buna dimineata soare-[suflet inghetat in oceanul

disperarii]
{buna dimineata soare..priveam acel glob
apocaliptic.stateam nemiscat. asteptam si nu
primeam nici un raspunz,cu exceptia acelor raze
fierbinti pogorate pe pamant..care treceau prin
mine..deschideau aceleasi rani,care imi produceau de
fiecare data numai suferinta!}

priveam zadarnic acel glob intepenit,ratacit printre

norii cenusii ai vietii mele..nu primeam nici un
raspuns..totul parea imposibil..ramasesem singur pe
o stanca nesigura,care se putea prabusi in orice
moment in oceanul amar al durerii..dar nu ma
puteam misca..ochii mei statea nemiscati..priveam
doar soarele..el,era singurul de care imi
aminteam..in rest,nimic nu mai exista pentru
mine..uitasem totul..ma simteam ciudat...parca ceva
imi producea suferinta..un gand inocent,pe care ma
temeam sa-l descopar..imi era frica..imi era teama de
trecut..soarele devenise clepsidra vietii mele,din
care,cu siguranta,in acele momente se scurgeau
ultimele clipe de existenta..din ele izvorau ultimele
raze fierbinti care urmau sa ma imbratiseze pentru
ultima data..urma apoi acel vis etern,acea cautare
fara de sfarsit..urma sa adorm si sa nu mai ma
trezesc niciodata..dar totusi,nu imi doream sa
parasesc aceasta lume fara sa mai sarut macar o
data ceea ce-mi era cel mai drag..iar,de-ar fi fost sa
nu mi se indeplineasca aceasta dorinta,cu siguranta
ca as fi renascut..
deodata,soarele inimii mele,icoana sufletului meu,s-a
apropriat..am simtit din nou caldura care vindeca
intotdeauna orice rana..zambetul de care aveam
atata nevoie rasarise..si stralucea puternic pe bolta
destinului meu..in acele momente,cand visul devenise
realitate,am renascut..chiar daca frumusetea
emanata din trupul acelei zeitati ma orbea,m-am
simtit foarte fericit..in fata mea,statea statuia
vie,steaua cea mai fierbinte a calatoriei mele pe acest
pamant..poate mai ramasesera doar cateva fire de
nisip..cateva secunda..dar nu ma deranjau acele
lacrimi ale desertului,nu imi pasa ca timpul se
scurgea cu o viteza ametitoare..atata timp cat soarele
se preschimbase printr-un proces divin al
metamorfozei intr-un trup omenesc..era transformat
in chipul acelei femei de care eram indragostit..era
un zeu incarnat,a nu stiu cata oare,in corpul unui
om..un om aparent simplu,obisnuit..dar care isi
arata adevaratul chip numai in fata mea..da,stiu si
posibilitatea ca eu sa ma fi inselat..sa fi avut o
iluzie..dar nu,era cat se poate de real..totul era asa
cum imi doream..
un dor nesfarsit imi cuprinsese trupul..ochii
devenisera niste faclii nemuritoare..o forta la care nu
puteam opune rezistenta,pusese stapanire pe mine..si
atunci te-am imbratisat...impotriva oricarei dorinta
rationale am sautat acele buze sfinte..era ultimul
lucru pe care il faceam pe acest pamant..probabil
ultima amintire..dar era tot ce imi doream..era un
moment de implinire...visul cel mai important se
indeplinise..chiar daca ma desparteam foarte greu de
tine,nu puteam plange..nu puteam pata cu lacrimi
acele momente marete in care trupurile
noastre,sufletele noastre,si intreaga lume s-au
unit.soarele si luna..muntii si campiile...eu si cu
tine..nu era o unire eterna,ci doar pentru o clipa..o
clipa care deschidea poarta spre iubire..o taina
sacra,un ritual dumnezeiesc.
acest sarut firbinte se transformase intr-un fior care
imi cuprindea intreg trupul.era o forta malefica
care,pentru prima data,proiducea
suferinta..deschideau cele mai adanci rani..si nu am
mai rezistat.in acele momente,ne-am despartit
pentru totdeauna..o lacrima se inalta deasupra
noastra,o stea cobora in adancul cerului..iar eu ma
aflam la granita dintre viata si moarte...
acest vis nu se prabusea..nu,nu pot spune
asta,deoarece acest vis era un vis indeplinit..calatoria
aceasta se incheia aici..in fata acestui astru,in fata
ochilor tai..absorisem caldura iubirii...si ma simteam
minunat..o,cat de mult mi-as fi dorit ca aceasta
sarutare sa fractureze timpul..sa-l inghete pentru
totdeauna,pentru ca eu sa raman mereu langa
tine..dar acest lucru nu s-a intamplat..
ingerii ma considerau un tradator,deoarece
dragostea mea pentru tine m-a facut sa nu ma inchin
in fata aripilor lor.te veneram pe tine..
etrn vis al iubirii..
ce te hranseti mereu cu sufletul meu..
vindeca-mi aceste rani adanci..
pe care le port in adancul inimii mele..
purifica acest sange ce curge ametitor
si da-mi macar o clipa,un zambet din iubire..
tu inger drag,rapus de steaua vietii mele..
te-ai prabusit arzand in gandurile mele..
si-ai izbucnit in lacrimi la prima intalnire..
caci trupul tau e prea firav ca sa iubeasca
aceasta stanca ce zace pe pamant..
nu ai uitat de unde ai venit...
si-ti pare acuma rau ca nu te poti intoarce..
o,chip stelar ce-mi lumineaza drumul..
m-ai cucerit cu-o simpla sarutare..
o,pasare maiastra..
ce-ti iei acuma zborul -
m-ai stai macar o clipa..
trimite doar un nfulger in inima-mi straina..
si nu uita...un singur lucru..
iubirea nu va disparea..
vei fi slavita asa cum se cuvine..

