar fi ca prima oara omenirea s-a localizat in Africa, de unde a
migrat catre Asia prin Egipt. La chinezi nu avem monumente care sa aiba
legatura cu ritualurile mortuare, exista insa relatari pastrate in manastirile
budiste si confucioniste, si mai recent, tibetaniste. Aceste relatari sunt mult mai
recente decat cele egiptene. Se vorbeste despre suflet ca fiind legat de trupul
uman, si numai de cel uman, avand ca localizare inima(organul principal al
corpului).

Mecanismul de functionare al inimiii este cel respirator. Sunt relatari in

care se incearca o determinare cauzala intre activitatea inimii si activitatea
plamanilor, intre pulsul cardiac si ritmul respirator
(acceleratia ritmului
respirator duce la aceleratia ritmului cardiac). Se poate influenta starea psihica
prin diferite tipuri de respiratie. Chinezii aveau metode vindecare/ameliolare a
sanatatii prin reglarea respiratiei. Inima intervine prin circuitul sanguin prin tot
cuprinsul trupului.
5

Principala atributie a sufletului este sensibilitatea, datorita circulatiei

sangvine toate partile sunt sensibile. Sensibilitatea este facultatea psihica prin
care corpul uman reactioneaza la stimulii externi si interni.

Consideratiunile vechilor chinezi despre ganduri si despre sentimente:

-

Cand sufletul este intr o stare normala, si gandurile sunt normale iar
sentimentele sunt placute.
Cand intervin factori externi sau interni deranjanti, atunci nici gandurile noastre
si nici sentimentele nu mai sunt agreabile
Chinezii localizau sediul gandurilor in inima, considerandu-le mai importante
decat sentimentele, pe care le localizau in ficat.
Buna functionare a inimii (o gandire corecta) influenteaza si buna functionare a
ficatului (sentimentele)
Ficatul are o raza de actiune abdominala si inima are o raza de actiune toracica.
Creierului nu i se acorda o functie speciala; era legat numai de organele de simt
(cefalice ochi, urechi, nas si cavitatea bucala) prin care avem senzatiile
auditive, vizuale, olfactive si gustative.
Restul e piele principalul organ tactil al sensibilitatii.
O contributie deosebita legata tot de aceasta relatie dintre sistemul
organic, sistemul circulator si sistemul fiziologic in genere, i-a condus pe vechii
chinezi la consideratiuni despre ceea ce astazi numesc temperament.
Substantele care intretin corpul uman sunt aerul, sangele si limfa (lichidul
care contine globulele albe). Preponderenta lor in organismul uman determina
un anumit mod de comportare:

Predominanta aerului denota sensibilitate accentuata, instabilitate

sentimentala si activitate corporala accentuata (uneori violenta)
Predominanta sangelui denota fermitate, curaj si stabilitate sentimentala
Predominanta limfei denota mobilitate redusa, incetinirea in miscari si
sensibilitate redusa
In psihologia contemporana temperamentele clasice sunt:

1. Coleric
2. Sanguin
3. Melancolico-flegmatic
6

La chinezi si mai ales in zona tibetana, pana spre zilele noastre, se practica
anumite ritualuri mortuare, care nu sunt de genul celor egiptene, fizico-chimice
si arhitecturale, ci sunt de natura preparatorie asetico-sentimentala a mortii.
Noema = gand
In cartea tibetana a mortii se citeste din cartea celui care va muri, drumul pe
care il va parcurge sufletul dupa moarte. Drept urmare si ei au credinta in
persistenta sufletului dupa moarte. Astfel de pregatiri ale sufletului se practica
si alte religii (ex: slujba de maslu)

Subiecte
Localizarea sufletului la vechii chinezi
Functiile sau facultatile psihice la vechii chinezi sensibilitate, gandirea,
sentimentele, cu localizarile lor
Clasificarea temperamentelor la vechii chinezi

Cursul 4 (partea I) - Conceptiile despre suflet la vechii

indieni (inzi)
Atat la egipteni cat si la chinezi, conceptiiile despre suflet sunt in legtura
cu credintelor lor religioase (religo-religare = a lega). Religiile autentice au
misiunea de a lega persoanele umane cu divinitatile prin anumite mijloace de
cult sau ritualuri. Atat la egipteni cat si la chinezi existau preoti care mijloceau
legatura cu divinitatea si determinau si conceptiile despre suflet, uneori
conducand la o intreaga activitate social-economica condusa de reprezentatii
religiilor pentru inlesnirea legaturii cu divinitatea.
La vechii indieni, sufletul insusi ia locul divinitatii si este el insusi
divinitatea. Denumirea zeitatii reprezentate de sufletul omului este BRAHMAN
(sufletul universal). Sufletul este in acelasi timp intreg universul dar si sufletul
omului (ATMAN ipostaza de suflet al omului).
Indienii originali erau arianii (Indo-europenii originari din podisul Arianei,
Iran).
7

Multe obiceiuri, traditii si credinte ale indienilor sunt asemanatoare cu cele

ale europenilor (ex: Sufletul la vechii indieni, ATMAN, este asociat cu aerul
inspirat)
Brahman si Atman unul si acelasi - sufletul universal se afla in toata
lumea, in toate lucrurile, in toti oamenii si in toate sufletele lor.
Sufletul in ipostaza de Brahman:
-

Este creatorul universului, al cerului si al pamantului

A creeat universul din sine insusi; in afara de el nu exista nimic
Creeaza/distruge periodic universul din sine insusi prin respiratie/inspiratie
universala
Sufletul in ipostaza de Atman:

Ipostaza de Atman reprezinta legatura sufletului cu individul si corpul uman

La indieni se vorbeste si despre sufletul animalelor si al plantelor sufletul
universului se gaseste in orice
Numai omul este constient ca este suflet
Sufletul Atman este caracterizat prin 4 tipuri de elemente:
1. Organele sufletului
2. Starile sufletului
3. Transmigratia sufletului
4. Eliberarea sufletului

1. Organele sufletului

a) Creierul Organul central, sediul mental/noetic al sufletului

Indienii cunosteau traseul cailor nervoase, nervii afectori si efectori ai creierului
Nervii afectori (care sunt influentati, sunt legati de mintea si de vointa
constienta, respectiv a celor 5 simturi)
Nervii efectori (legati de vorbire, de membrele superioare, organele de
procreatie si cele de evacuare)
Sufletul este localizat in creier (are legatura cu mintea si cu gandirea). Din
aceasta cauza este organul central conducator al corpului si sufletului uman.

