Sunteți pe pagina 1din 37

buna dimineata soare-[suflet inghetat in

oceanul disperarii]
{buna dimineata soare..priveam acel
glob apocaliptic.stateam nemiscat.
asteptam si nu primeam nici un
raspunz,cu exceptia acelor raze
fierbinti pogorate pe pamant..care
treceau prin mine..deschideau aceleasi
rani,care imi produceau de fiecare data
numai suferinta!}

priveam zadarnic acel glob


intepenit,ratacit printre norii cenusii ai
vietii mele..nu primeam nici un
raspuns..totul parea
imposibil..ramasesem singur pe o
stanca nesigura,care se putea prabusi
in orice moment in oceanul amar al
durerii..dar nu ma puteam misca..ochii
mei statea nemiscati..priveam doar
soarele..el,era singurul de care imi
aminteam..in rest,nimic nu mai exista
pentru mine..uitasem totul..ma
simteam ciudat...parca ceva imi
producea suferinta..un gand inocent,pe
care ma temeam sa-l descopar..imi era
frica..imi era teama de trecut..soarele
devenise clepsidra vietii mele,din
care,cu siguranta,in acele momente se
scurgeau ultimele clipe de
existenta..din ele izvorau ultimele raze
fierbinti care urmau sa ma imbratiseze
pentru ultima data..urma apoi acel vis
etern,acea cautare fara de
sfarsit..urma sa adorm si sa nu mai ma
trezesc niciodata..dar totusi,nu imi
doream sa parasesc aceasta lume fara
sa mai sarut macar o data ceea ce-mi
era cel mai drag..iar,de-ar fi fost sa nu
mi se indeplineasca aceasta dorinta,cu
siguranta ca as fi renascut..
deodata,soarele inimii mele,icoana
sufletului meu,s-a apropriat..am simtit
din nou caldura care vindeca
intotdeauna orice rana..zambetul de
care aveam atata nevoie rasarise..si
stralucea puternic pe bolta destinului
meu..in acele momente,cand visul
devenise realitate,am renascut..chiar
daca frumusetea emanata din trupul
acelei zeitati ma orbea,m-am simtit
foarte fericit..in fata mea,statea statuia
vie,steaua cea mai fierbinte a calatoriei
mele pe acest pamant..poate mai
ramasesera doar cateva fire de
nisip..cateva secunda..dar nu ma
deranjau acele lacrimi ale desertului,nu
imi pasa ca timpul se scurgea cu o
viteza ametitoare..atata timp cat
soarele se preschimbase printr-un
proces divin al metamorfozei intr-un
trup omenesc..era transformat in chipul
acelei femei de care eram
indragostit..era un zeu incarnat,a nu
stiu cata oare,in corpul unui om..un om
aparent simplu,obisnuit..dar care isi
arata adevaratul chip numai in fata
mea..da,stiu si posibilitatea ca eu sa
ma fi inselat..sa fi avut o iluzie..dar
nu,era cat se poate de real..totul era
asa cum imi doream..
un dor nesfarsit imi cuprinsese
trupul..ochii devenisera niste faclii
nemuritoare..o forta la care nu puteam
opune rezistenta,pusese stapanire pe
mine..si atunci te-am
imbratisat...impotriva oricarei dorinta
rationale am sautat acele buze
sfinte..era ultimul lucru pe care il
faceam pe acest pamant..probabil
ultima amintire..dar era tot ce imi
doream..era un moment de
implinire...visul cel mai important se
indeplinise..chiar daca ma desparteam
foarte greu de tine,nu puteam
plange..nu puteam pata cu lacrimi
acele momente marete in care trupurile
noastre,sufletele noastre,si intreaga
lume s-au unit.soarele si luna..muntii si
campiile...eu si cu tine..nu era o unire
eterna,ci doar pentru o clipa..o clipa
care deschidea poarta spre iubire..o
taina sacra,un ritual dumnezeiesc.
acest sarut firbinte se transformase
intr-un fior care imi cuprindea intreg
trupul.era o forta malefica care,pentru
prima data,proiducea
suferinta..deschideau cele mai adanci
rani..si nu am mai rezistat.in acele
momente,ne-am despartit pentru
totdeauna..o lacrima se inalta deasupra
noastra,o stea cobora in adancul
cerului..iar eu ma aflam la granita
dintre viata si moarte...
acest vis nu se prabusea..nu,nu pot
spune asta,deoarece acest vis era un
vis indeplinit..calatoria aceasta se
incheia aici..in fata acestui astru,in fata
ochilor tai..absorisem caldura iubirii...si
ma simteam minunat..o,cat de mult mi-
as fi dorit ca aceasta sarutare sa
fractureze timpul..sa-l inghete pentru
totdeauna,pentru ca eu sa raman
mereu langa tine..dar acest lucru nu s-a
intamplat..
ingerii ma considerau un
tradator,deoarece dragostea mea
pentru tine m-a facut sa nu ma inchin
in fata aripilor lor.te veneram pe tine..
etrn vis al iubirii..
ce te hranseti mereu cu sufletul meu..
vindeca-mi aceste rani adanci..
pe care le port in adancul inimii mele..
purifica acest sange ce curge ametitor
si da-mi macar o clipa,un zambet din
iubire..
tu inger drag,rapus de steaua vietii
mele..
te-ai prabusit arzand in gandurile
mele..
si-ai izbucnit in lacrimi la prima
intalnire..
caci trupul tau e prea firav ca sa
iubeasca
aceasta stanca ce zace pe pamant..
nu ai uitat de unde ai venit...
si-ti pare acuma rau ca nu te poti
intoarce..
o,chip stelar ce-mi lumineaza drumul..
m-ai cucerit cu-o simpla sarutare..
o,pasare maiastra..
ce-ti iei acuma zborul -
m-ai stai macar o clipa..
trimite doar un nfulger in inima-mi
straina..
si nu uita...un singur lucru..
iubirea nu va disparea..
vei fi slavita asa cum se cuvine..
pentru prima data hotarasam sa
privesc din alta perspectiva aceast
sentiment...incepusem o noua
calatorie-catre capatul
pamantului...doream sa gasesc,sa te
privesc..drumul era periculos..multe
pericole pe care trebuia sa le
infrunt.dragostea pentru tine,ma ajuta
de fiecare data sa ies
invingator..dar,fiecare pas pe care il
faceam producea o durere de
nesuportat...imi era teama ca voi
descoperi un adevar infricosator..
[oricat as fi luptat,orice as fi reusit sa
fac,nu te puteam cuceri..deoarece
iubirea nu putea fi cumparata..te
priveam si imi era teama ca nu voi reusi
niciodata sa te imbratisez..imi era
teama ca voi sfarsi innecat in adancul
ochilor tai..]

