Ce rem Sea eae ee ae OY ba ee eae Serene arn ae Mee aR Pe a aca oc ee cee ee een es eee ee a Perea eee aa ke en eee a ee eR vente de originalitate. Ea se remarcé Ferree cag ra Rae ee Cea a RL eer Moran ace Pema Rr ee aa Pm roan Cer econ mod benefic, expe et eee eRe de cadru didactic, autoarea fiund lector universitar Re er ea age Ran eae am Tent Picea ili Ul ilor comune ale sotilor © Trif F aman SCTE MY ETTEM Nal Desfacerea casatoriei prin divort si partajul bunurilor (Cr ensi tCCuprins Titlul I. Motivele de desfacere a casatori : Capitola I. Scurte considerafii privind efsttoria si divortul...... 1 Sectiunea 1. Evolutia vietii de familie din perspectiva istorica, om) §.1. Mesopotamia. wd §.2. Bgiptul Antic... 7 §.3. Familia ebraica.. 7 §.4. Persia... 8 §.5. India = §.6. China antica. me) §.7. Japonia antici 10 §.8. Imperiul aztec... lI §.9. Imperiul inc8§ ....rccsnnsneneunninninennnenn ul §.10. Civilizatia maya. 12 §.11. Grecia antic... 13 §.12. Celt 4 §.13. Popoarele germanice.. 15 §.14. Bizantul.. 15 §.15. Arabi : ssnnenennsnene 16 Sectiunea 2. Familia romand - cisdtoria $) divorfUl....0nee 17 Sectiunea 3. Casatoria si divortul din perspectivi religioasa. . §.1 Religia crestin’ a) Biserica ortodoxa b) Biserica catolica... ©) Bisericile protestante. 4) Bisericile neoprotestante §.2. Religia iudaica.... §.3. Religia islamica. Capitolul I, Casétoria si motivele de divortn dreptul rominesc vechi... Sectiunea 1. Legiuirea Codului Caragea.. Sectiunea 2. Codul Calimach Capitolul Il, Motivele de divort in Codul civil roma Sectiumea 1. Divorful pentru cauze determinate Secfiunea 2. Divorjul prin consimfamént mutual 59Capitolul IV. Motivele de divort in Codul civil austriae si legiuirile din Ardeal... ; Sexfiumes 1, Despirjinea de pat yi masa gi motivele de divort in Codul civil austriac Sectiunea 2. Despartirea de pat si masi si motivele de divort conform Legii XXXI din 1894 . Capitolul V. Motivele de divort in Codul familie... Sectiunea 1. Evolufia motivelor de divor} in Codul familiei Capitolul VI. Motivele de divort in proiectul de modificare si completare a Codului civil . Capitolul VIL. Motivele de divort in legislatia altor fat... Sectiunea 1. Motivele de divort in firile continentului european Franfa... Italia 5. Germania Austria Belgia... 9. Portugalia .... Ebvetia . anda §.9. Tarile scandinave §.10. Rusia §.11. Republica Moldova Secfiunea 2. Motivele de divort in frie apartinand sistemului Common Law. §.1. Regatul Unit al Marii Britanii §.2. Statele Unite ale Americii junea 3, Motivele de divort in firile Americii Latine Titlul IL. Particularititile procedurii divortului Capitolul I. Introducere . Sectiunea 1. Scurt istoric Secfiunea 2. Definirea nofiunii de desfacere a Sectiumea 3. Formele de desfacere a casitoriei prin divort, Capitolul Il. Evolutia procedurii de judecata a divortului fn legiuirile romanesti nee : Cuprins 61 2 65 69 69 83 88. 88 88. 98, 101 102 1104 105 107 108 109 Mi 13 us us 18. 120 123, 123, 123 127 128 129 Cuprins xl Sectiunea 1, Procedura divortului pentru cauze determinate din Codul civil. sone 129 Sectiunea 2, Procedura divorfului_ prin consimtimant ‘mutual din Codul civil 137 Secfiunea 3. Inciden|a unor legi de procedura ulterioate....140 Sectiumea 4. Provedura divorfului in legea ardeleana.....142 Sectiunea 5. Evolutia procedurii de judecaté a divortului reglementati prin Cod familiei gi Codul de procedura civila 146 Capitolul IIL Instanta competenta, 153 Sectiunea 1. Preciziri prealabil.. 153 Sectiunea 2. Competenta material 153 Secfiunea 3. Competent teritoriala. 156 Capitolul IV. Participanfii la procesul de diver. 161 Secfiunea 1, Precizari prealabile.. 161 Sectiunea 2. Parle in procesul de dior. Legtimarea procesuala. . 162 Sectiumea 3. Procurorul 166 Sectiunea 4. Autoritatea tutelara 168 Capitolul V. Cererea de divort si intampinarea im ‘Sectiunea 1. Cuprinsul cererii de divort 172 Sectiunea 2. Taxa de timbra. 176 Secjiunea 3. Depunerea cererii.. 179 Sectiunea 4, Fixarea termenului evmnnnennneses 1BL ctiunea 5. Citarea... 