Definirea pietei relevante este un instrument in vederea identificarii si a definirii perimetrului in

interiorul caruia se desfasoara concurenta dintre firme.

Ea permite stabilirea cadrului in interiorul caruia Comisia aplica principiile
politicii de concurenta. Principalul scop al definirii pietei este identificarea, intr-un mod
sistematic, a constrangerilor concurentiale cu care se confrunta intreprinderile implicate.
Definirea pietei permite, intre altele, calcularea cotelor de piata ale intreprinderilor active pe
piata relevanta, care aduc informatii utile privind puterea de piata, in vederea evaluarii unei
pozitii dominante. Piata relevanta este delimitata atat la nivelul produselor, cat si in dimensiunea
sa geografica. In general, piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele si / sau serviciile
pe care consumatorul le considera intersanjabile sau substituibile, in functie de caracteristicile
produsului, de preturile si de utilizarea preconizata a acestuia. Este necesar sa fie avute in
vedere si produsele si / sau serviciile care ar putea sa fie comercializate cu usurinta de catre alti
producatori, fara costuri de reorientare importante, ori de catre concurenti potentiali, la un cost
rezonabil si intr-un interval de timp limitat. Piata geografica relevanta cuprinde teritoriul pe care
intreprinderile respective sunt angajate in oferta si cererea de produse si servicii, pe care
conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi distins de zonele geografice
invecinate, intrucat conditiile de concurenta difera, intr-un mod apreciabil, in acele zone.

Conform legii concurentei RM, Capitolul V, examinarea problemelor concurentiale si

evaluarea unei cauze de concurenta se efectueaza in cadrul pietii relevante.
Piata relevanta reprezinta piata pe care se desfasoara concurenta si este utilizata pentru
identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla in concurenta directa in afaceri. Piata
relevanta este considerat locul unde se confrunta cererea si oferta de cumparatori ca substituibile
intre ele, dar nu si substituibile cu alte bunuri si servicii. O piata relevanta cuprinde un produs
sau un grup de produse si spatial geographic pe care acestea se produc si/sau se comercializeaza.
Piata relevanta 2 componente:
a) Piata relevanta a produsului conform legii, cuprinde toate produsele care sunt
considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita
caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient
de asemanatoare, astfel incit consumatorii sau beneficiarii sa le ia in considerare
atunci cind iau deciziile de cumparare.
Conform Instructiunii cu privire la definirea pietei relevante, in scopul partii subsantiale de piata
a Consiliului Concurentei din Romania, din 26 martie 2004, doua produse nu trebuie sa fie
identice din pct de vedere al caracteristicilor fizice si functionale, al calitatii sau pretului, pentru
a fi considerate ca substituibile sau interschimbale din punctul de vedere al cumparatorilor.
Determinan este faptul ca produsele sa aiba un grad suficient de substituibilitate in a satisface
necesitatile si dorintele cumparatorilor, in asa fel incat fiecare dintre aceste produse sa constituie

o alternative economica reala pentru celelalte produse, consumatorul avind posibilitatea de a

allege cind ia decizii de cumparare.
In mod normal, produsele care au aceeasi structura fizica sunt interschimbabile (de ex. Untmargarina, mobilier de lemn placaj, dar si recipientele de sticla - metal). Analiza tehnica a
caracteristicilor produselor nu este suficienta pentru a determina dimensiunile pietii relevante,
pentru ca sa nu indica reactia consumatorilor data de asemarile sau deosebirile dintre bunuri.
Este posibil ca consumatorii sa considere doua produse apparent diferite ca fiind
interschimbabile, care se incadreaza in aceeasi piata relevanta ( filmul proiecta film televizat).
Pe de alta parte, exista posibilitatea ca doua produse asemanatoare sa nu fie considerare
consumatori interschimbabile ( de ex. Parfumuri scumpe parfumuri ieftine)
b) Piata geografica relevanta zona in care sunt localizati agentii implicate in livrarea
produselor incluse in piata produsului, zona in cre conditiile de concurenta sunt
suficiente de omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice vecine datorita, in
special, unor conditii de concurenta substantial diferite.
La definirea pietii relevante trebuie luati in considerare anumiti factori, printer care:
1.tipul si caracteristicile produselor implicate
2.existenta unor bariere la intrare
3.preferintele consumatorilor, diferentele dintre cotele de piata ale agentilor economice in zone
geografice invecinate;
4.diferentele substantiale dintre preturile produselor la furnizori, ponderea cheltuielilor de
transport in costurile totale. In dependent de acesti factori, se defineste aria geografica in care
sunt localizati producatorii concurenti.
! NU este necesar ca produsele sa fie fabricate in aceeasi localitate, ci ca toate aceste produse sa
fie accesibile acelorasi cumparatori, pentru ca astia sa poata beneficia de alternative economice;
Piata relevanta poate fi o parte dintr-o localitate, o localitate, o regiune sau o zona din tara sau
intreaga tara.

PROCEDURA DE DETERMINARE A PIETII RELEVANTE IN RM

Legea Concurentei prevede ca determinarea pietii relevante este necesara Consiliului
Concurentei pentru a evalua concentrarile economice, investiga si constata abuzurile de pozitie
dominant si a analiza restriciile impuse de acorduri.
Importanta definirii pietii relevante a fost recunoscuta de curtile UE. Acestea au enuntat ca este
important de a defini piata relevanta pentru a stabili incalcarea art. 102 Tratutului de functionare

UE, dat fiind ca aplicarea articolului este posibila doar in prezenta abuzului de pozitie dominant
pe o anumita piata, prezumind ca aceasta piata a fost deja definite.
In procesul de derminare a pietei relevante se vor stabili, conform ar. 29 in primul rind:
1. Intreprinderile in cauza partile care participa ( la concentrarile economice, cele care au
comis un abuz de pozitie dominant ori partile acordului. Astfel, se pot identifica atit
concurentii existenti cit si cei potentiali ai intreprinderilor in cauza. Perioada de timp a
analizei pietei relevante se determina in functie de obiectul investigatiei si de
particularitatile pietei relevante. Principiile fundamentale de determinare a pietei
relevante tin de constringerile concurentiale si sunt urmatoarele:
a. Substituibilitatea la nivelul cererii,
b. substituibilitatea la nivelul ofertei
c. concurenta potential
Procedura propriu-zisa de determinare a pietii relevante este descries in articolul 29 si consta in
selectarea si sistematizarea informatiilor referitoare la intreprinderile dintr-o anumita zona. Pe
linga solicitarea de informatii in forma verbal si/sau scrisa de la intreprinderile in cauza, mai sunt
contactati si clientii principali si intreprinderile principale din sectorul respective, precum si
asociatii profesionale competente si intreprinderile care activeaza pe piata in amonte sau in aval,
cu scopul de a determina piete relevante ale produsului si piete geografice diferite pe diferite
niveluri.
Determinarea substituibilitatii intre produse se efectueaza in functie de urmatoarele
elemente probatorii, conform art. 30 si legii concurentii:

informatii referitoare la utilizarea data produselor, substituibilitatea functionala sau

caracteristiile similar;
informatii despre preturi, despre capacitatea de reactie a clientilor la cresterea permanenta
si semnificativa a preturilor(cu 10%)
rezultate obtinute in urma aplicarii diferitelor abordari sau statistice si/sau econometrice;
elementele privind substitutia in trecutul apropiat
puncte de vedere argumentate ale principalilor consumatori si concurenti asupra limitelor
pietei relevante a produsului
preferinte ale consumatorilor finali, opinii exprimate de comerciantii cu amanuntul, studii
de piata prezentate de parti si de concurentii lor, anchete cu privire la obiceiurile de
consum is la comportamentele de cumparare ale consumatorilor
informatii referitoare la barierele si la costurile aferente unui transfer al cererii catre
produsele potential substituibile
informatii referitoare la diferite categorii de client si la discriminare prin pret
rezultate obtinute in urma aplicarii diferitelor teste cantitative, sondaje concepute pentru
delimitarea pietelor relevante;

Pentru determinarea dimensiunii geografice se utilizeaza in caz de necessitate,

urmatoarele categorii de elemente probatorii
o informatii referitoare la reorientarea comenzilor in trecut catre alte zone;
o natura cererii (preferintele consumatorilor, necesitatea unei prezente locale)
pentru produsul relevant
o puncta de vedere argumentate ale principalilor consumatori si concurenti asupra
limitelor pietei geografice relevante;
o localizarea comportamentului de cumparare ale consumatorilor
o fluxuri comerciale
o bariere si costuri de transfer aferente reorientarii comenzilor catre intreprinderi
situate in alte zone.
In calitate de alte elemente probatorii mai pot constitui cifrele de afaceri( in baza
carora se poate calcula marimea totala a pietei si cotele de piata detinute),
vinzarile, numarul de client, volumul de trafic, capacitatea instalata, numarul
intreprinderilor in oferta de pe piata, unitatile de flote in domeniul aerospatial sau
rezervle detinute in cazul anumitor sectoare.

