Sunteți pe pagina 1din 6
Cel mai iubit dintre pamAnteni- roman realist, dupa al doilea razboi mondial, de Marin Preda Preliminarii Exista in volumul biografic al lui M. Preda, aparut in 1981 sub ingrijirea lui E. Simion si intitulat Timpul n-a mai avut rébdare, un aforism care defineste profilul moral intransigent al autorului, dar si al protagonistul romanului in discutie, Victor Petrini, si prin care se configureaza o mentalitate comund cu intelectualii damnati, dar constanfi cu ei ingisi ai lui Camil Petrescu:” Ideile sunt viaga noastréi! Ne facem despre noi insine si despre lume o idee, sau un sistem de idei si nu renungim la ele nici atunci céind vedem ea din pricina lor ni se destrama ciimimul, ne pierdem prietenii si uneori, in condipii exceptionale, de convulsie sociald, ne pierdem chiar libertatea si viaja. Compromisul cu ideile e unu! tragic”. De adevarul acestor cuvinte va fi cuprins personajul care pentru c4 nu va abdica de la opiniile sale va ajunge s4 cunoasc& latura cea mai de jos a condifiei umane, dar in acelasi timp ele, cuvintele, au valoare anticipativa in destinul scriitorului care a refuzat si patrunda in patul procustian oferit doctrina realist-socialist& si care a avut un sfarsit prematur si circumspect. Tematica romanului: ,,Cel mai iubit dintre paménteni poate fi definit ca un roman total, Nu ca un roman-fluvtu, unde desfasurarea este orizontalé si cronologia intinsa, nici un roman-ciclic, unde temele si destinele se ingird ca méirgelele pe afd, ci roman total: romanul unui destin care asumé o istrie, romanul unei istorii care trdieste printr-un destin sustine E. Simion in prefafa c&rfii. C4tK dreptate are criticul e usor de demonstrat dac& ¢ sine gindim la dimensiunea plurivalent’ a romanului. in cele o mie doua sute de pagini ale acestei opere, autorul dezvolti tema raportului dintre fiinta umand si istorie, a soartei in puterea clreia omul devine o jucdrie. Astfel, Victor Peirini are ceva din personajele tragediei antice, cici este permanent urmarit de hybris si oricat ar incerca sa isi deptiseasc4 destinul (chiar are iluzia c& viata fi surdde cand 0 intélneste pe Matilda), e ceva desupra lui care duce la implinirea acestuia, un fel de deus ex machina, ce se materializeazi in primul rand in mentalitatea socialialist& a acelor vremuri, Prin urmare avem de-a face cu un roman politic sau mai bine zis:” cu romamul unei existenfe asumate in totalitate Petrini, eroul, se considera el insusi un individ flicut sa trdiased pand la capat o situatie, un sentiment, 0 idee.<< Sunt omul care isi asumd totul>>, strigd el Matildei, intr-un acces de furie. Are o fire tare, incapabild de compromis, si din aceasta pricind este nefericit. Caracterul inflexibil al filozofului ar fivo explicatie pentru incercdrile prin care trece. Nu este ins singura. Mai intervine absurdul, intervine si imperfectiunea unui sistem social( acfiunea se petrece, cu precitdere, in obsedantul deceniu al VElea) in care individul e sacrificat nu o data in favoarea unei false ratiuni istorice.( E.Simion- prefata a romanului)” Nota dominantaé a céirtii nu este data ins de manifestarea politicului in existenja individului. M. Preda serie, in esenté, istoria unui sentiment si-i analizeazé atét implinirea, cat si degradarea progresivét pana in ‘momentul cdind iuburea coboard aproape de abjectie. Destinele eroilor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demengiale si duse spre limita de jos a existentei lor, luciditatea lor méreste forja pasiunii, dar n-o apira de suferinfa si de citdere.<< Cel mai iubit dintr paiménteni >>este, dar, un roman de dragoste si un roman despre mitul fericirit . Fericirea prin iubire, cum zice naratorul-erou la sféirsit:<< dacé dragoste ‘mu e, nimic mu e!