b) Inima
Are legatura cu respiratia, circulatia sangelui, hranirea si insufletirea
organismului
Este legata in mod direct cu plamanii si sistemul respirator - Are rol subordonat
fata de creier
c) Corpul subtil Samanta trupului
Este un fel de dublura fina, greu perceptibila (imperceptibila pt. majoritatea
oamenilor) a corpului material
Dublura functionala (nu anatomica)
Dirijeaza functiile organice ale sufletului si dupa moartea corpului fizic, pe care il
paraseste

d) Substratul moral Karma

Este alcatuit din totalitatea faptelor sufletului (bune sau rele) si il insoteste dupa
moarte
Rolul fundamental al creierului si al mintii umane va fi utilizat pentru dirijarea
celorlalte organe
Prin concentratie mentala pot fi dirijate organele sufletului
Se utilizeaza diferite ritmuri respiratorii (dirijate mental) pentru inlesnirea
actiunii mentale
In zilele noastre, cu o anumita aparatura corpul subtil devine vizibil
In functie de culoarea lui, ne dam seama de starea lui de sanatate
Karma, substratul moral, este un fel de reportaj al faptelor bune si rele facute de
om. Viata omului este inmagazinata in karma

2. Starile sufletului

a) Starea de veghe
- Caracterizata prin activitatea organelor sufletului, prin sensibilitate,
perceptivitate si gandire

b) Starea de vise
Presupune incetarea partiala a functiilor organelor sufletului; o pierdere partiala
a legaturii cu lumea inconjuratoare
Functionarea partiala a organelor determina anumite reprezentari: vise
9

Visele sunt compuse din imagini ale intamplarilor anterioare (nu sunt clare si
nici totale)
Nefiind coordonate, pot produce imagini fantastice, ireale; ele pot fi amestecate,
combinate si cu senzatiile partiale pe care le transmit organele de simt (sunete,
mirosuri, etc)
c) Somnul fara vise
Somn mult mai profund, in timpul caruia organele functioneaza foarte slab, fara
sa mai produca senzatii si perceptii memorabile
In timpul somnului fara vise se realizeaza intreruperi partiale, trecatoare ale
organelor senzitive cu lumea inconjuratoare; se obtin stari deosebite.
Experimentand prin hipnoza artificiala sau autohipnoza se pot obtine stari
cataleptice (intepenire), stari de insensibilitate la durere.
Se realizeaza trecator si o reuniune de scurta durata a sufletului individual cu
cel universal.
d) Starea de reunire a sufletului individual cu cel universal
Atman cu Bratman
- Reunirea cu sufletul universal poate fi spontana sau intentionata

3. Transmigratia (metempsihoza)
Transmigratia este redescoperirea sufletului individual de cel universal
prin reincarnare: devine iar trup, sub o alta infatisare (orice regn netural-organic
sau anorganic), aceasta depinzand in functie de karma, daca ea contine fapte
bune sau rele.
Transmigratia sufletelor in functie de faptele personale se face progresiv
sau regresiv.
-

Progresiv Inspre fiinte tot mai elevate

Regresiv Catre regnurile anorganice
Persoanele care au o soarta dificila nu si-o pot indrepta: ispasesc pacatele
persoanelor anterioare; insa isi pot imbunatati soarta viitoare prin fapte bune.
Critica consta in faptul ca persoana umana (sufletul individual) nu-si
cunoaste nici trecutul si nici viitorul; face fapte bune, dar nu pentru el, ci pentru
cineva care va duce mai departe transmigratia sufletului.
Transmigratia nu este in favoarea sufletului individual
10

Reincarnarea este condamnare la suferinta (boala, batranete, foame,

etc.)
Tendinta este de a duce o viata atat de elevata, prin asceza aproape totala
de tot ceea ce este lumesc, astfel incat sufletul sa nu se mai reincarneze
niciodata; sa se contopeasca cu sufletul universului pentru totdeauna.

4. Eliberarea totala

Egiptenii lucrau pentru pastrarea corpurilor in vederea reanimarii lor, in

timp ce indienii traiau toata viata incercand sa nu se mai reincarneze niciodata.
In ambele conceptii, sufletul are o importanta capitala. Viata si moartea se
fac pentru suflet.

Cursul 4 (partea II) - Conceptiile despre suflet la vechii greci

Istoria Greciei incepe in jurul anului 1600 .Hr. In acea perioada, in grecia au
coborat din nord populatii de tip traco-get, care au ajuns pana in Pelopones, si
chiar pana in insula Creta. Acestia se numeau Ahei (popor de tip nordic, arian) si
sunt indo-europenii. O parte din ahei au mers spre India, stabilindu-se in Ariana
(denumirea podisului Iran din zilele noastre), iar restul in zona carpatica.
Coborand spre Grecia, arienii au intalnit popoare vechi (pelasgii). Arienii aveau
pielea alba, ochii albastri, parul blond/roscat imagine asemanatoare cu cea
zeilor greci (de tip arian). Homer a descris razboiul din Troia in secolul XII .Hr. in
Iliada si Odiseea, unde aheii s-au luptau cu tracii din Anatolia (Asia Mica).
Dupa secolul XII .Hr, din nord coboara si alte valuri de arieni: dorienii.
Aheii, dorienii traco-getii si pelasgii = populatia greaca

Apar relatari despre sufletul care se desparte de trup in momentul mortii

este imaginat ca abur / rasuflare
este imaginat ca o forma eterica, asemanatoare infatisarii corporale

11

Eter = quinta esentia = a cincea esenta, o substanta care umple toate

golurile si constituie cuprinsul intregului cosmos (lat. Univers) unum in
diversum = univers ceea ce este totul
Apar conceptii mitologice despre suflet (mythos = povestire)
-

se considera ca sufletele persoanelor decedate se duc sub pamant, intr-ul loc

numit Tartar (lat. Infern)
Tartarul/Infernul era despartit de lume prin raul mortii, Aheron
Sufletele trebuiau sa treaca acest rau, dar nu o puteau face singure. Un luntras
le trecea raul, Caron; acesta le cerea o taxa: un obol
Obolul era o moneda pe care, inainte de incinerarea trupului, se punea in gura
mortului, pentru ca acesta sa poata plati taxa de trecere in lumea cealalta (o
parte din credintele vechilor greci erau comune cu cele ale tracogetilor; se
pastreaza si astazi in expresii, proverbe, etc.)
Trecerea in lumea infernului presupunea si ajungerea zeul infernului
(zeitate subpamanteana), Hades (la greci) si Pluto (la romani)
Hades facea impartirea sufletelor bune si rele dupa faptele lor
Cele bune se duceau pe campiile Elysee (campurile fericirii)
Sufletele, odata intrate in Tartar, nu mai puteau iesi niciodata (nu exista
reincarnare)
Paznicul infernului este un caine urias cu trei capete (Cerber)

Reprezentari ale mortii:

-

La greci, moartea era un barbat foarte frumos, imbracat intr-o mantie lunga,
neagra, uneori cu aripi, cu o sabie foarte ascutita
Tanatos (moartea) lua sufletul omului si il conducea catre raul mortii; treceau
prin tot felul de locuri, de tuneluri, etc -> acest lucru era relatat de persoane
care reveneau la viata (din moarte clinica)
In Infern, sufletele erau imaginate ca niste umbre ale oamenilor (coborarea lui
Ulise in infern)