Piata relevanta in dreptul UE

Crearea unei piete unice in cadrul UE presupune indeplinrea conditiilor pentru exercitarea unei
concurente libere. Comunicarea Comisiei Europene din 20 noiembrie 2007 o piata unica pentru
Europa secolului XXI releva preocuparile existente la nivel European cu privire la extinderea
spatiului concurential pentru operatorii economici, concomitant cu respectarea regulilor
Organizatiei Mondiale a comertului. In 1997, Comisia Europeana a eleaborat si publicat o
Comunicare privind definirea pietei relevante in cadrul dreptului comunitar al concurentei, in
care a subliniaat necesitatea delimitarii pietii produselor sau serviciilor de piata geografica,
precizind totodata ca principiile care le guverneaza sunt identice. In aceasta comunicare sunt
mentionate trei constringeri concurentiale care afecteaza comportamentul operatorilor
economici, aceleasi pe care le-a mentionat si legislatorul din RM si anume:
1. substituibilitatea in raport cu cererea
Aceasta constituie o forta de constringere rapida si eficienta, care actioneaza asupra deciziilor
luate de furnizorii unui produs, in special cu privire la preturi. Aceasta constringere ofera
consumatorilor posibilitatea de a allege intre produse substituibile(care se caracterizeaza prin
similaritate si se pot inlocui reciproc)
Evaluarea subsituibilitatii la nivelul cererii se poate face utilizinf testul Small but Significant
Non-transitory Increase in Price. La nivelul UE, testul a fost mentionat prima data in cezia
Comisiei Europene Nestle/Perrier din 22 iunie 1992). Aceasta incearca sa identifice care este cea

mai restrinsa piata relevanta din punct de vedere al produsului si al ariei geografice, in care un
monopolist ipotetic ar putea practica in mod profitabil un pret mai mare decit cel al concurentilor
sai. Se porneste de la ipoteza in care un operator economic care ar detine monopolul productiei
si al comercializarii produsului intr-o anumita arie geografica, practica un pret mai mare cu
aproximativ 5-10 % decit al concurentilor. Se urmareste sa se stabileasca daca clientii ar fi in
masura sa se orieneze spre produse substituite, ori accesibile sau spre furnizori aflati intr-o alta
arie geografica. In ipoteza in care consumatorii se reorienteaza testul este incomplete si trebuie
repetat, in sensul ca se va largi piata relevanta prin adaugarea unui nou produs, cel mai aproape
substituent, pina cind se va identifica grupul de produse si aria geografica in care monopolistul
ipotetic poate practica o crestere a pretului cu 5-10 % peste pretul pietei. Setul de produse sau de
zone grografice astfel determinate cor vonstitui piata relevanta. Perioada de timp in care se
urmareste reactia consumatorilor la crestea cu 5-10% a pretului depinde de natura si structura
pietei analizate. In general, autoritatile de concurenta apreciaz ca termenul de 1 an este suficient
pentru a-si forma o convingere cu privire la comportamentul clientilor.
2. Substituibilitatea la nivelul ofertei
Este bazata pe criterial costului investitiilor necesare pentru reorientarea productiei ei. Este
testate astfel capacitatea operatorilor economice de a patrunde pe alte piete. Se are in vedere
situatia in care un monopolist ipotetic ar practica intr-o anumita zona geografica cu privire la un
anumit produs o crestere mica, dar semnificativa si de durata a pretului. Se urmareste daca
furnizorii care nu produc in mod current produsul respecti sunt sau nu in masura sa isi
reorienteze productia spre aceasta si sa il comercializeze in scurt timp, fara a suporta costuri sau
riscuri suplimentare semnificative. Daca exista operatori economici care sa isi adapteze productia
intr-un termen scurt, cu costuri rezonabile, pentru a realiza bunul de referinta sau altul
substituibil, productia potentiala este inclusa in piata relevanta.
Gradul de substituibilitate poate fi identifica in dependenta de:
o
o
o
o

Opinia consumatorilor si a concurentilor

Preferintele consumatorilor
Scopul final al folosirii produselor
Obstacolele pentru modificarea cererii

Comisia Europeana utilizeaza doua criterii in acest sens:

1. Cresterea elasticitatii cererii din pozitia utilizatorului, stabilindu-se in ce masura cresc
vanzarile pentru produsul A ca urmare a cresterii pretului pentru produsul B
2. Caracteristicile particulare si utilitatea specifica cee ace implica compararea
caracteristicilor tehnice si a utilitatii produselor, evidentiind faptul ca produsele cu un
grad inalt de spcializare constituie piete separate.

Exemple de litigii:
a) Continental Can curtea a indicat pentru prima data ca Comisia nu a definit in mod
exact piata relevanta. Continenta Can&Co, societate cu sediul la New York, lider pe
piata ambalajelor alimentare din metale usoare, a cerut filialei sale, Europemballage,
sa faca o oferta de achizitionare actionarilor societatii Thomassen&Drijifer U&V,
societate concurenta din olanda. Continental Can a oferit filialei sale fondurile
necesare, iar aceasta a dobandit 80% din obligatiunile convertibile ale societatii
olandeze. Comisia a considerat ca aceasta practica reprezinta un abuz de structura, ca
forma a abuzului de pozitie dominant. Fara a contesta existent unei pozitii dominante,
Curtea a contestat definitia data de Comisie pietei relvante, pe care a considerat-o
contradictorie, subliinind important ape care o prezinta delimitarea pietei in cauza.
Decizia Comisiei enumera 3 piete relevante: piata ambalajelor usoare destinate
conservelor de carne, piata ambalajelor usoare destinate produselor din peste si
crustacee si piata capacelor metalice destinate produselor din peste si crustacee si
piata capacelor metalice destinate industriei conservelor, fara sa arate prin ce
distingeau aceste trei piete intre ele si nici de ce constituiau o piata distincta de cea a
ambalajelor usoare pentru conserve din fructe si legume, lapte praf sau produse
nealimentare. Comisia nu a analizat problema substituibilitatii ambalajelor metalice
intre ele si nici substituibilitatii cu alte ambalaje (carton sau plastic). CEJ a retinut ca
in acest caz este vorba despre o singura piata relevanta. Potrivit Curtii, comerciantii
din alte sectoare ale pietei ambalajelor metalice usoare ar fi putut printr-o simpla
adaptare, sa se prezinte pe aceasta piata cu o forta suficienta pentru a deveni un
concurrent serios
b) United Brands s-a incercat determinarea pietei produsului. Comisia a incercat sa
demonstreze daca piata bananelor putea fi considerate o parte a pietei mai largi a
fructelor sau constituia o piata distincta. Comisia si-a argumentat opinia, explicind
existent unei piete distincte privind caracteristicile bananelor in opinia consumatorile,
spre exemplu, modalitatea in care bananele satisfac necesitatile special ale tinerilor,
batranilor sau bolnavilor. Curtea a fost de accord cu punctul de vedere al Comisiei,
retinand ca bananele erau numai in mod limitat interschimbabile cu alte fructe si
expuse la o concurenta specifica.
c) Maxicar c Renault si Volvo c Veng s-a pus in discutie daca se poate considera piata
pieselor de schimb ca fiind separate de piata automobilelor noi. Fabricantii de
automobile au sustinut ca piesele de schimb nu pot constitui o piata separate, facind
parte dintr-un pachet complex de servicii oferit consumatorului la achizitionarea
automobilului, astfel incit piata relevanta este piata automobilelor noi si/sau a
serviciilor de intretinere si reparare a acestora. In aplicarea principiului ca piata
relevanta se defineste din perspectiva consumatoriului, avocatul general a subliniat
faptul ca posesorul unui automobile, care la un moment dat decide sa repare
vehiculul decit sa il schimbe, este obligat sa achizitioneze ( fie directs, daca il repara
el insusi, fie indirect, printr-un service din reteaua producatorului sau printr-un

service independent) o piesa identica celei originale. In consecinta, pentru posesorii

de autovehicule de o anumita marca, piata relevanta este piata reprezentata de piesele
de schimb vindute de fabricantul masinii si a componenetelor care, fiid copii, sunt
susceptibile de a le substitui, punct de vedere acceptat de organismele europene din
domeniul concurentei.

CONSILIUL CONCURENEI
HOTRRE Nr. 16

din 30.08.2013
cu privire la aprobarea Regulamentului privind stabilirea
poziiei dominante pe pia i evaluarea abuzului de poziie
dominant
Publicat : 20.09.2013 n Monitorul Oficial Nr. 206-211
vigoare : 20.09.2013

art Nr : 1441

Data intrarii in

n temeiul art. 10 alin. (6), art. 41 alin. (1) lit. c), art. 46 alin. (6) lit. d) i art. 94 lit. a) din
Legea concurenei nr. 183 din 11 iulie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,
nr. 193-197, art. 667), Plenul Consiliului Concurenei
HOTRTE:
1. Se aprob Regulamentul privind stabilirea poziiei dominante pe pia i evaluarea
abuzului de poziie dominant (se anexeaz).
2. Prezenta hotrre intr n vigoare la data publicrii n Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
PREEDINTELE PLENULUI
CONSILIULUI CONCURENEI

Viorica CRARE

Nr. 16. Chiinu, 30 august 2013.

Aprobat
prin Hotrrea Plenului Consiliului Concurenei
nr.16 din 30.08.2013
REGULAMENT
PRIVIND STABILIREA POZIIEI DOMINANTE
PE PIA I EVALUAREA ABUZULUI DE
POZIIE DOMINANT
Prezentul Regulament transpune parial Comunicarea Comisiei Orientri privind
prioritile Comisiei n aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere
abuziv ale ntreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009.
I. DISPOZIII GENERALE
1. Prezentul Regulament stabilete principiile care vor fi utilizate de Consiliul Concurenei
la stabilirea poziiei dominante pe pia.
2. Prezentul Regulament stabilete prioritile care vor ghida Consiliul Concurenei n
aplicarea art. 11 din Legea concurenei nr. 183 din 11 iulie 2012.
3. Prevederile prezentului Regulament se aplic raporturilor juridice ce apar n legtur cu
examinarea preliminar i investigarea cazurilor privind practicile abuzive interzise de art. 11
al Legii concurenei.
4. n sensul prezentului Regulament noiunile utilizate semnific urmtoarele:
blocare cu caracter anticoncurenial - situaia n care accesul eficace al unor concureni

