FORMAREA ECONOMIEI MONDIALE.

STRUCTURA SI
TRASATURILE EI
Economia mondiala un sistem complex, dinamic, care incorporeaza
ansamblul economiilor nationale dar si relatiile, interdependentele
economice dintre ele, generate si dezvoltate pe baza diviziunii
internationale a muncii, precum si de mecanismele, normele juridice si
institutiile nationale si modiale conform carora se realizeaza aceste
legaturi.
Trasaturile de baza ale economieie mondiale contemporane:
1) Cresterea futunoasa a numarului de state suverane si afirmarea
economiilor nationale ca rezultat al evolutiei contradicotrii si al
destramarii unor sisteme, spatii economice;
2) Tendintele de reconstruire si dezvoltare a unor noi spatii economice
zonale, regionale, internationale;
3) Unitatea economiei mondiale asigurata prin accentuarea si
diversificarea
interdependentelor
economiilor
nationale,
internationale, regionale si mondiale.
Componentele de baza ale economiei mondiale:
a. Economiile nationale ca verigi de baza ale economiei mondiale,
eterogene dupa orinduirea politica si sociala, precum si dupa
inzestrarea cu factori de productie, dupa nivelul de dezvoltare
economica, dupa marimea PIBului;
b. Organizatiile economice internationale: Banca Mondiala, FMI,
Organizatia Mond a Comertului etc;
c. Societatile transnationale(STN) din care fac parte acele #ri care
sunt nationale dupa provenienta capitalului, dar internationale dupa
sfera activitatii lor.
d. Gruparile integrationiste regionale numite uneori organizatii
economice interstatale: UE, CSI.
e. Fluxurile economice internationale: de marfuri si servicii, de
capitaluri, de forta de munca, monetare si financiare.
Factorii ce au influentat asupra economieie mondiale:
a) Scaderea considerabila a preturilor la produsele de baza si a
paritatilor schimburilor comerciale;

b) Peirderile suferite drept consecinta a acestui factor si agravarea crizei

datoriilor externe, majorarea dobinzilor, ceea ce aredus ritmurile
cresterii eocnomice in tarile in curs de dezvoltare;
c) Schimbarea raportului dintre crestrea economica si consumul de
resurse;
d) Multipolaritatea economica ca urmare a reducerii ponderii SUA si a
cresterii ponderii Europei Occidentale si a Japoniei;
e) Confruntarea cu problemele globale ale omenirii si necesitatea
masurilor concrete in solutionarea lor la scara nationala si
internationala.

TRSTURI ALE ECONOMIEI MONDIALE ACTUALE (2)

Continut:
2.1 Competitivitatea economica
2.2 Libertatea economica
2.3 Societatile transnationale si rolul lor in economia mondiala
2.4 Investitiile straine directe: definire, indice de potential si de performanta

Obiective :

Cunoasterea conceptului de competitivitate economica;

Identificarea factorilor care determina competitivitatea unei economii;

ntelegerea libertatii economice ca un factor al dezvoltarii;

Cunoasterea importantei societatilor transnationale pentru economia mondiala;

Identificarea cauzelor care determina fluxurile de investitii straine directe si importanta acestora.

2.1 Competitivitatea economica

Competitivitatea este un nou indicator pentru evaluarea performantelor economice si sociale ale natiunilor,
introdus si analizat de catre Institutul International pentru Dezvoltarea Managementului din Lausanne, conform caruia
competitivitatea economica reprezinta ,,abilitatea unei tari pentru a crea valoare adaugata si astfel, pentru a creste
nivelul de bunastare nationala prin administrarea activelor si proceselor, prin agresivitate si atractivitate, prin abordari
n termeni de globalitate si proximitate, precum si prin integrarea tuturor acestor categorii de probleme ntr-un model
economic si social robust".
Forumul Economic Mondial defineste competitivitatea la nivel national ca fiind: "abilitatea unei tari de a realiza
rate de crestere ridicate si sustinute a PIB/locuitor", iar OECD defineste competitivitatea nationala astfel: "gradul la
care o natiune poate, n conditiile unei piete libere si a unor conditii corecte de derulare a activitatilor economice si
comerciale, sa produca bunuri si servicii capabile sa satisfaca cerintele de pe pietele globalizate, n paralel cu
mentinerea sau extinderea venturilor reale ale populatiei pe termen lung".
Porter subliniaza caracterul profund dinamic al competitivitatii, aratnd ca ea devine tot mai putin o problema
de maximizare a rezultatelor n cadrul unor constrngeri stricte si tot mai mult dependenta de capacitatea statelor de
a genera acel mediu si a firmelor de a actiona n acea maniera care sa conduca la mbunatatirea calitatii factorilor, la
cresterea productivitatii n utilizarea lor, la crearea de noi factori. El opteaza pentru interpretarea competitivitatii ca
decurgnd n mod esential din productivitatea cu care o natiune si utilizeaza resursele ntr-un tip de activitate
economica, avantajul competitiv localiznd acel nivel al productivitatii care permite firmelor sa realizeze pe piata
internationala exporturi substantiale si sustinute catre un numar semnificativ de tari sau sa genereze importante
fluxuri de ISD. (Porter, Michael E.: "The Competitive Advantage of Nations", The MacMillan Press Ltd., London,
1992).
Functionarea unui sistem economic n conditii de competitivitate este conditionata de functionalitatea a trei
subsisteme:

subsistemul

produselor

necomercializante

(educatie,

sanatate

etc.),

subsistemul

produselor

comercializante (materii prime, produse finite) si subsistemul produselor de interferenta, care asigura legatura ntre
cele anterioare (transporturi, telecomunicatii, servicii financiare etc.).
n prezent sunt considerate tari cu o economie competitiva cele care ndeplinesc urmatoarele conditii:

Facilitarea internationalizarii sectoarelor traditionale;

Dezvoltarea sectorului comercializant n relatie optima cu celelalte subsisteme;

Crearea cadrului legislativ necesar pentru un transfer rapid de informatii;

Raportul optim ntre atractivitate si "agresivitate" (vezi SUA);

Capacitatea de adaptare a sistemului economic la schimbarile previzibile sau imprevizibile (flexibilitatea).