>>. Asta vrea sii sugereze ca existenfa omului n-are sens in afara acestui mit, chiar daca ‘mitul imprima destinului un curs tragic.” Opera Iui M. Preda este si 0 pledoarie pentru prietenia intelectali, sustinuté prin intermediul pasionantelor discufii dintre erou si profesorul de literatur& romani, Petricd Nicolau sau Ion Micu. ‘Adevaratul prieten pentru Petrini riméne inst Ciceo, cel care i-a pledat cauza, care I-a sustinut moral si ka abitut de la sinucidere. Exist in roman si minunate pagini inchinate Mamei, ,,suflet bogat in absolut, dincolo de timp si spatiu"si tot asa, exist pagini pline de duiosie in care este exprimata iubirea pentru micufa Silvia. Impreund, aceste fragmente alcdtuiesc un roman al familiei. Romanul intelectual din ,,Cel mai iubit dintre paménteni” este romanul unui moralist patrunzitor. Subtemele lui sunt puterea, viata unui cuplu, raportul dintre necesitate si libertate, noua gnozA, singuratatea etc...Romanul ilustreazd talentul lui M Preda de a spune simply lucruri foarte adinci despre existent individului. Axul acestor reflectii este dorinta de adevar.”"M.Preda, spune acelasi critic literar in finalul studiului din prefata cdrfii, a scris, in fond un roman pe care n-as putea sii-l numese altfel decdt romarul unei mari constiinfe. Constiinta, intdi a unui mare prozator care judecd fara partinire, fara mistificagie 0 istorie in care forjele se confrunta in chip dramatics constiinfa, apoi, a unui erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste. Destimul il loveste de mai multe ori, insdt infrdngerile mu-l imping spre negatia valorilor si mui sélbdtticese sufletul. Victor Petrini atinge, intr-o lume confucd, condita tragicului, pentru ca nu se indoieste de puterea spiritului de a rdmdne demn si necrugator in suferinja. Iubirile $i indmplarile absurde il aruncé in bratele dezndidejdii si ale oroarei, spiritul ii dé insd forfa sé treacé prin ele, mu netulburat( mit invechit al omului clasic), ci nelinistit si lucid, luciditatea fiind forma demnitetii sale”. Prin urmare in interiorul romanului de dragoste exist un roman politic, un roman intelectual( oferé imaginea intelectualilor care nu sunt acceptati de regimul de opresiune, pentru c& sunt prea liberi in gandire, si de aceea sunt inlaturafi din posturile de la Universita, fiind inlocuiti de non-valori care au invajat leotia marxisté); un roman senzational( disparitia misterioas’ a CAprioarei, uciderea torfionarului, crima din teleferic), un roman de moravuri , un roman social in care se studiaz& pozitia claselor si noile relafii dintre indivizi in societate. Aceste romane sunt posibile pentru c& narafiunea nu e una lineard, ea prolifereaza alte ‘ici narafiuni ce diversifica, imbogafese si completeazé romanul total Constructie: Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume ..Cel mai iubit dintre péimanteni” este un jumal, 0 confesiune amara si lucida. Este, deci, o naratiune ta persoana intai, iar confesiunea {ntrerupté o singurd dati, in volumul al Il-lea, edd locul naratorului este luat de un alt personaj secundar: Ciceo. Petrini nu mai are puterea s4 povesteasca pani la capt prin cea ce trece si il insircineazi pe amicul Ciceo, fost judecaitor, actualmente avocat, si duct naratiunea mai departe: ” N-a avut puterea sd retréiascd decdt ceea ce |-a facut fericit.” Narajiunea trece in aceste conditii la persoana alll-a. El nu incheie insi narafiunea, Petrini revine si da singur o solutie drame in care ffiri voia lui a intrat. Un om inzestrat cu 0 constiinfa si cu un numar de principii morale sufera o grava injustitie, este inchis de dou’ ori, fara sa fie culpabil cu adevarat. Aflat intr-un spatiu claustrofob, singura modalitate de evadare a personajului e posibila {in fata foii albe unde Petrini igi regindeste intrega viafé, incercdnd si infeleaga erorile savarsite. Deci tehnica este cea a retrospectivei, iar eroul se autoanalizeazs. Marturisirea il purified si apoi il elibereaza sufleteste de ,, barbaria concretului”. In final, el este incredinfat c&, daca n-ar fi exorcizat- prin sinceritatea absoluté a spovedanici- raul din sine si din ceilalfi improgcat asupra sa, atunci:” m-as fi chinuit indelung, (fara sii obtin, spiritualmente, eliberarea totald a constiintei mele de ceea ce am trait”.in aceste conditii scrisul capatd functie catharticd, de purificare