actuali sau poteniali la surse de aprovizionare sau pe piee este mpiedicat sau eliminat, ca
rezultat al practicilor anticoncureniale ale ntreprinderii dominante;
costuri fixe - costuri care nu depind de mrimea volumului produciei;
costuri irecuperabile - costuri fixe care au fost, deja, angajate i nu pot fi recuperate.
Aceste costuri sunt legate de activiti care cer active specializate ce nu pot fi, cu uurin,
alocate altor utilizri;
costuri variabile - costuri care variaz n funcie de volumul produciei;
costuri totale - suma costurilor variabile i a costurilor fixe;
costuri medii variabile - raportul dintre costurile variabile i producia executat;
economii de densitate - economii ce apar ca urmare a avantajului de cost pe care l are un
furnizor ce beneficiaz de o densitate ridicat a clienilor;
economii de gam - situaia cnd o ntreprindere i reduce costurile de producie mrind
varietatea (gam) de produse realizate. Apar ca urmare a avantajului de cost pe care l are o
ntreprindere care realizeaz dou sau mai multe produse, utiliznd aceleai mijloace, fa de
cele care realizeaz un singur produs;
economii de scar - situaia cnd o ntreprindere i reduce costurile unitare producnd un
volum mai mare de produse (atunci cnd costurile medii scad, pe msur ce crete producia).
Apar atunci cnd costul total mediu pe unitatea de produs a unei ntreprinderi scade odat cu
creterea vnzrilor drept urmare a partajrii costurilor fixe ntre un volum mai mare de
produse;
factor de producie esenial - component necesar pentru fabricarea unui produs, care nu
poate fi duplicat sau poate fi duplicat la un cost care face duplicarea neviabil economic
pentru concureni;
piaa din amonte - piaa situat n stadiul precedent al lanului de producie sau de
distribuie;
pia din aval - piaa aflat n poziia urmtoare a lanului de producie sau distribuie;
pre excesiv - preul care nu are legtur rezonabil cu valoarea economic a produsului;
subvenionarea ncruciat - utilizarea venitului provenit de pe o pia pentru a finana
pierderile de pe alt pia.
5. Noiunile nedefinite n pct. 4 au nelesul dat de Legea concurenei.
II. EVALUAREA POZIIEI DOMINANTE
6. Art. 11 din Legea concurenei se aplic ntreprinderilor care dein o poziie dominant pe
una sau mai multe piee relevante. O astfel de poziie poate fi deinut de o singur
ntreprindere, de un grup de ntreprinderi (poziie dominant unic) sau de dou sau mai multe
ntreprinderi ori de dou sau mai multe grupuri de ntreprinderi (poziie dominant colectiv).
7. Determinarea pieei relevante, urmat de evaluarea faptului dac o singur ntreprindere,
un grup de ntreprinderi, dou sau mai multe ntreprinderi ori dou sau mai multe grupuri de
ntreprinderi se afl ntr-o poziie dominant pe piaa relevant constituie o prim etap n
aplicarea art. 11 din Legea concurenei.
8. Poziia dominant este o poziie de putere economic de care beneficiaz o ntreprindere
ce i permite s mpiedice meninerea unei concurene efective pe o pia relevant,
acordndu-i posibilitatea de a se comporta, n mare msur, n mod independent fa de
concurenii, de clienii si i n ultim instan fa de consumatori, ceea ce nseamn c
deciziile ntreprinderii sunt n mare msur insensibile la aciunile i reaciile concurenilor,
ale clienilor i n ultim instan ale consumatorilor.

9. La evaluarea poziiei dominante se va ine cont de structura concurenial a pieei i n

special de factorii prevzui de art. 10 alin. (3) din Legea concurenei:
1) presiunea exercitat de ofertele existente ale concurenilor actuali i de poziia pe pia a
acestora (poziia pe pia a ntreprinderii dominante i a concurenilor ei);
2) presiunea exercitat de ameninarea credibil a unei viitoare expansiuni a concurenilor
actuali sau a intrrii pe pia a unor concureni poteniali (expansiunea i intrarea pe pia);
3) presiunea exercitat de puterea de negociere a clienilor ntreprinderii (puterea
compensatorie a cumprtorilor).
Seciunea 1. Poziia pe pia a ntreprinderii dominante
i a concurenilor ei
10. Cota de pia a unei ntreprinderi este un factor important n stabilirea poziiei
dominante, dar, luat separat, nu este neaprat hotrtor. Este necesar, de asemenea, s se ia n
consideraie, dup caz, cotele de pia ale ntreprinderilor concurente, tendina sau evoluia n
timp a cotelor de pia, dinamica pieei, gradul de difereniere a produselor.
11. Determinarea pieei relevante i calcularea cotelor de pia se efectueaz conform
Capitolului V din Legea concurenei i prevederilor prezentei seciuni.
12. Att valoarea vnzrilor, ct i volumul vnzrilor (numrul de clieni, volumul de trafic,
capacitatea instalat, numrul ntreprinderilor n oferta de pe pia, unitile de flote n
domeniul aerospaial sau rezervele deinute n cazul anumitor sectoare) reprezint informaii
utile pentru calcularea mrimii totale a pieei i cotele de pia deinute. n cazul produselor
omogene se d preferin volumului. n cazul produselor difereniate se consider c valoarea
vnzrilor i cota de pia corespunztoare lor reflect mai bine poziia pe pia a
ntreprinderii.
13. De regul, cotele mici de pia reprezint un bun indicator al absenei unei puteri de
pia semnificative. O poziie dominant este puin probabil n cazul n care cota de pia a
ntreprinderii este mai mic de 40% pe piaa relevant. Pot exista cazuri specifice n care, dei
cota de pia este inferioar acestui prag, concurenii nu pot exercita o presiune eficace asupra
comportamentului ntreprinderii presupuse a fi dominante. Pe msur ce cota de pia este
mai mare i perioada de timp mai lung, este cu att mai probabil ca aceste elemente s
constituie un indiciu premrgtor important al existenei unei poziii dominante.
14. Se prezum, pn la proba contrar, c una sau mai multe ntreprinderi se afl n poziie
dominant pe o pia relevant dac cota ori cotele cumulate pe piaa relevant n cauz,
nregistrate n perioada supus analizei, depesc 50%. n cazul existenei argumentelor
ntemeiate se va continua evaluarea poziiei dominante prin prisma celorlali factori prevzui
la art. 10 alin. (3) din Legea concurenei.
15. De regul, pe pieele care funcioneaz pe baz de achiziii publice sau licitaii
organizate de sectorul privat, cotele de pia se determin n funcie de numrul de licitaii
ctigate i pierdute. Totui, cotele de pia n sine pot s nu reflecte poziia actual a
ntreprinderilor, n special n cazurile n care:
1) valoarea medie a licitaiilor este mare n comparaie cu cifra de afaceri anual a
ntreprinderilor, iar licitaiile snt ocazionale;
2) produsele snt relativ omogene i piaa nu este saturat.
16. Dac licitaiile au loc frecvent i valoarea medie a acestora este mic n comparaie cu
cifra de afaceri anual a ntreprinderilor, cotele de pia reprezint un indice relevant al puterii
de pia.

Seciunea 2. Expansiunea i intrarea pe pia

17. Concurena este un proces dinamic, iar evaluarea presiunilor concureniale asupra unei
ntreprinderi nu se poate baza numai pe situaia existent pe pia. Impactul potenial al
expansiunii unor concureni actuali sau intrarea pe pia a unor concureni poteniali, inclusiv
ameninarea unei astfel de expansiuni sau intrri, sunt de asemenea relevante.
18. O ntreprindere poate fi descurajat s se comporte ntr-o manier anticoncurenial
dac expansiunea sau intrarea pe pia sunt probabile, oportune i suficiente.
19. Pentru ca expansiunea sau intrarea pe pia s fie considerate probabile de ctre
Consiliul Concurenei, trebuie ca acestea s fie suficient de profitabile pentru concurent sau
pentru cel care intr pe pia, lundu-se n considerare factori precum barierele n calea
expansiunii sau intrrii pe pia, reaciile probabile ale pretinsei ntreprinderi dominante i ale
celorlali concureni, riscurile i costurile unui eec.
20. Pentru ca expansiunea sau intrarea pe pia s fie considerate oportune, trebuie s fie
suficient de rapide pentru a descuraja sau mpiedica exercitarea unei puteri de pia
semnificative. Posibilitatea potenialilor concureni de a intra ntr-o perioad oportun de timp
are efectul unei fore de descurajare pentru ntreprinderea deja existent. Perioada de timp
adecvata pentru intrare depinde de particularitile i dinamica pieei relevante i capacitile
specifice ale potenialilor concureni. Ca punct de pornire se folosete perioada de timp
necesar ntreprinderilor care deja activeaz pe pia ca s-i adapteze producia. Dac
intrarea sau extinderea pe piaa relevant nu se desfoara cu succes timp de trei ani, acest
fapt ofer probe despre existena barierelor de intrare pe piaa relevant. Aceast perioad de
timp reprezint termenul maxim de intrare pe pia i n funcie de particularitile pieei
poate fi mai mic de trei ani.
21. Pentru ca expansiunea sau intrarea pe pia s fie considerate suficiente, nu este de
ajuns o simpl intrare la scar redus, ci trebuie ca acestea s aib dimensiunea necesar
pentru a descuraja orice ncercare de mrire a preurilor de ctre pretinsa ntreprindere
dominant pe piaa relevant.
22. Dac barierele n calea expansiunii sau intrrii pe piaa relevant sunt joase i
expansiunea sau intrarea este uoar, atunci chiar i ntreprinderile active cu o cot de pia
mare nu vor putea s se comporte de o manier anticoncurenial.
23. Dac barierele n calea expansiunii sau intrrii pe pia sunt nalte, concurenii existeni
sau poteniali snt mpiedicai s-i extind cota de pia sau s intre uor pe pia. n aceast
situaie expansiunea sau intrarea pe pia nu sunt n stare s descurajeze comportamentul
anticoncurenial al ntreprinderilor active cu o cot de pia mare.
24. Barierele n calea expansiunii sau intrrii pe pia pot lua diferite forme i sunt diferite
pentru fiecare pia relevant. Circumstanele specifice ale unui caz vor determina gradul n
care anumite bariere vor contribui mai mult dect altele la apariia sau consolidarea poziiei
dominante. La evaluarea poziiei dominante se pot lua n considerare orice numr sau
combinaie de bariere n calea expansiunii sau intrrii.
25. La evaluarea barierelor de intrare i de expansiune, se ine cont de trecutul sectorului
(prezena sau absena exemplelor de intrare frecvente i cu succes pe piaa relevant) i de
etapele evoluiei pieei relevante.
26. Barierele n calea expansiunii sau intrrii pe pia sunt: administrative i economice.
27. Barierele administrative tind s limiteze numrul de ntreprinderi active pe piaa
relevant i s previn intrarea noilor concureni, prin limitarea numrului de ntreprinderi

