Realitate vs Normalitate

*
Umbre cu forme abstracte mpanzeau tavanul camerei,
scufundata in intuneric. Ocazional o raza de lumina mai patrundea
pe geam, de la cate o masina ce trecea pe strada pustie.
- Oameni fara somn! Ce poate fi asa import ant incat sa te plimbi la
ora asta? spuse femeia pentru sine. Stia ca nu mai avea sa adoarma
de acum. Se uita la ceas. 2:30. Nu dormise mai mult de o ora. Inca o
noapte nedormita, inca o zi de cosmar la ser vici. Si macar daca se
putea odihni dupa asta. Ooo nu! Trebuia sa mearga la cumparaturi in
drum spre casa, odata ajunsa trebuia sa gateasca pentru copii si
Mark, sa ii ser veasca, sa le suport e mofturile, sa stranga dupa ei, sa
spele vasele, sa se cer te cu Mark ca nu spala el vasele...eh, o zi
lunga
In linistea noptii, bataile ceasului de pe perete pareau mai
puter nice ca tunetul. Inca nu se obisnuise sa doar ma singura. Cu
toate ca ea a decis ca nu il mai vrea pe inutilul ei sot langa ea,
parca tot mai bine cu sforaiturile lui, decat cu o liniste ca-n cripta.
Casatoria lor de 8 ani, parea a-si fi gasit sfarsitul. O cear ta mica
azi, alta maine, poimaine una mai mare...si somn in camere diferite.
Daca o intrebai "il mai iubesti?" nu ar fi stiut ce sa raspunda. Da, il
iubeste pentru ca sunt impreuna de atata timp si au doi copii
minunati impreuna. Nu, pentru ca i ofera cea mai plictisitoare viata
posibila. Nu e niciodata langa ea. Niciodata nu o ajuta la nimic.
Niciodata nu aprecieaza cat se speteste pentru casa si familia
asta.
-Imi vine sa-l strang de gat! tipa ea, izbind cu pumnul noptiera de
langa pat. Un zdranganit scur t si strident zgudui linistea noptii. O
vaza cazu de pe noptiera si se facu tzandari. Crini albi stateau
intinsi pe podea, peste rochia ei neagra, acum uda. O stare febrila
de neputinta si isterie o apuca la gandul ca trebuie sa se ridice si sa
curete.
maine o zi, se scuza ea intunericului din jur. Incerca sa isi

-E si

aminteasca de unde avea florile. Cu siguranta nu erau de la Mark. El

nu ii cumpara niciodata flori. Nici nu suport a sa le vada. Nu putea
supor ta efemeritatea lor si faptul ca erau moart e. La prima lor
intalnire, el nu veni cu un trandafir ca un om nor mal, ci ii aduse un
ou de ciocolata cu sur prize.
Considera ca viata este un joc si nu trebuia sa o i-a vreodata prea
in serios. Mark era un copil si nimeni si nimic nu avea sa il schimbe.
In ochii lui putea citi inocenta. Asta ii si placuse la el cel mai mult.
Dar cand ajungi la o varsta si ai deja doi copii, nu vrei sa iti cresti si
sotul ca pe un al treilea. Reprosurile dese, il facura sa se inchida in
sine si acum deveni poate cel mai plicticos om de pe pamant. Dar in
ochii sai inca mai citea acea sclipire de inocenta , fericirea de a
trai. Da. Era sigura. Inca il iubea. Avea nevoie de el, precum si el
avea nevoie de ea desi erau ca ying si yang. Pleoapele ii devenira
grele. Se intoarse pe o par te si fixa cu privirea balta de pe podea.
Ochii incet i se inchisera,dar imaginea florilor inca ii persista in
minte. O scena din viata ei, petrecuta acum prea mult timp, ii veni in
gand: ultimul week-end petrecut depart e de forfota orasului, ultima
oara cand se simti cu adevarat relaxata sifericita.
Fetzele copiilor, arse de soare, erau imbujorate. Alergau deja de
cateva ore bune pe campul plin de flori, ur mariti indeaproape de
Mark pentru a nu se apropia prea tare de lacul din apropiere. De
fapt doar un pretext pentru a putea si el sa se joace alaturi de ei si
sa se bucure de libert atea copilariei. Ea statea deopart e si asculta
rasetele ce invadau vazduhul si un sentiment de bucurie o cuprinse.
Avea tot ce isi putea dori o femeie: o casa frumoasa, un ser viciu
bun, doi copii minunati si un sot care chiar o iubea. Parca citindu-I
gandurile, barbatul veni langa sotia sa, o cuprinse in bratele sale si
o saruta, cum nu mai facuse de mult timp. La atingerea buzelor sale,
femeia simti cum fiorul pasiunii o cuprinde si o dorinta arzatoare de
a-l avea ii izbucni in suflet.
In noaptea aceea, dupa ce copii adormira in cort, cazuti prada
oboselii, facura dragoste pe malul lacului, pe un pat de flori. Dupa,
statura intinsi unul in bratele celuilalt si depanara amintiri. Amandoi
stiau ca odata cu dimineata, realitatea avea sa isi ocupe din nou
teritoriul, lasand scurt ul lor moment feeric pierdut in amintiri. Si