pentru prima data hotarasam sa privesc din alta

perspectiva aceast sentiment...incepusem o noua
calatorie-catre capatul pamantului...doream sa
gasesc,sa te privesc..drumul era periculos..multe
pericole pe care trebuia sa le infrunt.dragostea
pentru tine,ma ajuta de fiecare data sa ies
invingator..dar,fiecare pas pe care il faceam
producea o durere de nesuportat...imi era teama ca
voi descoperi un adevar infricosator..[oricat as fi
luptat,orice as fi reusit sa fac,nu te puteam
cuceri..deoarece iubirea nu putea fi cumparata..te
priveam si imi era teama ca nu voi reusi niciodata sa
te imbratisez..imi era teama ca voi sfarsi innecat in
adancul ochilor tai..]

buna dimineata soare...

-buna dimineata!
o,cat de fericit puteam fi in acele momente..dupa
atatea momente grele,in care am asteptat zadarnic
aparitia ei,iata ca o voce atat de linistita imi mangaia
sufletul..era singura voce pe care doream sa o
aud..singura care putea reinvia dorinta de a merge
mai departe,de a continua aceasta caltorie a vietii
mele..daca ea nu ar fi fost,eu nu as fi trait atat de
mult...in lipsa ei,tot acest peisaj maret s-ar fi
transformat intr-un decor malefic..aceasta scena pe
care ma aflam ar fi disparut fara lumina atat de
blanda a ochilor ei..poate nu ar trebui sa ma gandesc
cum ar fi viata mea in absenta ei..dar nu pot uita
trecutul..nu pot sterge niciodata acele clipe
ingrozitoare in care sufletul meu era un sclav...un
sclav al propriului sau destin..destin care cu
siguranta ducea catre infernul la usa caruia mi-a fost
intotdeauna frica sa bat..dar,aceste momente
insuportabile au reprezentat scanteia care a aprins
acel foc din inima mea..insa,tu esti cea care ai
transformat acest foc intr-un sentiment
profund..apareai de fiecare data ca o zeita..erai un
rasarit care ma trezea..erai un curcubeu,un raspuns
pe care soarele mi-l trimitea de fiecare data..
dar,desi tu erai singura care imi aducea zambete in
viata,eu nu te puteam iubi..simteam ca tu ma
iubesti,ca ti-ai dori sa dansam acel vals nemuritor al
iubiri..dar,de fiecare data,eu imi indretam acest
sentiment catre altcineva..de fiecare data esuam si
ma alegeam cu un gust amar..stiam ca numai langa
tine,iubirea poate fi dulce..priveam in ochii tai si imi
dadeam seama..imi doream sa te pot iubi..dar era cu
neputinta..o forta ma impingea de fiecare data catre
altcineva..si nu ma puteam opune..nimeni nu era mai
frumoasa ca tine..doar tu erai potrivita pentru
mine..dar nu stiu de ce,nu reuseam sa trec de acest
zid invizibil..incercam sa ma indragostesc de
tine..dar iata,nu stiam sa dansez..chiar daca iubirea
ta pentru mine era nemarginita,chiar daca ochii tai
ardeau,eu nu puteam saruta soarele..pentru ca lui ii
era fagaduit sa calatoreasca pe bolta cereasca,sa
mangaie cu propriile lui raze intreaga planeta pe
care eu ma aflam..mi-as fi dorit sa zbor,sa-l pot
imbratisa macar pentru o clipa...dar ii cunosteam
puterea de a distruge tot ce imbratisa..el era mult
prea firbinte,iar eu nu as fi putut niciodata
supravietui..daca el s-ar fi apropriat,cu siguranta ca
m-ar fi omorat..mi-as fi dat intreaga viata pentru a-i
darui o clipa de iubire..as fi facut orice..dar,daca as
fi facut acest lucru,daca l-as fi lasat sa ma
omoare,atunci l-as fi pedepsit..l-as fi lasat cu o
povara care avea sa-l distruga:nechibzuinta mea i-a
fi adus multe momente de suferinta..stiu ca ar
regreta intreaga viata daca m-ar rani..stiam acest
lucru..de aceea,nu-l puteam lasa sa plece,dar nici sa
se aproprie..legile nescrise ale universului il tineau
legat cu un lant invizibil de un suflet..sufletul meu..il
priveam si imi era cu neputinta sa-i ofer dragostea
mea.. si,deodata,printr-un proces
metamorfozic,soarele s-a preschimbat..a luat chip de
om..si nu orice fel de chip..chipul celei mai frumoase
femei..chipul unei inimi din care izvoreau de fiecare
data mii si mii de cuvinte vindecatoare..te puteam
privi cum straluceai ..zambetul tau imi dadea de
fiecare data puterea de a cuprinde intreaga
lume..stiam cine esti,stiam cat de mult ma iubesti...
de multe ori am incercat sa te fac fericita,daruindu-ti
macar o particula din sfera iubirii.imi aduc aminte
cum de nenumarate ori te luam in brate,cum te
sarutam si-ti marturiseam ca te iubesc..zambeai de
fiecare data ...iubirea ta era o noua lume in care
doream sa raman pentru totdeauna..insa,eram de
fiecare data doar un trecator...treceam si lasam in
urma lacrimi.orice as fi facut,nu te puteam iubi cu
adevarat.si,poate cel mai grav,tu iti dadeai seama..iti
dadeai seama ca nu te iubeam cu devarat..si acest
lucru te ranea,chiar daca,in fata mea incercai de
fiecare data sa ascunzi aceasta tristete.lacrimile
noastre curgeau in interiorul unei inimi care batea
din ce in ce mai greu..atuncicand tu nu erai langa
mine,te iubeam si te doream...doream sa explorez un
suflet tainic..te cautam in speranta ca ,macar pentru
o clipa,iubirea adevarata,sa puna stapanire pe
noi..dar atunci cand te gaseam...ceva necunoscut ma
lovea cu o forta de nedescris..si oricat ma
impotriveam,nu reuseam sa inving..nu reuseam sa-ti
daruiesc iubirea..nu reuseam..era cu neputinta..
oricat de ciudat ar fi fost,deis ne iubeam
reciproc,intre noi era doar un ocean in care amandoi
ne inecam atunci cand ne scufundam...nimeni nu stia
sa innoate in apele tulburi ale iubirii...nimeni nu
avea aripi pentru a zbura..eram doua stanci ce se
priveau...eram doua sufelet care nu se puteam
intalni...probabil ceea ce ne despartea era un
amestec de defecte..defecte care se aflau in ambele
corpuri..ganduri care intotdeauna aduceau numai
cosmaruri..
fiecare rasarit era un nou apus..sub forma unu glob
fiebinte care imi incalzea sufletul,sau sub chip de
zeita,de om care imi daruia mereu numai
iubire..oricat as fi incercat,nu puteam sa iubesc acest
suflet...ma simteam mizerabil in fata ei,deoarece
stiam ca o voi rani..ea avea intotdeauna speranta ca
intr-o zi ne vom uni,ca vom alcatui un
intreg...aceasta speranta urma sa fie distrusa chiar
de mine..de fapt,incepusem inca din prima clipa s-o
distrug..procesul era lent...o asteptau chinuri la care
nu putea supravietui..as fi vrut sa o pot salva dar nu
puteam face nimic..daca as fi ignorat-o,daca i-as fi
spus ce simteam,eram convins ca va continua..ca nu
va inceta niciodata sami daruiasca iubire..probabil
ca m-ar fi iubit mult mai mult daca as fi parasit-o...
cum era oare posibil ca acest inger sa fie injunghiat
de propria lui iubire..cum putea fi soarele sacrificat
in numele acestei planete?cum putea un sarut sa
omoare?cum de acest sentiment se pierdea de fiecare
data in locuri necunoscute?

