Numele i prenumele

Data

Fricosul
de Emil Grleanu

Iarn. Noapte lucie pe o lume ca din poveti: copaci de zahr, cmp de cristal, iaz de oglind. i-n
cuprinsul larg, uriaul policandru al cerului i aprinde, una cte una, luminile, ca ntr-o nemsurat sal de
dans. Vieuitoarele pustietii sunt mbtate de farmecul acesta: psrile zbor ca ziua; lupul poposete pe
labe, n hiuri, i privete nemicat; vulpea st lng vizuin i nu se-ndur s mearg la vnat; veveria
pleac creang lng creang i hoinrete, ca o deucheat, pdurea-ntreag.
Iar iepurele a zbughit-o la jucat. ncet, ascultnd, ispitind, a ieit tiptil-tiptil din curtur, i cnd a
ajuns la margine i-a vzut ntinderea lucie de zpad, a-nceput s sar de bucurie:
Poate mai ntlnesc un prieten, i zise iepuraul.
i gndul i rspunse:
Poate mai ntlneti un prieten
i iar upai-upai, iepurele sare vesel:
Poate dau i peste o prieten.
i gndul:
Poate dai i peste o prieten.
i mergnd aa, iepuraul cu gndul i vorbesc:
Ce lumin, i totui luna nc nu a rsrit.
i totui luna nc nu a rsrit.
Dar o s rsar.
O s rsar.
i cum mergea pe marginea unei vlcele, iepuraul se opri o clip s se odihneasc. Atunci, de la
spate, se ridic, alb i ea, ca de ghea, luna. Stelele plir; pdurea, copacii, tufele i dezbrcar
deodat umbra. Iar iepuraul mpietri de groaz: chiar de lng el, se ntinse pe pmnt o artare cu dou
coarne grozave. Dup clipa de spaim, iepuraul se destinse ca o coard i o zbughi la goan, se prvli
n vale, veni de-a dura ca un bulgre, se scul i iar se rostogoli pn jos; apoi o lu de-a dreptul, tind
cmpul. Se opri tocmai n stuhria iazului.
Acolo, de-abia suflnd, se ghemui cu ochii nchii S nu-i mai vaz umbra!