buna dimineata soare...


-buna dimineata!
o,cat de fericit puteam fi in acele
momente..dupa atatea momente
grele,in care am asteptat zadarnic
aparitia ei,iata ca o voce atat de
linistita imi mangaia sufletul..era
singura voce pe care doream sa o
aud..singura care putea reinvia dorinta
de a merge mai departe,de a continua
aceasta caltorie a vietii mele..daca ea
nu ar fi fost,eu nu as fi trait atat de
mult...in lipsa ei,tot acest peisaj maret
s-ar fi transformat intr-un decor
malefic..aceasta scena pe care ma
aflam ar fi disparut fara lumina atat de
blanda a ochilor ei..poate nu ar trebui
sa ma gandesc cum ar fi viata mea in
absenta ei..dar nu pot uita trecutul..nu
pot sterge niciodata acele clipe
ingrozitoare in care sufletul meu era un
sclav...un sclav al propriului sau
destin..destin care cu siguranta ducea
catre infernul la usa caruia mi-a fost
intotdeauna frica sa bat..dar,aceste
momente insuportabile au reprezentat
scanteia care a aprins acel foc din
inima mea..insa,tu esti cea care ai
transformat acest foc intr-un sentiment
profund..apareai de fiecare data ca o
zeita..erai un rasarit care ma
trezea..erai un curcubeu,un raspuns pe
care soarele mi-l trimitea de fiecare
data..
dar,desi tu erai singura care imi aducea
zambete in viata,eu nu te puteam
iubi..simteam ca tu ma iubesti,ca ti-ai
dori sa dansam acel vals nemuritor al
iubiri..dar,de fiecare data,eu imi
indretam acest sentiment catre
altcineva..de fiecare data esuam si ma
alegeam cu un gust amar..stiam ca
numai langa tine,iubirea poate fi
dulce..priveam in ochii tai si imi
dadeam seama..imi doream sa te pot
iubi..dar era cu neputinta..o forta ma
impingea de fiecare data catre
altcineva..si nu ma puteam
opune..nimeni nu era mai frumoasa ca
tine..doar tu erai potrivita pentru
mine..dar nu stiu de ce,nu reuseam sa
trec de acest zid invizibil..incercam sa
ma indragostesc de tine..dar iata,nu
stiam sa dansez..chiar daca iubirea ta
pentru mine era nemarginita,chiar daca
ochii tai ardeau,eu nu puteam saruta
soarele..pentru ca lui ii era fagaduit sa
calatoreasca pe bolta cereasca,sa
mangaie cu propriile lui raze intreaga
planeta pe care eu ma aflam..mi-as fi
dorit sa zbor,sa-l pot imbratisa macar
pentru o clipa...dar ii cunosteam
puterea de a distruge tot ce
imbratisa..el era mult prea firbinte,iar
eu nu as fi putut niciodata
supravietui..daca el s-ar fi apropriat,cu
siguranta ca m-ar fi omorat..mi-as fi
dat intreaga viata pentru a-i darui o
clipa de iubire..as fi facut
orice..dar,daca as fi facut acest
lucru,daca l-as fi lasat sa ma
omoare,atunci l-as fi pedepsit..l-as fi
lasat cu o povara care avea sa-l
distruga:nechibzuinta mea i-a fi adus
multe momente de suferinta..stiu ca ar
regreta intreaga viata daca m-ar
rani..stiam acest lucru..de aceea,nu-l
puteam lasa sa plece,dar nici sa se
aproprie..legile nescrise ale universului
il tineau legat cu un lant invizibil de un
suflet..sufletul meu..il priveam si imi
era cu neputinta sa-i ofer dragostea
mea.. si,deodata,printr-un proces
metamorfozic,soarele s-a
preschimbat..a luat chip de om..si nu
orice fel de chip..chipul celei mai
frumoase femei..chipul unei inimi din
care izvoreau de fiecare data mii si mii
de cuvinte vindecatoare..te puteam
privi cum straluceai ..zambetul tau imi
dadea de fiecare data puterea de a
cuprinde intreaga lume..stiam cine
esti,stiam cat de mult ma iubesti...
de multe ori am incercat sa te fac
fericita,daruindu-ti macar o particula
din sfera iubirii.imi aduc aminte cum de
nenumarate ori te luam in brate,cum te
sarutam si-ti marturiseam ca te
iubesc..zambeai de fiecare data
...iubirea ta era o noua lume in care
doream sa raman pentru
totdeauna..insa,eram de fiecare data
doar un trecator...treceam si lasam in
urma lacrimi.orice as fi facut,nu te
puteam iubi cu adevarat.si,poate cel
mai grav,tu iti dadeai seama..iti dadeai
seama ca nu te iubeam cu devarat..si
acest lucru te ranea,chiar daca,in fata
mea incercai de fiecare data sa ascunzi
aceasta tristete.lacrimile noastre
curgeau in interiorul unei inimi care
batea din ce in ce mai greu..atuncicand
tu nu erai langa mine,te iubeam si te
doream...doream sa explorez un suflet
tainic..te cautam in speranta ca ,macar
pentru o clipa,iubirea adevarata,sa
puna stapanire pe noi..dar atunci cand
te gaseam...ceva necunoscut ma lovea
cu o forta de nedescris..si oricat ma
impotriveam,nu reuseam sa inving..nu
reuseam sa-ti daruiesc iubirea..nu
reuseam..era cu neputinta..
oricat de ciudat ar fi fost,deis ne
iubeam reciproc,intre noi era doar un
ocean in care amandoi ne inecam
atunci cand ne scufundam...nimeni nu
stia sa innoate in apele tulburi ale
iubirii...nimeni nu avea aripi pentru a
zbura..eram doua stanci ce se
priveau...eram doua sufelet care nu se
puteam intalni...probabil ceea ce ne
despartea era un amestec de
defecte..defecte care se aflau in
ambele corpuri..ganduri care
intotdeauna aduceau numai cosmaruri..
fiecare rasarit era un nou apus..sub
forma unu glob fiebinte care imi
incalzea sufletul,sau sub chip de
zeita,de om care imi daruia mereu
numai iubire..oricat as fi incercat,nu
puteam sa iubesc acest suflet...ma
simteam mizerabil in fata ei,deoarece
stiam ca o voi rani..ea avea
intotdeauna speranta ca intr-o zi ne
vom uni,ca vom alcatui un
intreg...aceasta speranta urma sa fie
distrusa chiar de mine..de
fapt,incepusem inca din prima clipa s-o
distrug..procesul era lent...o asteptau
chinuri la care nu putea supravietui..as
fi vrut sa o pot salva dar nu puteam
face nimic..daca as fi ignorat-o,daca i-
as fi spus ce simteam,eram convins ca
va continua..ca nu va inceta niciodata
sami daruiasca iubire..probabil ca m-ar
fi iubit mult mai mult daca as fi parasit-
o...
cum era oare posibil ca acest inger sa
fie injunghiat de propria lui iubire..cum
putea fi soarele sacrificat in numele
acestei planete?cum putea un sarut sa
omoare?cum de acest sentiment se
pierdea de fiecare data in locuri
necunoscute?