a sufletului prin rememorarea etapelor esenfiale anterioare. Dar personajul nu se géndeste numai la sine, iubirea pentru semenii lui- egali in bucurie, ca gi in eroare, ori suferinji- Ricdndu-I s& recurgd la formula epicd a jurnalului: experienta lui trebuie sa ajunga la ceilalti, care sii o foloseasca in sensul unui document uman si al unui avertisment. Cel care si-a dorit cu ardoare s& iubeasea si si fie cel mai jubit dintre pamanteni” n-a avut parte decét de iluzia sentimentului eter, dar, cel putin, a infeles ca dragostea- sub toate formele ei: pirinteascd, filiald, fiaeasct, prieteneased, erotici- constituie esenta existensei omenesti Primul volum incepe printr-o meditafie pe tema morfii:” Moartea e un fenomen simplu in naturd, numai oamenii il fac inspdimantétor. Vorbesc de moartea natural care adesea e o dulce ispita”. Volumul al IIl-lea se incheie prin fraza conclusiva:” daca dragoste mu e nimic mu e!” Semnificatia titlui: El nu poate fi inteles decat la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre paménteni n-are parte de dragostea semenilor si, mai mult decat atat, Soarta insdsi nu-I iubeste, hardzindu-i infangeri si umilinfe si ficdnd din el un ucigas fra voie. Eroul si-a dorit cu disperare ca fiecare dintre cele dows femei ale viefi lui s& facd din el cel mai jubit dintre piménteni"( in roman chiar este 0 replica prin care Suzy ti marturisea dragoste protagonistului in acest fel) in sensul deplin al sintagmei, dar a eguat. Nefericit, el polemizeaz& cu ert Camil Petrescu pe tema luciditatii si a suferintei, neintelegand pana la capiit:"Catd luciditate, atdta suferinté! Da, asa e! Dar cine dracu te pune? De ce nu ne mai iubeste? Ce stupid, cand totul ar fi atét de simplu, daca am pastra in noi revelatia acelor clipe sublime, acea senindiate izbdvitoare" Petrini capaté alura celui mai iubit dintre p&ménteni doar fn relatia cu fiica sa, relatie care devine priej de regenerare sufleteasc& dupa cei trei ani de detentie, Dar poate c& exist’ si o semnificatie de adancime a acestei sintagme care consti in faptul c& dincolo de Infernul pe care il cunoaste protagonistul in fiecare detaliu si nuanfi a sa, el reuseste sa se salveze prin constanta cu care riméne atasat de mitul fericirii prin iubire. E un mesaj similar cu cel din”Jurnalul fericiirii” aparjindnd lui Nicolae Steinhardt al cdrui personaj narator se confrunt& cu aceeasi abjectie uman intr-un topos dezumanizant, al inchisorii, dar care tocmai acolo are revelatia divinitatii pe deplin. Oare nu acelasi lucru se petrece si cu Petrini, care trecdnd prin diferitele ipostaze ale concretului, descopera sau, mai bine spus, i se reveleaza autenticitatea divinitafii, cea pe care o respinsese cu brutalitate inca din copilarie? Cum altfel poate fi interpretaté respingerea ideii de a arunca in foc depozitia scrisd, dack nu ca 0 constientizare a utilitatii pe care aceasta o va avea pentru ceilalti, intrucdt constituia documentul moral al unei umanititi, reflectate in propriai existenta? Personaje: Protagonistul romanului este Victor Petrini- profesor universitar dintr-un oras transilvanean(desi nedenumit se gisesc corespondente cu elemente aflate in Cluj) si care se afl intr-o situafie limita, cel putin asa crede personajul, aceea de a raspunde pentru o ctima pe care 0 savarsise, cei rept in legitima apdrare. Teama personajului e motivata atéta timp cat nevinovat fiind este inchis pentru trei ani si trei luni, acuzatia bazindu-se doar pe o interpretare eronati a unui cuvant dintr-o scrisoare pe care 0 primise de la un prieten. E vorba despre fraza” Eu astept ordonantele dumneavoastrdt” , frazA care pentru cei doi avea o rezonanfa umoristicd trimifind la un spectacol pe care acestia il vazusera, dar care pentru regimul totalitarist era un semn al apartenentei la acelasi grup anti-maghiar"Sumanele negre”. $i iat cum 0 simpla interpretare a unui cuvant schimba in mod radical destinul unui om. Astfel, judecata lui Petrini dup’ ce il omorase pe sotul dipsoman al lui Suzy, cind acesta il atacase din gelozie, e justificat. Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pnd la duritate, care glseste in scris 0 modalitate de izbavire. Aflat in aceasté situatie limits a viefi, el isi regandeste altfel intreaga existent condusi de 0 Soarté nemiloasa si atotputernicd. Din acest punct de vedere, am mai spus, Petrini e un personaj tragic. Prenumele primit la botez ar fi trebuit sf-i aducd un statut de invingator, dar acesta se last asteptat pana la sfarsitul cari. Ca si eroii lui C. Petrescu, personajul este un intelectual de elit, iar numeroasele citate gi referinfe la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski fi atest aceasta calitate. Ganditor profund( asa cum reiese din discufiile profunde purtate cu prietenul stu, Ion Micu, dar mai ales, din numeroasele pagini in care analizeatz& viata si lumea), Victor Petrini este un idealist, pentru el sensul eexistentei consta in apirarea valorilor ei sacre: credinfa in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea. jin pacate viafa fi oferi revelatii dureroase, personajul triind complexul unei adevarate cideri luciferice Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este i onest in gdndire gi in relafiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate sau refuz& si infeleaga schimbirile la care asisti: inlocuirea marelui filozof si a altor profesori renumii, doar pentru faptul c& nu empatizau cu ideile marxist-leniniste, si condamnarea lui datorits unei rautifi gratuite in numele unei dogme. ‘Cu toate cA incearcd sé reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrdinat, din pricind ci muncile pe care le face dupa prima detentie( Iucreazi la deratizarea orasului, strungar, contabil la Oraca, bibliotecar pentru putin timp) ii anulaser calitatea de creator. Dupa a doua detentie de sase ani, dar redust 3 la doi ani de zile datorit& comportamentului exemplar, Petrini isi giseste cumva un echilibru, profesional, devenind profesor de franceza. ‘A doua revelatie pe care 0 are protagonistul este legata de mitul fericirii prin iubire, in care se refugiase ca intr-un soi de bovarism. Se vadeste ins& ci ambele femei pe care le-a iubit poartd parca 0 damnare, un blestem de care nu pot sclipa. Astfel, Matilda il fascineaz numai atunci cdnd este sotia altuia, reprezentind pentru el trecdtoarea, necunoscuta, plin& de mister. Ulterior igi da seama e& femeia era jucaria unor forte obscure, a unor ,demoni” care o invadau din adancurile ei sufletesti si nieiodaté nu va fi altel. ‘Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atrigdtoare numai pan la aflarea adevarului si pe urma devine parca o straind, iar plecarea ei devine o binefacere. Pana la sfarsit, V.Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic in literatura romana. Revenind la destinul personajului putem detalia evolufia acestuia: Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini devine” un adolescent dur si turbulent” ocolit de fete si urat de colegi pentru gindirea sa transanta. Incetul cu incetul , tandrul se transforma intr-un alt mare singuratic, intr-un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu, Destinul su este unul Iuciferic, iar ciderea in Infern incepe in adolescent si tot ceea ce va urma nu reprezinta altceva decdt noi trepte ale coborarii in subterand. Prima parte a volumului I constituie un fel de bildungsroman de sine statitor intrucét acum se contureazd personalitatea protagonistului. Din aceasta formare face parte si inifierea erotica, facititat de prezenta Ninetei Romulus, inifiere ce se va sfirsi odaté cu plecarea fetei. Personajul confunda acum existenfa cu aparenta, cu formele ei exterioare, Dupa ce termina liceul, Victor se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un student strilucit. © noua iubire pentru o colega foarte frumoasd, numita Caprioara, i di senzafia ci de data aceasta destinul ii suride, numai ci nu a fost si fie asa, deoarece aceasta moare, iar eroul se incarcd cel putin cu o vinovatie morala. Pe fondul performantelor in studi , al obfinerii unei licenfe strilucite