Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aces! accident are loc prin strngcrea excesiv sau paraxial a sumburilor dcstinate agregiirii cstaurrii
protclicc definitive. Majoritatea sumbunlor dc fixare se strng cu 0 form dc 30-35 Ncm,
8.3. Complicayiile postterapeutice
8.3.1. Mobilizarea implantului
Cauzele mobilizrii implantului dup incarcarea acestuia sunt reprczentate dc:
mcarcarea protetic prematura a implantului
realizarca 1ncorecta a integrxii epitelio-conjunctive Politionarea implantului intro zona cu
elasticitate mandibular mirit
restauran' protetice provizorii sau definitive incorecte realizarea unei ocluzii neiiziologice
- prezenga bruxismului
igiena locala deficitar.
51;
Fig. 8-1: Mobilizarea unui implant incircat imediat in zona distala' mandibularti stnga'
Principala cauz de mobilizare tardiva a implantului o constituie transmiterea nefiziologic a
fortelor asupra acestuia (forte paraxiale). Intr-un studiu 1etrospectiv realizat dc Huang in 2004 se
mentioneaz o resorbtie periimplantar
de doar 0.41-0.46 mm la un an de la incrcare. Stabilitatea osului marginal reprezintz'i in zona
frontal $i un factor cheie pentru obtinerea unor rezultate estetice adecvate. Mobilizarea unui implant
implic ins resorbgii osoase semnificative, pe cel pugin jumtate din
lungimea lui. ~ Uwb. . W4 - $11k:
\
.7 1Fig. 8-2: Mobilizarea unui implant 1ncrircat imediat
Transmitcrea netiziologica a fonelor sc evita prin realizarea 5i respectarea unui plan de tratamcnt corcct,
printr-o incrcare protetic adecvata si progresivii a implanturilor $i prin realizarea dc rcstaurri proteticc
corectc atat provizon'i, cat si definitive ce restabilesc totodat o ocluzie fiziologica.
Complicagiile date dc trauma ocluzal pot f1 ameliorate 5i prin inlocuirea ceramicilor dure cu rsini
compozite 5i aliaje nobile, precum si prin realizarea unui design ocluzal adecvat, cu morfologie atenuat si
suprafeye ocluzale ingustate in sens vestibulo-oral..
8.3.2. Fractura implantului ,vi a bontului protetic
Cauza acestor accidente o constituie directia si intensitatea nefiziologic a fortelor ce se transmit
asupra implanturilor.
Din literatura de specialitate se despn'nd urmtoarele date statistice referitoare la fracturarea implantului: '
Man$onul gingival periimplantar cste format dintrun epiteliu cu grosimea de 2 mm, ata$at direct la
suprafata implantului prin intermediul hemidesmozomilor 5i un tesut conjunctiv subiacent, cu latimea dc 11.5 mm.
Din cauza absentei cementului radicular, fibrele de colagen se orienteaza paralel cu suprafata implantului,
inserandu~se partial in periostul osului alveolar, realizand astfel o legtura mai slaba cu implantul, fata de
cea realizata cu un dime natural, prin intermediul parodontiului.
De asemenea, tesutul conjuntiv periimplantar este bogat in fibroblasti 3i mai same in celule comparativ cu
cel din jurul unui dinte natural, iar rata de inlocuire celulara va ti mai lenta.
in sfar$it, absenta parodontiului marginal in cazul implanturilor face ca aportul sangvin sa fie
realizat doar pn'n vasele supraperiostale. Toate aceste caracteristici fac ca acest tesut moale periimplantar
35 se asemene cu un tesut fibres
cicatn'ceal, cu vascularizatie deficitara 5i 0 capacitate de aparare redusa.
Similar parodontopatiilor, infectiile periimplantare au 0 etiologic multifactoriala.
Factorii detenninanti sunt de ordin local si se impart in doua mari categorii:
- placa bacteriana
- suprasolicitare ocluzala.
Producerea unei infectii periimplantare estc conditionata insa invariabil de existenta placii bacteriene. Pe
langa igiena deficitara, placa bacteriana mai poate f1 produsa si in unnatoarele conditii:
- existenta unei gingii periimplantarc cu o grosime mai mare de 4 mm
-- expunerea partiala a surubului de acoperire a implantului pe parcursul pcn'oadei dc realizare a
integrarii osoase
-- realizarea unor restaurari implanto-protetice ce nu sunt prevazute cu spatii largi de
autocuratire. Alamri de acesti factori determinanti, la producerea infectiilor periimplantare concura si 0
serie de factori favorizanti:
factori generali (fumat, diabet zaharat decompensat, boli hematologice, osteoporoza)
- factori locali (parodontopatii, igiena orala necorespunzatoare, hiperplazii mucozale).