ps:citeste acum randurile de mai sus,o mica

povestioara imaginata..serios,nu am idee cat adevar
contine,dar am simtit nevoia sa o scriu.e vorba pana
la urma urmei de un rasarit..

-buna dimineata soare!

-buna dimineata tinere calator..
- ce s-a intamplat?in aceste momente stralucesti mult
mai puternic..razele tale sunt astazi mai fierbinti..ce
s-a intamplat?
-desigur..tocmai de acea am venit..vreau sa-ti
povestesc cea mai frumoasa intamplare din viata
mea..primul sarut pe care aceste raze l-au
primit..primul rasarit care mi-a aprins inima...nu
credeam niciodata ca asa ceva este posibil..m-am
indragostit de o fiinta umanda..chipul celei mai
frumoase femei de pe pamant m-a cucerit..o,de-ai fi
asistat la acel moment,nu ai mai fi niciodata trist..de
ai fi auzit glasul ei atat de melodios..vocea ei alina
intreg universul..privirea ei reinvia tot ce intalnea in
cale..datorita ei am reusit sa stralucesc mai
puternic..datorita frumusetii ei,am reusit sa zambesc
pentru prima data...inima ei,atat de pura si de
intelegatoare,mi-a sarutat sufletul..
-nu este posibila o iubire intre o stea si un
pamantean..daca te vei apropria o vei distruge..
-da,ai dreptate..cunosc legile universului..nu le voi
incalca...dar,razele mele coboara de fiecare data pe
pamant pentru a-i oferi o mangaiere..o cuprind in
mii si mii de sarutari..ochii ei,atat de calzi ,atat de
blanzi,imi purifica intreg corpul...langa ea,viata
capata cel mai sublim sens..sensul adevarat al
iubirii..
-nu vreau sa te dezamagesc,dar poate ca iubeste pe
altcineva..poate nu vei fi niciodata alesul inimii
ei....unei stele ii este oferita intreaga dragoste a
izvoarelor,a oceanelor si a muntilor..omul este o
fiinta angelica,o sculptura vie a zeilor..
-femeia aceasta iubeste..este indragostita de un
barbat..ii ofera acestuia multa caldura si il ajuta de
fiecare data..toate rugaciunile ei sunt pentru linistea
si fericirea lui..o privesc cum zambeste de fiecare
data cand il intalneste..il alinta si il imbratiseaza
aratand ca il iubeste cu adevarat...insa,acest barbat
nu o poate iubi..incearca sa se indragosteasca de
ea,dar ii este cu neputinta..inima lui a fost rapita de
o femeie saraca,care a murit acum cativa ani..a iubit-
o cu adevarat,a incercat sa o salveze,dar nu a
reusit...un accident teribil i-a rapit tot ce avea in
aceasta lume..inima lui este acum otravita...si nu
poate face nimic..de-as putea face ceva sa-l ajut,ar fi
minunat.. insa,chiar daca nu sunt uniti prin legatura
magica a iubirii,viata lor este frumoasa numai cand
sunt impreuna..fiecare se ajuta reciproc...
-nu-ti face probleme..intr-o buna zi,chiar sub
privirea ta,se vor iubi..o sa ii privesti bucuros cum
danseaza valsul invizibil..e greu sa treci peste un
asemenea moment....pierderea unei iubiri este cel
mai groaznic lucru care ti se poate intampla..insa nu
uita,chiar tu ai spus asta:iubirea este o forta la care
nu te poti opune...este un animal care l-a inceput te
loveste,iti smulge inima...este un pradator
perfect..iar noi,toate aceste suflete care ne-am nascut
sub semnul ei,in zodia vietii trecatoare,suntem hrana
pentru acest animal..toti am fost creati pentru
ea..fiecare strabatem acest interval..ne nastem,iubim
si apoi murim...crestem chiar sub protectia
iubirii..pentru ca mai apoi,dupa ce am trait clipa
magica,sa cadem in ghearele unui animal.
pansa si ingerii,desi au aripi,cad rapusi in lupta
parca nedreapta cu aceasta forta...iubirea este chip
de inger,de animal ,dar si de om..este prezenta in
fiecare...este fericire si tristete..incredere si
tradare...lumina si intuneric..
-nu as indrazni niciodata sa o ranesc..nu as intrazni
sa ii produc suferinta..asta nu este iubire?
-o,tu soare sfant,cum poti spune asemenea
banalitati..oare atunci cand te vei simti singur,cand
privirea ei,trupul ei va deveni un drog pentru tine ce
vei face?ce ve face atunci cand acest animal te va
transforma si pe tine?cand iubirea te va face sa
gresesti ce se va intampla?atunci cand razele tale nu
vor mai reusi sa o cuprinda,cand sarutul va deveni
doar o amintire vei mai putea rezista pe cerul
acesta?te vei apropria si o vei distruge..sau,daca te
vei departa...o vei omori..daca aceste greseli vin din
iubire,rezultatul nu se poate numi iubire?
-prefer sa mor decat sa o distrug..
-moartea ta ar insemna si moartea ei..ea este
muritoare..depinde de tine...daca o iubesti,intelege ca
aceasta relatie este imposibila..ea este si va fi o
icoana a sufletului tau..va fi cea aducatoare de
zambete..iti va fi prietena.nu incerc sa te
ranesc,trebuie doar sa te protejez..fara tine,inteaga
plantea ar disparea..viata ar ramane doar o
amintire...