Flexibilitatea unei grupari de interese (firma, sector economic, economie nationala) este data de capacitatea

acesteia de adaptare la schimbarile asteptate sau nu, combinata cu potentialul de a genera rapid variatia parametrilor
sistemului n noile conditii create. Gradul de flexibilitate este dat de o serie caracteristici:

Posibilitatea de a prevedea tendintele si de a orienta politica economica n conformitate

cu aceste tendinte (dezvoltarea microelectronicii n tarile din Asia de Sud-Est);

Capacitatea de sustinere a activitatii de cercetare;

Potentialul institutiilor publice de a interveni rapid la socurile interne si externe si

capacitatea de a asigura investitii publice (educatie, sanatate etc.);

Capacitatea firmelor de a asigura investitii;

Rapiditatea cu care gruparea sociala si economica poate asimila un produs;

Disponibilitatea populatiei de a privi piata fortei de munca ca pe o piata libera supusa

concurentei.
n mod traditional, competitivitatea a fost legata de agresivitatea economica a statelor si

anume volumul exporturilor de bunuri, servicii si de investitii straine directe. Germania, Japonia
si Coreea de Sud au folosit astfel de strategii. Pe de alta parte, si mult mai recent, unele natiuni
sunt competitive prin faptul de a fi atractive (ex: Irlanda, Singapore). Agresivitatea conduce la
venituri n tara de origine, iar factorul ,,atractivitate" creeaza locuri de munca n tarile gazda ale
ISD , dar poate fi de scurta durata. Aceasta nseamna ca si statele bogate nu trebuie sa
neglijeze factorul ,,agresivitate " n special datorita impactului. Drept urmare, tarile trebuie sa ia
n considerare att factorul atractivitate ct si pe cel agresivitate. n general, o natiune se
opreste la una din aceste abordari : Irlanda nu este agresiva pe piata internationala, Coreea nu
este foarte atractiva pentru investitii straine, Marea Britanie era agresiva, dar acum si-a
schimbat politica, Elvetia a urmat un curent opus, trecnd de la a fi atractiva n a fi agresiva, iar
SUA par a fi singurul stat care este totodata atractiv si agresiv.
Institutul din Lausanne considera ca pentru a fi si a ramne competitive statele trebuie sa actioneze dupa
urmatoarele reguli: sa creeze un mediu legislativ stabil si predictibil, sa-si dezvolte o structura economica ct mai
flexibila si mobila, sa investeasca n infrastructura traditionala si n tehnologie, sa ncurajeze economiile particulare,
sa promoveze agresivitatea pe pietele internationale (export) ct si atractivitatea pentru investitiile straine directe, sa
puna accent pe calitate, rapiditate si transparenta la nivelul guvernului si al administratiei, sa pastreze o relatie ntre
nivelul veniturilor, productiei si nivelul taxelor, sa promoveze constructiile sociale prin reducerea diferentelor de venit si
prin consolidarea clasei de mijloc, sa investeasca masiv n educatie, mai ales la nivelul nvatamntului secundar ct
si n pregatirea pe viata a fortei de munca, sa ncerce sa realizeze un echilibru ntre politica economica pe termen
scurt si politica de globalizare n scopul asigurarii bunastarii sociale si sa mentina n acelasi timp sistemul de valori
dorit de catre populatie.
Anuarul Competitivitatii Mondiale ierarhizeaza si analizeaza abilitatea tarilor de a oferi un mediu n care
ntreprinderile sa poata concura. Adoptnd o noua metodologie, se analizeaza competitivitatea folosind statistici
pentru 60 de economii industrializate si n curs de dezvoltare care se focalizeaza asupra a 4 factori care includ peste
300

de

criterii

socio+economice: performanta

economica, eficienta

guvernului eficienta

mediului

de

afaceri, infrastructura. Aceste 4 dimensiuni modeleaza competitivitatea unui stat si mediul n care se formeaza
aceasta, fiind adesea rezultatul traditiei, istoriei si sistemului de valori si reprezinta modul de operare economica al
unei tari. Fiecare din acesti 4 factori, indiferent de numarul de criterii, se subdivide n 5 subfactori care au o pondere
maxima de 5% n valoarea finala a scorului competitivitatii:
- perfomanta economica include economia interna (PIB, consumuri, investitii) comertul international, investitiile
straine (importuri si exporturi), populatia ocupata si n somaj), preturile;

- eficienta guvernului cuprinde finantele publice (bugetul de stat, datoria publica si cea externa, rezervele de stat),
politica fiscala (taxe individuale sI pe profit, evaziunea fiscala etc.) reteaua instutionala, mediul de afaceri, educatia;
- eficienta afacerilor esta analizata prin productivitate, piata muncii (forta de munca, costuri, relatii de munca),
pietele financiare, nivelul managementului, impactul globalizarii;
- infrastructura are ca subfactori infrastructura de baza (populatie, retele de comunicatii, de alimentare cu energie,
apa, utilizarea terenurilor, grad de urbanizare etc), nivelul tehnologiei, mediul stiintific, sanatatea, calitatea mediului,
sistemul de valori.

