Lectia 1

SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

Capitolul I

ASPECTE GENERALE PRIVIND SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

Sectiunea I

NOTIUNEA, CATEGORIILE SI CARACTERELE SANCTIUNILOR

DE DREPT PENAL

Dreptul penal realizeaza apararea ordinii sociale si de drept nu numai prin indicarea
conduitei general convenabile, ci si prin interzicerea sub sanctiuni specifice a
actelor de conduita
individuala, antisociala a membrilor societatii.
Aceste sanctiuni, denumite de drept penal, sunt acele masuri de constrngere
specifice care
sunt atrase de savrsirea faptelor interzise de legea penala si care au rolul de a
restabili ordinea de
drept ncalcata si de a asigura scopurile apararii ordinii sociale si de drept
reglementate de
normele juridice penale. Ele constau n privatiuni, ngradiri, suferinte la care este
obligat cel care
nesocoteste sau ncalca legea penala.
Sanctiunile de drept penal trebuie astfel alese si aplicate astfel nct sa fie apte sa
realizeze
functiile lor sociale: functia preventiva si functia educativa.
Pentru realizarea acestor functii prevederea acestor sanctiuni este absolut necesara
att n
cazul raporturilor juridice penale de conformare, ct si n cazul celor de conflict. n
cazul
raporturilor juridice de conformare, prevederea acestor sanctiuni penale are rolul de
a exprima
gravitatea abstracta a faptei interzise si intensitatea avertismentului, somatiei pe
care legea le
adreseaza celor predispusi, asupra urmarilor nerespectarii conduitelor prescrise de
norma. Prin
aceasta nscriere, prevedere a sanctiunilor penale n normele penale se asigura fara
constrngere
a ordinii de drept n cadrul raporturilor juridice penale de conformare. n acest mod
se realizeaza
functia preventiva a legii penale care constituie cel mai important aport al
sanctiunilor penale la
asigurarea ordinii de drept.
n cadrul raporturilor juridice penale de conflict persoana care a nesocotit sau
ncalcat
norma juridica penala este trasa la raspundere penala prin determinarea concreta si
aplicarea
sanctiunilor penale prevazute de norma ncalcata.
n acest din urma caz, ordinea de drept se realizeaza prin constrngere, adica prin
aplicarea
si executarea sanctiunilor prevazute de lege.
Sanctiunile de drept penal constituie, alaturi de infractiune si raspunderea penala
cea de a
treia institutie fundamentala a dreptului penal. n relatia existenta ntre aceste
institutii
sanctiunea este o consecinta inevitabila a raspunderii penale, iar raspunderea
penala este
urmarea necesara a infractiunii savrsite.
Caracterele sanctiunilor penale sunt:

a) Caracterul represiv este dat de faptul ca ele supun la privatiuni, ngradiri si

suferinte pentru cel caruia se aplica ca urmare a nesocotirii sau ncalcarii normei
penale;
b) Caracterul preventiv educativ sanctiunile penale, prin nsasi nscrierea,
prevederea lor n lege, au scopul de a descuraja pe cel care a savrsit fapta spre a
nu mai comite
alte fapte n viitor, ct si o exemplaritate pentru alte persoane predispuse sa comita
asemenea
fapte;
c) Caracterul necesar si inevitabil evoca faptul ca sanctiunile penale sunt de
nenlaturat, inevitabile deoarece n marea majoritate a cazurilor actiunea penala se
pune n
miscare din oficiu, constituind o obligatie a organelor penale;
d) Caracterul post-delictum decurge din faptul ca originea sanctiunilor se afa n
savrsirea faptei prevazute de legea penala.
Sectiunea a II-a
CLASIFICAREA SANCTIUNILOR DE DREPT PENAL

Sanctiunile de drept penal sunt acele sanctiuni reglementate de stiinta dreptului

penal, n
mod special si sunt diversificate n functie de mai multe criterii, care tin cont n
principal de
natura faptei, persoana faptuitorului, cauzele si conditiile favorizatoare si altele,
aplicarea lor
facndu-se de catre instanta de judecata.
n acest context se pot delimita urmatoarele categorii de sanctiuni de drept penal:
a) pedepsele;
b) masurile educative;
c) masurile de siguranta.
Aceste trei categorii de sanctiuni de drept penal formeaza ceea ce se numeste
cadrul
special de sanctiuni al dreptului penal.
Pe lnga aceste sanctiuni de drept penal, legea penala, respectiv Codul penal, are
stipulate
n categoria sanctiunilor si sanctiuni cu caracter administrativ, n conditiile n care
organele
abilitate fac aplicarea prevederilor art. 19. cod penal.
n alta ordine de idei, cu toate ca nu se prevede n mod explicit n Codul penal,
totusi
exista situatii n care odata solutionata o cauza penala, aceasta atrage de cele mai
multe ori si
solutionarea cauzei civile, ceea ce conduce inevitabil la aplicarea unor sanctiuni cu
caracter civil,
cel mai adesea fiind invocate despagubirile.
Cele trei categorii de sanctiuni penale enumerate mai sus sunt consacrate n Codul
penal
unde sunt stabilite pentru fiecare n parte conditiile aplicarii, cuantumul si
modalitatea de
executare.
Pedepsele reprezinta baza sanctiunilor de drept penal, ele fiind de fapt specifice n
principal normelor de drept penal.
Masurile educative, fac parte din sanctiunile de drept penal, dar au ca
specificitate faptul
ca se aplica numai minorilor si au un caracter preponderent educativ-formativ.
Masurile de siguranta fac de asemenea parte din sanctiunile de drept penal, nsa
rolul lor

este n principal de natura preventiva si se iau de regula fata de acele persoane

care au ncalcat
legea penala, pentru a nlatura o stare care a contribuit efectiv la comiterea de
infractiuni, cu
scopul vadit de a prentmpina posibilitatea acestuia de a mai comite fapte
antisociale.
Sectiunea a III-a
PRINCIPIILE SANCTIUNILOR DE DREPT PENAL