12

Cursul 5 - Conceptiile Traco-getilor despre suflet

-

Este vorba despre conceptii mentionate de catre istoricii, scritorii si folozofii

greci despre traco-getii din sec VII VI .Hr.
Populatia traco-geta este mentionata in VESTUL Greciei pana in Carpati, in
Peloponezic (central Greciei) si in Anatolia (sau Asia Mica) La razboiul din Troia, troienii erau Traci.
S-au confruntat cu Ahei in anul 1000 .Hr.
Si o parte dintre Ahei erau Traci
O parte dintre obiceiurile si credintele lor au fost imprumutate de catre greci,
odata cu coborarea lor dinspre Carpati si Balcani.
Ex: Mitul Prometeic are originea in Carpatii de S-E, muntii Bucegi; acolo era o
stanca in forma de coloana si Langa ea un cap de vultur. Mitul spunea ca
Prometeu a fost inlantuit de coloana cerului ca pedeapsa pentru ca a adus
oamenilor focul si a fost mancat de vulturi.
Relatarile mai vorbesc despre o populatie cvasi-omogena numeroasa, care insa
nu era unitara; cu toate acestea, in anumite regiuni (Dacia, Getia si Tracia),
existau forme de organizare statala, conduse de regi.
Relatarile despre acestea cuprind si o parte din obiceiurile lor. Regii lor erau si
preoti, cel mai cunoscut fiind Xalmoxis ( xal = piele; xis = rege) = rege
impielitat.
Prima zeitate geomorfa = lupul; cultul lupului se mentine pana in jumatate
mileniului 1 .Hr. si in Grecia, dovada fiind localitatiile care purtau numele
lupului:
Lycaonia, Lykaea.

Lykantropia era transformare a omului in lup

Catalepsie = amortirea corpului, cu ajutorul unor substante
Ritualuri de inmormantare a vatafului
Din punct de vedere psihologic ne intereseaza lykantropia = metode
psihohipnotice (muzica, dans si sugestie mentala).
Dupa starea de catalepsie, Lykantropul, pentru o periaoda limitata de
timp, are o putere, o activitate musculara deosebita si este imun la durere.
Astfel de metode se folosesc si in zilele noastre, mai ales in instutitiile
psihologice militare, adica metode prin care persoanele umane sunt transpuse
in stari delirante pentru a obtine de la ele anumite informatii; este vorba de
metode psihohipnotice interzise.
13

Traco-getii erau specialisti in aceste metode, deoarece duceau lupte

permanente si militarii trebuiau sa fie in stari Lykantropice; aveau in aceelasi
timp si credinta in nemurirea sufletului.
Ei considerau ca moartea eroica in lupta nu este altceva decat o metoda
de transpunere a sufletului in starea nemuritoare in care ar ajunge in preajma
zeului rege Xalmoxis care oficia ritualurile Lykantropice, fiind imbracat in piele
de lup si avand pe cap maxilarul superior si capul lupului.
Avem date despre cateva personalitati traco-gete care au venit in legatura
cu grecii su au fost mentionate in scrierile lor. Datorita credintelor si a unor
comportamente deosebite, unele personalitati traco-gete au fost considerate ca
facand parte din cei sapte intelepti de la inceputul filosofiei grecesti.
Filosofie: filo = iubire; sofia = intelepciune
Termenul a fost introdus de catre Pitagora, considerandu-se ca inteleptii sunt
personalitati deosebite, pe cand iubitorii de intelepciune sunt cei care se
straduiesc sa fie ca inteleptii.
-

Se considera ca numarul lor ar fi fost 7; diferite variante de personalitati care au

facut lucruri deosebite
Ex: Solon a facut primul cod juridic (legile)

In unele variante, printer cei 7 intelepti figureaza si 4 traco-geti (Pittacos,

Anacharsis, Xalmoxis si Orfeus)
Din punct de vedere psihologic ne intereseaza Xalmoxis si Orpheus:
Xalmoxis era preotul rege si zeu.
Luptatorii mort in razboaie supravietuiau spiritual prin sufletele lor nemuritoare
si traiau un preajma zeului.

Despre el se spunea ca s-ar fi retras intr-o pestera, pe muntele Cogaion, unde ar

fi stat 4 ani fara sa fie vazut de nimeni; dupa 4 ani a inviat, a iesit din pestera si
a fost sarbatorit cu jocuri razboinice, obicei adoptat si de greci, care din 4 in 4
ani faceau serbari la inceput in cinstea zeului lup, aducand uneori si jertfe
umane (jocurile olimpice)
La traco-geti mai era obiceiul ca prin jertfirea umana sa fie trimisi mesageri la
zeu, care sa ii transmita problemele cu care se confruntau
Intr-un dialog Charmides al lui Platon, personajul Socrate relateaza o discutie
cu un medic traco-get pe care il numeste Xalmoxian, despre care se spunea ca
stapanea mestesugul de a te face nemuritor; Dupa invatatura acestuia, nu
14

poate fi vindecata o parte a trupului daca nu se vindeca intregul corp. Metoda

aceasta se numeste medicina homeopata si este practicata si in zilelele noastre.
Homeopatia, psihoterapia si sugestia verbala au aparut la traco-geti
Medicul spunea ca nu poti sa vindeti trupul daca nu vindeci sufletul; ca sa-l
vindeci trebuie sa te interesezi de starea lui sufleteasca; daca reusesti sa-I
creezi o stare sufleteasca optimista, atunci ai sansa de a trata in conditii bune si
trupul; de cele mai multe ori prin tratarea sufletului se obtine si sanatatea
fizica ; metoda se numeste psihoterapie tratamentul psihic se realizeaza prin
vorbe frumoase.
Colos = vorba frumoasa (sugestie verbala)

Orfeus rege al Traciei avea conceptii deosebite

-

Considera ca sufletul este nemuritor, ca sta in trup ca o inchisoare unde sufera

impreuna cu trupul de foame si frig, si ca tendinta lui este de a scapa din trup.
De influenta metempsihotica, considera ca daca sufletele nu sunt ingrijite prin
asceza, selectarea mancarurilor, vegetarianism si abstinenta, acestea nu se pot
elibera de trupuri.
Orfeu a fost initiatorul unui cult care a inceput sa se practice si in lumea
greceasca:
Orfism = este o doctrina de purificare a sufletului si trupului in vederea
despartirii sufletului nemuritor de trup.
Metodele folosite de catre Orfeu erau sugestio-terapia (terapia prin sugestie
verbala) si muzico-terapia (terapia prin muzica) folosind poezia, cantecul
vocal si cantecul instrumental. Orfeu este reprezentat in picturi cu o lira in
mana.