cror li se permite s activeze pe o anumit pia relevant, impunerea cotelor de vnzri sau
msurilor de control al preurilor sau alte msuri similare impuse furnizorilor, protejnd
ntreprinderile care deja activeaz de o intrare potenial pe piaa relevant. Barierele
administrative, dup caz, sunt impuse de legislaie, de alte acte normative sau de drepturile de
proprietate intelectual etc.
28. Barierele administrative impuse prin acordarea drepturilor exclusive sunt absolute i
determin, independent, poziia dominant pe piaa relevant la care se refer aceste drepturi.
29. Legislaia care stabilete criterii obiective i acestea se aplic n mod egal tuturor
ntreprinderilor nu constituie bariere administrative. ntreprinderile deja prezente pe piaa
relevant ar putea beneficia de standarde (criterii/cerine) care sunt relativ uor a fi ntrunite
de ctre acestea, dar mai dificil pentru un concurent nou intrat.
30. Barierele economice includ costurile irecuperabile de intrare, economiile de scar, de
densitate i de gam, accesul privilegiat la factori de producie eseniali sau la resurse
naturale, tehnologii importante, efectul de reea, costurile sporite de transfer la alt furnizor,
strategiile de descurajare a transferului practicate de ntreprinderea presupus dominant,
integrarea pe vertical, practicarea unor subvenii ncruciate ntre produse etc.
Seciunea 3. Puterea compensatorie a cumprtorului
31. Presiunile concureniale pot fi exercitate nu numai de concurenii actuali sau poteniali,
ci i de clieni. O ntreprindere cu o cot de pia mare poate s nu fie capabil s acioneze n
mod independent fa de clienii care au o putere de negociere suficient.
32. Puterea compensatorie a cumprtorilor poate rezulta din dimensiunea clienilor sau din
importana lor comercial pentru ntreprinderea dominant, precum i din capacitatea lor de a
schimba uor furnizorii, de a favoriza o nou intrare pe pia sau de a se integra vertical i de
a amenina n mod credibil cu astfel de aciuni.
33. Dac puterea compensatorie a cumprtorilor este suficient de mare, aceasta poate
descuraja sau mpiedica o ncercare a ntreprinderii de a se comporta de o manier
anticoncurenial prevzut la art. 11 din Legea concurenei. Puterea cumprtorilor poate s
nu fie considerat ca reprezentnd o presiune suficient de eficient dac protejeaz numai un
anumit segment sau un segment limitat dintre clieni de puterea de pia a ntreprinderii
dominante.
Seciunea 4. Poziia dominant colectiv
34. Suplimentar, la stabilirea poziiei dominante colective Consiliul Concurenei va aplica
prevederile din prezenta seciune.
35. Dou sau mai multe ntreprinderi pot ocupa mpreun o poziie dominant (poziie
colectiv) atunci cnd, chiar n lipsa oricrei legturi structurale sau de alt natur ntre ele,
acestea opereaz pe o pia a crei structur este considerat propice producerii unor efecte
coordonate.
36. Pentru a demonstra c dou sau mai multe ntreprinderi dein o poziie dominant
colectiv, este necesar s se analizeze dac ntreprinderile n cauz constituie mpreun o
entitate colectiv fa de clienii, furnizorii i concurenii lor de pe o anumit pia. Acesta ar
fi cazul cnd se ndeplinesc cumulativ urmtoarele condiii:
1) nu exist concurena efectiv pe pia ntre ntreprinderile n cauz;
2) ntreprinderile menionate adopt un comportament uniform i o politic comun pe o
pia relevant.
37. Doar n cazul n care sunt satisfcute condiiile menionate la pct. 36, se va examina

dac entitatea colectiv are poziie dominant pe piaa relevant

38. Existena unui acord, decizie sau practic concertat implementat, care sunt interzise
de Legea concurenei, poate servi ca baz pentru constatarea existenei unei legturi ntre
ntreprinderi astfel nct comportamentul lor pe o anumit pia pe care ei sunt activi s rezulte
n perceperea lor ca o entitate colectiv fa de concurenii, furnizorii i clienii lor. ns
simplul fapt c ntreprinderile sunt legate prin asemenea acord, decizie sau practic concertat
nu constituie, de unul singur, o condiie necesar pentru asemenea constatare.
39. La aprecierea preventiv a probabilitii existenei sau apariiei unei piee care este sau
poate deveni favorabil apariiei poziiei dominante colective n form de coordonare tacit
Consiliul Concurenei trebuie s analizeze cumulativ:
1) dac exist caracteristici ale pieei care s favorizeze o nelegere tacit ntre dou sau
mai multe ntreprinderi;
2) dac o astfel de coordonare este viabil, prin aceea c:
a) nici unul dintre participani nu este capabil sau nu este motivat s abordeze un
comportament divergent, avnd n vedere faptul c ceilali participani sunt capabili i
motivai s aplice msuri de contraatac, i
b) concurenii, potenialii concureni i clienii nu sunt capabili sau motivai s se opun
rezultatului acestei coordonri.
40. Criteriile principale aplicate la determinarea poziiei dominante colective pe pieele
relevante sunt urmtoarele:
1) concentrarea pieei. Chiar dac o pia este nalt concentrat, aceasta nu garanteaz c
va duce la o determinare a poziiei dominante colective sub forma unei nelegeri tacite;
2) transparen. Poziia dominant colectiv poate aprea n situaia n care ntreprinderile
pot obine cu uurin informaii despre preurile i clienii concurenilor;
3) lipsa inovaiilor tehnice, maturitatea tehnologiilor. Cu ct maturitatea tehnologiei este
mai ridicat, cu att competiia prin inovaie tehnologic scade;
4) stagnarea sau creterea moderat a cererii. Cretere rapid a cererii stimuleaz
concurena pe piaa relevant, ntreprinderile avnd posibilitatea de a-i mri cota de pia i
profiturile;
5) elasticitate sczut a cererii. Dac cererea nu se modific n mod considerabil ca
rspuns la schimbrile de pre, exist o motivaie sczut a ntreprinderilor de a reduce
preurile n scopul creterii cotei lor de pia;
6) lipsa puterii de contracarare a clienilor. O putere de contracarare ridicat a clienilor
poate mpiedica apariia poziiei dominante colective pe o pia relevant;
7) maturitatea pieei. Un grad ridicat de maturitate a pieei relevante ngreuneaz intrarea
pe pia i atragerea de noi clieni;
8) omogenitatea produselor. Cu ct omogenitatea produselor este mai mare sau este
perceput de ctre clieni n acest sens, cu att va crete motivaia ntreprinderilor de a adopta
un comportament similar pe pia, n scopul de a evita o concuren a preurilor i o scdere a
profiturilor;
9) structura asemntoare a costurilor. La un pre dat, o structur asemntoare a
costurilor va determina un nivel similar al profiturilor, putnd conduce la nelegeri ntre
ntreprinderi asupra preurilor;
10) cot de pia similar. Adoptarea unui comportament similar pe pia de ctre
ntreprinderi poate fi favorizat de existena unor cote de pia asemntoare;

11) barierele nalte la intrare. Existena poziiei dominante colective pe o pia relevant
este favorizat de barierele ridicate la intrarea pe pia;
12) absena capacitilor n exces. Existena capacitilor n exces poate mpiedica apariia
sau meninerea unor nelegeri ntre ntreprinderi, acetia fiind stimulai s utilizeze
capacitile suplimentare n scopul mririi profiturilor;
13) lipsa concurenilor poteniali. Perspectiva intrrii pe piaa relevant a unor noi
concureni limiteaz posibilitatea apariiei poziiei dominante colective pe acea pia;
14) diferitele tipuri de legturi informale i de alt natur ntre ntreprinderile susceptibile
de a avea poziie dominant colectiv. Dei stabilirea unor legturi informale ntre
ntreprinderi poate avea scopul legitim de a rezolva unele probleme comune ridicate de
activitatea acestora, existena unor asemenea legturi poate indica o aciune concertat pe
pia;
15) existena mecanismelor de contraatac. ntreprinderile vor fi ncurajate s menin
nelegerile de pe pia, inclusiv cele tacite, dac se pot atepta la aplicarea unor msuri de
contraatac din partea concurenilor n cazul nclcrii acestor nelegeri;
16) lipsa concurenei sau gradul redus de concuren la nivelul preurilor. n cazul n care
ntreprinderile anticipeaz o concuren puternic la nivelul preurilor, acetia pot ncerca s
evite concurena efectiv ntre ei prin nelegeri asupra preurilor de pe pia. Existena acestui
tip de nelegeri poate fi indicat de stabilitatea sau de fluctuaia redus a preurilor n timp.
41. Criteriile prevzute la pct. 40 nu sunt nici exhaustive, nici cumulative.
42. Legturile structurale sau de alt natur (formale) constau din: legturi directe i/sau
indirecte dintre acionarii sau fondatorii ntreprinderilor, contracte, obligaii juridice, practici
concertate, contracte de licen etc.
Seciunea 5. Evaluarea poziiei dominante pe
pieele secundare
43. O ntreprindere care are poziie dominant pe o pia relevant specific poate fi
considerat ca avnd poziie dominant pe o pia strns legat cu prima, dac legturile ntre
cele dou piee sunt astfel nct s permit ca puterea de pia deinut pe o pia s fie
exercitat pe cealalt pia. O astfel de ntreprindere se afl, ca rezultat, ntr-o poziie
comparabil cu cea de deinere a unei poziii dominante pe pieele n cauz luate ca un tot
ntreg. Datorit poziiei dominante pe prima pia i prezenei pe piaa secundar asociat,
ntreprinderea dominant i poate astfel exercita puterea de pia de care dispune pe prima
pia pentru a se comporta, independent de clieni, pe ultima pia.
44. n cazul n care ntreprinderea deine poziie dominant pe piaa primar i comite un
abuz pe piaa secundar, nu este necesar s se stabileasc poziia dominant a ntreprinderii
respective pe pia secundar.
III. EVALUAREA ABUZULUI DE POZIIE DOMINANT
45. Consiliul Concurenei va interveni n temeiul art. 11 din Legea concurenei atunci cnd,
pe baza unor probe concludente i convingtoare, este probabil ca pretinsele practici abuzive
s duc la o blocare cu caracter anticoncurenial.
46. Consiliul Concurenei consider, n special, urmtorii factori ca fiind relevani pentru
evaluarea practicilor abuzive:
1) cota ntreprinderii dominante: de regul, cu ct poziia dominat este mai puternic, cu
att este mai mare probabilitatea ca practicile de protejare a acestei poziii s duc la blocarea
cu caracter anticoncurenial;