ascult si imi aduc aminte de dragostea vietii

mele..o,de-ai fi intalnit-o...nu te-ai mai fi
rostogolit.frumusetea ei te-ar fi intepenit..ai fi
urmarit doar chipul ei..am iubit-o si o iubesc si
astazi..chiar daca nu am mai vazut-o
niciodata..vocea ei imi este doar amintire..probabil
ca am gresit atunci cand m-am despartit..cand,cu
ochii inlacrimatii,nu am privit-o..regret enorm faptul
ca am fugit din fata iubirii..dar,alta solutie nu
exista..daca as fi ramas langa ea,cu siguranta as fi
ranit-o,deoarece dragostea mea pentru ea ii
producea numai suferinta..defectele mele o
raneau...eram un pericol pentru ea..si de aceea,am
luat aceasta hotarare..am sperat ca va intalni pe
cineva mai bun,care sa o protejeze mai bine decat
am facut-o eu..imi doream sa se indragosteasca de
cineva care ii poate oferi iubire si siguranta.trimite-ti
o noua raze,cea mai puternica,cea mai fierbinte,sa
patrunda in inima mea..pentru a ne teleporta pe
ringul iubirii...voi lasa inima sa-ti povesteasca
iubirea din sufletul meu

Mesje pentru ea..[CSIA]-sper sa le citesti...

