Echilibrul si dezechilibrul economic

Echilibrul macroeconomic este o necesitate in evolutia economiei nationale care

consta intr-un ansamblu de ramuri si subramuri, sectoare si activitati economice
aflate intr-o dinamica si interconditionare permanenta.

Echilibrul economic este starea spre care tinde piata nationala in ansamblul ei,
precum si pietele specifice (piata bunurilor economice, piata monetara, piata
capitalurilor si piata muncii) si se caracterizeaza prin egalitatea dintre cerere si
oferta sau o diferenta nesemnificativa intre ele astfel incat nu apar tensiuni
sociale si economia functioneaza normal.

Egalitatea dintre cerere si oferta reprezinta conditia generala de echilibru.

Corelatiile dintre pietele specifice fac ca unele echilibre sa antreneze efecte sau
influente asupra altor piete, dar manifestarea echilibrului pe o piata nu atrage
automat egalitatea cerere-oferta pe alta piata. Cu alte cuvinte, in aceeasi
perioada, pot exista echilibre economice pe unele piete si dezechilibre pe altele.

Echilibrul economic poate fi general sau partial, static sau dinamic.

Echilibrul general consta in starea de egalitate dintre cererea si oferta din toate
sferele sistemului economic. El se manifesta ca tendinta, prin efectul de
antrenare in economia nationala a echilibrului pe piata bunurilor economice.

Echilibrul general este pus in evidenta de indicatori globali cum sunt: productia
nationala, cererea globala, masa monetara, rata somajului, rata inflatiei, etc.

Principalele echilibre spre care tind economiile nationale sunt:

I.
cresterea economica pozitiva, adica situatia de crestere a venitului
national pe locuitor;

II.
ocuparea deplina a resurselor de munca, adica mentinerea somajului in
limitele ratei nationale, considerata necesara pentru stimularea procesului
investitional;

III.
stabilitatea nivelului general al pretului, adica inexistenta inflatiei si
mentinerea corelatiei dintre cererea si oferta de moneda;

IV.
repartitia echilibrata a veniturilor, adica situatia economiei bazate pe
fluxurile banesti ce reflecta circulatia reala a factorilor de productie si marfurilor
si serviciilor;

V.
echilibrul balantei comerciale si de plati, adica egalitatea dintre import si
export si respectiv dintre incasarile si platile ocazionate de formele pietei
mondiale.

Echilibrul partial reprezinta starea spre care tind doua elemente ale aceleiasi
piete sau piete diferite, cum sunt: productie si consum, marfuri oferite spre
vanzare si capacitate de cumparare, venituri si cheltuieli publice, economii si
investitii.

Echilibrul static caracterizeaza tendinta de egalitate a cererii si ofertei de pe o

piata pe termen scurt.

Echilibrul dinamic consta in tendinta pietei generale sau specifice catre

egalitatea cerere-oferta pe termen mediu sau lung. Este situatia normala a unei
economii in evolutie, care cunoaste alternativ stari ascendente si descendente.

Dezechilibrul economic reprezinta starea economiei in care se manifesta un

decalaj semnificativ intre cererea si oferta agregate. Excedentul de oferta
agregata se numeste presiune, iar de cerere, absorbtie. In conditiile presiunii
cererea este satisfacuta, productia franata, calitatea produselor creste, iar
consumatorii au un rol important in selectia marfurilor. In plus, producatorii sunt
orientati spre lansarea de noi produse, preturile si salariile tind sa creasca, pretul
pietei fiind superior pretului de echilibru.

In schimb, in conditiile absorbtiei, cererea este nesatisfacuta, productia este

stimulata, calitatea produselor este aceeasi, vanzatorul avand puterea de alegere
a consumatorilor potrivit unor criterii nediscriminatorii. De asemenea, somajul
tinde sa creasca, inflatia este mare, iar conditiile de piata se inrautatesc, pretul
pietei fiind inferior nivelului de echilibru.

Cererea agregata reprezinta cantitatea ceruta din toate bunurile si serviciile

exprimate in nivelul produsului intern brut intr-o economie, in functie de nivelul
general al preturilor.

Cererea agregata este descrescatoare, tendinta explicandu-se pe baza

urmatoarelor elemente:

I.
bunastarea economica. Masurata prin oferta de bani, bunastarea
economica scade ca valoare, deoarece daca nivelul preturilor creste, puterea de
cumparare a monedei scade. Astfel, cumparatorii devin mai saraci si se
diminueaza cumpararile de bunuri. Invers, la scaderea preturilor, cumparatorilor
le sporeste puterea de cumparare a monedei si prin urmare si capacitatea de a
achizitiona mai multe marfuri si servicii.

II.
rata dobanzii. Sporirea cererii de moneda in conditiile unei oferte fixe,
duce la majorarea ratei dobanzii. Aceasta va genera ulterior diminuarea cererii
de moneda si deci, si de marfuri si servicii.

III.
exportul net. Atunci cand nivelul general al preturilor creste, bunurile de
import se ieftinesc comparativ cu produsele nationale, crescand cererea pentru
importuri. In aceste conditii diferenta dintre export si import, adica exportul net
se reduce si fiind o componenta a produsului intern, acesta se diminueaza.

Evolutia cererii agregate este determinata de numerosi factori intre care: variatia
cererii de marfuri, a cheltuielilor pentru investitii, modificarea cererii
guvernamentale de marfuri si servicii, variatia exportului net.

Oferta agregata desemneaza cantitatile oferite din bunurile si serviciile dintr-o

economie la anumite nivele generale de pret. Oferta agregata este ascendenta si
prezinta caracteristici diferite in functie de orizontul de timp pe care se
manifesta.