ps:citeste acum randurile de mai sus,o


mica povestioara imaginata..serios,nu
am idee cat adevar contine,dar am
simtit nevoia sa o scriu.e vorba pana la
urma urmei de un rasarit..

-buna dimineata soare!


-buna dimineata tinere calator..
- ce s-a intamplat?in aceste momente
stralucesti mult mai puternic..razele
tale sunt astazi mai fierbinti..ce s-a
intamplat?
-desigur..tocmai de acea am
venit..vreau sa-ti povestesc cea mai
frumoasa intamplare din viata
mea..primul sarut pe care aceste raze l-
au primit..primul rasarit care mi-a
aprins inima...nu credeam niciodata ca
asa ceva este posibil..m-am indragostit
de o fiinta umanda..chipul celei mai
frumoase femei de pe pamant m-a
cucerit..o,de-ai fi asistat la acel
moment,nu ai mai fi niciodata trist..de
ai fi auzit glasul ei atat de
melodios..vocea ei alina intreg
universul..privirea ei reinvia tot ce
intalnea in cale..datorita ei am reusit sa
stralucesc mai puternic..datorita
frumusetii ei,am reusit sa zambesc
pentru prima data...inima ei,atat de
pura si de intelegatoare,mi-a sarutat
sufletul..
-nu este posibila o iubire intre o stea si
un pamantean..daca te vei apropria o
vei distruge..
-da,ai dreptate..cunosc legile
universului..nu le voi
incalca...dar,razele mele coboara de
fiecare data pe pamant pentru a-i oferi
o mangaiere..o cuprind in mii si mii de
sarutari..ochii ei,atat de calzi ,atat de
blanzi,imi purifica intreg corpul...langa
ea,viata capata cel mai sublim
sens..sensul adevarat al iubirii..
-nu vreau sa te dezamagesc,dar poate
ca iubeste pe altcineva..poate nu vei fi
niciodata alesul inimii ei....unei stele ii
este oferita intreaga dragoste a
izvoarelor,a oceanelor si a
muntilor..omul este o fiinta angelica,o
sculptura vie a zeilor..
-femeia aceasta iubeste..este
indragostita de un barbat..ii ofera
acestuia multa caldura si il ajuta de
fiecare data..toate rugaciunile ei sunt
pentru linistea si fericirea lui..o privesc
cum zambeste de fiecare data cand il
intalneste..il alinta si il imbratiseaza
aratand ca il iubeste cu
adevarat...insa,acest barbat nu o poate
iubi..incearca sa se indragosteasca de
ea,dar ii este cu neputinta..inima lui a
fost rapita de o femeie saraca,care a
murit acum cativa ani..a iubit-o cu
adevarat,a incercat sa o salveze,dar nu
a reusit...un accident teribil i-a rapit tot
ce avea in aceasta lume..inima lui este
acum otravita...si nu poate face
nimic..de-as putea face ceva sa-l ajut,ar
fi minunat.. insa,chiar daca nu sunt
uniti prin legatura magica a iubirii,viata
lor este frumoasa numai cand sunt
impreuna..fiecare se ajuta reciproc...
-nu-ti face probleme..intr-o buna
zi,chiar sub privirea ta,se vor iubi..o sa
ii privesti bucuros cum danseaza valsul
invizibil..e greu sa treci peste un
asemenea moment....pierderea unei
iubiri este cel mai groaznic lucru care ti
se poate intampla..insa nu uita,chiar tu
ai spus asta:iubirea este o forta la care
nu te poti opune...este un animal care
l-a inceput te loveste,iti smulge
inima...este un pradator perfect..iar
noi,toate aceste suflete care ne-am
nascut sub semnul ei,in zodia vietii
trecatoare,suntem hrana pentru acest
animal..toti am fost creati pentru
ea..fiecare strabatem acest interval..ne
nastem,iubim si apoi murim...crestem
chiar sub protectia iubirii..pentru ca
mai apoi,dupa ce am trait clipa
magica,sa cadem in ghearele unui
animal.
pansa si ingerii,desi au aripi,cad rapusi
in lupta parca nedreapta cu aceasta
forta...iubirea este chip de inger,de
animal ,dar si de om..este prezenta in
fiecare...este fericire si
tristete..incredere si tradare...lumina si
intuneric..
-nu as indrazni niciodata sa o
ranesc..nu as intrazni sa ii produc
suferinta..asta nu este iubire?
-o,tu soare sfant,cum poti spune
asemenea banalitati..oare atunci cand
te vei simti singur,cand privirea
ei,trupul ei va deveni un drog pentru
tine ce vei face?ce ve face atunci cand
acest animal te va transforma si pe
tine?cand iubirea te va face sa gresesti
ce se va intampla?atunci cand razele
tale nu vor mai reusi sa o
cuprinda,cand sarutul va deveni doar o
amintire vei mai putea rezista pe cerul
acesta?te vei apropria si o vei
distruge..sau,daca te vei departa...o vei
omori..daca aceste greseli vin din
iubire,rezultatul nu se poate numi
iubire?
-prefer sa mor decat sa o distrug..
-moartea ta ar insemna si moartea
ei..ea este muritoare..depinde de
tine...daca o iubesti,intelege ca aceasta
relatie este imposibila..ea este si va fi o
icoana a sufletului tau..va fi cea
aducatoare de zambete..iti va fi
prietena.nu incerc sa te ranesc,trebuie
doar sa te protejez..fara tine,inteaga
plantea ar disparea..viata ar ramane
doar o amintire...