Ierarhia competitivitatii (World Competitiveness Yearbook, 2005) indica n continuare suprematia

S.U.A. care si pastreaza locul I nca din 1997, urmata, constant, de catre Singapore. Ascensiuni semnificative n
acesti ani au nregistrat Canada, Finlanda, Australia, Austria. Israel, Islanda pe cnd unele tari au avut un declin
puternic: Marea Britanie (locul 22), Norvegia (17), Japonia (23), iar unele state si-au pastrat aproape aceleasi locuri:
Cehia, India, Federatia Rusa, Columbia. Romnia ocupa locul 55 din 60 de economii analizate.
2.2 Libertatea economica
Libertatea economica este definita prin gradul de constrngere pe care guvernul unei tari l exercita
asupra producerii, distribuirii sau consumului de bunuri si servicii, dincolo de necesitatea cetatenilor de a-si proteja si
mentine propria libertate. Pentru a masura libertatea economica, s-a tinut cont de 10 categorii de factori. Acestia sunt:
politica comerciala, taxele fiscale impuse de guvern, interventia guvernului n economie, politica monetara, investitiile
straine, activitatea bancara si financiara, salariile si preturile, drepturile de proprietate, sistemul de reguli, activitatea
pietei negre.Fiecare tara si primeste scorul de libertate economica pe baza mediei ntre acesti 10 factori care se
apreciaza de la 1 (cel mai bine) la 5 (cel mai prost). Cele 4 mari categorii de tari din acest punct de vedere sunt: libere
- cu un scor de 1,95 sau mai putin, aproape libere (de la 2,00 la 2,95), aproape nelibere (de la 3,00 la 3,95),
reprimate (peste 4,00).
Politica comerciala este un factor cheie n masurarea libertatii economice. Gradul cu care guvernul
mpiedica desfasurarea libera a comertului strain poate influenta n mod direct abilitatea individului de a-si urmari
scopurile economice. Variabilele care se iau n calcul sunt: media tarifelor vamale, absenta barierelor tarifare, situatia
coruptiei n serviciile vamale. De exemplu, daca un guvern pune taxe pe importul unui anumit produs, un grup de
oameni din acea tara va produce acel produs si nu un altul care ar avea mai mult succes. Limitarea importului reduce
libertatea economica prin faptul ca descurajeaza indivizii de la a-si folosi talentele si priceperile ntr-un mod util.
Scorul cel mai bun (1) este obtinut de tarile care au a medie a taxelor vamale cel mult egala cu 4 %, iar cel mai slab 5 revine acelor state n care aceasta medie este de cel putin 19%.
Taxele fiscale impuse de guvern cetatenilor, sunt examinate prin rata de evolutie a acestora si nivelul
cheltuielilor facute de guvern. Marimea apetitului guvenului de a cheltui afecteaza att libertatea economica, ct si
dezvoltarea ei. De exemplu, daca guvernul unei tari mici din punct de vedere economic si nsuseste o treime din
venitul national, folosindu-l pe cheltuieli proprii, ndeparteaza resurse care ar fi putut fi folosite pentru consum. Scorul
pentru acest factor a fost calculat de asemena pe baza ratei taxelor si a cheltuielilor de guvern. Pentru tarile n care
taxele pe profit sunt limitate sau chiar lipsesc si cheltuielile guvernamentale sunt mai mici de 15% din PIB scorul este
foarte bun - 1, iar daca pocentajele sunt mai mari de 45% valoarea primita este de 5.

Interventia guvernului n economie se refera la ponderea proprietatii de stat n economie, rata de

revenire din partea acestui sector, situatia privatizarii. Masurarea include att consumul care consta n cumpararea de
servicii, plata angajatilor, investitii n infrastructura etc., ct si activitatea guvernului. Scala de interventie a statului n
economie este gradata astfel: pentru ponderea sectorului de stat de sub 10% se obtine scorul 1, ntre 10 si 25% - 2,
pentru valorile cuprinse ntre 25 - 35% se acorda 3 puncte, de la 35 la 45% scorul obtinut este 4, iar peste 45% este
5.

Politica monetara se analizeaza ndeosebi n functie de rata inflatiei pe o anumita

perioada de timp. Valoarea valutei unei tari depinde n mod deosebit de politica monetara a tarii
respective. Cnd politica monetara a unui anumit guvern faciliteaza preturile pietei, indivizii se
bucura de libertate economica. Notele se acorda n functie de rata inflatiei, calculata ca medie
pentru ultimii 10 ani: 1 pentru o medie de sub 3%, 2 pentru valori medii cuprinse ntre 3 si 6%, 5
pentru o medie a inflatiei de peste 20%.
Investitiile straine sunt considerate ca un motor al dezvoltarii oricarei economii.
Restrictiile asupra investitiilor straine limiteaza dezvoltarea capitalului si, deci libertatea
economica. Prin contrast, nici o restrictie sau foarte putine asupra investitiilor straine favorizeaza
libertatea economica, deoarece investitiile straine aduc fonduri care sa extinda economia. n
cazul acestei categorii, cu ct o tara impune mai multe restrictii investitiilor straine, cu att
libertatea sa economica va fi mai mica. Se examineaza daca un guvern ncurajeaza investitiile
straine , daca firmele straine sunt tratate n acelati mod ca si firmele autohtone si daca industria
specifica tarii este apropiata de investitiile straine.
Activitatatile bancare si finantele produc toate serviciile financiare necesare oentru cresterea economiei:
mprumuta bani pentru deschiderea afacerilor, securizeaza credite pentru a oferi consumatorilor bunuri si pentru a le
furniza locuri sigure unde sa-si depoziteze cstigurile. Cu ct guvernul controleaza mai mult activitatea bancilor, cu
att libertatea economica este mai mica. Ar trebui de asemenea precizat ca toate tarile au un sistem de verificare si
supervizare a bancilor, cu scopul de a asigura securitatea sistemului financiar. Acest factor masoara deschiderea
sistemului financiar si bancar al unei tari. Aceasta se determina n functie de ct de capabile sunt bancile si serviciile
financiare de a lucra ct mai liber, ct de greu este sa se deschida banci autohtone, ct de regulat este sistemeul
financiar etc.