gi a aparifiei Caprioarei, Petrini are convingerea cé este un ales, din ‘moment ce existenta [-a selecjionat pentru trdirea sentimentului de dragoste. El realizeaza prea tarziu cia luat drept existenta autentic& o zona .amorfé si neclintita” a acesteia. Dup& intalnirea cu Matilda, cand personajul se indrigosteste cu adevarat, percepand iubirea la modul eroilor camilpetrescieni, Soarta ii acoperi rajiunea cu 0 nou’ iluzie. Nu putem si nu ne intrebéim cum unui om ca Petrini care avea aplecare spre o analizA total& a ceea ce il inconjoarlia putut si-i scape adevaratul caracter abisal al Matildei, avand vedere c& acesta se dezvaluia in relatia ei cu sotul si totodat& prietenul lui Victor, Petric& Nicolau.? Raspunsul poate fi gisit doar in farmecul iesit din comun pe care il exercité personajul feminin asupra protagonistului. Dupa divortul dintre sofii Nicolau, Petrini se cisitoreste cu Matilda, dar abia acum incepe iadul pentru el, c&ci iubirea stihialé a femeii oscileaza intre patima si ura, cunoscénd chiar momente de violent’. . in tot acest timp, Petrini este preocupat de elaborarea unei noi gnoze bazatd pe ideea ca ,, omul e liber in sine si pentu sine si singur acest concept este izvorul dreptului si al creatiei spirituale”.Totusi, prin caietele sale acumuleazi inc& un element incriminatoriu de care regimul totalitarist se va folosi cu prilejul prim i, care are loc exact in ziua cand isi boteaz fetita. Sub auspiciile interogatoriului Incepe volumul al doilea, interogatoriu care se va finaliza cu inchiderea personajului, chiar daci nu exisata nici o baza reali. Este 0 noui treapt& a coborarii in Infern, concretizaté in imaginea dantesci a galeriilor intunecate, dar si in riutatea gardienilor analfabeti, ins stipdnifi de mandria puterii. Unul dintre acestia ravneste si il omoare pe Petrini, findndu-1 nopti intregi descult si numai in cdmasa, in carceri in luna februarie, din cauza dispretului pe care il avea mai ales pentru erudifia protagonistului. Aga se face 8 intr-o zi, Petrini il ucide pe gardianul primejdios, salvandu-si astfel viafa. Situatia limita in care este pus, tl determina sé apeleze la gesturi extreme, dar care de data aceasta nu vor avea repercusiuni asupra moralului, si nici asupra destinului. Intors in orasul séu dupa trei ani si trei Iuni, eroul nu mai poate fi reintegrat in invatiméntul superior, ba mai mult, este obligat sA intre in echipa de deratizare a orasului, uciderea sobolanilor find, poate, ultima treapti a cobordrii in Infern. Despéirtirea de Matilda nu intirzie, c&ci ea nu accept noua conditie a lui Victor si noua experienfi pe care o va tri aldturi de Suzy nu face decat sit instrdineze total de lume. Petrini este un personaj magistral, care, desi ingenunchiat de atdta ori de Soarti, giseste totusi puterea spirituala de a conchide sensul existenfei sale astfel:” Mi-am recitit acest lung manuscris si dincolo de ceea ce el contine, m-a uimit brutalitatea concretului, pe larg etalat, si cu pldicere vizibild, si pe care mu Lam putut ocoli fiind ineredintat altfel edi m-as fi chinuit indelung, fara sa obtin, spiritualmente, eliberarea totalé a constiinjei mele de ceea ce am trait. Am fost ispitit sd-1 arunc pe foc. $i totusi, mi-am spus, trebuie sdi-i dau drumul sii mearga. Multi dintre semenii mei au géndit poate la fel, au jubilat ca si mine, au suferit si au fost fericiti in acelasi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri deserise aici si mu al iubirii aproapelui, n-a incetat si nu va inceta sa existe pe pamédntul nostru, sd moard adicd si sd renasea perpetui. Si atdta timp cat aceste trepte urcate si cobordte de mine vor mai fi urcate si cobordte de nenumérati alt, aceasta carte va méirturisi oricdnd..: <<...Dacd dragoste nue, nimic nu e!..