Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pacani - d.

19 octombrie 1961,
Bucureti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician
i om politic romn. Este considerat unul dintre cei mai importani
prozatori romni din prima jumtate a secolului XX. Opera sa se poate
grupa n cteva faze care corespund unor direcii sau curente literare
dominante ntr-o anumit epoc: o prim etap smntorist, cea de
nceput, a primelor ncercri, nuvele i povestiri, o a doua miticosimbolic, din perioada interbelic (reflectat n romane precum Creanga
de aur sau Divanul persian, precum i o ultim faz care corespunde
realismului socialist, n acord cu perioada socialist-comunist la care
Sadoveanu va adera ideologic.
Prinii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din
Oltenia i Profira Ursache, fat de rzei. Urmeaz gimnaziul "Alecu
Alecsandru Donici" la Flticeni. n timp ce studia la gimnaziu, n 1897,
intenioneaz s alctuiasc, mpreun cu un coleg, o monografie asupra
lui tefan cel Mare, renunnd, ns, din lips de izvoare istorice. Urmeaz
apoi cursurile Liceului Naional din Iai, iar la Bucureti studiaz dreptul.
Debuteaz n revista bucuretean Dracu n 1897. n 1898 ncepe s
colaboreze la foaia Viaa nou alturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor
Arghezi .a., semnnd cu numele su, dar i cu pseudonimul M.S. Cobuz.
Se stabilete la Bucureti, n 1904, se cstorete, i va avea unsprezece
copii. n acelai an are loc debutul editorial cu patru volume deodat Povestiri, Dureri nbuite, Crma lui Mo Precu, oimii - n care
Sadoveanu manifest predilecie deosebit pentru istorie. Nicolae Iorga va
numi anul 1904 anul Sadoveanu.
n 1910 este numit n funcia de director al Teatrului Naional din Iai. n
acest an public volumele Povestiri de sear (la Editura Minerva),
Genoveva de Brabant, broura Cum putem scpa de nevoi i cum putem
dobndi pmnt .a. Colaboreaz la revista Smntorul, dar se va simi
mai apropiat spiritual de revista care aprea la Iai, Viaa Romneasc.
n anul 1919 editeaz, mpreun cu Tudor Arghezi, la Iai, revista
nsemnri literare. n decembrie, revista i anun ncetarea apariiei:
Viaa romneasc i pornete iar munca pentru cultur i folos. Noi, cei
de la nsemnri literare, reintrm n curentul ei cu modestele noastre
mijloace. n editura revistei ieene public volumul de nuvele Umbre i
broura n amintirea lui Creang, iar la Editura Luceafrul, volumul
Priveghiuri. Devine membru al Academiei Romne n 1921.n anul 1926
reprezint Societatea Scriitorilor Romni, mpreun cu Liviu Rebreanu, la
Congresul de la Berlin.
n 1928 public povestirea Hanul Ancuei, aparinnd perioadei de
maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o mbinaie ideal a
genului epic i liric.n anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Toprceanu,
Mihai Codreanu i Grigore T. Popa scot, ncepnd cu luna ianuarie, revista
lunar nsemnri ieene. La moartea lui Garabet Ibrileanu, Mihail
Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la

revista Viaa romneasc.

Dup anul 1947, scrisul su vireaz spre ideologia noului regim comunist,
publicnd opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre
fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine
de la Rsrit. Ca recompens pentru aceast orientare, devine preedinte
al Prezidiului Marii Adunri Naionale, funcia politic maxim ocupat de
un scriitor romn n timpul regimului comunist i se bucur de toate
privilegiile ce decurgeau din aceasta.
n anul 1948 public romanul Puna Mic, iar un an mai trziu n 1949,
Mihail Sadoveanu este ales preedinte al Uniunii scriitorilor. Civa ani mai
trziu, n 1952 public romanul istoric Nicoar Potcoav, capodoper a
genului. n 1954 public volumul Aventur n lunca Dunrii.
n anul 1955, scriitorului i se confer titlul de Erou al Muncii Socialiste.
Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace n 1961.
Mihail Sadoveanu se stinge din via la data de 19 octombrie 1961, fiind
nmormntat alturi de Eminescu i Caragiale.
Sadoveanu cultiv valorile inteligenei, drept nu ale unei inteligente
dialectice, ci ale uneia aezate []. Personajul lui cel mai caracteristic e
dominat de nelepciunea adnc i puin sceptic a omului care confrunt
orice situaie de via cu o enorm experien personal, istoric,
ancestral.
*****************
Generozitatea este acea atitudine morala care aduce mari satisfactii
sufletesti. A darui reprezinta dovada nobletei sufletesti a unui om. Este
absurd sa ceri un copil mic sa isi imparta jucariile sau mancarea cu altii,
insa este important sa comunici cu el sa ii explici si sa ii insufli ideea ca
nu trebuie sa dea tot. Lectiile despre generozitate se invata in primul rand
practic si prin puterea exemplului si ajuta copiii sa empatizeze cu
suferintele celor nevoiasi, si sa inteleaga valoarea banilor.