ascult si imi aduc aminte de dragostea


vietii mele..o,de-ai fi intalnit-o...nu te-
ai mai fi rostogolit.frumusetea ei te-ar
fi intepenit..ai fi urmarit doar chipul
ei..am iubit-o si o iubesc si astazi..chiar
daca nu am mai vazut-o
niciodata..vocea ei imi este doar
amintire..probabil ca am gresit atunci
cand m-am despartit..cand,cu ochii
inlacrimatii,nu am privit-o..regret
enorm faptul ca am fugit din fata
iubirii..dar,alta solutie nu exista..daca
as fi ramas langa ea,cu siguranta as fi
ranit-o,deoarece dragostea mea pentru
ea ii producea numai
suferinta..defectele mele o
raneau...eram un pericol pentru ea..si
de aceea,am luat aceasta hotarare..am
sperat ca va intalni pe cineva mai
bun,care sa o protejeze mai bine decat
am facut-o eu..imi doream sa se
indragosteasca de cineva care ii poate
oferi iubire si siguranta.trimite-ti o
noua raze,cea mai puternica,cea mai
fierbinte,sa patrunda in inima
mea..pentru a ne teleporta pe ringul
iubirii...voi lasa inima sa-ti povesteasca
iubirea din sufletul meu

Mesje pentru ea..[CSIA]-sper sa le


citesti...