Anumite melodii erau combinatii de sunete care linistesc sau care agita.
Se spunea ca Orfeu a reusit sa-i vrajeasca pe vrajitorii infernului si sa o scoata
pe sotia lui Euridice din infern.
Orfeu a fost initiatorul unui cult deosebit care a inceput sa se practice si in
lumea greceasca.
Important din punct de vedere psihologic este faptul ca fara consideratiuni
fiziologice, traco-getii dispuneau de metode de tratament bazandu-se pe
credinta in nemurirea sufletului.

Subiecte:
15

1.
2.
3.
4.
5.

Semnificatia Lykantropiei la populatiile traco-gete

Relatari despre medicina Xalmoxiana
Metode psiho-terapeutice in doctrina lui Orfeus
Conceptiile lui Xalmoxis despre suflet
Conceptiile lui Orfeu despre suflet

Cursul 6 - Conceptiile despre suflet ale filozofilor greci

(Thales, Pitagora si Anaximenes)
In Grecia, incepand cu mijlocul mileniului 1 .Hr, datorita perfectionarii
mijloacelor de locomotie (cavalerie uscat, flote Marea Egee si Marea
Adriatica), Grecia se afla in permanenta in razboi. Pe uscat cu triburile
tracogete din nord; pe mare cu persanii din Asia Mica si traco-getii din
Anatolia. Pe reprezentarile lor din perioada respectiva, pana si zeii erau
imbracati in armuri.
Cand porneau la lupte, vietiile oamenilor nu mai aveau nici o valoare si intentia
lor era de exterminare a popoarelor cu care se luptau, omorand inclusiv
animalele. Pana in vremea lui Aristotel se mai prcatica Lykantropia(cultul
lupului), militarii erau educati in mod special pentru a omori.

Conceptiile despre suflet au luat o alta turnura decat ceea de cultivare a

sufletului.
In cadrul confruntarilor dintre populatii, istoricii din zilele noastre considera ca
superioritatea armatei se datora igrotehnicii (tehnica focului)
Pentru a te putea lupta era nevoie de arme din metal atat pentru atac cat si
pentru aparare. Drept urmare, tehnica focului era necesara.
Intreaga colectivitate trebuia sa aiba o conceptie despre viata si despre moarte
Erau necesare cunostiinte tehnice de prelucrare a minereurilor cu scopul de
fabricare a armelor si tehnici de ridicare a cetatilor pentru aparare.
Toate aceste preocupari au avut consecinte asupra conceptiilor
conceptiilor de viata
Au aparut persoane vestite prin conceptiile lor despre lume si prin faptele lor
A aparut termenul de filosof = persoanele care invatau intelepciune
Intelepciune greceasca consta in pregatirea pentru viata a unui prototip de om:
HOMO EUROPEUS, care sa nu mai astepte pasiv interventia zeitatiilor venerate
in perioada respectiva, ci sa se pregateasca singur pentru supravietuire.

16

Primii filozofi greci aveau o conceptie materialista despre lume, considerand

ca universul (gr. Cosmos) este unul material, iar fiintele umane sunt cele care
prelucreaza aceste materiale pentru a se folosi de ele. Omul insusi este
considerat ca nu este altceva decat o alcatuire materiala, el se deosebindu-se
de celelalte vietuitoare numai prin faptul ca are anumite calitati deosebite:
-

Corpul sau este alcatuit din substante care se gasesc in mediul inconjurator
Se considera ca exista numai 5 substante: pamant, apa, aer, foc si eter (eter =
quinta esentiae, a 5-a esenta => mediul in care existau celelalte 4 substante)
Corpul omului era alcatuit din cele 4 elemente; uneori se considera ca sufletul ar
fi format din eter
Primii filosofi greci considerau ca unul dintre aceste elemente era de baza, iar
celelalte elemente se nasteau din acesta

Thales (624 547 .Hr) este unul dintre primii filosofi greci; s-a nascut in
orasul Milet
-

Considera ca substanta fundamentala a lumii, ce care determina tot ceea ce

exista, este apa. Fara apa nu traiesc vietuitoarele, apa la o anumita
ttemperatura se transforma in gheata, iar din apa murdara se face si pamantul.
Totul este compus din apa, inclusiv corpul omului
Oamenii care sufera de hidropsie mor prin deshidratare
Sufletul este compus tot din apa este elementul activ, care se misca; sangele
este un lichid care contine apa
Prin trecerea apei prin organism (circulatia lichidului sanguin) se produce viata;
prin scurgerea lichidului din corp inceteaza viata
Exista diferite metode de tratament a diferitelor afectiuni organice cu apa si
lichide curatarea organismului. Sunt metode de scos apa din organism
(medicina hipocratica lasarea de sange)

Anaximenes (585 525 .Hr.)

Considera ca elementul principal este aerul, nu apa, fiind de parere ca apa
provine tot din aer (ex: ploaia)
Anaximerus face consideratiuni mai concrete despre suflet, referindu-se si
la mecanismul de functionare: sufletul este localizat in zona toracica, fiind legat
in mod special de aparatul respirator (pneuma)

17

Mecanismul este acela de inspiratie, de tragere a aerului in plamani, aerul fiind

mai rece decat sangele pe care il pompeaza inima, are rolul de a raci inima (gr.
psyhron = A raci)
Sufletul psyhe consta in racirea inimii cu ajutorul aerului mai rece
inspirat, si cu ajutorul aerului mai cald expirat.
In momentul in care nu se mai face circulatia aerului, adica nu se mai respira,
persoana sau animalul moare.
Sufletul nu mai este imaginat ca aer care persista dupa moarte; este pur si
simplu aerul care paraseste pneuma fara sa mai continue respiratia.

Pitagora (584 504 .Hr.) este un important filosof grec, nascut la

Samos.
-

A cunoscut conceptii orientale, egiptene si probabil indiene

In ciuda faptului ca el considera ca toate lucrurile sunt numere si raporturi
numerice (si sufletul era un numar), considera ca el este diferit de corp si ca
functioneaza pe baza altor raporturi numerice decat cele corporale
Raportul dintre suprafata, greutate si volum, caracteristice obiectelor
anorganice si organice sunt diferite in cazul sufletului (exista corpuri mai
grele/usoare, corpuri foarte grele cu suprafata si volum mic solide, lichide sau
gazoase; exista gaze grele/usoare)
Sufletul are o suprafata si un volum mare, dar este foarte usor; nu are contur
determinat ca sa il putem calcula.
Prin manifestarile lui, sufletul intrece celelalte corpuri, fiindca el se extinde si in
trecut (amintiri) si in viitor (ganduri, dorinte)
Sufletul are alte raporturi numerice fata de restul corpurilor
Asa se explica faptul ca unele persoane au ganduri comune si sentimente
comune, cu prelungire in trecut si viitor, ceea ce inseamna ca un suflet care a
trait in trecut poate sa traiasca si in prezent si in viitor, dar nu in acelasi corp
fiindca corpurile insufletite au o durata limitata, in timp si spatiu.
Sufletele pot trece din trecut in prezent, dintr-un corp in altul, ceea ce
inseamna ca metempsihoza (transmigratia sufletelor)
Sufletele sunt de 3 feluri: vegetale, animale sau umane.