Vîntul suflă cu putere, iar eu am început deja să

te caut. Am pornit cu mari speranţe la marea
încercare: singurul obiectiv era acela de a te găsi. Aş
fi dat orice pentru a reusi să te mai văd măcar o dată
zîmbind, să pot din nou explora adîncul ochilor tăi.
Toată lumea mi se părea străină, pentru că ştiam că
această planetă nu era locul potrivit pentru noi doi.
Pămîntul acesta este desertul, iar tu parcă ai devenit
o piramidă, un loc unde eu încerc să ajung şi să-mi
las sufletul să se odihnească pentru totdeauna în acea
piramidă a inimii tale. Soarele e reprezentat de
iubirea profundă pe care amîndoi o cunoaştem şi o
exprimăm. Aceasta este puntea dintre mine şi forţa
care ne-a creat, dar şi podul spre viitorul pe care mi-
l doresc să îl petrecem împreună.
E atît de greu să vezi că nimeni nu te poate ajuta
atunci cînd ai nevoie. Parcă toţi se transformă în
nisip şi dispar atunci cînd avem nevoie. În această
călătorie mă voi orienta după lumina soarelui şi a
stelelor. Pentru că acest cer este de fapt o oglindă
care reflcetă lumina ochilor şi a inimii tale. Este
oglinda sufletului meu, şi este foarte fericită, pentru
că este singura care a avut ocazia să reflecteze cel
mai frumos chip, acela al unei zeiţe.Acestă oglindă
nu reflectă doar lumina ta, ea îmi arată şi minţile
întunecate ale pămîntenilor, şi prin acest lucru mă
simt protejat şi îmi pot continua călătoria.Atunci
cînd cerul plînge, eu stau şi mă gîndesc. Ştiu în acele
momente că cerul este răzbunător, deoarece cineva a
încercat să te supere. Sincer, urăsc fulgerele.Atunci
îmi dau seama că oamenii nu merită să iubească ,
deoarece întotdeauna greşesc şi niciodată nu
recunosc acest lucru.Ador zilele însorite şi nopţile
înstelate, atunci ştiu că tu eşti fericită şi că zîmbetul
tău ocroteşte această planetă.Cînd ai ceva de spus eu
întotdeauna aud glasul vîntului, şi înţeleg tot ce vrei
să-mi spui. În acestă lume eu sunt aventurierul care
doreşte să atingă marile comori ale universului.
Pentru mine tu eşti cea mai preţioasă comoară. Nu
vreau să devii comoara mea. Vreau pur şi simplu să
stau lîngă tine în cufărul fericirii şi să ne petrecem
toate clipele împreună. Nu sunt smarald, nu sunt
bijuterie, insa ador aceste creaţii, chiar dacă nu sunt
şi eu ceva strălucitor. Parcă am orbit, dar în acelaşi
timp cred că am descoperit lucruri pe care puţini
oameni le cunosc.Te-am descoperit pe tine, însă tu ai
fugit, nu ştiu înca motivul, iar eu am început să te
caut, abia aştept clipa regăsirii. Ochii tăi sunt un
labirint în care se avîntă fiecare aventurier, fiecare
cauta fericirea, dar majoritatea cad răpuşi de
căldura sufletului tău.Cine reuşeşte să străbată
aceast labirint, ajunge într-un loc sacru-inima
ta.Acolo găseşte fericirea dorită şi uită toate
problemele, cine nu reuşeşte să iasă din acest
labirint, va cădea răpus de atîtea încercări, în care a
ieşit întotdeauna înfrînt...
Aş vrea să pătrund şi eu în ochii de care m-am
îndragostit, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aş
face. Iar dacă timpul ar deveni o amintire, aş fi totuşi
fericit pentru că te-am văzut zîmbind, şi am reuşit să
ating o femeie creată de soare. Dacă voi ajunge în
inima ta aş zbura peste toate vîrfurile munţilor, şi aş
şedea pe tărîmul fericirii, in care toţi venerează
numele tau. Eu însa iţi venerez ochii plini de sclipire.
În ochii tăi am găsit înţelepciune, şi am reuşit să
descopăr unele răspunsuri la marile enigme ale
omenirii. Însă nu mai lăsat să aflu răspunsul la
enigma care mă frămîntă cel mai mult: iubirea.Ochii
tăi mi-au descris atîtea lucruri uimitoare. Sufletul
tău ma călăuzit spre purul adevăr despre viaţa. Am
ajuns in faţa unui copac, era copacul vieţii. Fructele
lor erau oamenii, plantele şi animalele, ele erau rodul
acestei planete. Toate erau frumoase, dar în acelaşi
timp erau diferite. Fiecare urma să-şi continue
propriul drum la momentul potrivit. După ce aveau
să fugă din copacul pe care pămîntenii îl numesc
Terra, cădeau prin marele univers. Unii cred că
aceste fructe deveneau stricate, dar nu este adevărat.
O dată cu părăsirea copacului căpătau o nouă
formă. Din acel moment rolul lor se schimbase.
Fiecare fruct trebuia sa-şi găsească un loc potrivit în
acest univers. Apoi trebuie să aştepte să crească şi să
devină un copac, şi să dea naştere la noi fructe. Acest
proces le era cunoscut, pentru că pe Pămînt
reuşiseră să dea naştere la flori şi să transforme
copacul într-o lume minunată, plină de viaţă. Asta
este viaţa care ne înconjoară, totul este atît de simplu
şi de frumos. E adevărat că unele fructe devin locul
ideal al viermilor, stăpînii marilor dezastre, dar
acestea sunt izolate, pentru că Pămîntul este o
recoltă bogată...Mai am cîteva ore de trăit, de aceea
m-am gîndit să îmi descriu viaţa. Doream să aflu
dacă această călătorie işi atinsese ţinta. Doream să
aflu dacă reuşisem să-mi îndeplinesc visul suprem.
Viaţa mea putea fi un zîmbet, putea fi privirea unui
îndrăgostit, dar şi imaginea soldatului învins în lupta
cu realitatea. Îmi fac curaj, îmi eliberez sufletul şi-l
las să pătrundă în necunoscuta mea viaţă.. Trecut şi
puţin prezent, pentru că nu mai poate fi vorba şi de
viitor- e imposibil : viaţa mea o poveste de iubire, nu
este nici măcar fracţiune din chipul îngerilor. Viaţa
mea nu este un vis, dar nici realitate. Viaţa mea este
fericire, dar şi suferinţă, este lumina iubirii dar şi
parte întunecată,singurătate. Viaţa mea este un
mesaj, pe care am încercat să-l transmit
pămîntenilor. Ştiu, m-am născut din dorinţa aprigă
de a iubi şi de a ajuta. Nu ştiu cît de mult am ajutat
această lume în călătoria mea, dar ştiu că au existat
fiinţe care au zîmbit atunci cînd m-au întalnit.
Fiecare zîmbet este o comoară pentru cine îl
priveşte. Nu am făcut prea multe fapte bune, dar am
ştiu să mă bucur şi să încerc să ajut atunci cînd mă
simţeam în stare. Am fost întotdeauna fericit de
viaţa mea. Nu pot uita zeitatea care mi-a alinat focul
din inima mea, nu pot uita nenumăratele imagini
oglindite în ochii mei, nu pot uita acele persoane pe
care le-am iubit. Nu am iubit pentru a fi iubit, nu am
iubit pentru că asa este moda. Nu, eu am iubit doar
pentru a trăi, pentru că plămînii mei nu respiră doar
aer, respira iubire, respira nebunie. Nu cred că mă
înţelege cineva, dar ştiu că fiecare clipă a vieţii mele
a fost una specială: atunci cînd mă afllam langă tine,
reuşeam să privesc dincolo de limitele proprii şi am
putut depaşi realitatea oamenilor. Lîngă tine am fost
în stare să zbor, dar am simţit şi nevoia de a mă
scălda în clipe de linişte, de singurătate. Am ajuns în
vîrful munţilor, dar in fundul Oceanului era şi un
mister pentru mine. Atunci cînd nu eram lîngă tine
nu eram trist, deoarece singurătatea era un
experiment, care mă ajuta mereu să înving orice
obstacol şi să ajung din nou la tine. Atunci cînd
propriile mele arme îmi produceau răni, mă
retrăgeam pentru cîteva clipe: încercam să găsesc
metode noi, încercam să învaţ din propriile greşeli.
Nu regret nimic, pentru că viaţa mea este rodul unor
incercări nebuneştii. Nimeni nu mă credea în stare
să traversez labirintul vieţii, dar iată că am reuşit.
Am adunat fiecare amintire şi le-am pus într-un
album numit suflet. Acum, voi trimite acest album
spre tărîmuri necunoscute, pentru a planta sămînţa
iubirii în diverse locuri. Nu plînge,zîmbşte.
Aminteşteţi mereu viaţa pe care o trăieşti,
aminteşteţi că te-am iubit. Tu eşti cea mai preţioasă
piatră din cufărul inimii mele, tu ai puterea să
străluceşti neîntrerupt. Numele tău, provine din
alianţa ţărmului cu marea, iar eu sunt locul pe care
stai, sunt locul unde te odihneşti, unde stai şi priveşti
fiecare răsărit. Eu sunt parte din această planetă, iar
tu ,eşti raza de soare care-mi mîngîie obrajii. Păşesc
acum într-un tărîm necunoscut, ştiu- ultimele
secunde încep încetul cu încetul să apună, una cîte
una. Eşti din nou lîngă mine, iţi privesc frumuseţea
ta rară. Fac o scurtă călătorie în ochii tăi, mă
încălzesc apoi într-o cameră minunată (pe care
pămîntenii o numesc inima) privesc focul şi ştiu că el
este iubirea care mi-a desenat viaţa. Apoi, dupa
cîteva atingeri încep să părăsesc această planetă.
Simt că mai pot spune cîteva cuvinte. Nu ezit, aleg
doar două cuvinte magice care sunt întotdeauna
fermecătoare: Te iubesc....