Vîntul suflă cu putere, iar eu am


început deja să te caut. Am pornit cu
mari speranţe la marea încercare:
singurul obiectiv era acela de a te găsi.
Aş fi dat orice pentru a reusi să te mai
văd măcar o dată zîmbind, să pot din
nou explora adîncul ochilor tăi. Toată
lumea mi se părea străină, pentru că
ştiam că această planetă nu era locul
potrivit pentru noi doi. Pămîntul acesta
este desertul, iar tu parcă ai devenit o
piramidă, un loc unde eu încerc să ajung
şi să-mi las sufletul să se odihnească
pentru totdeauna în acea piramidă a
inimii tale. Soarele e reprezentat de
iubirea profundă pe care amîndoi o
cunoaştem şi o exprimăm. Aceasta este
puntea dintre mine şi forţa care ne-a
creat, dar şi podul spre viitorul pe care
mi-l doresc să îl petrecem împreună.
E atît de greu să vezi că nimeni nu te
poate ajuta atunci cînd ai nevoie. Parcă
toţi se transformă în nisip şi dispar
atunci cînd avem nevoie. În această
călătorie mă voi orienta după lumina
soarelui şi a stelelor. Pentru că acest
cer este de fapt o oglindă care reflcetă
lumina ochilor şi a inimii tale. Este
oglinda sufletului meu, şi este foarte
fericită, pentru că este singura care a
avut ocazia să reflecteze cel mai frumos
chip, acela al unei zeiţe.Acestă oglindă
nu reflectă doar lumina ta, ea îmi arată
şi minţile întunecate ale pămîntenilor, şi
prin acest lucru mă simt protejat şi îmi
pot continua călătoria.Atunci cînd cerul
plînge, eu stau şi mă gîndesc. Ştiu în
acele momente că cerul este răzbunător,
deoarece cineva a încercat să te
supere. Sincer, urăsc fulgerele.Atunci
îmi dau seama că oamenii nu merită să
iubească , deoarece întotdeauna
greşesc şi niciodată nu recunosc acest
lucru.Ador zilele însorite şi nopţile
înstelate, atunci ştiu că tu eşti fericită şi
că zîmbetul tău ocroteşte această
planetă.Cînd ai ceva de spus eu
întotdeauna aud glasul vîntului, şi
înţeleg tot ce vrei să-mi spui. În acestă
lume eu sunt aventurierul care doreşte
să atingă marile comori ale universului.
Pentru mine tu eşti cea mai preţioasă
comoară. Nu vreau să devii comoara
mea. Vreau pur şi simplu să stau lîngă
tine în cufărul fericirii şi să ne petrecem
toate clipele împreună. Nu sunt
smarald, nu sunt bijuterie, insa ador
aceste creaţii, chiar dacă nu sunt şi eu
ceva strălucitor. Parcă am orbit, dar în
acelaşi timp cred că am descoperit
lucruri pe care puţini oameni le
cunosc.Te-am descoperit pe tine, însă
tu ai fugit, nu ştiu înca motivul, iar eu
am început să te caut, abia aştept clipa
regăsirii. Ochii tăi sunt un labirint în
care se avîntă fiecare aventurier,
fiecare cauta fericirea, dar majoritatea
cad răpuşi de căldura sufletului tău.Cine
reuşeşte să străbată aceast labirint,
ajunge într-un loc sacru-inima ta.Acolo
găseşte fericirea dorită şi uită toate
problemele, cine nu reuşeşte să iasă din
acest labirint, va cădea răpus de atîtea
încercări, în care a ieşit întotdeauna
înfrînt...
Aş vrea să pătrund şi eu în ochii de care
m-am îndragostit, chiar dacă ar fi
ultimul lucru pe care l-aş face. Iar dacă
timpul ar deveni o amintire, aş fi totuşi
fericit pentru că te-am văzut zîmbind, şi
am reuşit să ating o femeie creată de
soare. Dacă voi ajunge în inima ta aş
zbura peste toate vîrfurile munţilor, şi
aş şedea pe tărîmul fericirii, in care toţi
venerează numele tau. Eu însa iţi
venerez ochii plini de sclipire. În ochii
tăi am găsit înţelepciune, şi am reuşit să
descopăr unele răspunsuri la marile
enigme ale omenirii. Însă nu mai lăsat
să aflu răspunsul la enigma care mă
frămîntă cel mai mult: iubirea.Ochii tăi
mi-au descris atîtea lucruri uimitoare.
Sufletul tău ma călăuzit spre purul
adevăr despre viaţa. Am ajuns in faţa
unui copac, era copacul vieţii. Fructele
lor erau oamenii, plantele şi animalele,
ele erau rodul acestei planete. Toate
erau frumoase, dar în acelaşi timp erau
diferite. Fiecare urma să-şi continue
propriul drum la momentul potrivit.
După ce aveau să fugă din copacul pe
care pămîntenii îl numesc Terra, cădeau
prin marele univers. Unii cred că aceste
fructe deveneau stricate, dar nu este
adevărat. O dată cu părăsirea copacului
căpătau o nouă formă. Din acel moment
rolul lor se schimbase. Fiecare fruct
trebuia sa-şi găsească un loc potrivit în
acest univers. Apoi trebuie să aştepte să
crească şi să devină un copac, şi să dea
naştere la noi fructe. Acest proces le
era cunoscut, pentru că pe Pămînt
reuşiseră să dea naştere la flori şi să
transforme copacul într-o lume
minunată, plină de viaţă. Asta este viaţa
care ne înconjoară, totul este atît de
simplu şi de frumos. E adevărat că unele
fructe devin locul ideal al viermilor,
stăpînii marilor dezastre, dar acestea
sunt izolate, pentru că Pămîntul este o
recoltă bogată...Mai am cîteva ore de
trăit, de aceea m-am gîndit să îmi
descriu viaţa. Doream să aflu dacă
această călătorie işi atinsese ţinta.
Doream să aflu dacă reuşisem să-mi
îndeplinesc visul suprem. Viaţa mea
putea fi un zîmbet, putea fi privirea
unui îndrăgostit, dar şi imaginea
soldatului învins în lupta cu realitatea.
Îmi fac curaj, îmi eliberez sufletul şi-l
las să pătrundă în necunoscuta mea
viaţă.. Trecut şi puţin prezent, pentru că
nu mai poate fi vorba şi de viitor- e
imposibil : viaţa mea o poveste de
iubire, nu este nici măcar fracţiune din
chipul îngerilor. Viaţa mea nu este un
vis, dar nici realitate. Viaţa mea este
fericire, dar şi suferinţă, este lumina
iubirii dar şi parte
întunecată,singurătate. Viaţa mea este
un mesaj, pe care am încercat să-l
transmit pămîntenilor. Ştiu, m-am
născut din dorinţa aprigă de a iubi şi de
a ajuta. Nu ştiu cît de mult am ajutat
această lume în călătoria mea, dar ştiu
că au existat fiinţe care au zîmbit atunci
cînd m-au întalnit. Fiecare zîmbet este
o comoară pentru cine îl priveşte. Nu
am făcut prea multe fapte bune, dar am
ştiu să mă bucur şi să încerc să ajut
atunci cînd mă simţeam în stare. Am
fost întotdeauna fericit de viaţa mea.
Nu pot uita zeitatea care mi-a alinat
focul din inima mea, nu pot uita
nenumăratele imagini oglindite în ochii
mei, nu pot uita acele persoane pe care
le-am iubit. Nu am iubit pentru a fi
iubit, nu am iubit pentru că asa este
moda. Nu, eu am iubit doar pentru a
trăi, pentru că plămînii mei nu respiră
doar aer, respira iubire, respira
nebunie. Nu cred că mă înţelege cineva,
dar ştiu că fiecare clipă a vieţii mele a
fost una specială: atunci cînd mă afllam
langă tine, reuşeam să privesc dincolo
de limitele proprii şi am putut depaşi
realitatea oamenilor. Lîngă tine am fost
în stare să zbor, dar am simţit şi nevoia
de a mă scălda în clipe de linişte, de
singurătate. Am ajuns în vîrful munţilor,
dar in fundul Oceanului era şi un mister
pentru mine. Atunci cînd nu eram lîngă
tine nu eram trist, deoarece
singurătatea era un experiment, care
mă ajuta mereu să înving orice obstacol
şi să ajung din nou la tine. Atunci cînd
propriile mele arme îmi produceau răni,
mă retrăgeam pentru cîteva clipe:
încercam să găsesc metode noi,
încercam să învaţ din propriile greşeli.
Nu regret nimic, pentru că viaţa mea
este rodul unor incercări nebuneştii.
Nimeni nu mă credea în stare să
traversez labirintul vieţii, dar iată că am
reuşit. Am adunat fiecare amintire şi le-
am pus într-un album numit suflet.
Acum, voi trimite acest album spre
tărîmuri necunoscute, pentru a planta
sămînţa iubirii în diverse locuri. Nu
plînge,zîmbşte. Aminteşteţi mereu viaţa
pe care o trăieşti, aminteşteţi că te-am
iubit. Tu eşti cea mai preţioasă piatră
din cufărul inimii mele, tu ai puterea să
străluceşti neîntrerupt. Numele tău,
provine din alianţa ţărmului cu marea,
iar eu sunt locul pe care stai, sunt locul
unde te odihneşti, unde stai şi priveşti
fiecare răsărit. Eu sunt parte din această
planetă, iar tu ,eşti raza de soare care-
mi mîngîie obrajii. Păşesc acum într-un
tărîm necunoscut, ştiu- ultimele
secunde încep încetul cu încetul să
apună, una cîte una. Eşti din nou lîngă
mine, iţi privesc frumuseţea ta rară. Fac
o scurtă călătorie în ochii tăi, mă
încălzesc apoi într-o cameră minunată
(pe care pămîntenii o numesc inima)
privesc focul şi ştiu că el este iubirea
care mi-a desenat viaţa. Apoi, dupa
cîteva atingeri încep să părăsesc această
planetă. Simt că mai pot spune cîteva
cuvinte. Nu ezit, aleg doar două cuvinte
magice care sunt întotdeauna
fermecătoare: Te iubesc....