18

In functie de comportamentul sufletelor, ele se reincarneaza in regnuri

superioare sau inferioare. Persoanele umane in special, pot contribui prin
comportamentul lor, la reincarnari superioare.
Pitagoreicii alcatuiau si un fel de secta secreta, (unii masoni se revendica
de la pitagoreici) avand semne de recunoastere dupa anumite formule
matematice (aritmetice/geometrice). Semnul de recunoastere este pentagrama
(steaua cu 5 colturi) sau pentagonul (fig. geometrica cu 5 laturi). Latura
pentagonului se obtine prin taietura de aur sau numarul de aur ( - Phi) - o
proportie intre doua segmente inegale.
Cine nu stia cum se alcatuieste un pentagon nu putea fi recunoscut ca
fiind parte a cultului pitagoreic pentru ca se considera ca sufletul trebuie exersat
in gandire matematica. Sufletul este un numar al numerelor, are capacitatea de
a gandi matematic, dar numai cei instruiti gandesc matematic; numai cei ce
cunosc secretele raporturilor numerice. Membrii sectei trebuiau sa respecte si
prescriptii alimentare foarte severe: nu aveau voie sa manance produse
animale, deorece ar fi insemnat sa distruga sufletele animalelor; nu consumau
decat anumite produse vegetale, in special cele care nu produceau gaze
intenstinale, tocmai pentru faptul ca acelea contineau sufletele vegetale.
Astfel pregatiti prin diete alimentare, asceze, abtineri de la anumite fapte
si ducand o viata morala deosebita se pregateau pentru sufletele asemanatoare
cu cele ale zeitatilor, care au facut lumea dupa formule matematice, fiindca
totul in cosmos se desfasoara dupa numar si proportie.
-

Pitagoreicii au calculat distantele dintre planete, observand raporturi numerice,

regularitatea circumferintelor si ale miscarilor astrale.
Ei au calculat si distantele numerice dintre sunetele muzicale, au facut primele
portative si au demonstrat pe baza instrumentelor muzicale ca melodia nu este
decat un raport numeric intre sunete.
Au introdus notiunea de: octava, de cvinta, ton, semiton, gama muzicala si
considera ca raporturile acestea numerice - cand sunt armonioase - produc o
linistire a sufletului, o inaltare a acestuia, o desprindere a lui de restrictiile
corporale, inlesnind calatoria lui in trecut si viitor, avand si efecte terapeutice
(sub influenta tracogeta a psihoterapiei). Sunetele care nu respecta legile
aromniei muzicale produc disconfort psihic si pot determina excitarea sufletului
prin ritmuri muzicale, care determina ritmuri cardiace patologice.

19

Cursul 7 - Conceptia lui Amedoxes si a celorlalti eleati

Este perioada in care grecii si-au extins teritoriile. In sudul Italiei era o colonie
care se numea Eleea. Spre deosebire de alti filosofi, eleatii considerau ca
sufletul are 2 parti.
a) Sensibilitatea Este alcatuita din cele 5 simturi din care ne dam seama de ceea
ce se petrece in exteriorul nostru, dar simturile sunt inselatoare datorita
imperfectiunilor. Anumite fenomene se manifesta cu mare intensitate vizuala
sau sonora, fiind insa mai slabe decat altele care se manifesta in forme mai
putin intense.
b) Gandirea Numai prin intermediul gandirii ne dam seama ca ceva este mai
mare sau mai mic dar, pe de alta parte, cosmos-ul (care este totul si unul
singur) nu se misca fiindca nu are in ce sa se miste, ceea ce inseamna ca dpdv
al gandirii nu trebuie sa ne incredem in simturi. Miscarea, deplasarea si
diversitatea sunt iluzorii dpdv al gandirii.

Au fost trei mari reprezentanti ai filosofiei Eleate Xenophanes,

Parmenides si Zenon
Acestia cautau sa infirme ceea ce noi percepem senzorial prin explicatii
logice, in ideea ca numai prin gandire cunoastem adevarul.
Aporia = un fel de demonstratie care combate evidenta senzoriala prin
argumente logice.
DEX - APORE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide ntre dou argumentri
contradictorii. 2. problem grea sau imposibil de rezolvat. (< fr.aporie, lat., gr.
aporia)
Ex: Aporia Achile si broasca testoasa consta in demonstratia ca nu se poate
ajunge din punctul A in punctul B pentru ca trebuie sa ajungi la jumatatea
distantei, punctul C, s.a.m.d.
Simturile noastre sunt perceptii si ori de cate ori percepem ceva trebuie sa ne
intrebam daca nu cumva ni se pare si trebuie sa descoperim adevarul.
Aceasta filosofie a condus pana in zilele noastre la studiul special al
gandirii, ceea ce a condus la ideea ca este mai greu sa ai o boala care iti
afecteaza gandirea decat una care iti afecteaza simturile.

20

Empedocles (490 430 .Hr.) credea ca sufletul este cel care intretine atat
sensibilitatea cat si gandirea si pornind printr-o analogie, zicea ca organele
noastre de simt ar fi ca niste receptacule care inregistreaza si aduna emanatiile
din lumea inconjuratoare. Aceasta teorie a emanatiilor, dezvoltata cu ajutorul
aparaturii moderne este valabila pana in zilele noastre, doar interpretarea
difera.
Teoria contrara sustine ca nu obiectele trimit ceva spre organele noastre, ci
organele noastre trimit aceste emanatii, asemanator cu sistemul RADAR.
Socrates (464 399 .Hr.) este primul mare filosof care s-a ocupat de
problemele sufletului. El considera, ca si eleatii, ca cea mai importanta parte a
sufletului este gandirea. In timp ce senzatiile exprima cum sunt obiectele, prin
gandire se exprima ce sunt obiectele (prin idei / notiuni se exprima esenta
lucrurilor, obiectelor si fenomenelor).
Socrate a fost primul care s-a interesat cum obtinem gandurile: pornind de la
lucrurile, obiectele, fenomenele perceptibile senzorial la descoperirea esentelor
acestora si la exprimarea lor lingvistica prin cuvinte articulate. Procedeul este
acela de generalizare si abstractizare. Obiectele nu au nume decat in momentul
in care stim ce sunt. Intervine procesul de cunoastere a obiectelor prin insusirile
si particularitatile lor si incepem sa le grupam in grupe de obiecte.
Caracterizarea ideilor, gandurilor prin genuri proxime si diferente specifice se
numeste definitie. Socrate este primul filosof care se ocupa de definitiile
notiunilor prin generalizarea si abstractizarea insusirilor specifice.
Platon a scris despre Socrate in Dialogurile sale - niste lucrari filosofice cu
personaje care de regula vorbeau in contradictoriu. Conform dialogurilor lui
Platon, Socrate considera ca aceste adevaruri care exprima esentele obiectelor
pot fi obtinute printr-o metoda numita MAIEUTUCA - Metod prin care se
urmrete ajungerea la adevr pe calea discuiilor, a dialogului.
Socrate considera ca sufletele oamenilor, inainte de a se intrupa in diferite
corpuri, traiesc intr-o lume a sufletelor, a ideilor, iar dupa ce se nasc uitam ca
am trait in lumea ideilor si trebuie sa ni le aducem aminte. Socrate era adeptul
unei maxime scrise pe Templul de la Delphi (Templul lui Apollon) care spunea
cunoaste-te pe tine insuti. Prin aceasta cunoastere iti aduci aminte ceea ce
stiai din lumea ideilor.
Totodata, Socrate considera ca fiecare om are un fel de daimon. Daimonul era
un fel de suflet personal nematerializat, difuz in mintea omului. Socrate zicea ca
daimon-ul sau ii vorbeste prin ganduri fara sa-l intrebe el. Nu-I spunea niciodata
ce sa faca dar uneori cand vrea sa faca ceva il opreste. Daimon-ul acesta este
21