2) cota concurenilor ntreprinderii dominante: aceasta se refer la importana

concurenilor pentru meninerea unei concurene efective. Un anumit concurent poate juca un
rol concurenial semnificativ chiar dac are o cot de pia redus n comparaie cu ali
concureni, cum ar fi concurentul cel mai apropiat de ntreprinderea dominant, un concurent
deosebit de inovator sau poate avea reputaia de a reduce n mod sistematic preurile.
3) condiiile de pe piaa relevant: acestea includ condiiile de intrare pe pia i de
expansiune;
4) poziia clienilor sau a furnizorilor de factori de producie: acesta include analiza
posibilei selectiviti a practicilor respective. ntreprinderea dominant poate exercita
practicile respective numai asupra anumitor consumatori (clieni) sau furnizori de factori de
producie care pot avea o importan deosebit pentru intrarea pe pia sau pentru expansiune
a concurenilor. n ceea ce privete clienii, poate fi vorba, de exemplu, de acei clieni care
sunt cei mai susceptibili s rspund la ofertele unor furnizori alternativi, care reprezint un
mijloc aparte de distribuie a produsului care ar fi potrivit pentru o ntreprindere care intr pe
pia, care sunt situai ntr-o zon geografic potrivit pentru o ntreprindere care intr pe
pia sau de cei care au posibilitatea de a influena comportamentul altor clieni. n ceea ce
privete furnizorii de factori de producie este cel mai probabil ca cei cu care ntreprinderea
dominant a ncheiat acorduri de furnizare exclusiv s poat rspunde la cererile clienilor
care sunt concureni ai ntreprinderii dominante pe o pia n aval sau s poat realiza produse
la un nivel sau ntr-o locaie care corespunde n mod special ntreprinderilor care intr pe
pia. Oricare alte strategii, la dispoziia clienilor sau furnizorilor de factori de producie, care
ar putea ajuta la contracararea practicilor ntreprinderii dominate, de asemenea, vor fi
analizate;
5) intensitatea pretinselor practici abuzive: de regul, cu ct este mai ridicat procentul
vnzrilor totale de pe piaa respectiv, afectat de aceste practici, cu att ele dureaz mai mult
i cu att sunt exercitate n mod regulat, cu att este mai ridicat efectul probabil de blocare;
6) eventualele probe ale unei blocri efective sau a unei exploatri: dac aceste practici
exist de suficient timp, performana pe pia a ntreprinderii dominante i a concurenilor si
pot furniza probe directe privind blocarea cu caracter anticoncurenial, cum ar fi: cota de pia
a ntreprinderii dominante a putut crete sau s-a putut ncetini o scdere a cotei de pia,
actualii concureni s fi fost marginalizai sau s fi ieit de pe pia, iar concurenii poteniali
s fi ncercat s intre pe pia i s fi euat;
7) probe ale unei strategii de excludere sau de exploatare: acestea includ documente
interne care conin probe ale unei strategii de excludere a concurenilor, precum i un plan de
a exercita anumite practici pentru a exclude un concurent, pentru a mpiedica intrarea sau
pentru a preveni apariia unei piee sau probe ale unor ameninri concrete privind acini de
excludere.
47. Consiliul Concurenei va completa analiza factorilor generali menionai la pct. 46 cu
cea a factorilor specifici descrii n seciunile care abordeaz anumite tipuri de practici
abuzive i a oricror altor factori pe care i consider utili, innd cont de particularitatea pieei
afectate. n cazurile care se refer la piee reglementate, Consiliul Concurenei va lua n
considerare cadrul de reglementare specific la realizarea evalurii.
48. La aplicarea art. 11 din Legea concurenei, Consiliul Concurenei va examina, de
asemenea, argumentele naintate de o ntreprindere dominant, conform crora practicile sale
sunt justificate, fiind necesare din punct de vedere obiectiv sau producnd creteri

semnificative ale eficienei, care compenseaz orice efecte anticoncureniale asupra

consumatorilor, cu condiia c practicile respective sunt indispensabile i proporionale cu
pretinsul scop urmrit de ntreprinderea dominant.
49. ntreprinderea dominant este obligat s prezinte toate probele necesare pentru a
demonstra c practicile sale sunt justificate (fiind necesare din punct de vedere obiectiv sau
producnd creteri semnificative ale eficicienei), ndeplinnd condiiile prevzute la art. 11
alin. (6) i (7) din Legea concurenei.
50. Consiliul Concurenei evalueaz dac practicile n cauz sunt necesare din punct de
vedere obiectiv, pe baza unei puneri n balan a efectelor aparent anticoncureniale i a
creterilor de eficien prezentate i probate, i dac este probabil ca acestea s aduc
prejudicii consumatorilor.
IV. UNELE FORME SPECIFICE DE ABUZ
Seciunea 1. Practicarea unor preuri excesive
51. Practicarea unor preuri excesive este aciunea interzis de art. 11 alin. (2) lit. e) din
Legea concurenei.
52. Pentru a demonstra practicarea unor preuri excesive Consiuliul Concurenei, dup caz,
compar costurile de producere sau de achiziie cu preul presupus a fi excesiv i/sau compar
costurile de producere sau de achiziie cu preul produsului ori al produselor similare pe o
pia competitiv comparabil, inclusiv din alte ri.
53. Pentru a determina dac preul este excesiv, trebuie s fie ntrunite urmtoarele condiii
cumulative:
1) diferena ntre costurile de producere suportate de facto i preul perceput de facto nu
trebuie s fie excesiv; i
2) dac aceast diferen este excesiv, acest pre trebuie s fie inechitabil n sine sau n
comparaie cu produsele concurente.
54. Profitabilitatea nalt, care indic diferena excesiv ntre costurile de producere
suportate i preul perceput, nu este suficient pentru constatarea faptului c preul este
excesiv. Valoarea economic trebuie s fie determinat innd cont de circumstanele specifice
ale cazului i lund n considerare, de asemenea, factorii care nu in de costuri, cum ar fi
cererea pentru produs sau serviciu. n unele cazuri, valoarea economic poate depi costul
furnizrii, n special dac exist beneficii adiionale care nu sunt reflectate n costurile
furnizrii. Pentru a verifica existena celei de a doua condiii, este necesar a ncerca s se
stabileasc dac exist o cauz legitim a profitabilitii nalte, constatate la verificarea
existenei primei condiii. Analiza aspectelor ce in de cerere are drept scop identificarea
proprietilor specifice ale produsului sau serviciului n cauz, care ofer un avantaj
cumprtorului fr a fi de facto incluse n costul de producere i care, prin urmare, pot
constitui o justificare valabil pentru preurile mai nalte, deoarece produsul poate avea
aspecte specifice care nu sunt luate n considerare pe partea de costuri.
55. Dup caz, Consiliul Concurenei poate aplica i alte metodologii.
Seciunea 2. Legarea i gruparea
56. Practica abuziv interzis prin art. 11 alin. (2) lit. d) din Legea concurenei se poate
manifesta prin legare i grupare.
57. Legarea se refer la situaia cnd clienii care cumpr un produs (produsul care leag)
sunt obligai s cumpere i alt produs de la ntreprinderea dominant (produs legat).
58. Legarea poate avea o baz tehnic sau contractual. Legarea tehnic intervine atunci