1. Principiul legalitatii sanctiunilor de drept penal

Art.2 din Cod penal actual consacra regula: legea prevede faptele care constituie
infractiuni, pedepsele care se aplica si masurile care se pot lua n cazul savrsirii
acestor fapte.
Chiar daca n actuala reglementare, art. 2 din Cod penal nu face referiri exprese la
pedepse,
masuri educative si de siguranta, prin lege sunt reglementate aceste institutii cu
aratarea expresa a
naturii ei (nchisoare, amenda etc.) a cuantumului si a duratei acestora.
Trebuie sa ntelegem din cele de mai sus ca principiul clasic nulla poena sine lege
a fost
consacrat de legiuitor n sensul cuprinderii tuturor sanctiunilor penale adica nu
numai strict a
pedepselor, ci si a masurilor educative si de siguranta.
2. Principiul umanismului sanctiunilor de drept penal
ntregul sistem de pedepse ca si ntreaga reglementare privind pedepsele vadesc o
reala si
continua nrurire a conceptiei umaniste care a calauzit elaborarea Codului penal n
vigoare. Felul
pedepselor, continutul si limitele lor, stabilirea unui regim sanctionator special
pentru minori,
asigurarea unei largi posibilitati de individualizare a pedepselor si de nlaturare a
aplicatiilor n
cazul cnd ele nu mai sunt necesare dau esenta acestui principiu.
n art. 52 alin. 2 teza finala se arata ca executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze
suferinte
fizice si nici sa naspreasca persoana condamnatului.
Este adevarat ca orice pedeapsa prin caracterul ei represiv implica si un minim de
suferinte,
dar acestea sunt inerente pedepsei, iar nu adaugate pentru a deveni sursa de
suferinte.
3. Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal
Acest principiu consacra regula potrivit careia orice sanctiune pentru a-si atinge
scopul
preventiv-educativ, trebuie sa fie strict individualizata n raport de natura si de
gravitatea faptei
si cu persoana infractorului.
Institutia individualizarii pedepsei si are fundamentul juridic n Cap. V din
Titlul III al Partii generale a Codului penal (art. 72 si 89, respectiv art. 87 si 94 din
noul Cod
penal). La aceste dispozitii se mai adauga cele privind individualizarea pedepselor n
cazul
starilor agravante (concurs, recidiva, infractiune continuata).
4. Principiul revocarii sanctiunilor penale
Asa cum am mentionat si la principiul umanismului pedepselor penale trebuie
subliniat ca
n situatiile cnd se constata ca sanctiunile au fost gresit aplicate sau nu mai sunt
necesare, ele

trebuie sa fie revocate de organul judiciar n conformitate cu prevederile legii. Acest

principiu
ofera posibilitatea evitarii erorilor judiciare care pot aparea, ct si de a alege si
stabili pedepsele
n mod judicios att prin lege, ct si cu ocazia aplicarii lor de catre instanta.
5. Principiul personalitatii sanctiunilor penale
Acest principiu consacra regula ca sanctiunile de drept penal au caracter personal si
se
rasfrng exclusiv asupra celui caruia i se aplica, neputnd fi transmisibile asupra
altora.
Asa cu am mai aratat, sanctiunile de drept penal se sting o data cu decesul
persoanei carora
le-au fost aplicate.
Capitolul II
PEDEPSELE

Sectiunea I

NOTIUNEA SI TRASATURILE PEDEPSEI

1. Notiuni generale despre pedeapsa

n literatura, n general, notiunea de pedeapsa este definita ca fiind o masura de
represiune o sanctiune aplicata aceluia care a savrsit o greseala, oricare ar fi ea
comisa n orice
conditii, fara o individualizare care sa tina cont de vreun factor.
n acceptiunea nsa a Codului penal, pedeapsa este o masura de constrngere
aplicata n
scopul reeducarii condamnatului si al prevenirii savrsirii de noi infractiuni (art. 57.).
Iata, asadar, ca legea penala, vine si scoate n evidenta, categoria de persoane
careia i se
poate aplica o pedeapsa, modul n care trebuie ea perceputa si mai ales care este
scopul final al
aplicarii unei astfel de masuri ceea ce reliefeaza rolul dublu al pedepsei din legea
penala, ambele
avnd o finalitate ce trebuie urmarita.
Din acestea se pot scoate n evidenta trasaturile pedepsei din cadrul sistemului
sanctionator de drept penal.
2. Trasaturile pedepsei
Asa dupa cum rezulta din cele de mai sus, pedeapsa are fata de toate celelalte
sanctiuni de
natura juridica elemente de specificitate, care sunt date de urmatoarele trasaturi:
a) este o masura de constrngere. Acest lucru rezulta din faptul ca o pedeapsa
presupune luarea unor masuri de coercitie, de privare de anumite drepturi sau
impunerea
respectarii unor anumite reguli ori impunerea unor restrictii fata de anumite
beneficii de care s-ar
fi bucurat daca nu era pedepsit. Toate acestea va trebui sa le suporte indiferent de
vointa
condamnatului si trebuie sa se supuna noilor prevederi care i-au fost impuse prin
aplicare
pedepsei.
Respectarea impusa a unor asemenea norme lipsa de libertate de miscare,
departarea si
separarea de familie, izolarea fata de societate si prieteni, mentinerea sub paza
permanenta,
supravegherea oricarei activitati n mod permanent etc. presupune suferinte att
de natura fizica
ct si de natura psihica chiar daca n aceasta perioada nu se exercita forte fizice
efective asupra

sa.
Se poate spune ca si n cazul unei sanctiuni de natura pecuniara, cel n cauza este
apasat
de o suferinta, ntruct nu se poate bucura de ntregul venit pe care l realizeaza asa
cum doreste,
fiind nevoit ca o parte din el sa l achite ca pedeapsa si pentru care nu va putea
beneficia de nici
un avantaj.
b) este o masura de constrngere statala. Acest lucru este dat de faptul ca
numai statul
prin organele sale abilitate poate lua o masura fata de o persoana care a comis o
infractiune.
Pedepsirea faptuitorului nu este la latitudinea oricui si nu poate fi lasata pe seama
maselor
populare sau a unui grup restrns ori al unei persoane.
Statul, n numele societatii, este garantul ordinii de drept si al linistii publice sens n
care
si creeaza institutii de specialitate care sa vegheze la respectarea valorilor si
normelor ocrotite
prin lege.
c) este o cale speciala de reeducare. Cu toate ca pedeapsa prin ea nsasi
produce
suferinta fie de natura fizica, fie de natura psihica, totusi ea are un puternic efect
educativ, n
sensul ca l mpiedica att pe el dar da de gndit si altora predispusi de a se abtine
de la a mai
comite fapte antisociale si formeaza convingerea ca respectarea normelor legale
este o necesitate
pentru toti membri societatii.
d) se poate aplica numai atunci cnd s-a comis o infractiune. Savrsirea unei
infractiuni este conditia sine qua non de a putea aplica o pedeapsa penala. De altfel
pedeapsa este
o urmare a nerespectarii normelor de drept penal, mai exact de ncalcare a
acestora.
e) se aplica infractorului. Avnd de-a face cu savrsirea unei infractiuni, n cauza
avem
si un infractor. Deci pedeapsa se va aplica numai celuia care se face vinovat de
comiterea unei
fapte penale.
Din acest aspect se poate deduce caracterul personal al raspunderii penale, ceea ce
demonstreaza ca o persoana nu poate fi pedepsita penal pentru fapta altuia.
Aceasta demonstreaza
si faptul ca pedeapsa nu poate fi aplicata dect persoanei n viata. Odata decedat
infractorul,
pedeapsa nu poate fi transferata pentru executare altei persoane.
f) are rolul de a preveni comiterea de noi infractiuni. Prin masura sanctionarii
unui
infractor se are n vedere n primul rnd de a-l constientiza pe el ca nu poate
nesocoti normele
general valabile de convietuire si ca trebuie sa se supuna acestora, indiferent de
vointa sa, pe de
alta parte prin puterea exemplului trebuie sa determine si pe altii de a adopta o
conduita normala
si conforma cu legile n vigoare.
De altfel este demn de retinut faptul ca ntregul sistem legislativ romnesc are la
baza

