Ion Minulescu

Nihil

Ascultă!...
Nisipul aleii
Trosneşte ca focul din vatră,
Şi treptele scării de piatră
Sărută pantofii femeii
Ce bate grăbită la poartă
Cu degete-absente de statuie spartă...

Priveşte!...
Tăcerea coboară-n spirale
Rotunde şi-ovale,
Ca nişte confeti de-aceeaşi culoare...
Aleea-i o stradă cu două canale
În loc de trotuare,
Castanii par mături proptite de zid,
Iar scara de piatră (în loc să se urce)
Coboară cu treptele-n vid...

Priveşte şi-ascultă -
Ce linişte goală...
Solemnă...
Şi mută!...

.....................

Deşteaptă-te, frate, şi nu mai visa,

C-afară nu-i nimeni -
Nimic din ce-ai vrea
O dată măcar să mai fie...
E numai femeia din fotografie,
O mapă cu "lied!-uri" de Grieg pe pian
Şi fumul ce urcă din pipă-n tavan...