un fel de personalizare a constiintei umane care te opreste sa faci anumite

lucruri opuse constiintei tale morale.
Daca ne insusim anumite idei despre bine, frumos, dreptate si libertate, daca
ne cunoastem pe noi insine, nu vom comite fapte contrare conceptiilor noastre.

Cursul 8 Doctrina despre idei a lui Platon

Platon este considerat primul mare filosof care a scris in mod explicit
despre suflet. El imparte sufletul in trei categorii: vegetal, animal si uman.
Platon considera ca sufletul omului este superior celorlalte pentru ca le contine
si pe acestea, adica sufletul vegetal, sufletul volatile si sufletul rational. Sufletul
vegetal era localizat in abdomen, principalele lui functii fiind sensibilitatea si
apetitul. Sufletul volatil era localizat in piept. Uneori acesta era localizat intr-o
glanda numita tumus. Oamenii curajosi erau numiti megathymes, adica cu
suflet mare. Ratiunea, gandirea isi avea sediul in cefal.
Platon era adeptul teoriilor eleate, urmand linia unei traditii filosofice (Pitagora,
Heraclit). El considera simturile inselatoare si ratiunea sigura. Prin ratiune, omul
emite ganduri sai idei despre obiecte, lucruri, vietuitoare si fenomene. Ideile sau
gandurile despre lucruri raman neschimbate si, asa cum spunea Socrate, fiecare
ide are o definitie care ramane pentru totdeauna aceiasi, indifferent cm se
schimba, se nasc, traiesc si dispar obiectele perceptibile. Definitia se face prin
genul proxim si diferenta specifica. Genul proxim este o alta ide care o
cuprinde pe cea definite, iar diferenta specifica este tot o ide care o distinge de
celelalte idei din aceiasi categorie.
Omul este animal rational. Animalul este genul din care fac parte si alte
vietuitoare de care insa omul se deosebeste prin ratiune. Indiferent de oamenii
care au trait in trecut, present sau vor trai in viitor, definitia ramane aceiasi.
Doctrina platonica despre idei sta la baza teoriei cunoasterii si a eticii a lui
Platon.
Ideile sunt modelele, prototipurile, formele primordiale imuabile, eterne ale
tuturor fiintelor si a lucrurilor existente in lume si chiar ale unor concept
abstracte ca virtutea sau binele. In ierarhia lumii ideilor, primul loc il ocupa
binele. Binele inalta sufletul, raul si nedreptatea il degradeaza. Nu exista om
22

care sa cunoasca binele si totusi sa faca rau. Raul inseamna ignoranta, dupa
cum virtutea inseamna cunoasterea binelui. Aceasta idee suprema a binelui
regleaza si explica si mersul Universului in care totul exista si actioneaza in
vederea unui scop, aceala al armoniei.
Dupa modelul lumii ideilor a aparut lumea fenomenala in care fiecare fiinta sau
obiect este doar o umbra, o copie imperfecta a ideii respective, care e
perfecta. Fiecarui lucru, obiect, fiinta sau fenomen ii corespunde cate o idee
perfecta. Creatorul Demiurgos a facut lumea dupa modelul ideilor. Lucrurile sunt
copii sau umbre ale acestora. Noi le vedem, le auzim, pe pipaim dar nu
percepem ideea lor. Cu toate acestea, ele ne amintesc de ideile adevarate prin
asemanare mai mult sau mai putin vaga.
Platon sustinea faptul ca sufletele oamenilor traiesc in lumea ideilor, sufletele
fiind o idee. Fiecare om a contemplat inainte de a se naste perfecta lume a
ideilor, idei pe care apoi, dupa nastere, datorita inchisorii trupului imperfect, a
simturilor, omul le-a si uitat. Dar omul si le reaminteste in momentul in care
cauta si gaseste in sine insusi adevarul rational. trupului imperfect, a
simturilor, omul le-a si uitat. Dar omul si le reaminteste in momentul in care
cauta si gaseste in sine insusi adevarul rational.
A cauta si a invata nu este altceva decat a iti reaminti, spunea Platon. Forta
care ne propulseaza spre amintirea acestor idei este iubirea, care in conceptia
lui Platon se identifica cu pasiunea sufletului. Iubirea este un exercitiu etic,
purificator al sufletului.
Platon sustinea ca din lumea ideilor, sufletele se intrupeaza in anumiti indivizi
care isi reamintesc in unele imprejurari de lumea ideilor in care au stat candva
sufletele lor. Aceasta amintire se numeaste Anamneza.
Opera lui Platon, pastrata probabil in intregime, cuprinde 34 de dialoguri si 13
scrisori. Fiecare dialog este centrat pe o anumita problema sau idee. Dialogurile
lui Platon au si aspecte estetico-literare. Platon utiliza tot felul de povestiri si
alegorii. Alegoria este o poveste sau o pilda, de regula frumoasa, pe care
autorul o spune pentru o mai buna intelegere a ideii. Opera lui Platon, pastrata
probabil in intregime, cuprinde 34 de dialoguri si 13 scrisori. Fiecare dialog este
centrat pe o anumita problema sau idee. Dialogurile lui Platon au si aspecte
estetico-literare. Platon utiliza tot felul de povestiri si alegorii. Alegoria este o
poveste sau o pilda, de regula frumoasa, pe care autorul o spune pentru o mai
buna intelegere a ideii.