principiilor sanctiunilor, pe acela de a preveni comiterea de noi fapte antisociale,

indiferent de
natura ori gravitatea lor.
3. Scopul si functiile pedepsei
Asa dupa cum s-a observat din cele prezentate anterior, ntregul sistem legislativ
urmareste un scop bine determinat si anume acela de a prentmpina comiterea de
infractiuni.
Acest aspect reiese si din prevederile art. 57, C. penal, care n teza a doua
stipuleaza ca pedeapsa
se aplica cu scopul de a reeduca pe condamnat si de a preveni savrsirea de noi
infractiuni.
Din analiza acestei teze rezulta faptul ca legiuitorul a urmarit un dublu scop, acela
de a
preveni pe faptuitor sa mai comita infractiuni, dar n acelasi timp de a determina si
pe cei cu
intentii infractionale sa se abtina de la a le mai comite.
Atingerea scopului pedepsei se poate realiza prin functiile acesteia care sunt
urmatoarele:
a) functia de represiune sau de coercitie. O pedeapsa aplicata, daca nu ar
presupune si o
constrngere si nu ar provoca si o oarecare suferinta nu si-ar atinge scopul pentru
care a fost data.
Pedeapsa trebuie sa reprezinte un echivalent al faptei comise raportat la gradul de
pericol social
pe care l reprezinta fapta dar avnd n vedere si persoana faptuitorului.
Represiunea nu reprezinta
scopul pedepsei, dar determinarea unei persoane de a nu mai comite infractiuni se
face tocmai
prin suferinta ce i-o provoaca aceasta, ntruct benevol nu a vrut sa se ncadreze n
regulile
generale de conduita.
Cu toate acestea trebuie avut n vedere faptul ca desi are un caracter represiv,
pedeapsa nu
trebuie sa i cauzeze suferinte fizice sau sa l njoseasca pe condamnat ( art. 57,
alin. 2, C. penal).
Trebuie mentionat faptul ca orice alte suferinte n plus fata de cele pe care le
incumba pedeapsa
n sine, sunt interzise de lege si ele pot constitui infractiunea de supunere la rele
tratamente (art.
346 Cod penal).
b) functia de reeducare. Aceasta functie reiese chiar n mod expres din textul de
lege.
Este bine stiut ca numai o constrngere nu poate conduce la ndreptarea
infractorului. Aceasta
constrngere trebuie sa l determine sa si modifice atitudinea fata de
comportamentul avut
anterior si sa se ncadreze n normele general valabile pentru ntreaga societate.
Reeducarea trebuie sa se realizeze pe doua cai: prin o autoeducare prin care
infractorul
trebuie sa realizeze ca a gresit fata de societate si trebuie sa-si revizuiasca
comportamentul,
precum si prin activitatile specifice ce se desfasoara cu persoanele care au comis
infractiuni fie n
penitenciare n cazul n care executa o pedeapsa privativa de libertate, fie prin
serviciile de
reintegrare sociala cnd i se aplica o pedeapsa neprivativa de libertate.

c) functia de exemplaritate. Daca prin pedeapsa se urmareste n principal

reeducarea
celui sanctionat, aceasta are si o functie colaterala, aceea de a determina si pe cei
care sunt
predispusi la a comite infractiuni sa le dea de gndit ca n cazul n care vor comite
astfel de fapte,
sunt pasibili de a fi pedepsiti si atunci este neaparat cazul sa se abtina de la a mai
comite
infractiuni.
Din punctul de vedere al exemplaritatii, nu aplicarea unor pedepse dure fac pe cei
predispusi sa se abtina de la a mai comite infractiuni, ci aplicarea prompta a celor
existente, dar
mai ales luarea masurilor de sanctionare fata de toti aceia care au ncalcat legea,
indiferent de
persoana faptuitorului sau de conditia lui sociala.
d) functia de eliminare. Aceasta functie este de asemenea colaterala. Ea rezida
din aceea
ca o pedeapsa privativa de libertate odata aplicata face ca infractorul fata de care
s-a luat aceasta
masura sa dispara pentru o perioada din societate, ceea ce l pune n imposibilitatea
de a mai
comite si alte infractiuni. Este demn de remarcat faptul ca aceasta eliminare este
numai
temporara, nu definitiva, ntruct si n cazul detentiei pe viata se aplica institutia
liberarii
conditionate, aspect ce va fi studiat n partea speciala a dreptului penal.
Nu este lipsit de importanta faptul ca un condamnat poate comite infractiuni si n
perioada de detentie nsa mult mai greu dect ar fi facut-o n libertate, avnd n
vedere faptul ca
este permanent supravegheat, iar multe din infractiunile incriminate sunt imposibil
de comis.
Aceasta functie nu se poate realiza n cazul n care pentru fapta comisa se aplica
pedepse
neprivative de libertate.
4. Categorii de pedepse
n cazul sistemelor de drept penal se cunosc mai multe clasificari ale pedepselor.
a) Dupa obiectul asupra caruia si rasfrng actiunea se cunosc:
1 pedepse privative de viata
2 pedepse corporale
3 pedepse privative sau restrictive de libertate
4 pedepse privative sau restrictive de drepturi
5 pedepse pecuniare
6 pedepse morale
Pedepse privative de viata au drept obiect suprimarea vietii condamnatului
pedeapsa cu
moartea sau pedeapsa capitala care a fost abolita din Cod penal romn prin
Decretul Lege Nr.6/7
ianuarie 1990 si nlocuita cu detentiunea pe viata.
Pedepsele corporale priveau corpul persoanei si urmareau producerea unor
suferinte
fizice (bataia, nfierarea, castrarea etc.). Ele au fost desfiintate n majoritatea
legislatiilor penale.
Pedepsele privative sau restrictive de libertate constau n suprimarea sau
constrngerea
libertatii condamnatului n anumite conditii prevazute de lege.