asa se si intampla. Inca de cum a por nit masina, au avut o noua

cear ta.
Micuta ei incursiune in trecut nu dura mult si ea se trezi din nou
in pat, privind la ceas.2:45. Cateva injuraturi cu privire la trecerea
atat de grea a timpului, ii scapara printre dinti. Privirea ii trecu
asupra rochiei negre de pe podea. Intotdeauna aratase foart e bine
in negr u. Asa era imbracata in noaptea in care cunoscuse pe Mark
la petrecerea de Revelion a unei prietene. Da, era un cliseu, dar
chiar fusese dragoste la prima vederesi un sarut foart e dulce la
miezul noptii. Asta inca o facea sa zambeasca si sa chicoteasca.
Un moment de revelatie o facu sa realizeze cat de impor tant era
inca acest barbat pentru ea. Ii venea atat de tare sa se ridice din
pat chiar acum, sa se duca jos in living, si sa il acopere cu saruturi.
Dar mandria nu ii per mitea sa faca asta. Adica cum, ea il alungase
sa doar ma pe canapea de atata timp si tot ea sa se duca la el. Nu,
nu avea sa faca absolut nimic, daca nu actiona el primul. Dar daca
Mark se saturase de ea? Daca nu mai avea nici o speranta legata de
mariajul lor? Daca se gandea deja la divort ? Ideea asta o facu sa
simta un nod in gat. Nu se pusese pana acum in locul lui si gandul
asta o nelinistea, ba chiar o speria.
-La naiba cu ce gandeste,tzipa ea fara a fi auzita de nimeni.Nu
vreau decat sa dor m! Maine o sa lamurim problema odata pentru
totdeauna.
Avea nevoie sa se auda pe sine spunand cu voce tare asta. Deja se
simtea putin mai linistita. In continuare isi imagina cum aveau sa
discute, sa isi puna sufletul amandoi pe tava, poate chiar sa planga
putin si dupa sa se impace. Sa inceapa de la zero.
-Poate ca mai am totusi o mica sansa la somn. Si intradevar,
somnul o invalui in bratele sale protectoare, lasandu-i o mica
speranta ca maine va fi o zi mai buna.

*
Alarma de la ceas rasuna in visul ei, spluberand linistea somnului
sau si asa scurt. Dupa injuraturile matinale de rigoare, intinse mana

sa opreasca zgomotul venit parca direct din Iad (si nu, nu acel Iad
numit casa socrilor-preaiubitii parinti ai lui Mark) dar pana la ceas
rasturna toate flacoanele goale de pe noptiera. Tubul de Xanax si
alte patru tuburi de pastile (probabil somnifere daca nu cumva o
insela zgripturoaica de la far macieDIN NOU) isi varsara continutul
pe covor.
-Alta bucurie, se planse femeia. Si asa deabia am timp dimineata sa
incropesc ceva de mancat inainte sa plece copiii, sa culeg pastile
de pe jos e tot ce mi-as putea dori. Se confor mase deja cu gandul ca
o sa ramana cel mai probabil acolo pana diseara cand o sa aiba iar
nevoie de ele.
Cu miscari lente si anevoioase se ridica din pat. Deodata, stomacul
ei parca adormit pana atunci, protesta vehement si o trimise urgent
la baie cu capul direct in toaleta. Voma parca si amintirile meselor
de acum cateva saptamani si inca cu gust de voma in gura, indrazni
sa coboare scarile. Trebuie sa se invete cu mai putine pastile
noaptea gandi in timp ce se tinea strans de balustrada, cu capul
invartindu-se ca un titirez.
Intrand in bucatarie, o izbi un miros combinat de mucegai cu statut
si poate ceva aflat un pic in putrefactie. Toata bucataria era un
dezastru. Oale, cratite, farfurii, resturi de mancare, toate aruncate
de-a valma peste tot inconjurau muntele de vase aflate in chiuveta.
O pata mare galben-maronie se prelingea spre mijlocul podelei.
Simti cum o criza de ner vi se apropie cu pasi repezi.
-Respir adanc, respir adanc, pot sa rezist, pot sa rezist sa nu tip.
Pot sa rezist sa nu ii ucid. Pot sa rezist, incepu sa murmure printre
dinti. Nu intelegea cum au reusit sa faca atata mizerie intr-o singura
noapte !? Elibera un colt de masa ridicand un wok plin de grasime si
trantindu-l direct peste restul vaselor din chiuveta. Dupa, deschise
frigiderul si scoase salam, cascaval si ketchup-ul. Mustarul avea o
culoare cam verde. Prefera sa spuna pas. Painea din dulap, desi cam
tare parea totusi comestibila, cel putin in mare masura. Facu repede
sapte sandwich-uri si impacheta sase din ele. Din ultimul musca, dar

scuipa de indata ce ii simti gustul. Mucegai, putrezit, mor t. Se pare

ca pastilele nu o ajutau nici cu pofta de mancare prea mult.
Se uita la ceas. Era ora de trezit si a celorlalti. Se gandi ca daca ar
fi sa dea ochii cu ei acum, probabil ca nu ar putea rezista sa nu
trezeasca tot car tierul cu urletele sale. Hmmm si inca vreo doua ore
de somn nu i-ar strica.
-TREZIREEEEAAAA! tipa ea in timp ce urca scarile. Nu au intrat
zilele in sac. Are tot timpul din lume sa ii cert e si sa faca curat. Si
chiar sa se impace cu Mark. Este si ramane sotul ei. Mai arunca o
ultima privire de pe scari in bucatarie si obser va ziarul de pe masa.
-Mda, nu o sa aibe unde sa manance toti trei, dar macar Mark o sa
poata citit ziarul rase ea cu glas stins in timp ce se tranti in pat.
Niciodata nu citea ziarul. Daca l-ar fi citit, ar fi obser v at ca era de
saptamana trecuta si pe pagina a patra, intr-un colt, un mic ar ticol
pe stanga scria ceva de genul Un accident fatal de masina a
curmat viata aseara pe un pod de la iesirea din oras a ilustrului
avocat Mark Johnson si a celor doi copii ai sai. Sotia sa, in acel
moment se afla acasa.