23

Mitul cavernei
Ca sa explice relatia dintre lumea umbrelor, a imitatiilor si lumea ideilor,
Platon a folosit alegoria sau mitul cavernei, publicat in partea a VII-a a dialogului
Republica. Lucrurile sunt umbre palide, inconstiente ale ideilor, care sunt
adevarata realitate. In mitul cavernei, Platon explica cum trebuie inteleasa
aceasta lume a ideilor. Oamenii din mitul cavernei sunt niste prizonieri legati
intro pestera. Ei nu pot privi decat inainte si nu pot privi lumina soarelui.
Departe, in spatele lor este un foc iar printre foc si prizonieri se perinda tot felul
de oameni, animale sau obiecte. Prizonierii vad doar propria lor umbra si cele
ale obiectelor, proiectate pe peretii pesterii. Simturile le creeaza iluzia ca
umbrele pe care le vad pe peretele din fata lor ar fi chiar lucruri insele. Omului ii
vine foarte greu sa se desprinda de cunoasterea superficiala a lucrurilor ca
umbre si sa se adanceasca pana la cunoasterea esentelor. Smuls cu forta din
pestera si adus la lumina soarelui, prizonierul nu este in stare sa vada nimic
pentru ca lumina il orbeste. Pentru a fi in stare sa cunoasca esentele, prizonierul
trebuie mai intai sa-si obisnuiasca ochii, sa vada lumina. O data ce a vazut
lumina insa, el nu mai doreste sa se intoarca in pestera. El stie deja ca realitatea
adevarata nu este cea a umbrelor, a sensibilului, ci aceea pe care o cunoastem
prin inteligenta. Ratiunea este adevarata, sensibilitatea este iluzorie.
Una din trasaturile caracteristice principale a conceptiei social-politice a lui
Platon este legatura lui stransa cu invatatura sa etica. Statul este pentru el
asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul poate fi perfect din
punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Virtutiile sociale si cele
individuale se conditioneaza reciproc.
Invatatura lui Platon despre stat se axeaza pe teoria sufletului. Dupa cum stim,
Platon considera ca sufletul uman are trei componente: vointa, ratiune si
pasiunea generala. Conform acestor componente existau trei tipuri de oameni:
oameni dotati cu mai mult spirit apetitiv, oameni cu vointa si oameni cu minte,
ratiune. Potrivit acestor criterii statul bine organizat va fi format din trei clase de
cetateni: inteleptii sau filosofii care au rolul de a conduce statul si de a elabora
legi, strategii care au in grija apararea statului si agricultorii, cei cu dorinte
apetitive, care trebuie sa munceasca, sa produca alimente. Diviziunea muncii
trebuie sa corespunda cu inclinatiile oamenilor.
Platon opta pentru lichidarea familiei, mai ales in cadrul celor doua clase
superioare. Pentru a exclude protejarea celor doua clase superioare a copiilor
lor, Platon recomanda educatia in comun a acestora. Dupa ce se nasc, copii sunt
predati in crese comune unde toate mamele hranesc fara deosebire toti copii.
Orice legatura personala intre mama si copil este intrerupta. Astfel copiii se
deprind cu ideea ca orice femeie si orice barbat le sunt parinti. Educati la comun
24

si lipsiti de orice legatura personala, copiii se supun mai bine vietii disciplinate
in cetate. Ei nu cunosc alta familie si alti parinti decat cetatea.
Cele 5 simturi. Localizarile sufletului
Platon este considerat primul mare filosof care a scris in mod explicit despre
suflet. El imparte sufletul in trei categorii: vegetal, animal, uman.
Sufletul vegetal este pasiv. El este receptionat de mediu dar nu este mobil.
Sufletul animal este senzitiv, receptiv, dar este si activ si mobil. Se deplaseaza
in mediul inconjurator si il influenteaza. Platon considera ca sufletul omului este
superior celorlalte pentru ca le contine si pe acestea, adica sufletul vegetal,
sufletul volatil si sufletul rational. Sufletul vegetal era localizat in abdomen,
principalele lui functii fiind sensibilitatea si apetitul. Sufletul volatil era localizat
in piept. Uneori acesta era localizat intr-o glanda numita timus. Oamenii curajosi
erau numiti megathymos, adica cu suflet mare. Ratiunea, gandirea isi are sediul
in creier. Platon era adeptul teoriilor eleate care considerau simturile inselatoare
si ratiunea sigura.

Cursul 9 - Aristotel
Aristotel (385 322) este cel care a intemeiat psihologia ca stiinta cu
lucrarea De anima (despre suflet).
Legaturile sufletului cu activitatile anatomice si fiziologice erau cunoscute
dar psihologia nu era inca o stiinta si nici nu putea fi deoarece lipsea
instrumentul constructiei stiintifice si anume logica. Aristotel este parintele
logicii, al stiintei despre logos.
Pe baza acestei teorii a gandirii care se refera la forma de baza a gandirii
(notiunea, judecata si rationamentul), Aristotel a elaborat stiintele. A raspuns la
intrebarea ce este fizica?; a delimitat-o din cadrul realitatii, i-a precizat
notiunile, judecatile si rationamentele si a facut-o stiinta. A elaborat poetica,
biologia, etica, estetica, economia, politica si psihologia.
Aristotel a cautat notiunile fundamentale ale psihologiei: senzatia,
perceptia, reprezentarea si gandirea. A cautat sa vada care sunt relatiile dintre
ele si a facut rationamente cu ele (daca o persoana are ochi buni, senzatiile sunt
25

clare. Daca ochii acesteia nu sunt sanatosi, ca senzatiile sa fie mai clare, poarta
ochelari.)
Stiinta psihologiei se ocupa cu notiunile fundamentale ale psihicului uman,
in relatiile dintre acestea si cu rationamentele care pot fi facute cu ele.
Contributia lui Aristotel in domeniul psihologiei este valabila pana in zilele
noastre. Ce apare in plus pe la inceputul secolului trecut, este faptul ca
psihologia devine o stiinta experimentala, adica nu se mai ocupa doar cu
rationamente, judecati ci si cu dovezi.
Aristotel facea demonstratii, nu cauta dovezi. Psihologia era pe atunci o
stiinta teoretica, deci facea parte din filosofie. Cand a inceput sa devina stiinta
experimentala a inceput sa produca relatiile dintre fenomenele psihice, nu
numai sa explice cum se produc. Ca sa demonstreze ca barbatii sunt mai
puternici decat femeile a zis: si barbatii au mai multi dinti decat femeile. El nu
aducea dovezi.
Nu lucra experimental. Nu facea disectii, nu isi murdarea mainile. Din aceasta
cauza notiunile fundamentale ale psihologiei erau definite (ce este?).
Senzatiile sunt procesele psihice prin intermediul carora simtim realitatea
noastra interna si externa. Ele sunt in relatie cu organele specializate de simt,
dar depind si de stimuli interni sau externi. In acest fel, daca un stimul este mai
puternic sau mai slab, atunci si senzatia corespunzatoare va fi mai puternica sau
mai slaba. Daca insa stimulul este prea puternic si depaseste capacitatea
senzitiva a organului de simt atunci nu mai poate fi simtit. Exista anumite
praguri ale sensibilitatii. Aristotel este primul care face asemenea rationamente.
Un stimul prea slab nu mai este auzit. El nu mai este auzit nici daca se a fla la o
distanta prea mare de organul auditiv. Acestea sunt rationamente despre
relatiile dintre organele de simt si senzatii.
Perceptia este un complex de senzatii (senzatia de culoare, marime,
distanta, duritate, caldura, etc). Aristotel e primul care leaga senzatiile si
perceptiile de placere si neplacere. Senzatia si placerea sunt insa sentimente.
Sentimentele sunt senzatii, perceptii si reprezentari care deternima un anumit
tonus psihic de placere sau neplacere, de tristete sau bucurie.
Reprezentarea, care joaca un rol important pentru ca face legatura intre
sensibilitate si ratiune, se bazeaza pe memorie, pe capacitatea psihica de a
pastra intr-o forma mai mult sau mai putin clara perceptiile anterioare.
Reprezentarea seamana cu perceptia, fiind insa mai slaba si producandu-se fara
prezenta obiectului perceput anterior. Gandul, notiunea sau ideea se obtin prin
abstractizarea reprezentarii. Mintea omului are capacitatea de a extrage din
reprezentare aspectele esentiale ale obiectelor, fenomenelor vietuitoarelor, etc.
26