Pedepsele privative sau restrictive de drepturi care constau n suprimarea unor

drepturi
sau restrngerea exercitarii unor drepturi (exemple: interzicerea drepturilor politice
de a alege si
a fi ales ori interzicerea dreptului de a exercita profesia de medic, farmacist etc.).
Pedepsele pecuniare care vizeaza atingerea patrimoniului condamnatului (amenda,
confiscarea generala).
Pedepsele morale care evoca dezaprobarea publica a infractorului si a faptei sale
(exemple: mustrarea, publicarea si afisarea hotarrii de condamnare).
b)Dupa importanta atribuita pedepselor din punct de vedere functional
1 pedepse principale,
2 pedepse complementare,
3 pedepse accesorii.
Pedepsele principale sunt sanctiuni de sine statatoare, independente, incidenta lor
nefiind
conditionata de aplicarea altor sanctiuni de drept penal. Orice dispozitie legala
Cod penal, legi
penale speciale, legi nepenale, dar cu prevederi de drept penal care instituie
norme cu caracter
incriminator va indica n mod obligatoriu pedeapsa principala aplicabila n cazul
savrsirii faptei
respective.
Pedepsele complementare (ope judicis) sunt acele pedepse care se aplica de
instantele de
judecata, n anumite conditii, stabilite de lege, cu scopul de a complini actiunea
pedepselor
principale si se executa distinct de acestea.
Pedepsele accesorii (ope legis) decurg n mod automat din pedeapsa principala, prin
vointa
legii, fara ca instanta de judecata sa fie nevoita a le pronunta prin hotarrea de
condamnare, iar
executarea lor se face concomitent cu pedeapsa principala.
c) n raport cu gradul de determinare
1 pedepse determinate
2 pedepse nedeterminate
Pedepsele determinate presupun nserarea acestora n lege sub aspectul naturii,
duratei si
cuantumului.
Acestea se mpart la rndul lor n:
1 absolut determinate cuprind durata sau cuantumul fix. Ele sunt criticate ca
sistem pentru ca nlatura posibilitatea individualizarii judiciare;
2 relativ determinate se face determinarea ntre niste limite minime si maxime.
Pedepsele nedeterminate acestea sunt prevazute n lege doar sub aspectul naturii
lor fara
ca norma incriminatoare sa fixeze durata si cuantumul.
Potrivit pedepselor acestui sistem, judecatorul trebuie sa pronunte o pedeapsa
nedeterminata
indicnd numai natura ei. Acest sistem nu este acceptat de legislatiile penale
moderne ntruct
aduce grave prejudicii administrarii justitiei putnd provoca abuzuri si erori grave.
d) n raport de numarul posibil de pedepse principale prevazute n aceeasi
norma de
drept penal
Se disting:
1 pedepsele unice sau singulare,
2 pedepsele multiple sau plurale.

Pedepsele unice sau singulare exista atunci cnd pentru o infractiune este
prevazuta o
singura pedeapsa;
Pedepsele multiple sau plurale cnd pentru aceeasi infractiune sunt prevazute doua
sau mai
multe pedepse.
nainte de a trece la examinarea pedepselor dupa modul de aplicare, consideram
necesar sa
facem o incursiune asupra modului de reglementare a acestora ncepnd cu Cod
penal din 1936,
intrat n vigoare la 1 ianuarie 1937 si pna n prezent.
Cod penal din 1936 cuprindea un sistem numeros de pedepse care la rndul lor
erau variate
prin natura, durata si modul lor de executare.
Cod penal din 1968 intrat n vigoare la 1 ianuarie 1969 a consacrat conceptia
unicitatii
ilicitului penal, nlaturnd sistemul mpartirii pedepselor n crime si delicte pe de o
parte si n
infractiuni, pe de alta parte, determinnd astfel o simplificare a pedepselor n:
pedepse principale,
pedepse complementare si pedepse accesorii (art. 53 din Cod penal).
Sectiunea a II-a
PEDEPSELE PRINCIPALE

1. Categorii de pedepse principale

Asa cum am aratat mai sus, cu prilejul clasificarii pedepselor, pedepsele principale
sunt
acelea care pot fi aplicate singure pentru faptele penale savrsite. Ele pot fi nsotite
de o alta
pedeapsa (complementara sau accesorie), n anumite cazuri prevazute de lege.
n art. 53 Cod penal sunt prevazute pedepsele principale n ordinea gravitatii lor:
1 pedeapsa detentiunii pe viata,
2 pedeapsa nchisorii,
3 amenda penala.
2. Pedeapsa detentiunii pe viata
A fost introdusa, asa cum am mentionat mai sus, prin Decretul-Lege Nr. 6/7 ianuarie
1990 prin nlocuirea pedepsei cu moartea.
Detentiunea pe viata este cea mai aspra dintre pedepsele principale prevazute de
Codul
penal si consta n izolarea condamnatului de restul societatii pentru tot restul vietii,
avnd un
caracter perpetuu. Ea se poate aplica pentru infractiunile: contra sigurantei statului
(art. 156-163,
165, 167 Cod penal), infractiunea de omor deosebit de grav (art. 176 Cod penal),
tortura care a
avut ca urmare moartea victimei (art. 2671 Cod penal), distrugerea calificata (art.
218 Cod
penal), distrugerea si semnalizarea falsa cnd a avut loc o catastrofa de cale ferata
(art. 276 alin.
2 Cod penal), nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii
radioactive care
a produs moartea uneia sau mai multor persoane (art. 279 1 alin. 5 Cod penal)
nerespectarea
regimului materialelor explozive care a produs moartea uneia sau mai multor
persoane (art. 280
alin. 5 Cod penal), traficul de stupefiante organizat (art. 312 alin. 2 Cod penal),
unele infractiuni