(apus sau rasarit)Iată că am ajuns in


sfârşit acolo,pentru prima dată am
reuşit să asist la un moment
magic,încântător.eram chiar acolo,la
îmbrăţisării ţărmului cu marea.Priveam
nemişcat dansul acelei mingi de foc pe
care noi o numim soare.Era un apus,dar
în acelaşi timp,în acele împrejurări
putea fi şi un răsarit..Răsăritul sau
naşterea acelor momente pierdute în
nenumăratele noastre greşeli…Peişajul
în care mă aflam era minunat…priveam
acest răsarit ,această renaştere a
acestui univers.nu a fost un vis,a fost
cu siguranţa ceva real,deoarece
auzeam acea melodie a
mării..valurile,desi nu erau prea mari
imi trimiteau privirea spre lumi
necunoscute..dar totuşi,parcă ceva
lipsea.nu era totul perfect..soarele se
reflecta cu mândrie în limpezimea
apei,iar eu rămăsesem pe ţărmul
aproape îngheţat,căci eu absorbisem
toată căldura lui.Deodată aud o
chemare,o voce pe care o cunoşteam
foarte bine.în acele momente mi-am
dat seama că miracolul se înfăptuise.m-
am uitat in jur dar nu obsevasem
nimic,deşi

ştiam că ea,zeiţa mea rebelă,era acolo…


Dar,atunci când am privit marea am
observat-o.Era acolo,la întâlnirea
razelor solare cu liniştea mării..Atunci
nu am mai stat pe gânduri.Am alergat
până la ea,pentru că eram dependent
de acele îmbrăţişări minunate.Cu cât mă
apropriam mai mult de tine,reuşeam să-
ţi redescopăr chipul tău de zeiţă.Eram
nerăbdator să explorez din nou trupul
tău de femeie.Îmi era dor de parfumul
tău,de zâmbetul tău…Căci zâmbetul tău
era acela care mă putea ajuta
întotdeauna să zbor.Zâmbetul tău era
un medicament,dar si un drog..Dar te
doream,te vream langa mine..Nimic nu
mai conta,deoarce apariţia ta mă făcea
din nou puternic.Nu ştiu cât a durat
până să ajung lângă tine,căci în acele
momente am simţit cum timpul se
oprise..Te-am îmbrăţişat imediat,căci
eram nebun după tine..În ochii tăi am
putut observa în acele momente
imaginea sacră a iubirii…Iubirea este
zâmbetul pe care l-am întâlnit în acel
răsărit pe faţa ta,dar în acelaşi timp este
cu siguranţă imaginea acelui răsărit în
apele mării,dar şi în inimile noastre
nemuritoare.

Nu ştiu ce s-a întâmplat în acea


dimineaţa de soare.Nici nu am observat
când oamenii au venit şi ei
acolo,deoarece eu te ţineam în
braţe.eram foarte fericit,deoarece eram
foarte fericit..Tu erai foarte
frumoasă,iar corpul tău îmi trimitea
căldura de care aveam nevoie..Radiaţia
cuvintelor tale dansau pe tărâmul
pasiunii.Tu erai visul realităţii în care eu
intrasem.Totul în jur era minunat,căci
viaţa mea redevenise
minunată..Atingerile tale,focul acelui
ritual de iniţiere mă făcea să-mi recapăt
enrgia şi puterea de a zbura..În acele
clipe credeam că reuşisem să-mi
îndeplinesc cel mai important vis al
vieţii mele..