Salariile si preturile reprezinta un factor care se masoara n functie de ct permite un

guvern pietei sa stabileasca preturi si salarii. ntr-o economie de piata preturile sunt alocate
resurselor la gradul cel mai mare de utilizare. O firma care are nevoie de angajati semnaleaza
acest lucru pe piata prin oferirea de salarii mai mari. De asemenea, preturile au rolul de a
semnala producatorilor si consumatorilor informatii despre anumite produse. De exemplu, daca
cerinta pentru un anumit produs creste, acest lucru va fi reflectat n pretul acelui produs. Cnd
preturile sunt determinate n mod liber, resursele vor fi folosite n modul cel mai productiv pentru
a satisface consumatorii.
Drepturile de proprietate sigure confera cetatenilor ncrederea de a prelua activitati economice. Acest factor
examineaza masura n care guvernul protejeaza proprietatea particulara. Abilitatea de a acumula proprietati private

este factorul cel mai important n economia de piata. Cu ct aceasta protectie este mai mica, cu att gradul de
libertate economica este mai mic.
Regulile si restrictiile fac dificila pentru antreprenori crearea de noi afaceri. O data ce o afacere este initiata,
regulile impuse de guvern nu se micsoreaza ntotdeauna, n unele cazuri pot creste. Acest factor masoara ct de
usor sau de dificil este sa deschizi o afacere. Cu ct exista mai multe reguli si restrictii impuse,cu att este mai greu
sa se poata deschide o afacere. Tot acest factor masoara gradul de coruptie din guvern si daca sistemul de reguli
este aplicat n aceeasi masura tuturor afacerilor.
Economia subterana este rezultatul direct al implicarii guvernului n functionarea pietei. n unele cazuri,
existenta unei piete la negru poate aparea drept pozitiva. O piata la negru este una asupra careia guvernul a impus
multe taxe. Cu ct ntr-o tara exista mai multe astfel de situatii, cu att scade gradul de libertate economica, iar
dimpotriva, daca exista totusi piete la negru, dar ntr-un numar mic, gradul de libertate economica va creste.
Analiza realizata de catre specialistii de la Institutul Fraser din Vancouver ncepnd cu anul 1995 pentru mai
mult de 150 de state scoate n evidenta urmatoarea repartitie pe cele 4 mari grupe: 14 economii sunt considerate
libere, cele mai bune situatii fiind n aceasta perioada cele ale provinciei chineze Hong Kong si ale statului Singapore
care ramn n continuare pe primele locuri cu toate ca scorul lor este putin mai slab n 2004 fata de anii anteriori.
Sunt de remarcat ascensiunea Noii Zeelande si Australiei ct si pozitia constanta pe care se mentin SUA, Luxemburg
sau Marea Britanie; 56 de natiuni sunt nregistrate ca avnd o economie aproape libera - se evidentiaza
progresul nregistrat de Canada, Germania, Ungaria, Cehia si surprinde declinul pentru Franta si Japonia. n grupa
economiilor nelibere intra 72 de state printre care si Romnia, Bulgaria, Slovenia, Republica Moldova etc,
iar economiile considerate reprimate sunt n numar de 13 (R.P.D. Coreeana, Libia, Laos, Cuba etc.).

2.3 Societatile transnationale si rolul lor in economia mondiala

O caracteristica actuala a economiei internationale, unul dintre actorii principali n cadrul mediului de afaceri
international,societatile transnationale s-au dovedit a fi, n ultimii ani, principalul purtator al capitalului peste hotare,
al formarii si modificarii diferitelor tipuri de fluxuri de capital. Aceste tipuri de entitati economice au ajuns, fara ndoiala,
nu numai sa influenteze una sau mai multe piete, n particular, ci chiar sa rivalizeze cu guvernele nationale, sa-si
impuna normele, valorile proprii si sa schimbe culturile de afaceri. Principala modalitate de patrundere a multiplelor
tipuri de corporatii multinationale pe pietele nationale ale diferitelor state, n diferite domenii de activitate, a fost si a
ramas investitia directa de capital.
O societate transnationala este un ansamblu la scara internationala format din firma mama (cu sediul n tara
de origine) si un anumit numar de filiale prezente n alte tari (tari gazda).
Avnd forme si structuri organizatorice extrem de diversificate, ce integreaza resursele materiale si umane
apartinatoare unui capital "multinational", aceste firme au generat mecanisme economice noi, au transformat stari de

fapt, genernd extrateritorializarea activitatii de productie, repartitie, schimb si consum. Ele au generat aparitia
tendintelor de globalizare a concurentei si de internationalizare a diverselor interese economice. Multiplele surse de
specialitate ne permit realizarea unei "fise" sintetice a acestor firme:

n lume exista si functioneaza cel putin 60.000 de societati multinationale, avnd peste 8000.000 de filiale de
productie, cercetare sau comercializare n alte state dect cel de origine;

ele au ajuns sa ofere peste 30% din produsul national brut mondial, 3/5 din comertul mondial cu produse
nonagricole;

detin 3/4 din capacitatea de inovatie a ntregii omeniri;

n cadrul corporatiilor sunt direct angajate peste 73 de milioane de persoane, iar efectele indirecte produse
asupra ocuparii si specializarii fortei de munca sunt cel putin tot att de importante ca si cele directe;