grave contra capacitatii de apa sau a Romniei (art. 338,339 Cod penal), unele
infractiuni
contra pacii si omenirii (art. 357, 358 Cod penal), unele infractiuni prevazute de legi
speciale (mpiedicarea exploatarii aeronavei (art. 107 din Codul aerian),
mpiedicarea exploatarii
navei (art. 123 alin. 3 din Decretul 443/1972 privind navigatia civila).
Cazuri n care pedeapsa detentiunii pe viata se aplica n mod alternativ cu pedeapsa
nchisorii penale 25 ani:
1 n cazul infractiunii de genocid (cu exceptia aceleiasi infractiuni savrsite n timp
de razboi) art. 357 alin. 2 Cod penal.
2 n cazul infractiunii de tratamente neomenoase prevazute de art. 358
alin. 4 Cod penal;
Cazuri n care pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica:
1 cnd infractorul a mplinit 60 ani la data pronuntarii hotarrii judecatoresti se
va aplica n loc de pedeapsa nchisorii pe timp de 25 ani si pedeapsa interzicerii
unor drepturi pe
durata ei maxima (art. 55 alin. 1 Cod penal). Daca cel condamnat la pedeapsa
detentiunii pe viata a mplinit vrsta de 60 ani n timpul executarii pedepsei,
aceasta se
nlocuieste cu nchisoarea pe timp de 25 ani (art. 55 alin. 2 Cod penal)
2 n cazul infractorului minor care a savrsit cu vinovatie, o infractiune pentru care
legea prevede detentiune pe viata, se va aplica pedeapsa nchisorii de la 5 la 20 ani
(art. 109 alin.
2 Cod penal).
3. Pedeapsa nchisorii
Aceasta pedeapsa consta n privarea condamnatului de libertate prin izolarea de
societate pe
un anumit termen determinat prin hotarrea definitiva de condamnare, termen care
nu poate
depasi maximul general stabilit pe scara generala a pedepselor (adica 25 ani).
nchisoarea ocupa ca pondere primul loc n sistemele pedepselor n vigoare datorita
calitatii
sale de a fi adaptabila (prin individualizare judiciara legala si administrativa)
remisibila si
reparabila, precum si datorita faptului ca ea mbina elementul constrngere cu
elementul
reeducare. Pedeapsa nchisorii este n mod predominant prevazuta ca pedeapsa
unica, existnd si
cazuri n care ea functioneaza ca pedeapsa alternativa n raport cu determinarea pe
viata, fie cu
amenda.
Limitele generale ale pedepsei nchisorii sunt cele prevazute de art. 53 pt. 1 lit. b
din Cod
penal: ntre 15 zile si 30 ani.
Regimul de executare a pedepsei nchisorii este n prezent reglementat prin
dispozitiile art.
56-58 din Cod penal, precum si de Legea nr. 275/2006, privind executarea
pedepselor si a
masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal.
Potrivit legii nchisoarea se executa n locuri anume destinate detinerii barbatii,
femeile si
minorii fiind detinuti separat (art. 57 alin. 2 Cod penal)
Regimul executarii pedepsei nchisorii se ntemeiaza pe obligatia condamnatilor de
a presta
o munca utila daca sunt apti pentru aceasta, pe actiunea educativa ce trebuie
desfasurata fata de

condamnati, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si ordinii interioare,

precum si pe
stimularea si recompensarea celor staruitori n munca, disciplinati si care dau dovezi
temeinice de
ndreptare. Toate aceste mijloace trebuie folosite n asa fel nct sa conduca la
reeducarea celor
condamnati (art. 56 alin. 1 si 2 Cod penal).
Potrivit prevederilor art. 56 alin. 3 Cod penal nu au obligatia de a munci
condamnatii
barbati care au mplinit vrsta de 60 ani si condamnatele femei care au mplinit
vrsta de 55 ani,
dar si acestia pot fi admisi la munca, daca cer si daca binenteles sunt apti din punct
de vedere
medical, cern du-se avizul medicului n asemenea cazuri.
Pentru munca prestata de condamnati se face potrivit legii o remunerare; dupa
cantitatea si
calitatea muncii, potrivit normelor stabilite de ramura de activitate n care acestia
muncesc.
Potrivit art. 58 alin. 3 din Cod penal, din remunerarea muncii o parte revine
condamnatului,
iar cealalta parte administratiei locurilor de detinere. Legea executarii pedepselor
prevede n mod
expres partile si modul de folosire a lor.
Referitor la regimul de detinere am facut precizarea mai sus, n sensul ca
executarea
pedepsei nchisorii se face n locuri de detinere anume destinate: condamnatele
femei executa
pedeapsa separat de condamnatii barbati, iar minorii condamnati la pedeapsa
nchisorii executa
pedeapsa separat de condamnatii majori sau n locuri de detinere speciale,
asigurn-du-li-se
posibilitatea de a continua nvatamntul general obligatoriu si de a dobndi o
pregatire
profesionala potrivit cu aptitudinile lor, n vederea reintegrarii lor sociale, dupa
ispasirea
pedepselor (art. 57 alin. 1-3 din Cod penal).
4. Amenda penala
Este o pedeapsa cu caracter pecuniar care consta n suma de bani pe care
infractorul este
obligat sa o plateasca statului n cuantumul fixat de instanta de judecata.
Caracterul represiv al amenzii penale rezida n diminuarea silita a patrimoniului
celui
condamnat cu consecinte negative asupra conditiilor sale de existenta.
Amenda penala nu trebuie confundata cu amenda civila, procedurala, fiscala,
administrativa, disciplinata, contraventionala etc., chiar daca si acestea reprezinta
mijloace de
constrngere juridica deoarece prima are unele trasaturi caracteristice:
1 se aplica doar de catre instanta de judecata, n cadrul procesului penal, ca urmare
a
raspunderii penale a infractorului;
2 n caz de neplata ea poate fi nlocuita cu pedeapsa nchisorii;
3 amenda se include n cazierul judiciar al infractorului constituind antecedent
penal.
Amenda penala n dreptul nostru penal este o sanctiune foarte adaptabila (ofera
largi

posibilitati de individualizare) este remisibila si usor suportabila (executarea ei se

face n conditii
normale de viata, condamnatul nefiind izolat de mediul sau de viata).
Sanctiunea amenzii penale functioneaza numai ca pedeapsa principala (la un numar
redus
de cauze penale) si uneori alternativ cu pedeapsa nchisorii.
n art. 53 pct. 1 lit. c sunt indicate limitele generale de la 1.000.000 la
500.000.000 lei
(respectiv 100 50.000 RON), iar n art. 63 alin. 1-4 sunt prevazute limitele pentru
infractiunile
carora legiuitorul le-a stabilit pedeapsa amenzii si anume:
a) ori de cte ori legea prevede o infractiune care se pedepseste numai cu amenda,
fara a-i
arata limitele, minimul special al acesteia este de 1.500.000 lei, iar maximul special
de
100.000.000 lei (respectiv 150-10.000 RON);
b) cnd legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu
nchisoarea de
cel mult un an, minimul special al amenzii este de 3.000.000 lei, iar maximul special
de
150.000.000 lei (respectiv 300-15.000 RON), iar cnd prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa nchisorii mai mare de un an, minimul special este de
5.000.000 lei si
maximul special este de 300.000.000 lei (respectiv 500-30.000 RON) art. 63 alin. 3
Cod penal.
n cazul aplicarii cauzelor de alternare sau de agravare a pedepselor, limitele
generale ale
amenzii nu pot fi depasite (art. 63 alin. 4 Cod penal).
4.1. Individualizarea amenzii penale
Legiuitorul a prevazut ca amenda se stabileste tinndu-se seama de dispozitiile art.
72 Cod
penal fara a-l pune nsa pe infractor n situatia de a nu-si putea ndeplini ndatoririle
privitoare la
ntretinerea, cresterea, nvatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de
care are aceste
obligatii legale (art. 63 alin. 5 Cod penal).
4.2. Executarea pedepsei amenzii
Se face n conformitate cu procedura aratata n art. 425 din Codul de Procedura
Penala si
prevederile Legii 23/1969 cu modificarile si completarile ulterioare:
1 persoana condamnata la pedeapsa amenzii penale este obligata sa depuna
recipisa
de plata integrala la instanta de executare n termen de 3 luni de la ramnerea
definitiva si executorie a hotarrii;
2 cnd cel condamnat se afa n imposibilitatea de a plati integral amenda, n
temeiul
prevazut de lege, instanta de condamnare cere inculpatului sa depuna cererea de
esalonare pe cel
mult 2 ani n rate lunare;
3 daca nici n termenul prevazut mai sus nu s-a achitat, trece la executare folosind
procedura executarii silite a creantelor bugetare, executarea acesteia putndu-se
face si asupra
altor bunuri ale condamnatului.
4.3. nlocuirea amenzii penale
Potrivit art. 631 din Cod penal daca cel condamnat se sustrage cu rea credinta de
la