cnd produsul care leag este proiectat ntr-un asemenea mod, nct funcioneaz n mod
corespunztor numai cu produsul legat (i nu cu produsele alternative oferite de concureni).
Legarea contractual intervine atunci cnd clientul care cumpr produsul care leag se
angajeaz s cumpere i produsul legat (i nu produsele alternative oferite de concureni).
59. Gruparea se refer la modul n care produsele sunt oferite i la preul care este practicat
de ntreprinderea dominant.
60. Gruparea poate fi:
1) simpl, n cazul n care produsele sunt vndute numai mpreun n proporii fixe;
2) mixt (reducere multiprodus), n cazul n care produsele sunt puse la dispoziie i
separat, dar suma preurilor atunci cnd sunt vndute separat este mai mare dect preul grupat.
61. Legarea i gruparea nu sunt ilegale n sine, fiind practici obinuite care vizeaz
furnizarea de produse sau oferte mai bune pentru clieni, n moduri mai eficiente din punctul
de vedere al costurilor. Cu toate acestea, o ntreprindere care ocup o poziie dominant pe
piaa unui produs (sau a mai multe produse) inclus ntr-o operaiune de legare sau grupare
(denumit pia care leag) poate aduce prejudicii consumatorilor prin operaiunile de legare
sau grupare care blocheaz piaa altor produse care particip la legare sau la grupare
(denumit pia legat) i, indirect, piaa care leag. Legarea sau gruparea constituie nclcare
prevzut de art. 11 alin. (2) lit. d) atunci cnd sunt ntrunite cumulativ urmtoarele condiii:
1) ntreprinderea ocup o poziie dominant pe piaa care leag, dar nu neaprat pe piaa
legat. n cazurile de grupare, ntreprinderea trebuie s ocupe o poziie dominant pe una din
pieele grupate. n cazul special al legrii pe pieele de servicii postvnzare, condiia este ca
ntreprinderea s ocupe o poziie dominant pe piaa care leag i/sau pe piaa legat de
servicii postvnzare;
2) produsele care leag i produsele legate sunt distincte; i
3) exist probabilitate ca practicile de legare pot s duc la o blocare cu caracter
anticoncurenial.
62. Dou produse sunt distincte dac, n absena operaiunilor de legare sau grupare, un
numr semnificativ de clieni ar cumpra sau ar fi cumprat produsul care leag fr s
cumpere i produsul legat de la acelai furnizor, permind astfel producia independent att
pentru produsul care leag, ct i pentru cel legat. Drept prob direct, care arat c dou
produse snt distincte, poate servi situaia n care consumatorii, cnd au de ales, cumpr
produsele care leag i produsele legate separat, de la diferii furnizori. Drept probe indirecte
pot fi: prezena pe pia a unor ntreprinderi specializate n fabricarea sau vnzarea de produse
legate fr produsul care leag sau a fiecruia dintre produsele grupate de ntreprinderea
dominant, sau probe care arat c ntreprinderile cu putere sczut pe pia, n special pe
pieele concureniale, au tendina de a nu lega sau grupa asemenea produse.
63. Legarea sau gruparea pot duce la efecte anticoncureniale pe piaa legat, pe piaa care
leag sau pe ambele n acelai timp. Cu toate acestea, chiar i atunci cnd scopul operaiunilor
de legare sau grupare este de a proteja poziia ntreprinderii dominante pe piaa care leag,
acest lucru se realizeaz indirect prin blocarea pieei legate.
64. Se estimeaz c riscul unei blocri cu caracter concurenial este mai ridicat atunci cnd
ntreprinderea dominant i permanentizeaz strategia de legare sau de blocare, de exemplu
prin legarea tehnic, a crei abandonare cost mult. De asemenea, legarea tehnic reduce
oportunitile de revnzare a diferitelor componente.
65. n cazul gruprii, ntreprinderea poate ocupa o poziie dominant pentru mai multe

dintre produsele grupate. Cu ct numrul unor asemenea produse grupate este mai ridicat, cu
att este mai puternic blocarea probabil cu caracter anticoncurenial. Acest lucru este
adevrat mai ales dac gruparea este greu de reprodus pentru un concurent, care lucreaz fie
singur, fie n colaborare cu alii.
66. O reducere multiprodus poate avea un caracter anticoncurenial pe piaa legat sau pe
piaa care leag dac este att de important nct concurenii la fel de eficieni care ofer
numai unele componente nu pot intra n concuren cu grupul de produse pentru care este
acordat reducerea.
67. Dac preul marginal pe care clienii l pltesc pentru fiecare produs grupat al
ntreprinderii dominante rmne superior costului mediu variabil suportat de ntreprinderea
dominant pentru a include acest produs n grupul de produse, n mod normal, Consiliul
Concurenei nu va interveni deoarece un concurent la fel de eficient, care are un singur produs
poate, n principiu, intra n concuren n mod profitabil cu grupul de produse. Cu toate
acestea, unele msuri se pot dovedi justificate dac preul marginal este inferior costului
mediu variabil pentru c, ntr-un asemenea caz, un concurent la fel de eficient poate fi
mpiedicat s se extind sau s intre pe pia. n principiu, criteriul de evaluare a costului
mediu variabil este relevant n acest caz, atta timp ct concurenii nu au capacitatea de a vinde
i ei grupuri de produse.
68. Dac probele sugereaz c i concurenii ntreprinderii dominante vnd grupuri identice
de produse sau ar putea s o fac rapid fr s fie descurajai de eventuale costuri
suplimentare, Consiliul Concurenei va considera, n general, aceasta ca fiind o concuren
ntre grupuri de produse, caz n care ntrebarea relevant este dac preul grupului de produse,
n ansamblu, nu este unul de eliminare a concurenei.
Seciunea 3. Refuzul de a aproviziona
69. Refuzul de a aproviziona este o aciune interzis de prevederile art. 11 alin. (2) lit. f) i
g) din Legea concurenei.
70. Noiunea de refuz de a aproviziona acoper o serie larg de practici, precum refuzul de
a furniza produse unor clieni noi sau actuali; refuzul de a acorda licen pentru drepturi de
proprietate intelectual (n circumstane excepionale), inclusiv atunci cnd acestea snt
necesare pentru a furniza informaii de interfa; refuzul de a acorda accesul la o instalaie sau
la o reea esenial.
71. ntru asigurarea dreptului la libertatea contractual a ntreprinderii dominante nu orice
refuz de aprovizionare este o nclcare a legislaiei concureniale.
72. Refuzul de a aproviziona se consider drept nclcare n cazul n care ntreprinderea
dominant intr n concuren pe piaa din aval cu acea ntreprindere pe care refuz s o
aprovizioneze. n cazul de fa, termenul pia din aval este utilizat pentru a denumi piaa
pentru care factorii de producie refuzai sunt necesari pentru a fabrica un produs sau a furniza
un serviciu.
73. Nu este necesar ca produsul refuzat s fi fost deja comercializat: este suficient s existe
o cerere din partea unor cumprtori poteniali i s fie identificat o pia potenial pentru
factorii de producie respectivi. De asemenea, nu este necesar s existe un refuz efectiv din
partea unei ntreprinderi dominante; un refuz implicit este suficient. De exemplu, refuzul
implicit ar putea lua forma unei ntrzieri excesive sau a unui alt tip de perturbare n
furnizarea produsului sau ar putea include impunerea unor condiii nerezonabile n schimbul
furnizrii produsului.

74. Constituie nclcare a art. 11 alin. (2) lit. f) i g) din Legea concurenei practicarea de
ctre ntreprinderea dominant a unui pre pentru produsul de pe piaa din amonte care, n
comparaie cu preul pe care l practic pe piaa din aval, nu permite nici chiar unui concurent
la fel de eficient s presteze o activitate comercial n mod profitabil pe piaa din aval, pe
termen lung (aa-numita micorare a marjei sau efect de foarfec), inclusiv situaia n
care o ntreprindere integrat care vinde un sistem de produse complementare refuz s
vnd separat unul dintre produsele complementare unui concurent care produce cellalt
produs complementar. n cazurile de micorare a marjei, criteriul pe care se bazeaz n
general Consiliul Concurenei pentru a determina costurile unui concurent la fel de eficient
este cel al costului mediu variabil a subdiviziunii din aval al ntreprinderii dominante
integrate. Cu toate acestea, n anumite cazuri, ar putea fi utilizat ca criteriu de referin costul
mediu variabil al unui concurent neintegrat din aval, de exemplu atunci cnd nu este posibil
alocarea clar a costurilor ntreprinderii dominante pentru operaiunile din aval i din amonte.
75. Refuzul de a aproviziona se consider drept nclcare dac snt ndeplinite cumulativ
urmtoarele condiii:
1) refuzul se refer la un produs care este necesar n mod obiectiv pentru a putea intra n
concuren n mod eficace pe o pia din aval. Aceast condiie se consider ndeplinit dac
produsul refuzat (factorul de producie) este indispensabil, adic nu exist nici un substituent
actual sau potenial pe care s-ar putea baza concurenii de pe piaa din aval pentru a concura;
2) este probabil ca refuzul s duc la eliminarea concurenei efective pe piaa din aval; i
3) este probabil ca refuzul s aduc prejudicii consumatorilor.
76. n examinarea msurii n care un refuz de a aproviziona merit s fie tratat n mod
prioritar, Consiliul Concurenei va analiza dac furnizarea factorilor de producie refuzai este
necesar n mod obiectiv pentru ca ntreprinderile s poat intra n concuren n mod eficace
pe pia. Aceasta nu nseamn c fr factorii de producie refuzai nici un concurent nu ar
putea niciodat intra sau rmne pe pia din aval. De fapt, un factor de producie este
indispensabil atunci cnd nu exist nici un nlocuitor actual sau potenial pe care s-ar putea
baza concurenii de pe piaa din aval pentru a contracara cel puin pe termen lung
consecinele negative ale refuzului. n aceast privin, n mod normal, Consiliul Concurenei
va face o evaluare a msurii n care concurenii ar putea s reproduc n mod eficace factorii
de producie produi de ntreprinderea dominant ntr-un orizont de timp previzibil. Noiunea
de reproducere presupune crearea unei surse alternative de aprovizionare eficient care le
poate permite concurenilor s exercite o presiune concurenial asupra ntreprinderii
dominante pe piaa din aval. n general, este probabil ca un factor de producie s fie
imposibil de reprodus atunci cnd implic un monopol natural datorat unor economii de scar
sau de anvergur, atunci cnd exist puternice efecte de reea sau atunci cnd se refer la o aa
numit informaie din surs unic. Cu toate acestea, n toate cazurile ar trebui s se in
seama de caracterul dinamic al sectorului i, n special, de posibilitatea reducerii rapide a
puterii de pia.
77. Condiiile stabilite la pct. 75 se aplic att cazurilor de ntrerupere a aprovizionrilor
anterioare, ct i refuzurilor de a furniza un bun sau un serviciu pe care ntreprinderea
dominant nu l-a furnizat anterior (refuzuri de a aproviziona de novo).
78. Dac sunt ndeplinite condiiile stabilite la pct. 76 i 77, Consiliul Concurenei
consider c refuzul unei ntreprinderi dominante de a aproviziona este, n general,
rspunztor pentru eliminarea, imediat sau n timp, a concurenei efective pe piaa din aval.