Trasaturile esentiale sunt acelea fara de care ceva nu poate sa fie ceea ce este.
Notiunea este un raspuns la intrebarea ce este?. Numai mintea umana are
capacitatea de a surprinde esenta obiectelor prin ratiune si logica.
Aristotel defineste omul ca vietuitor sau animal social (zoon politikon) fiinta rationala dotata cu capacitatea de a extrage ce estele obiectelor si ale
lucrurilor.
Tot Aristotel face legatura dintre ratiune si vorbire deoarece esenta nu
este perceptibila senzorial, ea se exprima prin cuvant si nu are vreun
corespondent perceptibil senzorial.
Formele de baza ale gandirii sunt notiunea, judecata si rationamentul pe
baza carora psihologia devine stiinta. Senzatiile si perceptiile, fiind legate de
placere sau neplacere sunt si dorite sau nedorite. Dorinta este tendinta
organismului uman de a obtine senzatii, perceptii si reprezentari placute.
Obtinerea acestora si permanentizarea lor creeaza sentimentele de bucurie sau
tristete. Vointa este determinata pe cale rationala. Ea nu este o simpla dorinta
corporala, ci este tendinta preconceputa a unor actiuni de regula benefice
pentru cel care le face si malefice pentru ceilalti. Toate acestea se produc fie in
starea de veghe, fie in starea de somn. Starea de veghe este starea in care
toate organele senzoriale functioneaza normal, la fel ca si memoria si gandirea.
Starea de somn este starea in care acestea functioneaza partial, producandu-se
interferente intre reprezentarile trecute, dorinte, placeri si neplaceri, care
produc visele. Astfel de amestecuri se pot produce spontan sau intentionat si in
starea de veghe avand ca rezultat si anumite imagini mai mult sau mai putin
reale. Aceasta este imaginatia.
Sentimentele, dorintele si vointa, placerea sau neplacerea creeaza o stare
sentimentala a carui persistenta se numeste pasiune.
Aristotel trateaza despre pasiuni. Pasiunile pot fi pozitive sau negative,
malefice sau benefice si determina si actiuni corespunzatoare: iubirea, ura,
gelozia, rusinea, invidia. Unele pasiuni pot produce perturbari psihice, fiind
daunatoare nu numai celorlalte persoane ci si persoanei care le are. O parte
dintre aceste pasiuni au fost denumite in teologia crestina cele sapte pacate.
Pasiunea poate fi invinsa prin vointa care este determinata si de ratiune. Unele
pasiuni deosebite se numesc idealiri si posesorii isi dau viata pentru ele.
Conform lui Aristotel, cea mai deosebita pasiune centrolata de ratiune este
virtutea. Virtutea este idealul vietii psihice a persoanei umane.
William shakespeare:
27

In fiecare din piesele lui William Shakespeare este vorba de un anumit

sentiment (iubire, ura, razbunare, hiperperseverenta). Acesta trateaza pasiunile
respective in 5 acte (timpi). In primul act este vorba de o vaza normala, cand
personajul se comporta ca toate celelalte. In actul doi se dovedeste ca
personajul are o anumita pasiune. In cel de-al treilea act personajul incepe sa
sufere pentru ca nu isi poate manifesta sentimentele ca atare. Aceasta este faza
psihopatica. Urmeaza faza nevrotica, in actul patru, in care personajul este
bolnav psihic. Faza nevrotica este ireversibila. In actul cinci apare psihoza sau
criza psihica. Personajul intra in conflict cu toata lumea si fie ucide pe cineva fie
este ucis.

Subiecte Examen

1. Obiectivele cursului de istoria

psihologiei
2. Reprezentari ale sufletului la
vechii egipteni
3. Ritualurile mortuare la vechii
egipteni
4. Conceptii despre suflet si
despre reinviere
5. Localizari
plauzibile
ale
sufletului la vechii egipteni

6. Localizarea sufletului la vechii

chinezi
7. Functiile sau facultatile psihice
la vechii chinezi sensibilitate,
gandirea, sentimentele, cu
localizarile lor
8. Clasificarea temperamentelor
la vechii chinezi
9. Sufletul universal si sufletul
individual la indieni
28

10.
Organele
sufletului
individual si functiile lor
11.
Starile
sufletului
individual
12.
Transmigratia sufletelor
13.
Eliberarea sufletelor
14.
Concepria despre suflet
la vechii greci
15.
Semnificatia Lykantropiei
la populatiile traco-gete
16.
Relatari despre medicina
Xalmoxiana
17.
Metode psiho-terapeutice
in doctrina lui Orfeus
18.
Conceptia lui Thales
19.
Conceptia
lui
Anaximenes
20.
Conceptia lui Pitagora
21.
Semnificatia psihologica
a
maximei
lui
Socrate:
Cunoaste-te pe tine insuti
22.
Conceptia lui Empedocles
23.
Conceptia
filosofilor
eleati (Parmenide, Xenofan si
Zenon
24.
Doctrina
despre
idei
(Platon)
25.
Mitul cavernei (Platon)
26.
Anamneza (Platon)

27.
Partile
sufletului

comparate cu partile cetatii

(Platon)
28.
Probleme
psihosociale
(Platon)
29.
Localizarile
sufletului
(Platon)
30.
Cele 5 simturi (Platon)
31.
Imaginatia (Platon)
32.
Delirul (Platon)
33.
Intemeierea
psihologiei
ca stiinta la Aristotel
34.
Principalele
notiuni
fundamentale ale psihologiei
(Aristotel)
35.
Raportul
dintre
sensibilitate
si
ratiune
(Aristotel)
36.
Sentimentele, vointa si
virtutea (Aristotel)
37.
Pasiunile
sufletului
(Aristotel)
38.
Cele
5
faze
de
accentuare a personalitatii la
Shakespeare si in psihiatria
moderna
39.
Introspectionismul
40.
Asociationismul
41.
Behaviorismul

29

42.