executarea amenzii, instanta poate nlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa nchisorii

n limitele
prevazute de lege pentru infractiunea savrsita, tinnd seama de partea din
amenda ce nu a fost
executata.
Sectiunea a III-a
PEDEPSELE COMPLEMENTARE

Pedepsele complementare sunt reglementate n actualul Cod penal n art. 64 70.

Dupa continutul lor sau obiectul la care se refera pedepsele complementare sunt
restrictive
de drepturi si privative de drepturi.
1. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi
Potrivit art. 64 din Cod penal pot fi interzise cu titlul de pedeapsa complementara
urmatoarele drepturi:
a) Dreptul de a alege si de a fi ales n autoritatile publice sau n functii efective
publice
art. 64 lit. a Cod penal.
Aceste drepturi fac parte din categoria drepturilor pur politice ocrotite de Constitutia
Romniei n art. 36 si 37. Prin interzicerea acestor drepturi condamnatul nu va
putea vota sau nu
va putea candida pentru ocuparea uneia din functiile la care ne-am referit.
b) Dreptul de a ocupa o functie implicnd exercitiul autoritatii de stat art. 64 lit. b
Cod
penal.
Pedeapsa complementara priveste interzicerea dreptului de a ocupa o functie de
ministru,
consilier, prefect, judecator, procuror etc.
c) Dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o
activitate
de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru a savrsi infractiunea (art.
64 lit. c Cod
penal)
Exemplu: functionarul public care a luat mita, profesorul care a savrsit infractiunea
de viol
asupra elevelor etc.
Nu trebuie confundata cu masura de siguranta a interzicerii executarii unei functii
sau
profesii (art. 115 Cod penal), care se aplica faptuitorului care din cauza starii de
pericol ce rezulta
din incapacitatea, nepregatirea sau a altor cauze l fac impropriu de a exercita
functia sau profesia
n exercitarea careia a fost comisa fapta prevazuta de legea penala exemplu:
medicul care din
nepricepere profesionala extirpeaza un organ vital al unei persoane supuse unei
operatii.
d) drepturile parintesti (art. 64 lit. d Cod penal)
n cazul savrsirii unor infractiuni de catre parinti asupra copiilor minori acestea i
fac
nedemni de a exercita autoritatea parinteasca. Exemple: rele tratamente aplicate
minorilor, art.
306 Cod penal, incestul art. 203 Cod penal etc.
e) dreptul de a fi tutore sau curator (art. 64 lit. e Cod penal).
Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator se aplica n cazul unor infractiuni
care
demonstreaza ca infractorul este lipsit de autoritate morala necesara exercitarii
drepturilor

prevazute n Codul familiei pentru a fi tutore sau curator. Exemplu: persoana

condamnata pentru
raport sexual cu un minor (art. 198 Cod penal) sau pentru infractiunea de abuz de
ncredere (art.
213 Cod penal).
2. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Conditiile aplicarii pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi sunt
reglementate
prin art. 65 Cod penal.
Potrivit legii penale, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi poate fi
aplicata
daca pedeapsa principala stabilita este nchisoarea de cel putin 2 ani si instanta
constata ca fata de
natura si gravitatea infractiunii, mprejurarilor cauzei si persoana infractorului
aceasta pedeapsa
este necesara.
n practica judiciara s-a apreciat ndeplinita conditia pedepsei principale n cazul de
concurs
de infractiuni atunci cnd pedeapsa minima de 2 ani nu se verifica cu pedeapsa
principala, ci cu
pedepsele stabilite pentru fiecare infractiune n parte, opinie pe care o mpartasim
si noi.
n art. 65 alin. 2 se prevede aplicarea obligatorie a interdictiei unor drepturi atunci
cnd
legea prevede aceasta pedeapsa (exemplu: este obligatorie la infractiunile de omor
174-176,
tlharie 211, delapidare 2151 Cod penal).
3. Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi
n baza art. 66 Cod penal, aceasta masura ncepe dupa executarea pedepsei
nchisorii, dupa
gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescriptia executarii pedepsei.
Aceasta se
dispune de instanta de judecata prin trimiterea unei copii dupa dispozitivul hotarrii
consiliului
local n raza caruia si are domiciliul condamnatul si organului care supravegheaza
exercitarea
acestor drepturi (art. 426 Cod penal).
4. Degradarea militara
Degradarea militara este o pedeapsa privativa de drepturi care se aplica numai
infractorilor
militari activi sau rezervisti si care consta n pierderea gradului si a dreptului de a
pastra
uniforma.
Degradarea militara are caracter de pedeapsa cu continut ireductibil (instanta
neputnd
scinda continutul pedepsei cnd face aplicarea ei). Ea este o pedeapsa cu efecte
perpetue care
dainuie chiar si dupa reabilitare (art. 133 alin. 2 Cod penal).
Art. 67 Cod penal prevede ca degradarea militara se aplica obligatoriu si facultativ.
Aplicarea obligatorie intervine cnd pedeapsa principala stabilita este nchisoarea
mai
mare de 10 ani sau detentiunea pe viata (art. 67 alin. 2 Cod penal).
Aplicarea facultativa opereaza pentru infractiuni savrsite cu intentie daca
pedeapsa
principala este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani (art. 67 alin. 3 Cod penal).
5. Executarea pedepsei complementare a degradarii militare

Se aduce la ndeplinire dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare. Se

trimit de
catre instanta de judecata copii dupa dispozitivul hotarrii condamnatului unitatii
militare din
care a facut parte cel condamnat, comandantului Centrului militar n raza caruia
domiciliaza
condamnatul (art. 428 Cod procedura penala).
Comandantul unitatii militare sau al Centrului militar va ordona scoaterea din
evidentele
militare a condamnatului respectiv.
Sectiunea a IV-a
PEDEPSELE ACCESORII