>> Matilda: este o fiinfa abisala, imprevizibilt, jucdria unei forte obscure. Este complicati sufleteste, and dovada de suiguri si coborasuri. Femeie instruitd, intelectuala si ea, fiind arhitect’, Matilda cade periodic sub puterea unui rau incontrolabil si atunci femeia tandrai si atrigatoare devine de nerecunoscut: di un spectacol lamentabil in fifa familiei reunite cu ocatia unui botez, isi loveste sopul gi se justified dostoievskian:” Stiu cd am in mine ceva grosolan”, ins& c&inja este scurt’, iar dupa un timp violenta pune iar stipinire pe ea. Nu poate si ceeze o punte de comunicare spiritual cu sotul ei, c&ci are cel pufin aerul de a disprefui intreaga munca a lui Petrini, asa cum s-a intémplat si in cazul lui Petricd Nicolau. Imaginea care sintetizeaz. iubirea dintre cei doi este chipul Matildei, care capiitt tristituri masculinizante, ca intr-un mit intors al Androginului:” /mi ardta un chip devastat, cu ochii pe jumétate inchisi, acest chip care nu era frumos decdt printr-un misterios suflu interior, era pardisit acum de armonia lui si mi se ardta ochilor cu oribilele trdscituri ale unui barbat” Matilda nu accepta nici o form de afectiune al c&rei obiect principal si nu fie excusiv ea. Angelica si demonic’ in acelasi timp, ea va mara percutant destinul lui Victor Petrini. Suzy: intr’ in categoria femeilor buimace, sublinieaz’ B. Simion, robite de sentiment, cu un caracter greu de identificat. Abia iesit de sub tirania Matildei, filozoful intra sub puterea altui sentiment, nu mai putin devastator, ins, care deocamdati e perceput ca fiind tandru. Suzy pare a fi o fortd recuperatorie,dar linistitoarea afectiune nu va intérzia s& se transforme in catastrof’. Feminitatea ei se bazeazi pe o continua fugi de identitate. Traieste mereu in alt registru, inventeazi disponibilitii, stiri care ‘il fascineazd pe Petrini. Nu e trufasi si n-are ctize de demnitate, existenta ei lunecd la suprafata evenimentelor, fri mari traume. A trecut ins prin situatii grele- eliminata din facultate datorita regimului totalitar care respingea bogatii, devine zidarita pe un santier -, ins sufletul ei nu s-a indsprit, fantezia ei nu s-a epvizat. Suzy intruchipeaza realitatea care se las cuceritfi rd si se opund, gesturile ii sunt firesti, mirlrile fi sunt sincere, daruirea nereticent®. Mult ravnita comunicare in cuplu se produce, existenta pare a-i da lui Petrini un semn coneret al substanfei sale. Cineva se joacd, inst, si arbitrarul spulberd incd o data iluziile protagonistului. Pentru c4 ea isi ascunde identitatea, urmarile vor fi grave: in timp ce se aflau la munte, ei sunt urmariti de c&tre soful acesteia hotirat s&-1 ucida ( inc o persoand care doreste anil eroului).Victor se apari si il impinge in pripastie, sAvargind a doua crima. Marturisindu-si fapta, protagonistul este inchis din nou, timp in care igi scrie jumalul. Ulterior personajul va apdrea vindecat de aceasti ultima iubire-iluzie, gata spre a-si publica carfile. Stilul: ,,Cel mat iubit dintre pdmdnteni” este un roman total, vast, arborescent si de un relism fundamental, izvorét dintr-o gandire maturd, decisi s& infftigeze ffrd crutare adevirurile unei epoci. Impresia de autenticitate in confesiune este , de la inceput, izbitoare. Istoria nu este nici infrumusejati, nici coboriti. Istoria este printr-un efort de analiza, infeleas’ si infitisati din unghiul unui destin uman. Singur limbajul devine unul aluziv,esopic, uneoti, izvorét din nevoia de a invinge costrdngerile cenzurii.( exist clare trimiteri la relitatea deceniului al VilI-lea puse pe seama deceniului al V-lea, autobuze ultraaglomerate, cozile la banane din prejma anului Nou, et fnainte de toate M.Preda este un creator, care igi inventeazi obiectul avand aerul ca reproduce realitatea. El compune 0 scend din existenta comund, lésind impresia c& surprinde insusimiracolul existenfei. Exist in roman numeroase semne de creatie: scene colective memorabile, situati tipice de viata, ca botezul unui copil sau moartea unui parinte, cu acel sentiment de solidaritate a familie, de regésire in fata bucuriei sau a durerii si scene de tandrefe intre tat& si copil sau barbat si femeie. M. Preda are un talent remarcabil de a crea astfel de scene memorabile, la fel ca si in alte romane ale sale, precum Moromefii Realismul: Prin tot ce s-a subliniat anterior