Pjertursson afirma in 2004 faptul ca periimplantitele pot f1 anticipate la unii pacienti 3i sunt mai frecvente
la pacientii cu restaurari cu sprijin mixt= cand raman pe arcada dinti cu problems parodontale. . . Factorii generali favorizeaza recidiva infectiilor periimplantare 5i scad complianta acestora la tratament, iar
parodontopatiile de la nivelul dintilor restanti cresc riscul de producere a unei infectii periimplantare prin
migrate bacteriana.
Hiperplaziile mucozale sunt fie de cauza medicamentoasa, fie de cauz traumatica $i favorizeaza indirect
producerea unor infectii periimplantare, prin dificultatea realizarii unei igienizri adecvate.
Masurile de preventie ale infectiilor periimplantare se deduc cu u$urinta din analizarea etiologiei
acestora.
lnainte de initierea tratamentului implanto-protetic, bolnavii cu afectiunile sistemice mentionate - vor f1
informati ca se incadreaz in categoria cu rise privind producerea unor infectii periimplantare. Cei cu igiena
orala necorespunzatoare vor ti instruiti in vederea realizrii unei igienizri adecvate si vor f1 constientizati
asupra importantei acesteia, urmand apoi a ti unnariti daca si-au insusit noua tehnica de igienizare. Atunci
cand pacientii prezinta parodontopatii, acestea vor trebui tratate preimplantar, ne conservator, fie
chimrgical, in functie de gravitatea afectiunii. lmpiedicarea acumularii de placa bacteriana se face prin: ~
gingivoplastia gingiei periimplantare cu grosime excesivi - excizia mucoasei gingivale supraiacente
surubului de acoperire partial expus, demontarea acestui surub si montarea unui surub de cicatn'zare ~
realizarea unei restaurari protetice cu ambrazuri largi sau a unui overdenture on bare distantatc on 1.5 mm
de mucoasa gingivala, masuri ce permit autocuratirea
- instituirea unui program riguros de dispensarizare, cu controale la 3 luni - efectuarea unor igienizari
profesionale
- i gienizarea implanturilor Ia domiciliu.
in cadrul sedintelor de dispensarizare, pe langa examenul clinic se vor efectua siexaminari radiologice
pentru stabilirea nivelului osului periimplantar, comparat invariabil cu nivelul osului in momentul aplicarii
restaurrii protetice. Smith 5i Zarb au stabilit ca admisibile resorbtii osoase de 1.5-2 mm in primul an
postinsertie si de 0.2 mm/an ulterior.
Igienizarea profesionala se realizeaza in cadrul sedintei de dispensarizare, cu instrumente care nu
deterioreaza suprafata implantului si nu favorizeaza astfel acumularea ulterioara de placa bacteriana. Se vor
utiliza chiurete din titan sau material plastic, conuri de cauciuc 5i irigatii supra- 5i sub gingivale cu ser
fiziologic 5i solutii antibacteriene de clorhexidina 0.2%.
Igienizarea implanturilor la domiciliu const intrun periaj cu periute electrice sau manuale, 1a
care se adauga utilizarea periutelor interdentare 5i a atei dentare pentru restaurari protctice. Prevenirea
suprasolicitarii ocluzale consta in:
insertia implanturilor intr-o topografie adecvata
verificarea realizarii unei legaturi etanse intre implant 5i bontul protetic pasivitatea insertiei
restaurarii protetice pe implanturi
- refacerea ocluziei functionalc prin intermediul restaurrii protetice.
Metodele de diagnosticare ale infectiilor periimplantare constau atat in examinarea clinica, cat si in
utilizarea investigatiilor complementare.
Examinarea clinica se efectueaz prin inspectie 5i sondare cu sonda parodontala din material
plastic. Adancimea de sondare va f1 intotdeauna comparata cu cea obtinuta imediat dupa aplicarea
restaurarii protetice. .
Investigatiile complementare constau in:
- analiza microbiologica a tluidului din santul periimplantar
- testarea cu periotestul a stabilitatii implantului
- verificarea calittii integrarii osoase prin analiza frecventei de rezonanta
Primul pas terapeutic este reprezentat dc efectuarea unei igienizri profesionale, urmati Iiind apoi de
motivarca 5i instruirea pacientului pentru igienizarea adecvate'l a implanturilor la domiciliu. in caznl
existentei unei suprasolicitz'lri ocluzale va ti necesar veriticarea restauratiei protetice 5i inlturarea
contactelor premature 5i a interferentelor.
Pentru curtarea suprafetei implantare contaminate bacterian sau cu produse de degradare bacterian, sunt
disponibile diverse metode de dccontaminare mecanic sau chimic.
Metodele de decontaminare mecanic constau in irigatii cu ser fiziologic sub formi de jet pulverizat sau
prin intermediul capetelor modificate special ale sistemelor ultrasonice, iar cele dc decontaminare chimic
constau in badijonarea suprafetei implantului cu solutie de acid citric, solutie EDTA $i clorhexidin gel.
D0115 modalitti modeme dc decontaminare a suprafetei implantului sunt reprezentate de terapia
fotodinamic antimicrobian 5i de terapia laser.