Pedepsele accesorii reprezinta cea de a treia categorie de pedepse din sistemul

adoptat de
Cod penal n vigoare, alaturi de pedepsele principale si cele complementare.
Potrivit art. 71 Cod penal Pedeapsa accesorie consta n interzicerea tuturor
drepturilor
prevazute de art. 64 Cod penal.
Dispozitia art. 71 alin. 2 prevede urmatoarele: Condamnarea la pedeapsa
detentiunii pe
viata sau a nchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor aratate la alineatul
precedent din
momentul n care hotarrea a ra-mas definitiva pna la terminarea executarii
pedepsei, pna la
gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pna la mplinirea termenului de
prescriptie.
Aceasta nseamna ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal,
opereaza deplin drept (ope legis) fara a mai fi necesara sa fie pronuntate de
instanta de judecata.
Asadar ceea ce le diferentiaza de pedepsele complementare care opereaza ope
judicis este tocmai
faptul ca pentru acestea din urma este necesar sa fie pronuntate de instanta. Sub
aspectul duratei,
pedeapsa accesorie nu are limite proprii ea le mprumuta de la pedeapsa din care
decurge
detentiunea pe viata sau nchisoare.
Pedeapsa accesorie ncepe din momentul n care hotarrea de condamnare a ramas
definitiva si dureaza pna la executarea pedepsei (pna la gratierea totala sau a
restului de
pedeapsa, ori pna la mplinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei). n
cazul
pedepselor cu nchisoare ce se executa la locul de munca, interzicerea drepturilor
prevazute de
art. 64 lit. d si e (drepturile parintesti, dreptul de a fi tutore) este lasata la
aprecierea instantei.

Eroare de fapt. Condiii

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea general. Infraciunea. Cauzele care nltur
caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt
Indice alfabetic: Drept penal
- eroare de fapt

C. pen., art. 51

Incidena prevederilor art. 51 alin. (1) C. pen. referitoare la eroarea de fapt - potrivit
crora nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, cnd fptuitorul, n momentul
svririi acesteia, nu cunotea existena unei stri, situaii sau mprejurri de care depinde
caracterul penal al faptei - este exclus n caz de ndoial, de cunoatere nesigur, deoarece n
acest caz fptuitorul accept posibilitatea producerii rezultatul faptei i, deci, fapta este
svrit cu intenie indirect. Prin urmare, fapta de a introduce n ar droguri de risc, fr
drept, prevzut n art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu este svrit n condiiile erorii de fapt,
dac fptuitorul, exercitndu-i funcia i avnd experien n domeniul transportului
internaional, a introdus n ar colete cu droguri primite spre transport fr a verifica coninutul
acestora, ntruct cunoaterea nesigur a coninutului coletelor implic acceptarea de ctre
fptuitor a posibilitii de a primi spre transport i de a introduce n ar substane interzise, cum
sunt drogurile.

I.C.C.J., secia penal, decizia nr. 3033 din 11 mai 2006

Prin sentina penal nr. 390 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe
inculpaii C.V. i T.I., ceteni ai Republicii Moldova, pentru svrirea infraciunii prevzute n
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Instana a reinut c inculpaii lucrau la data svririi faptelor ca oferi la o firm de
transport din Republica Moldova i efectuau, n mod regulat, curse de transport de colete i
persoane pe ruta Spania - Republica Moldova i retur, firma avnd n Republica Moldova un
punct de lucru unde un angajat primea colete de la diferite persoane pentru a le transporta n
Spania, contra cost. Acest angajat, martorul T.V., verifica coninutul fiecrui colet pentru a nu
conine substane sau obiecte interzise, dup care nota ntr-un caiet numele destinatarului i
ncasa contravaloarea transportului coletului, iar coletele erau ncrcate n microbuzul condus,
pe rnd, de cei doi inculpai, pentru a fi transportate n Spania.
La 2 martie 2005, inculpaii au plecat ctre Spania, unde au predat coletele
destinatarilor i au primit, de la diverse persoane, alte 128 de colete pentru a fi transportate n
Republica Moldova. n Spania, inculpaii nu au mai respectat aceleai reguli cu privire la
verificarea coletelor, ci doar le-au cntrit, au ncasat contravaloarea transportului i au trecut n
caiet numele i numrul de telefon al destinatarilor.
La 9 martie 2005, inculpaii au ajuns la punctul de trecere a frontierei Ndlac, unde au
declarat c nu transport arme sau droguri i, ulterior, au ajuns la punctul de trecere a frontierei
Albia, unde au declarat, de asemenea, c nu transport arme sau droguri. La controlul
autovehiculului s-a descoperit n cabin, ntre scaune, un colet n care se aflau 7 calupuri de
culoare brun-cafenie, substan ce a reacionat pozitiv la hai, iar sub bancheta din dreapta
fa, nc 12 calupuri identice cu primele.
Inculpaii au declarat c au primit pachetul ce coninea aceste calupuri n Spania, de la o
persoan necunoscut, pentru a-l preda la Chiinu numitului D.P., persoan pe care nu o
cunosc, iar inculpatul C.V. a declarat c toate cele 19 calupuri s-au aflat n coletul nr. 64 i c a
ascuns 12 calupuri, deoarece i-a fost fric n momentul cnd a auzit de la vamei c n primele
calupuri se aflau droguri.
Greutatea total a celor 19 calupuri a fost de 4,936 kg, iar n urma analizei tehnicotiinifice s-a constatat c substana era rezin de cannabis, substan nscris n tabelul anex
nr. III al Legii nr. 143/2000.

Prin decizia penal nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Iai a respins apelurile
inculpailor.
Recursul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat, n principal, achitarea n
temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ntruct s-a aflat n eroare de fapt, nu este fondat.
Susinerea n sensul c inculpatul a svrit fapta n condiiile erorii de fapt nu este
ntemeiat.
Potrivit art. 51 alin. (1) C. pen., nu constituie infraciune fapta prevzut de legea
penal, cnd fptuitorul, n momentul svririi acesteia, nu cunotea existena unei stri,
situaii sau mprejurri de care depinde caracterul penal al faptei.
Pentru a fi incident aceast cauz de nlturare a caracterului penal al faptei, trebuie
s existe eroare, iar nu ndoial, adic o cunoatere nesigur, deoarece, n acest caz,
svrirea faptei implic acceptarea de ctre fptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care
el l concepe ca posibil sau ca probabil.
Or, n cauz, inculpatul cunotea procedura ce se aplica n Republica Moldova la
primirea coletelor, dup cum - n virtutea funciei i experienei n transportul internaional de
coletrie i persoane - cunotea reglementrile n materia armelor i drogurilor.
n condiiile neverificrii coninutului coletelor, inculpatul a acceptat o cunoatere
nesigur, ceea ce a implicat acceptarea posibilitii de a primi spre transport bunuri sau
substane interzise, cu toate consecinele juridice ale acesteia.
n consecin, recursul inculpatului a fost respins.