fluxurile anuale de investitii directe n strainatate au nregistrat n ultimii 10 ani ritmuri de crestere valorica mai
mari dect ritmurile de crestere a schimburilor comerciale internationale;

ntre primele 100 entitati economice ale lumii (masurate prin diversi indicatori economici), 51 sunt n prezent
societati multinationale si abia 49 sunt economii nationale;

o treime din comertul mondial reprezinta, de fapt, tranzactii economice ntre diferitele unitati teritoriale ale
aceleiasi corporatii multinationale (comert intrafirma);
Un criteriu frecvent folosit n caracterizarea spectrului organizational al societatilor multinationale este cel care

tine seama de relatia existenta ntre filialele din strainatate si "cartierul general" al firmei n ceea ce priveste
planificarea strategica a afacerilor. innd seama de acest criteriu, rezulta cteva forme de existenta si functionare
ale corporatiilor.
Societatea de tip etnocentric este cea care manifesta o "predispozitie" catre luarea de decizii strategice
ghidndu-se mai ales dupa valorile si interesele companiei-mama. Aceasta controleaza strns att sucursalele, ct si
filialele sale amplasate n strainatate. Deciziile sunt luate la sediul central al companiei, de unde pleaca un ntreg flux
de informatii, recomandari si ordine. Strategia urmata este "global-integrativa", iar structura organizatorica cel mai des
ntlnita, n acest caz, este cea bazata pe produs. n ceea ce priveste deciziile luate pe fiecare functiune a companiei
n parte, domina cele orientate catre productia de masa.
Societatea policentrica se refera la cea care si propune, prin deciziile strategice luate, sa fie adaptata la
specificul culturii si nevoilor fiecarui stat n care si are amplasate filialele. Ea este bazata pe mai multe centre
decizionale, iar standardele de performanta pot fi determinate si adoptate la nivel de filiale, care
detin un plus de autonomie decizionala fata de "cartierul general". Scopul principal urmarit de acest tip de
companie este acceptarea publica n statele n care activeaza. Deciziile sunt luate de jos n sus, de la filiale catre
centru, acestea, de multe ori, autofinantndu-se. Strategia, n esenta, consta n adaptarea la nevoile clientilor din
tarile unde exista filiale ale firmei, iar structura de organizare se bazeaza pe divizii regionale, avnd unitati nationale
de decizie cu o larga autonomie. Unitatile de productie urmaresc fabricarea de loturi de produse adaptate la cererea
fiecarei tari pentru care le produc, programul de marketing reflectnd, n continutul sau, acest obiectiv. Profiturile sunt,
n mare parte, reinvestite pe plan local. Politica de personal urmareste pregatirea de specialisti pentru posturile de
conducere din rndul localnicilor.

Societatea regiocentrica urmareste, n fapt, realizarea compromisului ntre interesele de ansamblu ale
centrului si cele ale filialelor de afaceri, cel putin la nivel regional. Aceasta urmareste att eficienta n ansamblu, ct si
acceptarea publica la nivel local. Deciziile sunt luate n mai multe sensuri, att vertical, adica prin negocieri ntre
diviziile regionale si cele locale, ct si orizontal ntre subdiviziunile firmei de pe acelasi nivel ierarhic. Resursele sunt,
de cele mai multe ori, alocate de catre diviziile pe regiuni, dar tinndu-se seama de orientarile strategice ale
"cartierului general". Din aceasta cauza, strategia este att "regional-integrativa", ct si bazata pe specificul national.
Structura de organizare este matriceala, fiind totodata orientata pe fiecare produs n parte, dar si pe regiuni sau arii
geografice mai extinse. n ceea ce priveste compartimentele de productie, acestea sunt nevoite sa adopte principiile
productiei flexibile, produsele fiind standardizate la nivel zonal, dar nu si ntre regiuni. Programul de marketing este
conceput la nivel regional, iar profiturile sunt, n mare masura, redistribuite la acelasi nivel. Politica de personal
urmareste pregatirea de specialisti provenind din cadrul fiecarei regiuni, pentru posturile de conducere.
Societatea geocentrica este cea care cauta sa integreze diferitele filiale ntr-un sistem global de luare a
deciziilor. Acest gen de firma este constituita, ca ntreg, sub forma unei "retele" de afaceri de dimensiuni mari sau
foarte mari. Aceasta se constituie, de fapt, ntr-o organizatie complexa si interdependenta, care nu mai are origine
nationala sau un "cartierul general" unic. Luarea deciziilor se face prin negocieri reciproce desfasurate ntre toate
nivelele companiei, procesul de comunicare fiind att vertical, ct si orizontal. Resursele sunt alocate n vederea
dezvoltarii de proiecte de foarte mare anvergura, la scara globala, iar strategia urmata este "global-integrativa", dar, n
acelasi timp, orientata catre fiecare spatiu national de afaceri n parte. Structura de organizare se prezinta sub forma
unei retele ntinse de filiale care au rol complex, att de productie si realizare a marfii n plan national si regional, ct
si decizional. Se urmaresc principiile productiei flexibile, iar produsul este standardizat la nivel global, cu unele
adaptari la mediul local. Programul de marketing este unitar, dar cu aportul tuturor diviziilor. Profiturile sunt
redistribuite la nivel global, iar personalul de conducere este ales dintre cei mai merituosi angajati, indiferent de
nationalitate si din orice parte a lumii.
Pe baza trasaturilor care o definesc, putem afirma ca acest gen de societate se identifica, tot mai mult, cu ceea
ce tot mai multi economisti numesc astazi "firma mondiala".