in legiturd cu stilul, s-a conturat clar ideea de realism( nu socialist, dimpotriva) si daca intervine forta creatoare a romancierului aceasta este subordonat autenticului. in primul rind formula romanesc& aleasi, aceea de jumal, cici confesiune sporeste credibilitatea. in al doilea rand, la fel de important, e configurata imaginea unei lumi nu de mult apuse in istorie, verificabil& cu ajutorul documentelor sau, mai mult, prin confruntarea cu experiena persoanelor care fu trecut prin acea epoca si care incd mai existi. Ancheta politica, infétisata si in alte opere literare, apare, aici, ca un mecanism complex de intimidare i de de-personalizare a individului. Sunt pagini revelatoare in roman, de o mare forfé realisti, scrise fir mnie, incet si convingitor, dezvaluind modul in care omul este instalat in culpabilitate i sfirseste prin a se socoti, el insusi, culpabil si fra iesire. E vorba de scena in care Petrini este interogat in legiturd cu organizafia numiti .Sumanele negre”, fiind considerat ca f’cand parte din aceasta faré nici un fundament. Bineinteles ci avem de-a face aici cu una dintre seeventele plastice ale romanului, Stilul sobru, colorat uneori de un limbaj argotic ce are menirea de a transpune si mai bine cititorul in acel univers degradant, este definitoriu pentru scriitorul realist, iar M. Preda nu face rabat de la el, Observatia realista sporité de analiza detaliului duce la configurarea unei lumi similare cu realitatea, Text si intertext: Formula aleasi de M. Preda, cea a jumalului scris in retrospectiva, cu puterea personajului-narator de a analiza faptele, se regiseste in literatura francez in opera lui Albert ‘Camus, ,, Strinul” si similitudinile nu se opresc aici( existi, de altfel, si o corespondenta intre destinele celor doi eroi in implinirea unui destin damnat), dar in nici un caz nu i se poate reprosa scriitorului roman originalitatea, E vorba doar de marile spirite care isi gisesc compatibilitatea intr-o géndire asemaindtoare. Si daca tot a venit vorba, apropieri se pot gisi si cu Dostoievski, mai precis, , Crimi gi pedeapsa”, ai carui personaje zeuduite de traumele prin care trec, gisesc salvarea in acceptarea si asimilarea ideii de divinitate. Lasénd la o parte literatura universala, se pot foarte bine realiza analogii, asa cum au aparut si de~a lungul comentariului, cu problematica din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rizboi” de Camil Petrescu, in care personajele masculine sunt croite pe tipare aseménitoare: find intelectuali lucizi, analitii si care trdiese profunde dezamagiri provocate atat de circumstanfe sociale, cét si de cele familial. ‘in testamentul poitic din” Jurnalul fericirii ,, de N. Steinhardt, acesta oferd trei solutii pentru supravietuirea intr-un univers concentrationar, fie el temniti sau orice alti forma de ingra libertafi:1)Solutia lui Soljenitin care consta in acceptarea morfii si renunfarea la orice speranfa, dnd uitarii pe toati lumea; 2) Solufia lui Zinoviev, numit& si solutia zurbagiului, personajul adoptind stilul inadaptatului, care se detaseazi de orice legaturi cu exteriorul; 3) Solufia lui Churchill, care insemna a extrage pofia de viafi si bucurie a viefii dintr-o nepotolita dorings de a lupta cu riul, de a-l invinge. ‘Transpunand aceste solufii pe romanul in discutie, subliniem ideea c& V. Petrini pare a alege ultima solutie, reusind sa invingi atat raul din exterior, cat si pe cel din interior. Coneluzionnd,"<> este romanul care consolideazi credinta in ‘fling, Este cu siguranté unul din marile romane aleculturii romdnestidemnitatea de care este strétbétut il ‘iutd pe cititor sisi recunoasca si exaltined 0 data propria demnitate"( Discursul fiinjei, Maria-Luiza Cristescu).in raportulrile sale cu existenfa, fiinta umand nu se afla doar in puterea propriilor capricii, a unor forte sufletesti obscure sau a unor determinari sociale aberante, ci si a unei transcendenfe arbitrare. Sunt sensuri grave pe care romanul le comunic& printr-o experienta umand de o profundd autenticitate. 6