Cauta in Spete:

Acasa - Jurisprudenta - Drept Penal

Eroare de fapt. Conditii - Drept Penal

*Nume
expeditor
*Email
destinatar

*Titlu mesaj

*Mesaj

Inchide
Categorie
Vizualizari
Comentarii
Publicare pe site
Trimite Link
Printeaza

Drept Penal
(1102)
(0)
25 May 2007

Top
Top

sau Trimte prin YM

Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazuta de cap. II, t. I, C.
proc. pen., partea generala.
Imprejurarile de fapt care dau nastere, modifica sau sting taporturi procesuale ori impiedica nasterea lor.
Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei . Eroarea de fapt
(urmarea imediata). Este unul din elementele laturii obiective ale infractiunii si consta in rezultatul sau in
schimbarea pe care o produce in lumea exterioara actiune sau inactiunea.
Forma a vinovatiei , reglementata in cap. I , t. II, art. 19, C. pen., partea generala.Legea arata ca fapta este
savarsita cu intentie cand infractorul:
Legea privind combaterea traficului i consumului ilicit de droguri
Persoana care a savarsit nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin
care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta
sa.
Legea privind combaterea traficului i consumului ilicit de droguri
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele
juricide.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
In sens general, cheltuiala in bani ce trebuie suportata pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu.
Descoperire de cont ce apare atunci cand titularul a efectuat prelevari superioare activelor existente sau
limitei de credit acordate.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte
in procesul penal.
Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea
si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in
prima instanta,
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea
erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte

in procesul penal.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte
in procesul penal.
Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazuta de cap. II, t. I, C.
proc. pen., partea generala.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina
nasterea altui fenomen.
Persoana care a savarsit nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte
in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte
in procesul penal.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea
erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
C. pen., art. 51
Incidenta prevederilor art. 51 alin. (1) C. pen. referitoare la eroarea de fapt - potrivit carora nu constituie
infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea
existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei - este exclusa in caz
de indoiala, de cunoastere nesigura, deoarece in acest caz faptuitorul accepta posibilitatea producerii
rezultatul faptei si, deci, fapta este savarsita cu intentie indirecta. Prin urmare, fapta de a introduce in tara
droguri de risc, fara drept, prevazuta in art. 3 din Legea 143/2000 nu este savarsita in conditiile erorii de
fapt, daca faptuitorul, exercitandu-si functia si avand experienta in domeniul transportului international, a
introdus in tara colete cu droguri primite spre transport fara a verifica continutul acestora, intrucat
cunoasterea nesigura a continutului coletelor implica acceptarea de catre faptuitor a posibilitatii de a primi
spre transport si de a introduce in tara substante interzise, cum sunt drogurile.
Prin sentinta penala nr. 390 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatii C.V. si
T.I., cetateni ai Republicii Moldova, pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 3 alin. (1) din Legea
143/2000.
Instanta a retinut ca inculpatii lucrau la data savarsirii faptelor ca soferi la o firma de transport din
Republica Moldova si efectuau, in mod regulat, curse de transport de colete si persoane pe ruta Spania Republica Moldova si retur, firma avand in Republica Moldova un punct de lucru unde un angajat primea
colete de la diferite persoane pentru a le transporta in Spania, contra cost. Acest angajat, martorul T.V.,
verifica continutul fiecarui colet pentru a nu contine substante sau obiecte interzise, dupa care nota intr-un
caiet numele destinatarului si incasa contravaloarea transportului coletului, iar coletele erau incarcate in
microbuzul condus, pe rand, de cei doi inculpati, pentru a fi transportate in Spania.
La 2 martie 2005, inculpatii au plecat catre Spania, unde au predat coletele destinatarilor si au primit, de la
diverse persoane, alte 128 de colete pentru a fi transportate in Republica Moldova. In Spania, inculpatii nu
au mai respectat aceleasi reguli cu privire la verificarea coletelor, ci doar le-au cantarit, au incasat
contravaloarea transportului si au trecut in caiet numele si numarul de telefon al destinatarilor.
La 9 martie 2005, inculpatii au ajuns la punctul de trecere a frontierei Nadlac, unde au declarat ca nu
transporta arme sau droguri si, ulterior, au ajuns la punctul de trecere a frontierei Albita, unde au declarat,
de asemenea, ca nu transporta arme sau droguri. La controlul autovehiculului s-a descoperit in cabina,
intre scaune, un colet in care se aflau 7 calupuri de culoare brun-cafenie, substanta ce a reactionat pozitiv
la hasis, iar sub bancheta din dreapta fata, inca 12 calupuri identice cu primele.
Inculpatii au declarat ca au primit pachetul ce continea aceste calupuri in Spania, de la o persoana
necunoscuta, pentru a-l preda la Chisinau numitului D.P., persoana pe care nu o cunosc, iar inculpatul C.V.
a declarat ca toate cele 19 calupuri s-au aflat in coletul nr. 64 si ca a ascuns 12 calupuri, deoarece i-a fost
frica in momentul cand a auzit de la vamesi ca in primele calupuri se aflau droguri.
Greutatea totala a celor 19 calupuri a fost de 4,936 kg, iar in urma analizei tehnico-stiintifice s-a constatat
ca substanta era rezina de cannabis, substanta inscrisa in tabelul anexa nr. III al Legii nr. 143/2000.
Prin decizia penala nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Iasi a respins apelurile inculpatilor.
Recursul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat, in principal, achitarea in temeiul art. 10 alin. (1)

lit. e) C. proc. pen., intrucat s-a aflat in eroare de fapt, nu este fondat.
Sustinerea in sensul ca inculpatul a savarsit fapta in conditiile erorii de fapt nu este intemeiata.
Potrivit art. 51 alin. (1) C. pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul,
in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde
caracterul penal al faptei .
Pentru a fi incidenta aceasta cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, trebuie sa existe eroare, iar
nu indoiala, adica o cunoastere nesigura, deoarece, in acest caz, savarsirea faptei implica acceptarea de
catre faptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el il concepe ca posibil sau ca probabil.
Or, in cauza, inculpatul cunostea procedura ce se aplica in Republica Moldova la primirea coletelor, dupa
cum - in virtutea functiei si experientei in transportul international de coletarie si persoane - cunostea
reglementarile in materia armelor si drogurilor.
In conditiile neverificarii continutului coletelor, inculpatul a acceptat o cunoastere nesigura, ceea ce a
implicat acceptarea posibilitatii de a primi spre transport bunuri sau substante interzise, cu toate
consecintele juridice ale acesteia.
In consecinta, recursul inculpatului a fost respins