2.4 Investitiile straine directe: definire, indice de potential si de performanta

Investitiile straine directe (ISD) reprezinta fluxurile financiare ai nefinanciare (tehnologie,

expertiza manageriala si de marketing) care fac posibila productia internationalizata. ISD includ
fondurile investite direct n strainatate de societatile transnationale, veniturile reinvestite ale unei
filiale si fondurile luate cu mprumut de la firma-mama de catre o filiala a acesteia. Ele sunt
considerate principala sursa de finantare a cresterii economice pe plan mondial, componenta
cea mi dinamica a fluxurilor economice internationale si cea mai importanta cale de transfer a
tehnologiei care duce la stimularea competitivitatii.

Existenta unui impact pozitiv al investitiilor straine directe (ISD) asupra competitivitatii tarilor receptoare este
unanim recunoscuta, fie ca este vorba despre firme investitoare, autoritati ale unor state-gazda, analisti ai
fenomenului. Realizarea unui important transfer de resurse productive (capital financiar, tehnologie, expertiza
manageriaa si de marketing), deschiderea accesului la noi piete, restructurarea activitatii la nivel microeconomic,
generarea unor efecte de demonstratie si antrenare n restul economiei, la nivelul firmelor locale beneficiare sau
furnizoare ale filialelor straine, dirijarea de venituri sporite la bugetul statului sub forma de taxe si impozite,
impulsionarea exporturilor constituie tot attea coordonate de-a lungul carora sunt prezentate si exemplificate
efectele pozitive ale ISD n economiile receptoare.
Cresterea competitiei obliga firmele sa caute noi modalitati de marire a eficientei, sa transfere anumite
activitati de productie pentru reducerea costurilor. ncetinirea economica a intensificat presiunile competitive, iar
Schimbarile tehnologice au impus costuri n scadere la transporturi si comunicatii (decesul distantei) si au condus
la integrari mai eficiente ale operatiunilor la distanta.
Atragerea de ISD constituie o problema fundamentala pentru economiile n curs de dezvoltare, care
promoveaza diferite metode si mijloace pentru ca intrarile de capital strain sa fie ct mai mari. arile dezvoltate
cunosc de ctiva ani o scadere procentuala a intrarilor de investitii straine, dar pe ansamblu, ele continua sa atraga
de trei ori mai multe investitii dect tarile din sud.
Distributia geografica a ISD
Comportamentul investitional al firmelor este puternic influentat de schimbarile pe termen scurt ale afacerilor,
ceea ce s-a dovedit n evolutia recenta a investitiilor straine directe. n anul 2003 fluxurile globale au scazut - pentru a
doua oara n ultimul deceniu, dupa un nivel record atins n anul 2000. Acesta a fost rezultatul declinului economiei
globale, ndeosebi n cele mai mari trei economii ale lumii (S.U.A., Uniunea Europeana, Japonia) care au intrat n
recesiune. ncetinirea economica a intensificat presiunile competitive si a accentuat nevoile de gasire a unor localizari
la costuri mai mici. Aceasta poate avea ca rezultat sporirea ISD n activitati care beneficiaza de realocari sau catre
economiile unde costurile cu forta de munca sunt mai mici. n acest sens se explica cresterile de ISD catre China,
America Centrala si chiar Africa.
Tabel 2.1

Intrarile de ISD (miliarde USD)

Economia gazda

Medie

1998

1999

2000

2001

2002

2003

690

1086

1387

817

678

560

828

1 107

571

489

366

479

671

357

374

295

19921997

Mondial

310

472

ari dezvoltate, din 180

care:

Uniunea Europeana

95

249

America de Nord

68

197

308

380

186

83

36

ari
in
curs 118
de dezvoltare, din
care :

194

231

252

219

157

172

Asia, din care :

74

102

112

146

111

94

107

China

33

45

4040

40

48

52

53

America de Sud

22

52

69

57

38

26

21

America Centrala

16

29

37

39

49

24

28

Africa

11

19

11

15

Europa Centrala si de
Est

11

24

26

27

26

31

21

Surs

Modificari structurale n orientarea sectoriala a ISD

n ultimulle decenii compozitia ISD s-a schimbat, procentajul primirilor destinate sectorului servicii a crescut
de la 25% n anii '70 la aproape jumatate n anul 1990 si la 60% n anul 2003. n aceeasi perioada ponderea
sectorului primar n stocurile mondiale de ISD a scazut de la 9% la 6%, iar a sectorului manufacturier a avut un declin
de 8 procente (tabel 2.2).

