Nod

O f ie de ciment. Un iret de sticl . Un fir de metal. O pat de aer... n fundal. Un fir de metal. O f ie de ciment. Un iret de sticl . O gur de aer... mic ... mic . Un iret de sticl . Un fir de metal. O f ie de ciment. F r aer... permanent. Un fir dintr-o f ie de iret. O bucat de ceva perfect.

Mi-e dor...
Mi-e dor ... mi-e dor de prieteni... Sunt plecat... ntr-o alt lume... ntr-o alt lumin ... ci fug... Cu lumina din alt lume... Ca lumina... Fug... ci nu m poate opri nimic. Fug s m ntlnesc... Cu speran a s m ntlnesc... S m ntlnesc... Cu ei, cu ea, ... cu copilaria. Cu lumea a a cum era ... Cum era mai demult... F r dureri de cap... Fericire, bucurie, zmbete. Libertate, sinceritate... prieteni. Copil rie... Mi-e dor... V iubesc... Mi-e dor...

Eu... sau tu... E doar un cer...

Cerul e gri. In mijlocul lui strapunge un turn. Turnul e ca o sabie ce iese dintr-un trup mort. Si astfel cerul nu mai e curat. Devine roscat. Roscat... cum e sangele ce intra in pamant. Si asa cerul nu mai e curat. Ci devine negru. Negru... cum e iadul inconjurat de flacari. Si asa cerul nu mai e linistit Ci tulburat de flacari. Flacari... care ard, care topesc orice sentiment. Si astfel cerul e cer... E un cer plin de sentimente. E un cer de neatins. E nestrapuns de nimeni. Nu exista turnul. Pentru ca nu exista flacari. Si nici sange si nici pamantul. Si nici sabie si turn. E doar un cer. A fost un vis urat. E doar un cer... Te-ai oprit pe hol ... Te-ai uitat la mine ... M-am uitat la tine. Ne despartea o oglinda ... Tu, de fapt te uitai la tine... Si eu, ma uitam la ... mine. Eu te vedeam in mine. Tu..., ma vedeai in tine. As fi vrut sa te ating... Dar am atins ceva rece. Nu esti tu... Tu nu esti rece... Am intins mana. Am atins oglinda. M-am simtit pe mine... Si in acelasi tim te-am simtit pe tine... Si tu m-ai simtit la randul tau... Te-am atins. M-ai atins. Desi nu erai, te-am simtit. Si te voi pastra ... asa cum esti... Pentru ca te-am atins. Si m-ai atins. Pur si simplu.

Blestem... Om.
Cel mai mare, mai urat, Cel mai dureros blestem... este viata ... Sa ramai o fiinta Care vede tot, simte tot. Sa ramai pentru totdeauna Un observator. Lumea sa nu te vada. Dar tu sa vezi. Tot. Toata lumea. Cum trece. Cum traieste. Cum se scurge timpul... Cum se transforma lumea. Cum ajung oamenii sa se omoare fara mila... Sa vezi cum se rup prietenii. cum se destrama familii. Cum se poarta razboaie pentru nimicuri. Sa vezi cum oameni devin neoameni. Se cred Dumnezei. Si cred ca au dreptul sa omoare. Asta e... adevaratul blestem... Blestem... care ... rupe inimi. Destrama suflete... Asta de fapt doare... cu adevart. Sa fii neputincios atunci cand trebuie sa intervii. Ce sunt oamenii ? Singuri... nimic. Ca o padure fara copaci... Un trup fara suflet. In schimb ... Inconjurat de prieteni, Prieteni adevarati, Omul imprumuta fractiuni de suflet. Si incet incet se umple de suflet. Suflet..., care inseamna mai mult decat orice. Prietenii sunt mai mult decat orice. Sunt prieteni. Bucati din sufletul tau. Si ei ... sunt compusi... din tine. Esti tu. Sunt ei. Sunteti unul si acelasi. Pentru PRIETENI.

Doare... A dracu' de rau...

Alb
Ma intind pe un pat alb. Dar nu e alb. E un alb murdar. E un alb imaculat Dar murdar. Peretii albi, infernal de albi sunt murdari. Sunt ca un zid electric Te inconjoara, te incoltesc... si ce daca? ... sunt albi. Si daca sunt albi ce ? inchisoarea dispare ? Nu, nu dispare. Devine sadica, obositoare, Vrea ca tu sa dispari. Cand simti ca nu mai poti O silueta alba apare Iti spune sa te calmezi, iar tu, Zambesti si spui: n-am nimic . Iar in gandul tau urli de disperare. Dupa fiecare colt alb asteapta o boala. Alba si ea. Ascunsa sub chipul alb Ca o arma vopsita in culorile curcubeului. Apasator nu? Obositor Dar odata voi pleca, voi reiesi in lume. Unde totul e colorat. Si totusi e alb si afara dar curat. Alb curat.

Catre moarte
Tuturor le e momentul Cand se vor desparti de noi. Si totusi este la ei timpul Si-l arunca spre noroi. Cand vor pleca spre alte lumi, Amintiri vor readuce Tuturor celor mai vii. Nu te poti impotrivi Dar poti sa o amani.. Cand lumea te va privi, Sa-i consideri mari stapani, Caci ei vor duce-n timp Amintirea umbrei tale Si nu vrei s-o lasi pe maine, Ca poate cineva moare.

Bulversat ... total

(sau poate Caramida ) O caramida, un zid Un foc inghetat Sentimentul de ratat Cand nu mai zici nimic Sta si plange, Trece vremea, Si tot mai tare il durea, Ca pe suflet nu il unge, Nici alintul nu ajuta Si nici vantul nu-l asculta Se catara se zgarie Si tot il trece gandul, Poate maine ... poate... maine... (Poate zidul...)

nimic
Lumina se revarsa pe o parte a vietii Pe cealalta nu se revarsa nimic. Intuneric nu este, lumina nu este. Este nimic. Imagineaza-ti o lumina intunecata Sau mai bine un intuneric luminat Sau amandoua impreuna. Ce ar rezulta ? Tot nimic.

Marmura
Marmura rece, strabatuta de fulger, Ingheata cerul si parca timpul Nuanta de sticla parca razbate Peste albastrul mat de beton Se pare ca vezi prin ea Dar totusi ceva blocheaza Razele soarelui ce lovesc piatra Si nu mai reflecta nimic Parca inghite lumina cu totul Fara reflexii si umbre Fara miscari si straluciri Fara lumina si soare E marmura cu sticla pe piatra E marmura cu piatra prin sticla E marmura cu lumina in umbre E marmura cu

Limita exista
Sunetul, zgomotul, linistea, noaptea, Ma zgarie, ma taie, ma sufoca, Ma oboseste. Un strop de apa se prelinge Pe geamul ce desparte lumina de noapte Ce ciudat O bucata de sticla, un cristal, Ceva transparent. Prin care lumina trece, dar totusi Bariera exista. Lumina atinge noaptea si totusi Bariera exista. Si noaptea e macinata de lumina si totusi, Bariera exista. Care e limita ? Ce e limita ? De ce e limita ? Limita Bariera