Dar iată că în acele momente,când totul


părea minunat tu ai dispărut..Nu ştiu
cum s-a întâmplat,dar nu te-am mai
văzut niciodată…Soarele rămăsese
singur pe cerul acela plin de enigme,iar
eu eram foarte nedumerit.Atunci am
simţit pentru prima dată acea otravă a
singurătăţii,a nefericirii…Nu îmi mai
amintesc nimic din ce a urmat dupa
acea ultimă îmbrăţişare,deoarece cred că
am asistat la ultimul vals al
universului..Eu te pierduesm pentru
totdeauna.Marea se despărţise de
ţărm,Iar cerul,încetul cu încetul se ridică
deasupra pământului..

o,soarele meu personal,absenta ta ma


infioara..nu stiu unde esti,.nu stiu cat
timp trebuie sa astept aparitia ta..totul
in jur este plictisitor..fara viata..parca
totul asteapta sa renasca cu ajutorul
razelor tale..te caut si nu te gasesc..te
simt aproape,dar nu pot vedea..nu pot
auzi..
momente...acestea ne definesc
viata..sunt clipe in care iubim,dar si
clipe in care uram..clipe in care traim,in
care suntem fericiti..dar si secunde
otravite cand suntem mortii..insa,de
fiecare data,exista cineva,sau
ceva,care cu o forta de nedescris
readuce la viata sufletul obosit..cu un
zambet vindeca toate ranile de pe
trupul cazut la pamant..
ma cuprinde un mare regret ca nu pot
sa-ti descriu ceea ce simt..cu
certitudine,e vorba de un amestec de
fericire si suferinta,de dragoste si
ura..haide,vin-o..te astept..astept
rasaritul zambetului tau..doresc sa ma
incalzesc pentru totdeauna in jurul
focului sacru al ochilor tai...ce minunat
va fi momentul cand voi admira inca o
data curcubeul iubirii...

explicatii!!!
citeste o data tot ce am scris
aici,citeste si ce voi scrie in
continuare..te rog sa incerci sa intelegi
fiecare cuvant...totul este
adevarat...soarele acesta cu siguranta
este deghizat...chipului lui sta ascuns
sub masca chipului tau..trupului lui se
afla in inima ta..e vorba despre
trecut,prezent..e vorba despre
prezent...prezent si viitor...
ura-doar pentru mine..si o mare
multime de oamenii..insa de iubit...una
doua poate 10 persoane..si un inger..si
un soare..
probabil aceasta povestioara se va
apropria de sfarsit(mai am de postat
cateva opinii )..insa...realitatea isi
deschide ochii.,.voi continua acelasi
drum,pana te voi gasi..pana te voi
imbratisa...
sunt un profet..ochii mei te vad in viitor
langa mine..sunt profet...darul iubirii s-
a instalat in inima sufletului
meu...nu,stai..nu ti-am cerut sa ma
crezii..stiu ca asa va fi..si pot sta
linistit...apusul nu va veni
niciodata...daca acest soare se va
indeparta..voi capata aripi si il voi urma
peste tot....daca acest cristal inflacarat
se va apropria si ma va distruge..atunci
voi deveni pulbere..praf...si toate
acestea,mse vor uni si vor lua o alta
infatisare..voi deveni o planeta sau
doar un meteorit..insa..tot dupa tine
voi alerga..voi cauta mereu aceeasi
lumina..soare drag,orice ar fi,voi fi doar
langa tine..stiu,stiu ca ma urasti...sunt
o piedica in viata ta,ai venit sa
stralucesti pentru alticneva..dar,razele
tale imi bronzeaza inima...zambetul
tau,chiar daca ii este adresat unei alte
persoane,ma vindeca de fiecare
data..chiar daca esti departe,chiar daca
trebuie sa ma scufund in adancul
viselor,chiar daca totul paree
imposibil,si toti spun ca ai plecat
definitiv,eu iti spun pe
curand..deoarece simt ca te voi vedea
la primul rasarit..stiu ca te voi intalni in
urmatoarele ore..ma bazez pe acest
entiment,pe care pamantenii il numesc
iubire,prezent in sufletul meu..el ma va
ajuta intotdeauna sa redescopar
drumul catre tine....pe curand,iubirea
mea rebela..noapte buna soare..

Mesaj pentru...Soare!