Tabel 2.2
Distributia sectoriala a stocurilor de ISD (%)
Economia

Primar

Secundar

Servicii

1990

2003

1990

2003

1990

2003

Mondial

42

34

49

60

ari dezvoltate

10

41

32

49

62

48

38

45

55

ari n curs
dezvoltare

de

Europa Centrala si de
Est

39

58
Sursa : UNCTAD, 2004

Serviciile reprezinta sectorul cel mai productiv n majoritatea economiilor, iar competitivitatea lor n planul
productiei este un factor important pentru bunastarea societatii. Dezvoltarea si eficienta serviciilor determina
competitivitate. O economie competitiva presupune o infrastructura moderna si de siguranta corelata cu o functionare
eficienta a serviciilor financiare, tehnice. Cresterea importantei economiei bazata pe informatie si cunoastere
determina si cresterea rolului serviciilor- cheie n toate activitatile.
Investitiile n servicii joaca un rol din ce n ce mai mare, majoritatea fiind orientata catre serviciile
traditionale : turism, comert, finante sau n sectoarele care s-au deschis mult sectorului privat : telecomunicatii,
energie, apa.
Abordarea teoretica a componentelor sectorului servicii naste opinii diferite. Astfel, conform ISIC
(International Standard Industrial Classification), aici sunt incluse activitatile din domeniile: electricitate, gaz, apa,
constructii, comert, transport, hoteluri si restaurante, posta si telecominicatii, activitati financiare, activitati de
asigurari, servicii de afaceri, servicii de leasing, servicii sociale, servicii de administratie si aparare, servicii
comunitare (educatie, cercetare, sanatate, mass - media).
O alta componenta (cu peste 600 activitati) a sectorului servicii este realizata de Central Product
Classification: servicii de transport, servicii de telecomunicatii, servicii de constructii, servicii financiare si de asigurari,
servicii de sisteme informationale, servicii comerciale, servicii de afaceri, servicii juridice, servicii de relatii publice,
servicii culturale si de recreere, servicii personale.
Importanta sectorului servicii rezida si din participarea acestuia la formarea PIB. Astfel, media pentru grupa
tarilor dezvoltate era n anul 2003 de 72%, pentru tarile n curs de dezvoltare de 52%, iar pentru regiunea Europei
Centrale si de Est cota de participare a fost de 57%. Pentru ca multe activitati din sectorul servicii nu se
pot comercializa n extern, ele trebuie produse la momentul cererii si acolo unde se consuma. De aici importanta
deosebita a activitatii companiilor straine afiliate la marile STN-uri. Se poate vorbi de o activitate intra-firma sau de
asa numitul ,,offshoring". Tehnologia informatiei, echipamentele software si hardware, centrele de comunicatie sunt
printre cele mai dinamice activitati care genereaza offshoring. Cea mai mare parte a serviciilor de acest fel se
regaseste n Irlanda, India, Canada si Israel care concentreaza 71% din piata serviciilor offshoring ndeosebi pentru
activitatile software.
Unele companii multinationale prefera sa desfasoare activitati peste granita prin intermediul unor firme
subcontractoare genernd astfel asa numitul ,,outsourcing". Lupta pentru cel mai mare client de outsourcing a fost
castigata de catre Europa, care a luat locul Statelor Unite, liderul de pna acum. Raportul UNCTAD arata ca Europa
s-a apropiat de valoarea de 60 de miliarde de dolari SUA, urmata de Statele Unite cu 44% din proiectele majore.
Marea Britanie este liderul de necontestat al Europei genernd mai mult de 20 de procente din valoarea contractelor
totale ale lumii pentru anul 2003. India continua sa se afle in fruntea tuturor ca tinta favorita pentru investitii. India
gazduieste in momentul de fata 228 de proiecte externe, urmata de Marea Britanie cu 187, China 132, Statele Unite
123, Canada 98 si Singapore 95. Dupa Singapore se afla Germania si Irlanda cu 77 fiecare, Australia cu 72 si Olanda
cu 52, potrivit raportului UNCTAD.
Analiza Indicelui de potential si a celui de performanta al ISD n diferite perioade scoate n evidenta
particularitatile evolutiei economice a tarilor n strnsa legatura cu situatia interna si internationala, cu derularea
programelor economice, cu potentialul natural si uman ale acestora.

Indicele de potential al ISD se refera la potentialul tarilor de a atrage investitii straine. Este construit pe
baza analizei a 8 factori structurali care au tendinta de a se modifica relativ putin pe termen scurt si mediu. Astfel,
valorile indicelui la nivelul tarilor este relativ stabil n timp si corespunde, n general, gradelor de dezvoltare
economica.
Se calculeaza ca o medie a valorilor standardizate ale fiecarei variabile:

,
unde:

Vi - valoarea variabilei pentru tara respectiva;

Vmin _ cea mai mica valoare pentru tarile analizate;

Vmax - cea mai mare valoare din sirul de tari.
Cele opt variabile analizate pentru a calcula valoarea indicelui de potential sunt:

PIB/loc (indica nivelul dezvoltarii economice a tarii gazda, cuprinznd marimea si complexitatea cererii de
bunuri si servicii, arata nivelul de trai si probabilitatea de atragere a ISD);

Rata de crestere a PIB pentru ultimii 10 ani (prevede marimea pietei tarii gazda pentru perioada urmatoare);

Ponderea exporturilor n formarea PIB (arata nivelul de implicare al tarii n schimburile economice
internationale);

Numar de linii telefonice/1000 locuitori (telecomunicatiile sunt elemente de baza ale infrastructurii fizice,
absolut necesare pentru dezvoltarea mediului de afaceri);

Consumul de energie/locuitor (masoara eficienta energetica, dar si disponibilitatea si costul energiei, un

important factor al producerii de bunuri si servicii);

Ponderea cheltuielilor pentru C&D n venitul national (indica capacitatile tehnologice ale economiei gazda,
incluznd abilitatile de inventii si inovatii);

Ponderea studentilor n totalul populatiei (masoara gradul de extindere a nvatamntului superior si a

competentelor de care dispune forta de munca);

Riscul de tara (este un indicator al gradului de stabilitate politica, economica, sociala a unei tari; este
analizat ndeosebi pe baza riscului politic si economic pe care l presupune realizarea unei investitii; riscul
politic este legat de capacitatea guvernului de a-si realiza obiectivele, iar riscul economic poate fi determinat
de aparitia unor crize financiare care afecteaza politicicile manageriale; se masoara pe oscara de la 0 la
100, valorile mai mari indicand un grad mai mic de risc).
Ierarhia primelor 20 de tari pentru perioada 1998-2003 include patru economii n curs de dezvoltare: Hong

Kong (China), Rep. Coreea, Singapore, Taiwan, restul fiind reprezentate de tarile industrializate.
SUA conduc aceasta ierarhie dar pozitia performera a tarii a slabit n ultimul deceniu. Cu toate acestea SUA
ramn un loc atractiv pentru investitii si prin faptul ca majoritatea marilor STN - uri si au originea aici, fiind privite
favorabil de catre investitori.