(apus sau rasarit)Iată că am ajuns in sfârşit

acolo,pentru prima dată am reuşit să asist la un
moment magic,încântător.eram chiar acolo,la
îmbrăţisării ţărmului cu marea.Priveam nemişcat
dansul acelei mingi de foc pe care noi o numim
soare.Era un apus,dar în acelaşi timp,în acele
împrejurări putea fi şi un răsarit..Răsăritul sau
naşterea acelor momente pierdute în nenumăratele
noastre greşeli…Peişajul în care mă aflam era
minunat…priveam acest răsarit ,această renaştere a
acestui univers.nu a fost un vis,a fost cu siguranţa
ceva real,deoarece auzeam acea melodie a
mării..valurile,desi nu erau prea mari imi trimiteau
privirea spre lumi necunoscute..dar totuşi,parcă ceva
lipsea.nu era totul perfect..soarele se reflecta cu
mândrie în limpezimea apei,iar eu rămăsesem pe
ţărmul aproape îngheţat,căci eu absorbisem toată
căldura lui.Deodată aud o chemare,o voce pe care o
cunoşteam foarte bine.în acele momente mi-am dat
seama că miracolul se înfăptuise.m-am uitat in jur
dar nu obsevasem nimic,deşi

ştiam că ea,zeiţa mea rebelă,era acolo…Dar,atunci

când am privit marea am observat-o.Era acolo,la
întâlnirea razelor solare cu liniştea mării..Atunci nu
am mai stat pe gânduri.Am alergat până la ea,pentru
că eram dependent de acele îmbrăţişări minunate.Cu
cât mă apropriam mai mult de tine,reuşeam să-ţi
redescopăr chipul tău de zeiţă.Eram nerăbdator să
explorez din nou trupul tău de femeie.Îmi era dor de
parfumul tău,de zâmbetul tău…Căci zâmbetul tău
era acela care mă putea ajuta întotdeauna să
zbor.Zâmbetul tău era un medicament,dar si un
drog..Dar te doream,te vream langa mine..Nimic nu
mai conta,deoarce apariţia ta mă făcea din nou
puternic.Nu ştiu cât a durat până să ajung lângă
tine,căci în acele momente am simţit cum timpul se
oprise..Te-am îmbrăţişat imediat,căci eram nebun
după tine..În ochii tăi am putut observa în acele
momente imaginea sacră a iubirii…Iubirea este
zâmbetul pe care l-am întâlnit în acel răsărit pe faţa
ta,dar în acelaşi timp este cu siguranţă imaginea
acelui răsărit în apele mării,dar şi în inimile noastre
nemuritoare.

Nu ştiu ce s-a întâmplat în acea dimineaţa de

soare.Nici nu am observat când oamenii au venit şi ei
acolo,deoarece eu te ţineam în braţe.eram foarte
fericit,deoarece eram foarte fericit..Tu erai foarte
frumoasă,iar corpul tău îmi trimitea căldura de care
aveam nevoie..Radiaţia cuvintelor tale dansau pe
tărâmul pasiunii.Tu erai visul realităţii în care eu
intrasem.Totul în jur era minunat,căci viaţa mea
redevenise minunată..Atingerile tale,focul acelui
ritual de iniţiere mă făcea să-mi recapăt enrgia şi
puterea de a zbura..În acele clipe credeam că
reuşisem să-mi îndeplinesc cel mai important vis al
vieţii mele..