Probabilitatea eliminrii concurenei efective este, n general, cu att mai mare cu ct este mai
ridicat cota de pia a ntreprinderii dominante pe piaa din aval.
79. Cu ct este mai redus presiunea suportat de ntreprinderea dominant privind
capacitatea de producie, fa de concurenii de pe piaa din aval, cu att este mai mare gradul
de substituibilitate dintre producia ntreprinderii dominante i cea a concurenilor si de pe
piaa din aval. Cu ct este mai mare numrul de concureni de pe piaa din aval care sunt
afectai, cu att este mai probabil ca cererea care ar fi putut fi satisfcut de concurenii
exclui s fie deturnat de la acetia n avantajul ntreprinderii dominante.
80. n examinarea impactului probabil al unui refuz de a aproviziona asupra bunstrii
consumatorilor, Consiliul Concurenei va examina dac, pentru consumatori, consecinele
negative probabile ale refuzului de a aproviziona pe piaa relevant compenseaz n timp
consecinele negative ale impunerii unei obligaii de a aproviziona. Dac rspunsul este
pozitiv, n mod normal, Consiliul Concurenei va instrumenta acest caz.
81. Prejudicierea consumatorilor poate aprea, de exemplu, atunci cnd concurenii pe care
ntreprinderea dominant i exclude sunt, ca urmare a refuzului, mpiedicai s aduc pe pia
produse inovatoare i/sau atunci cnd este probabil s fie frnat continuarea unui activiti de
inovare. Aceasta poate fi situaia dac ntreprinderea care solicit aprovizionarea nu
intenioneaz s se limiteze n principal la reproducerea produselor deja oferite de
ntreprinderea dominant pe piaa din aval, ci intenioneaz s produc produse noi sau
mbuntite pentru care exist o potenial cerere din partea consumatorilor sau care este
probabil s contribuie la dezvoltarea tehnic.
82. De asemenea, un refuz de a aproviziona poate aduce prejudicii consumatorilor atunci
cnd preul de pe piaa din amonte este reglementat, preul pe piaa din aval nu este
reglementat i ntreprinderea dominant, prin excluderea concurenilor de pe piaa din aval ca
urmare a unui refuz de a aproviziona, poate obine un profit mai mare pe piaa nereglementat
din aval dect dac nu ar fi acionat n acest fel.
Seciunea 4. Practicarea unor preuri de ruinare
n scopul nlturrii concurenilor
83. Practicarea unor preuri de ruinare n scopul nlturrii concurenilor este o aciune
interzis de art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea concurenei.
84. Consiliul Concurenei va interveni n cazul cnd practicile de excludere bazate pe pre
au mpiedicat deja sau pot mpiedica concurena din partea concurenilor care sunt
considerai a fi la fel de eficieni ca i ntreprinderea dominant i, n anumite circumstane,
din partea concurenilor ipotetici, la fel de eficieni ca i ntreprinderea dominant.
85. n anumite circumstane, un concurent mai puin eficient poate exercita, de asemenea, o
presiune care ar trebui luat n considerare atunci cnd se analizeaz dac anumite practici de
excludere bazate pe pre duc la o blocare cu caracter anticoncurenial. Se va examina aceast
presiune n mod dinamic, avnd n vedere c, n absena unor practici abuzive, un asemenea
concurent poate beneficia de avantaje legate de cerere, precum efectele de reea, care vor
tinde sa-i sporeasc eficiena.
86. Pentru a determina dac ar fi probabil ca i un concurent ipotetic, la fel de eficient ca i
ntreprinderea dominant, s fie exclus ca urmare a practicilor respective, Consiliul
Concurenei va examina datele economice referitoare la cost i la preurile de vnzare i, n
special, dac ntreprinderea dominant practic preuri sub nivelul costurilor medii variabile.
87. Consiliul Concurenei va utiliza informaii cu privire la costurile ntreprinderii

dominante, iar dac nu sunt disponibile aceste informaii, se va utiliza date privind costurile
concurenilor sau alte date fiabile comparabile.
88. Dac datele sugereaz n mod clar c un concurent la fel de eficient poate concura n
mod eficace cu practicile n materie de preuri ale ntreprinderii dominante, Consiliul
Concurenei va conchide, n principiu, c nu este probabil ca practicile n materie de preuri
ale ntreprinderii dominante s aib un impact negativ asupra concurenei efective i, astfel,
asupra consumatorilor, fiind prin urmare puin probabil s intervin. Dac, dimpotriv, datele
sugereaz c preul practicat de ntreprinderea dominant risc s duc la excluderea unor
concureni la fel de eficieni, atunci Consiliul Concurenei va include acest element n
evaluarea general a blocrii cu caracter anticoncurenial, efectuat n conformitate cu
Capitolul III, innd seama de alte probe cantitative i/sau calitative.
89. Consiliul Concurenei va interveni, n general, atunci cnd exist probe care arat c o
ntreprindere dominant aplic practici de eliminare a concurenei, suportnd, n mod
deliberat, pierderi (practici denumite n continuare sacrificiu), astfel nct s exclud sau s
poat s exclud unul sau mai muli dintre concurenii si actuali sau poteniali n vederea
consolidrii sau meninerii puterii sale de pia i cauznd astfel prejudicii pentru consumatori.
90. Consiliul Concurenei poate s urmreasc i practici de eliminare a concurenei
aplicate de unele ntreprinderi dominante pe piee secundare pe care nu ocup nc o poziie
dominant. n special, este mai probabil identificarea de ctre Consiliul Concurenei a unui
asemenea abuz n sectoare n care activitile sunt protejate printr-un monopol legal. n timp
ce ntreprinderea dominant nu are nevoie s aplice practici de eliminare a concurenei pentru
a-i proteja poziia dominant pe piaa protejat prin monopolul legal, aceasta poate utiliza
profiturile ctigate pe piaa de monopol pentru a realiza o subvenionare ncruciat a
activitilor sale pe o alt pia, ameninnd, astfel, s elimine concurena efectiv de pe
cealalt pia.
91. Unele practici vor fi considerate de Consiliul Concurenei ca reprezentnd un sacrificiu
dac, prin practicarea unui pre inferior pentru toat sau pentru o parte din producia sa n
decursul perioadei de timp relevante sau prin extinderea produciei sale n decursul perioadei
de timp relevante, ntreprinderea dominant a suferit sau sufer pierderi care ar fi putut fi
evitate. Consiliul Concurenei va considera costul mediu variabil ca fiind punctul de plecare
pentru evaluarea msurii n care o ntreprindere dominant sufer sau a suferit pierderi
evitabile. Dac o ntreprindere dominant practic un pre inferior costului mediu variabil
pentru toat sau pentru o parte din producia sa, nu recupereaz costurile variabile: ea sufer o
pierdere care ar fi putut fi evitat. Astfel, practicarea unor preuri inferioare costurilor medii
variabile va fi considerat de Consiliul Concurenei, n majoritatea cazurilor, ca fiind o
indicaie clar a unui sacrificiu.
92. ntreprinderile nu vor fi penalizate pentru nite pierderi ex post, n cazul n care decizia
ex ante de aplicare a practicilor respective a fost luat cu bun-credin, i anume, dac pot
furniza probe concludente conform crora au putut estima n mod rezonabil c activitatea va
fi profitabil.
93. n unele cazuri Consiliul Concurenei se va putea baza pe probe constnd din
documente provenind de la ntreprinderea dominant care indic n mod clar o strategie de
eliminare a concurenei, precum un plan de sacrificare pentru a exclude un concurent, a
mpiedica intrarea pe pia sau a preveni apariia unei piee, sau probe ale unor ameninri
concrete cu aciuni de eliminare a concurenei.

94. Dac sunt disponibile suficiente date fiabile, Consiliul Concurenei va aplica analiza
concurentului la fel de eficient, descris la pct. 86 - 88, pentru a determina dac practicile
respective pot aduce prejudicii consumatorilor. n mod normal, numai practicarea unor preuri
inferioare costurilor medii variabile poate exclude de pe pia concureni la fel de eficieni.
95. Nu este necesar s se arate ieirea de pe pia a concurenilor pentru a demonstra c a
avut loc o blocare cu caracter anticoncurenial. Nu se poate exclude posibilitatea c
ntreprinderea dominant poate prefera s mpiedice concurentul s intre n concuren n mod
viguros i s-l fac s urmeze preurile practicate de ea, mai degrab dect s-l elimine
complet de pe pia. Asemenea metode de disciplinare evit riscul inerent eliminrii
concurenilor i, n special, riscul ca activele concurentului s fie vndute la un pre sczut i
s rmn pe pia, dnd natere unui nou concurent care intr pe pia i are costuri sczute.
96. Poate fi mai uor pentru ntreprinderea dominant s aplice practici de eliminare a
concurenei dac vizeaz, n mod selectiv, anumii clieni cu preuri sczute, ceea ce i-ar
permite s limiteze pierderile suferite.
97. Este mai puin probabil ca ntreprinderea dominant s aplice practici de eliminare a
concurenei dac acestea se refer la preuri aplicate n mod general n decursul unei perioade
lungi de timp.
Seciunea 5. Acorduri de exclusivitate
98. Acordul de exclusivitate este o aciune interzis de prevederile art. 11 alin. (2) lit. a) din
Legea concurenei.
99. O ntreprindere dominant poate ncerca s i exclud concurenii, mpiedicndu-i s
vnd consumatorilor, prin utilizarea unor obligaii de cumprare cu caracter exclusiv sau a
unor reduceri, practici denumite acorduri de exclusivitate
100. Noiunea de acorduri de exclusivitate include i obligaii de furnizare cu caracter
exclusiv sau stimulente care au acelai efect, prin care ntreprinderea dominant ncearc s-i
exclud concurenii, mpiedicndu-i s se aprovizioneze de la furnizori. Se consider c
obligaia de furnizare cu caracter exclusiv poate duce la o blocare cu caracter anticoncurenial
dac aceast obligaie leag majoritatea furnizorilor eficieni de factori de producie i dac
ntreprinderile cliente, care sunt concureni ai ntreprinderii dominante, nu snt capabile s
gseasc surse eficiente alternative de aprovizionare cu factori de producie.
101. Obligaia de aprovizionare exclusiv se refer la situaia cnd un client de pe o
anumit pia trebuie s se aprovizioneze exclusiv sau, n mare msur, numai de la
ntreprinderea dominant. Alte obligaii, precum obligaiile de stocare, care par s nu
reprezinte obligaii de aprovizionare exclusiv pot s duc, n realitate, la aceleai efect.
102. De regul Consiliul Concurenei intervine n cazul n care exist muli consumatori,
iar obligaiile de aprovizionare exclusiv ale ntreprinderii dominante, luate mpreun, ar avea
ca efect mpiedicarea intrrii pe pia sau a expansiunii unor ntreprinderi concurente.
103. Posibilitatea ca unele obligaii de aprovizionare exclusiv s duc la o blocare cu
caracter anticoncurenial apare n special atunci cnd, n absena acestor obligaii, o presiune
concurenial important este exercitat de concureni care fie nu sunt nc prezeni pe pia la
data la care sunt ncheiate acordurile, fie nu au capacitatea de a intra n concuren pentru
aprovizionarea total a clienilor. Este posibil ca concurenii s nu poat intra n concuren
pentru ntreaga cerere a unui anumit client deoarece ntreprinderea dominant este un partener
comercial de neevitat cel puin pentru o parte din cererea de pe pia, de exemplu deoarece
marca sa reprezint un produs obligatoriu preferat de muli consumatori finali sau deoarece