Dupi decontaminarea suprafetei implantului se poate trece la terapia antibacterian propriu-zis, efectuat
topic 5i sistemic, conform rezultatului examinrii microbiologice.
Antibioterapia topic se realizeaz pn'n injectarea in $21an periimplantar a uriei paste cu antibiotice (Iig.
2), iar cea sistemic consti in administrarea Metronidazolului de 400 mg 5i 3 Amoxicilinei de 500 mg,
ambele de 3x/zi.
H
Tratamenml chirurgical a1 infectiilor periimplamare
Aceasta terapie se indica dupa eliminarea inflamatiei, in cazul pungilor periimplantare cu adincimi mai
mari de 5 mm.
Misunle tempeutice rezectiv-corective sunt indicate doar in regiunilc laterale ale arcadelor
pentru a nu area prejudicii estetiee 5i au ca i scop reducerea pnngilor periimplantare 3i 3 hipetplaziei
muoozale.
Msurile tempeutice regenerativ-augmentntive sum recomandate in cazul pungilor osoase cu doi pina la trei
pereti si a pierderii osoase circulate cu componenti infraalveolari, cu condiiia pastririi imobilittii clinice a
implantului Materialele utilizate sunt er osul autolog, fie diverse materiale dc substitutie osoasa (grefe
alogene, xenogene 3i aloplastice), acoperite de membrane bariera.
0 alt! modalitate tempeutica regenemtivaugmentativa consti in utilizarea unei tehnici endoscopice cu laser,
ce are rolul de a decontamina suprafata implantului 3i de a introduce material de augmentare la njvelul
defectului osos sub control vizual direct.
Accesul este realizat dcparte dc implant, on o incizie vertical gingivoperiostal, dupa care este realizat
tunelul subperiostal pna la nivelul peretelui osos afectat al implantului. Eviumd abouinrea cervical
clasici, atasamentul cervical al implantului nu este afectat 5i se evittl neajunsuxile metodei clasiee
reprezentate dc regenerarea partiala, posibilitatea pierden'i materialului dc augmentare si 3 vizibilittii
structmilor metalice in regiunea vestibulara.
Un alt avantaj major al acestei tehnici il constituie posibilitatea diagnosticani prin acces vimal direct a
eventualelor defect: osoase periimplantare localizate vestibular sau om], imposibil dc vizualizat prin
mijloacc radiologice.
Prin mirirea imaginii, endoscopul fumizeaz imagini dctaliate. Suprafaia implantului este perfuzat
permanent cu ser fiziologic steril 5i este decontaminati cu ajutorul laserului a carui fith poate fi ghidat in
toate directiile si unghiurile, indeprumd chiar 5i cele mai mici depuncri.
De asemenea, abordarea minim invaziv a acestei tehnici duce la acceptul rapid al pacientilor.
lndeprtarea implantului se impune doar in situatiile in care implantul afectat prezinta mobilitate clinica.
In concluzie, o importanti esential In prevenirea produceni acestor inflamatii o are asanarea preimplantar
a cavitiltii bucale, mentinerea unei igicne orale adecvate pe tot parcursul vietii functionale a implantului 5i
prevenirea suprasolicitarii implanturilor.
Diagnosticarea precoce si instituirea unor msuri tempeutice adecvate stadiului de evolulic a1 afectiunii
poate produce vindecarea tesuturilor periimplantare si implicit prelungirea functionalitatii implantului in
acest sens, moniton'zarea pacientului tram implanto-protetic joaca un rol fundamental.
Din cele prezentate pe parcursul acestui capitol se rematch faplul ca factorul etiologic invariabil al
complicatiilor produse dupa incarcarea implanturilor este reprezentat de SUprasolicitarea acestora.
In consecint, prevenirea complicatiilor consta In pnncipal In aplicarea principiilor biomecanicc legnte de
eliminarea contactelor excentrice si e fortelor excesive:
- plasanea implanturilor intr-o topografie adecvat
- alegerea unor implanturi de dimensiuni corespunztoare
- insertia unui numar adecvat de implanturi
- montarca corect a bonturilor protetice in implanturi
~ respectarea principiilor destinate incarcirii protetice progresive a implanturilor ~ rcspectarea
indicatiilor inchrcn'i imediate ~
- reducerea lungimii prghici restaumm
~ reducerea dimensiunii bucolinguale a fetelor ocluzale ale restaurrii protetice realizarea unei
restauiari protetice cu relief ocluzal mai atenuat ~ insertia pasiv a restaurrii - insurubarea cu o forth
adccvata a surubului destinat fixarii restaurrii protctice agrcgate prin
insumbare
~ proicctarea 3i rcalizarca unui overdcmure care 55 permit o distribuzie adccvat a fortelor. lmplinirea
dczideratelor mentionatc cste posibil numai printrun plan dc untament corect efcetuat inns din faza
preimplantara, continunduse apoi cu faza chimrgicala si eea practical