arile Uniunii Europene sunt cotate cu potential ridicat care concorda, ntr-o anumita masura, cu volumul fluxurilor
primite. Atractivitate peste media UE nregistreaza Suedia, Finlanda, Danemarca, Belgia si Luxemburg.
Japonia este cotata cu al 14 -lea potential de primire a ISD ramas nsa nevalorificat. Aceasta s-a datorat
scaderii numarului de fuziuni si achizitii si faptului ca importurile Japoniei de la filialele din strainatate ale STN-urilor
sale au crescut mai repede dect exporturile firmelor de baza japoneze (importuri inverse).
arile n curs de dezvoltare nregistreaza cresteri mici la acest indice, foarte putine reusind sa-si
mbunatateasca valorile. Africa este cea mai bine reprezentata n partea finala a ierarhiei, cu 11 state din ultimele 20.
Aceasta se poate explica prin faptul ca majoritatea statelor africane au rate de crestere economica mediocre, o
infrastructura slab dezvoltata si un nivel redus al educatiei, toti acesti factori fiind foarte importanti n obtinerea unor
valori ridicate pentru indicele de potential.
Indicele de performanta pentru ISD compara cota detinuta de o tara n fluxurile de investitii directe globale
cu partea pe care o are n PIB-ul global. Considernd partea detinuta de o tara n fluxurile globale de ISD ca fiind
egala cu partea sa n PIB-ul mondial, pot sa rezulte urmatoarele situatii:

tari cu o valoare a indicelui supraunitara (>1) - atrag investitii straine peste asteptarile date de marimea PIBlui lor;

tari cu o valoare a indicelui egala cu 1 - exista o concordanta ntre nivelul dezvoltarii economice si puterea
de atractie a ISD;

tari n care valorile sunt subunitare - primesc un volum mai mic de investitii comparativ cu cota de participare
la venitul mondial.

Se calculeaza dupa formula:

unde:

Ip - indicele de performanta

ISDi - fluxurile de ISD primite de catre tara respectiva;

ISDm - totalul mondial al intrarilor de ISD;
PIBi - PIB al tarii;
PIBm - PIB mondial
Conform datelor pentru perioada 1998-2003 un numar de 9 state au valori ale indicelui egale cu 1 (intrarile
de ISD sunt n concordanta cu marimea lor economica); 31 de tari nregistreaza o concordanta relativa (valori ale
indicelui ntre 0,8 si 1,2); 43 de tari au performante superioare fata de marimea economica, iar 66 de economii
primesc ISD-uri sub potentialul lor.
arile dezvoltate nregistreaza diferente semnificative ntre ele: Uniunea Europeana primeste cele mai multe
ISD-uri (se remarca Belgia,Irlanda, Suedia, Olanda), iar altele (Australia, Noua Zeelanda, Israel, Japonia) ramn n
baza ierarhiei pentru aceasta grupa.

arile n curs de dezvoltare, pe ansamblu, pastreaza un relativ echilibru n privinta potentialului si a performantelor.
Africa nregistreaza o scadere mare a intrarilor n special n regiunea subsahariana, atractia scazuta fiind n
concordanta cu marimea redusa a PNB-ului.
Compararea tarilor n functie de cei doi indici reliefeaza urmatorele situatii:

tari cu performante ridicate n privinta ISD, dar si cu potential mare (situate peste mijlocul ierarhiei n ambele
cazuri). ~n perioada 1998-2000, 42 de state au fost incluse in aceasta grupa: statele industrializate, tigrii
asiatici, tari din America Latina( Argentina, Chile), din Europa Centrala (Polonia, Cehia, Ungaria) - economii
performante.

tari cu performante ridicate n ceea ce priveste ISD (peste punctul de mijloc al clasificarii performantelor),
dar cu potential scazut (sub mijlocul ierarhiei referitore la potential) - economii peste potential. Acestea nu
dispun de capabilitati deosebite, majoritatea lor sunt tari relativ sarace, fara o structura industriala puternica,
dar care dispun de unele resurse naturale care sunt atractive pentru STN-uri (Angola, Azerbaidjan,
Brazilia, Kazahstan, Mozambic, Venezuela) - 28 de economii;

tari cu performante scazute n privinta ISD (situate n a doua parte a clasamentului) si cu un potential ridicat
(prezente n prima jumatate a clasificarii) - economii sub potential. ~n acest grup se regasesc economii
bogate, unele chiar din tarile industrializate, care au primit ISD reduse datorita preferintelor politice sau
traditiei slabe in aceasta privinta (Federatia Rusa, Japonia, Islanda, Italia, Coreea de Sud). SUA au fost
incluse n aceasta categorie, alaturi de state n curs de dezvoltare care dispun de o relativa abundenta de
capital (Arabia Saudita, Kuweit, Oman, Iran) - 28 de economii.

tari cu performante scazute n atragerea de ISD si cu un potential de atractie redus (sub mijlocul ierarhiei n
ambele cazuri) -economii subperformante. Aici se regasesc 42 de tari, n general sarace, n marea
majoritate din grupul statelor mai putin dezvoltate.

Rezumat:

Dezvoltarea economica eficienta presupune un proces de modernizare continua. Pe m

economiilor locale, regionale, nationale si continentale.

Nivelul competitivitatii este tot mai mult influentat de dezvoltarea telecomunicatiilor,

In ultimii 50 de ani, globalizarea accelerata a determinat o profunda schimbare a "topu

Investitiile straine directe sunt fortele motrice ale dezvoltarii economiilor nationale si
asociate cu investitiile greenfield. Iar acum acetea sun asociate cu achizitiile si fuziunile n af