capacitatea limitat a celorlali furnizori face ca o parte din cerere s poat fi furnizat numai
de furnizorul dominant. Dac ntreprinderile concurente pot concura n mod egal pentru
ntreaga cerere a fiecrui client, n general, este puin probabil ca obligaiile de aprovizionare
exclusiv s mpiedice concurena efectiv, cu excepia cazului n care trecerea clienilor de la
un furnizor la altul este ngreunat din cauza duratei obligaiei de aprovizionare exclusiv. n
general, cu ct durata unei obligaii este mai lung, cu att este mai mare probabilitatea
apariiei unui efect de blocare. Cu toate acestea, dac ntreprinderea dominant este un
partener comercial de neevitat pentru majoritatea sau pentru toi clienii, chiar i o obligaie de
aprovizionare exclusiv de scurt durat poate duce la o blocare cu caracter anticoncurenial.
104. Reducerile condiionate sunt reduceri acordate clienilor ca recompens pentru anumit
tip de comportament de cumprare.
105. De regul pentru o reducere condiionat, clientul primete o reducere dac achiziiile
sale din timpul unei perioade de referin depesc un anumit prag, reducerea fiind acordat
fie pentru toate achiziiile (reduceri retroactive), fie numai pentru cele efectuate n plus n
afar de cele necesare pentru a se atinge pragul (reduceri progresive).
106. Reducerile condiionate nu reprezint o practic neobinuit. ntreprinderile pot oferi
astfel de reduceri pentru a atrage o cerere mai mare, ele putnd stimula astfel cererea i fiind
benefice pentru consumatori. Cu toate acestea, astfel de reduceri atunci cnd sunt acordate de
o ntreprindere dominant, pot avea i efecte de blocare efectiv sau potenial similare cu
cele cauzate de obligaiile de cumprare exclusiv. Reducerile condiionate pot avea
asemenea efecte fr s implice neaprat un sacrificiu din partea ntreprinderii dominante. Din
acest punct de vedere, evaluarea reducerilor condiionate difer de cea a eliminrii
concurenei, care implic ntotdeauna un sacrificiu.
107. Ca i n cazul obligaiilor de aprovizionare exclusiv, probabilitatea unei blocri cu
caracter anticoncurenial este mai ridicat atunci cnd ntreprinderile concurente nu pot intra
n concuren pentru ntreaga cerere a fiecrui client. O reducere condiionat acordat de o
ntreprindere dominant i poate permite acesteia s foloseasc poriunea nediscutabil din
cererea fiecrui client (i anume cantitatea care ar fi n orice caz cumprat de ctre client de
la ntreprinderea dominant) ca prghie pentru a scdea preul care trebuie pltit pentru
poriunea discutabil din cerere (i anume cantitatea pentru care clientul poate s prefere i
poate gsi nlocuitori).
108. n general, reducerile retroactive pot bloca piaa n mod semnificativ, ntruct fac mai
puin interesant pentru clieni trecerea la un alt furnizor alternativ pentru mici cantiti de
cerere, n cazul n care acesta ar duce la pierderea reducerilor retroactive. Potenialul efect de
blocare al reducerilor retroactive este, n principiu, cel mai puternic pentru ultima unitate de
produs cumprat nainte de depirea pragului. Cu toate acestea, ceea ce este relevant pentru
o evaluare a efectului de fidelizare al unei reduceri este nu numai efectul asupra concurenei
pentru a furniza ultima unitate, ci efectul de blocare a sistemului de reduceri asupra
concurenilor (actuali sau poteniali) ai furnizorului dominant.
109. Cu ct reducerea ca procentaj din preul total este mai ridicat i cu ct pragul este mai
ridicat, cu att este mai important motivaia sub nivelul pragului i, prin urmare, cu att este
mai puternic blocarea pentru concurenii actuali sau poteniali.
110. Pentru a constata, n msura n care datele sunt disponibile i fiabile, dac sistemul de
reduceri poate s mpiedice expansiunea sau intrarea pe pia chiar i a unor concureni la fel
de eficieni, prin ngreunarea furnizrii de ctre acetia a unei pri din cererea clienilor,

Consiliul Concurenei va estima ce pre ar trebui s ofere un concurent pentru a compensa un

client pentru pierderea reducerii condiionate, n cazul n care acesta din urm i-ar transfera o
parte din cerere (fraciunea relevant) de la ntreprinderea dominant. Preul efectiv pe care
concurentul va trebui s-l egaleze este preul normal (afiat) minus reducerea pe care o pierde
clientul prin schimbarea furnizorului, calculat pentru fraciunea respectiv din vnzri i
pentru perioada de timp respectiv.
111. Fraciunea relevant pentru care trebuie calculat preul efectiv ntr-un anumit caz
depinde de elementele specifice ale fiecrui caz i de caracterul progresiv sau retroactiv al
reducerii. n cazul reducerilor progresive, fraciunea relevant este constituit, n mod normal,
din achiziiile suplimentare care sunt analizate. n cazul reducerilor retroactive, n general, va
fi relevant s se evalueze n contextul pieei specifice, pentru cte dintre nevoile sale de
cumprare un client poate trece n mod realist la un concurent (partea discutabil). Dac
este probabil pentru clieni s doreasc i s poat transfera cantiti mari de cerere la un
(potenial) concurent relativ rapid, este probabil ca fraciunea relevant s fie relativ mare.
Dac, pe de alt parte, este probabil pentru clieni s doreasc sau s poat transfera progresiv
numai cantiti reduse, atunci fraciunea relevant va fi relativ redus. Pentru concurenii
existeni, capacitatea de a-i dezvolta vnzrile ctre clieni i fluctuaiile nregistrate n aceste
vnzri de-a lungul timpului pot furniza, de asemenea, o indicaie privind fraciunea relevant.
Pentru concurenii poteniali, atunci cnd este posibil, poate fi ntreprins o evaluare a msurii
realiste n care un concurent nou poate intra pe pia. Este posibil s se considere datele
istorice privind evoluia ntreprinderilor nou intrate pe aceleai piee sau pe unele similare ca
reprezentnd o indicaie a unei cote de pia realiste pentru o ntreprindere nou-intrat.
Fraciunea relevant va fi estimat pe baza unor date care pot avea diverse grade de precizie.
Consiliul Concurenei va ine seama de aceste elemente cnd va trage concluzii privind
capacitatea ntreprinderii dominante de a exclude concureni la fel de eficieni. De asemenea,
poate fi util s se calculeze ce cot, n medie, din nevoile unui client ar trebui s capteze, cel
puin, o ntreprindere care intr pe pia pentru ca preul efectiv s fie cel puin la fel de ridicat
ca costul mediu variabil al ntreprinderii dominante. n anumite cazuri,mrimea acestei cote,
comparat cu cotele de pia efective ale concurenilor i cu cotele lor n cadrul nevoilor
clienilor, poate indica dac schema de reduceri poate s aib un efect de blocare cu caracter
anticoncurenial.
112. Cu ct este mai sczut preul efectiv estimat asupra fraciunii relevante n comparaie
cu preul mediu al furnizorului dominant, cu att este mai ridicat efectul de fidelizare. Cu toate
acestea, atta timp ct preul efectiv rmne constant superior costului mediu variabil al
ntreprinderii dominante, n mod normal, aceasta i-ar permite unui concurent la fel de eficient
s intre n concuren n mod profitabil, indiferent de reducere. n aceste condiii, n mod
normal, reducerea nu poate duce la o blocare cu caracter anticoncurenial. Atunci cnd preul
efectiv este inferior costului mediu variabil, n general, schema de reduceri poate duce la
excluderea chiar i a unor concureni eficieni.
113. De regul, este important s se analizeze dac sistemul de reduceri este aplicat pe baza
unui prag individualizat sau standardizat.
114. Un prag individualizat - bazat pe un procent din nevoile totale ale clientului sau pe o
cantitate-int individualizat, i permite ntreprinderii dominante s stabileasc pragul la un
nivel care s ngreuneze schimbarea furnizorilor de ctre clieni, crend astfel un efect de
fidelizare maxim.

115. Un prag standardizat - caz n care pragul este acelai pentru toi clienii sau pentru un
grup de clieni, poate fi prea ridicat pentru clienii mai mici i/sau prea sczut pentru clienii
mai mari pentru a avea un efect de fidelizare. Dac pragul standardizat se apropie de nevoile
unui numr ridicat de clieni, este probabil s se considere c un asemenea sistem de reduceri
poate duce la o blocare cu caracter anticoncurenial.