Dar iată că în acele momente,când totul părea

minunat tu ai dispărut..Nu ştiu cum s-a
întâmplat,dar nu te-am mai văzut niciodată…
Soarele rămăsese singur pe cerul acela plin de
enigme,iar eu eram foarte nedumerit.Atunci am
simţit pentru prima dată acea otravă a singurătăţii,a
nefericirii…Nu îmi mai amintesc nimic din ce a
urmat dupa acea ultimă îmbrăţişare,deoarece cred
că am asistat la ultimul vals al universului..Eu te
pierduesm pentru totdeauna.Marea se despărţise de
ţărm,Iar cerul,încetul cu încetul se ridică deasupra
pământului..

o,soarele meu personal,absenta ta ma infioara..nu

stiu unde esti,.nu stiu cat timp trebuie sa astept
aparitia ta..totul in jur este plictisitor..fara
viata..parca totul asteapta sa renasca cu ajutorul
razelor tale..te caut si nu te gasesc..te simt
aproape,dar nu pot vedea..nu pot auzi..
momente...acestea ne definesc viata..sunt clipe in
care iubim,dar si clipe in care uram..clipe in care
traim,in care suntem fericiti..dar si secunde otravite
cand suntem mortii..insa,de fiecare data,exista
cineva,sau ceva,care cu o forta de nedescris readuce
la viata sufletul obosit..cu un zambet vindeca toate
ranile de pe trupul cazut la pamant..
ma cuprinde un mare regret ca nu pot sa-ti descriu
ceea ce simt..cu certitudine,e vorba de un amestec de
fericire si suferinta,de dragoste si ura..haide,vin-o..te
astept..astept rasaritul zambetului tau..doresc sa ma
incalzesc pentru totdeauna in jurul focului sacru al
ochilor tai...ce minunat va fi momentul cand voi
admira inca o data curcubeul iubirii...

explicatii!!!
citeste o data tot ce am scris aici,citeste si ce voi scrie
in continuare..te rog sa incerci sa intelegi fiecare
cuvant...totul este adevarat...soarele acesta cu
siguranta este deghizat...chipului lui sta ascuns sub
masca chipului tau..trupului lui se afla in inima ta..e
vorba despre trecut,prezent..e vorba despre
prezent...prezent si viitor...
ura-doar pentru mine..si o mare multime de
oamenii..insa de iubit...una doua poate 10
persoane..si un inger..si un soare..
probabil aceasta povestioara se va apropria de
sfarsit(mai am de postat cateva
opinii )..insa...realitatea isi deschide ochii.,.voi
continua acelasi drum,pana te voi gasi..pana te voi
imbratisa...
sunt un profet..ochii mei te vad in viitor langa
mine..sunt profet...darul iubirii s-a instalat in inima
sufletului meu...nu,stai..nu ti-am cerut sa ma
crezii..stiu ca asa va fi..si pot sta linistit...apusul nu
va veni niciodata...daca acest soare se va
indeparta..voi capata aripi si il voi urma peste
tot....daca acest cristal inflacarat se va apropria si
ma va distruge..atunci voi deveni pulbere..praf...si
toate acestea,mse vor uni si vor lua o alta
infatisare..voi deveni o planeta sau doar un
meteorit..insa..tot dupa tine voi alerga..voi cauta
mereu aceeasi lumina..soare drag,orice ar fi,voi fi
doar langa tine..stiu,stiu ca ma urasti...sunt o piedica
in viata ta,ai venit sa stralucesti pentru
alticneva..dar,razele tale imi bronzeaza
inima...zambetul tau,chiar daca ii este adresat unei
alte persoane,ma vindeca de fiecare data..chiar daca
esti departe,chiar daca trebuie sa ma scufund in
adancul viselor,chiar daca totul paree imposibil,si
toti spun ca ai plecat definitiv,eu iti spun pe
curand..deoarece simt ca te voi vedea la primul
rasarit..stiu ca te voi intalni in urmatoarele ore..ma
bazez pe acest entiment,pe care pamantenii il
numesc iubire,prezent in sufletul meu..el ma va ajuta
intotdeauna sa redescopar drumul catre tine....pe
curand,iubirea mea rebela..noapte buna soare..

Mesaj pentru...Soare!

