Dimitrie Bolintineanu

Mihai la pdurarul
Mihai pierduse lupta.1 El umbla rtcit,
Si omul, si natura acum l-au prsit;
E noapte, vijelie... vestmintele-i sunt ude.
-- Bine-ai venit, streine!... o voce se aude,
O voce virginal... urmeaz-mi... ai scpat!
Si-o mn se ntinde eroului mirat.
Intr-o colib mic la zece pasi l duce.
El intr; la lumin zreste-o fat dulce.
Copila i surde ca cele dinti flori
Ce-anunt primvara la tristii cltori.
Parintele ei vine si amndoi vegheaz
S aib multumire acel ce-l ospteaz.
-- Tu esti Mihai Viteazul!... eu ungur, tu romn.
Dar nu aici o team! i zice-acest btrn,
Cci ospitalitatea n ceruri e nscut
Cnd ura ntre oameni era necunoscut.
Ea si deschide snul la toti cti o doresc:
Altmintirea, ar pierde caracteru-i ceresc.
Sub simplele vestminte s-ascunde cteodat
O inima de ur si de trdri curat
Precum, sub mant d-aur a omului bogat,
S-ascunde cte-un suflet de ptimi degradat.
Asadar, nu te teme! nu te-ndoi de mine!
Ca sufletu-ti si lutu-ti n pace s s-aline!
Iar tnra copil cu buze de rubin
Eroului la mas turn n cup vin;
Un plns de tinerete pe fata lui strluce
Si crede nca-o dat c viata este dulce.
1 - Lupta de la Mirslu.