O,cat de mult mi-as dori sa-ti pot spune


buna dimineata,sa te admir cum
stralucesti in fata ochilor mei..dar,in
jurul meu este numai
intuneric..tu,draga mea iubire,stea a
unei inimi care imi apartine,ai
disparut..nu stiu unde,te caut dar nu te
gasesc..ma innec in oceanul
disperarii..apele lui au devenit
involburate,valurile sunt din ce in ce
mai mari...stiu ca te-am ranit atunci
cand nu te-am ascultat..poate ca nu am
inteles...frumusetea ta ma iorbea,iar
atunci cand iti auzeam glasul,aceea
simfonie
nemuritoare,ameteam..absenta ta ma
infioara..am nevoie de caldura si
lumina din partea ta pentru a putea
zambi,am nevoie de iubirea ta pentru a
putea trai..
Nu te urmaresc,chiar
incerc..dar,uneori(mai tot timpul),o
forta la care nu pot opune
rezistenta,ma loveste in punctul
sensibil al sufletului meu..imi
strapunge inima si atunci nu mai pot
face nimic..din acel;e momente
reincepe cautarea.pornesc pe cai
necunoscute..doar pentru a te
gasi..sper din tot sufletul ca acest
animal care se hraneste in fiecare
secunda cu sentimentele mele sa nu fie
iubirea..dar oricat as incerca imi este
imposibil sa o ignor...acest animal
invizibil,atat de
puternic,nemuritor,este chiar ea..zeita
iubirii..
Dar,astazi doresc sa-ti tansmit un alt
mesaj...unul mult mai important..care
sper sa vindece ranile pe care,fara sa
vreau,ti le-am produs..vreau sa-mi cer
iertare..nu imi cer iertare pentru a te
regasi,pentru a te face sa te
reintorci..nu,nu pentru asta iti transmit
acest mesaj..de asemenea,nu vreau sa
cer iertarea tuturor momentelor cand
te admiram,cand te cautam disperat
pentru a ma incalzi la lumina focului
ochilor tai...nu regret nici-un astfel de
moment..nu imi pare rau pentru faptul
ca ti-am marturisit ca te iubesc..uneori
poate am devenit suparator,alteori
obsedat..dar toate astea datorita
acestei sageti pe care zeul implinirii a
asezat-o in trupul acesta..stiu ca atunic
cand te voi mai vedea,veninul imi va
invada din nou inima..
Te rog sa ma ierti pentru ca te-am
iubit...si pentru faptul ca te voi iubi in
continuare..orice s-ar
intampla,dragostea aceasta pe care ti-o
port nu va disparea..{creste cu o viteza
ametitoare la fiecare secunda pe care
zeului timpului o pierde in drumul lui
spre imparatia cerului..ea devina o
urma pe care fiecare pamantean o
urmareste.fiecare dinte noi suntem o
dovada puternica a trecerii acestui zeu
pe pamant..}.regret enorm faptul ca te-
am ranit..am devenit un animal,care
cauta cu disperare hrana..iar hrana
mea a fost,este si va fi,iubirea..ochii tai
sunt un izvor fierbinte a care vin in
fiecare zi..din focul sufletului tau ma
hranesc..lacrimile tale insa,imi inunda
intreg sufletul..
Stiu,probabil cel mai potrivit ar fi sa-ti
spun ca-mi pare rau ca te-am facut sa
suferi..ca ti-am produs cicatrici pe care
timpul cu siguranta nu le va putea
sterge..dar nu te pot minti:te rog sa ma
ierti pentru ca te-am iubit..iubirea
aceasta mi-a omorat intreg
sufletul..ploaia de lacrimi care se
scurgea in fiecare secunda cand ma
vedeai,mi-a inundat sufletul..te rog sa
ma ierti pentru faptul ca nu am stiut
niciodata ceea ce simti..nu am stiut
cum sa opresc furtuna..nu am
stiut,pentru ca sunt doar un
animal..animal al carui rol este de a
ucide..soare bland,acum inteleg de ce
ai plecat..
poate ca este mai bine asa..nu stiu
daca te voi mai vedea,nu stiu daca
razele tale ma vor mai imbratisa..nu
stiu daca vei primi acest
mesaj..insa,stiu ca te afli pe cerul
infinit..ochii mei nu te vad..cu toate
astea,imi indrept privirea,poate pentru
ultima data,catre tine..un zid de nori ne
desparte..dar,nu renunt..sunt convins
ca ma vei auzi..soare drag,te rog sa ma
ierti pentru ca te-am iubit,poate prea
mult..stiam din prima clipa ca nu va fi
posibil o astfel de relatie..dar,te rog sa
ma crezi,frumusetea ta m-a cucerit..nu
am gasit imperfectiuni ..nimic care sa
ma indeparteze..iubirea mi-a dat aripi
si am reusit sa te imbratisez..pentru un
singur sarut am incercat sa ajung langa
tine.

minunat moment de sarbatoare mi-a


cuprins inima in aceste momente..chiar
daca tu nu ai mai aparut..chiar daca in
jurul meu este atata frig,inima mea
este focul care-mi incalzeste
trupul..iubirea pentru tine ma tine in
viata..sunt fericit,deoarece a sosit
momentul pe care il asteptam de atata
vreme..in sfarsit,visul se va
indeplini..cu ultimele puteri,astazi ii
ofer iubirea..inima mea este cadoul pe
care ti-l daruiesc..sincer,nu stiu unde
sa ti-l ofer,deoarece esti de
negasit..privesc cu ochii inlacrimati
cerul..incerc sa gasesc macar o urma a
chipul tau..dar,dar nu este nimic..nici-o
lumina..de cand ai plecat,cerul poarta
cel mai sfasietor doliu..in jurul meu se
afla doar umbre..dar nu ma dau
batut..dragostea mea pentru tine
strapunge norii..cu viteza gandului
strabate mii de galaxii..si pana la urma
te gaseste...reuseste sa te imbratiseze
si sa-ti transmita sarutul
reintoarcerii..chiar daca eu nu te
vad,acest sentiment ciudat pe care zeii
l-au numit iubire,este o pasare care se
inalta deasupra limitelor omului si
zboara in cautarea ta...este o
cometa,un meteorit care alearga
precum un nebun in cautarea celei mai
pretioase stea..si atunci cand ajunge in
fata ochilor tai,se transforma intr-un
zambet...chiar daca tu esti departe,te
afli totusi langa mine..sufletul meu te
proiecteaza in fiecare
secunda,ajutandu-ma astfel sa traiesc..
un porumbel se inalta spre noi
orizonturi de pe mana mea,din sufletul
meu iubirea se elibereza..ochii mei
redevin un fluviu linistit..totul este din
nou intr-un echilibru de
neimaginat..pentru prima data nu imi
mai este teama de esec..pentru ca am
incredere in acest porumbel...am
incredere oarba in iubirea pe care ti-o
port..nimic nu ma poate opri...stiu ca
voi reusi...
-buna dimineata soare...razele tale se
reintorc dupa o perioada lunga pentru
a-mi incalzi trupul..inima mea iti
apartine...este cadoul meu pentru
tine..tu mi-ai oferit caldura,mii de
zambete si de momente
minunatge..astazi,eu iti ofer tot ce am
mai de pret:dragostea mea.

.....Sfarsit...