O,cat de mult mi-as dori sa-ti pot spune buna

dimineata,sa te admir cum stralucesti in fata ochilor
mei..dar,in jurul meu este numai intuneric..tu,draga
mea iubire,stea a unei inimi care imi apartine,ai
disparut..nu stiu unde,te caut dar nu te gasesc..ma
innec in oceanul disperarii..apele lui au devenit
involburate,valurile sunt din ce in ce mai mari...stiu
ca te-am ranit atunci cand nu te-am ascultat..poate
ca nu am inteles...frumusetea ta ma iorbea,iar atunci
cand iti auzeam glasul,aceea simfonie
nemuritoare,ameteam..absenta ta ma infioara..am
nevoie de caldura si lumina din partea ta pentru a
putea zambi,am nevoie de iubirea ta pentru a putea
trai..
Nu te urmaresc,chiar incerc..dar,uneori(mai tot
timpul),o forta la care nu pot opune rezistenta,ma
loveste in punctul sensibil al sufletului meu..imi
strapunge inima si atunci nu mai pot face nimic..din
acel;e momente reincepe cautarea.pornesc pe cai
necunoscute..doar pentru a te gasi..sper din tot
sufletul ca acest animal care se hraneste in fiecare
secunda cu sentimentele mele sa nu fie iubirea..dar
oricat as incerca imi este imposibil sa o ignor...acest
animal invizibil,atat de puternic,nemuritor,este chiar
ea..zeita iubirii..
Dar,astazi doresc sa-ti tansmit un alt mesaj...unul
mult mai important..care sper sa vindece ranile pe
care,fara sa vreau,ti le-am produs..vreau sa-mi cer
iertare..nu imi cer iertare pentru a te regasi,pentru a
te face sa te reintorci..nu,nu pentru asta iti transmit
acest mesaj..de asemenea,nu vreau sa cer iertarea
tuturor momentelor cand te admiram,cand te
cautam disperat pentru a ma incalzi la lumina
focului ochilor tai...nu regret nici-un astfel de
moment..nu imi pare rau pentru faptul ca ti-am
marturisit ca te iubesc..uneori poate am devenit
suparator,alteori obsedat..dar toate astea datorita
acestei sageti pe care zeul implinirii a asezat-o in
trupul acesta..stiu ca atunic cand te voi mai
vedea,veninul imi va invada din nou inima..
Te rog sa ma ierti pentru ca te-am iubit...si pentru
faptul ca te voi iubi in continuare..orice s-ar
intampla,dragostea aceasta pe care ti-o port nu va
disparea..{creste cu o viteza ametitoare la fiecare
secunda pe care zeului timpului o pierde in drumul
lui spre imparatia cerului..ea devina o urma pe care
fiecare pamantean o urmareste.fiecare dinte noi
suntem o dovada puternica a trecerii acestui zeu pe
pamant..}.regret enorm faptul ca te-am ranit..am
devenit un animal,care cauta cu disperare hrana..iar
hrana mea a fost,este si va fi,iubirea..ochii tai sunt
un izvor fierbinte a care vin in fiecare zi..din focul
sufletului tau ma hranesc..lacrimile tale insa,imi
inunda intreg sufletul..
Stiu,probabil cel mai potrivit ar fi sa-ti spun ca-mi
pare rau ca te-am facut sa suferi..ca ti-am produs
cicatrici pe care timpul cu siguranta nu le va putea
sterge..dar nu te pot minti:te rog sa ma ierti pentru
ca te-am iubit..iubirea aceasta mi-a omorat intreg
sufletul..ploaia de lacrimi care se scurgea in fiecare
secunda cand ma vedeai,mi-a inundat sufletul..te rog
sa ma ierti pentru faptul ca nu am stiut niciodata
ceea ce simti..nu am stiut cum sa opresc furtuna..nu
am stiut,pentru ca sunt doar un animal..animal al
carui rol este de a ucide..soare bland,acum inteleg de
ce ai plecat..
poate ca este mai bine asa..nu stiu daca te voi mai
vedea,nu stiu daca razele tale ma vor mai
imbratisa..nu stiu daca vei primi acest
mesaj..insa,stiu ca te afli pe cerul infinit..ochii mei nu
te vad..cu toate astea,imi indrept privirea,poate
pentru ultima data,catre tine..un zid de nori ne
desparte..dar,nu renunt..sunt convins ca ma vei
auzi..soare drag,te rog sa ma ierti pentru ca te-am
iubit,poate prea mult..stiam din prima clipa ca nu va
fi posibil o astfel de relatie..dar,te rog sa ma
crezi,frumusetea ta m-a cucerit..nu am gasit
imperfectiuni ..nimic care sa ma indeparteze..iubirea
mi-a dat aripi si am reusit sa te imbratisez..pentru
un singur sarut am incercat sa ajung langa tine.
minunat moment de sarbatoare mi-a cuprins inima
in aceste momente..chiar daca tu nu ai mai
aparut..chiar daca in jurul meu este atata frig,inima
mea este focul care-mi incalzeste trupul..iubirea
pentru tine ma tine in viata..sunt fericit,deoarece a
sosit momentul pe care il asteptam de atata vreme..in
sfarsit,visul se va indeplini..cu ultimele puteri,astazi
ii ofer iubirea..inima mea este cadoul pe care ti-l
daruiesc..sincer,nu stiu unde sa ti-l ofer,deoarece esti
de negasit..privesc cu ochii inlacrimati cerul..incerc
sa gasesc macar o urma a chipul tau..dar,dar nu este
nimic..nici-o lumina..de cand ai plecat,cerul poarta
cel mai sfasietor doliu..in jurul meu se afla doar
umbre..dar nu ma dau batut..dragostea mea pentru
tine strapunge norii..cu viteza gandului strabate mii
de galaxii..si pana la urma te gaseste...reuseste sa te
imbratiseze si sa-ti transmita sarutul
reintoarcerii..chiar daca eu nu te vad,acest sentiment
ciudat pe care zeii l-au numit iubire,este o pasare
care se inalta deasupra limitelor omului si zboara in
cautarea ta...este o cometa,un meteorit care alearga
precum un nebun in cautarea celei mai pretioase
stea..si atunci cand ajunge in fata ochilor tai,se
transforma intr-un zambet...chiar daca tu esti
departe,te afli totusi langa mine..sufletul meu te
proiecteaza in fiecare secunda,ajutandu-ma astfel sa
traiesc..
un porumbel se inalta spre noi orizonturi de pe
mana mea,din sufletul meu iubirea se elibereza..ochii
mei redevin un fluviu linistit..totul este din nou intr-
un echilibru de neimaginat..pentru prima data nu
imi mai este teama de esec..pentru ca am incredere
in acest porumbel...am incredere oarba in iubirea pe
care ti-o port..nimic nu ma poate opri...stiu ca voi
reusi...
-buna dimineata soare...razele tale se reintorc dupa o
perioada lunga pentru a-mi incalzi trupul..inima
mea iti apartine...este cadoul meu pentru tine..tu mi-
ai oferit caldura,mii de zambete si de momente
minunatge..astazi,eu iti ofer tot ce am mai de
pret:dragostea mea.

.....Sfarsit...