184 Sectiunea 6. intampinarea.... 187 Capitolul VI. Cererea reconventionali... 189 Seotiunea I. Cuprinsul cereriireconventionale 189 Sectiunea 2. Taxa de timbru. 191 Sectiunea 3. Depunerea cereriireconventional.. 191 Capitolul VIL. Sedinta de judecati 196 196 199 Sectiunea 1. Publictatea...... Secfiunea 2. Reprezentarea Seofitunea 3. Prezenta parilor. 0202 Capitolul VIII, Probele. +206 nea 1. Precizati prealabile... 206 Sectiunea 2. Proba cu inscrisuti 207 Seotiunea 3. Proba cu mattori.... "210 Sectiunea 4. Interogatoril. ' 211 Secjiunea 5. Ancheta social nnn 212mye uprins, Sectiunea 6, Comisia rogatorie ... 22S Capitolul IX. Masurile provizorii 207 Seetiunea 1, Precizan prealabile 217 Sectiunea 2. incredintarea copiilor mineri 218 Secfiunea 3. Obligatia de intrefinere 220 Seetiunea 4, Alocajia pentru cop aa Sectiunea 6, Fotosinfalocuinfi a 224 Capitolul X. Cererile accesorii bese : 225 Sectiunea 1, Preciziti prealabile 225 Secfiunea 2. incredintarea spre crestere gi educare a copiilor minor 226 Sectiunea 3. Obligatia legal de intrefinere. 233 Sectiunea 4, Stabilirea unui program de vizitae a minorului 240 Seofiunea 5. Incuviin{area purtirii numelui din timpul clsttorie. Seotiunea 6. Folosinta locuintei. Capitolul XI. Actele de dispozitie... Sectiumea 1. Precizari prealabile . Sectiunea 2. Renunfarea la judecata a reclamantuli Seetiunea 3. impacarea sotilor.. Sectiunea 4. Tranzacta. 7 Capitotul XII, Hotarirea de divort si efectele ei Sectiunea 1. Hotirarea de divort Sectiunea 2. Efectele hotararii de divort Capitolul XII. Caile de atac.... Capitolul XIV. Recunoasterea hotirarior staine 275 Capitolul XV. Elemente de drept compara 278 §.1. Franja 218 §.2. Italia. 294 §.3. Anglia si 298, Titlul I, Partajul bunurilor comune ale sotilor Capitolul I. Introducere..... Capitolul II. Instanta competenta. Sectiunea 1. Competenta material. Secfiunea 2. Competenta tertorial. Capitolul II. Participantii la procesul de partaj 320 Sectiunea 1, Partile in procesul de partaj 320 Secfiunea 2. Participarea terfilor in procesul de partaj..n.-321 Cuprins Capitolul IV. Sesizarea instantei Setimes 1. Cuprinsl corer de para Sectiunea 2. Taxa de timbru, Secfiunea 3. Depunerea cereri Sectiumea 4. Fixarea termenului Sectiunea 5. Citarea... Seotiunea 6. Cererea reconventionala. Secfiunea 7. intémpinarea... Capitolul V. Sedinfa de judecatt Sectiunea 1. Prima zi de infitisare Sectiunea 2. Probele ... §.1. Proba prin inscrisuri §.2. Proba cu martori ca 1.353 §.3. Proba prin interogatoriu - mart §.4, Proba prin expertiza sone 355 §.5. Proba prin cercetarea la fata loculi...... 360 8.6. Prezumtile. Sec{iunea 3, Stabilirea cotei de proprietate Capitolul VI. incheierea de admitere in principiv. Secfiunea 1. Caracterul incheieri Sectiunea 2. Contimutul incheierii Sectiunea 3. Caile de atac impotriva incheierit Secfiunea 4. Emiterea unei incheieri suplimentare. Seetiunea 5. Efectele incheierii de admitere in principiu.....374 Capitolul VIL. Modalititi de part... Sectiunea 1. Partajul in natura. Sectiunea 2. Reguli referitoare la formarea si atribuirea loturilor. Sectiunea 3. Atribuirea bunului unui singur cont Seofiunea 4. Vénzarea bunulu, §.1. Prin bund-invoiala, §.2. Prin executorul judecitorese Capitolul VIII, Hotirdrea de partaj si efectele sale. Sectiunea 1. Hotirarea de parta).... Sectiunea 2. Efectul declarativ al partajului Secfiunea 3. Caracterul de titlu executoriu Sectiunea 4. Termenul de executare a hotirarii de partj.... 410 Secfiunea 5. Reactualizarea valorii bunurilor, a contravalorii cotei de proprietate sau sulte alCuprins xv. _ 414 Capitolul IX. Cale de tac a4 Seeiiunes 1 Apel au Sectiunea 2, RECUrst .rornnrnsnnnenn Captotul X Cauzse de inefcaitate le pata non 19 ‘Tittul IV. Situafi speciale privind partajul bunurilor we omme ale SO{OT nner 23 iol I. Introducere ee Capitola I, Paral bunurilor comune n timp esstor 1 cererea unuia dintre sofi, pentru motive os temo onsnnnrnrnnsnnnnencemonnen sexe Can nae poste EE nn ‘iunea 2. Particularitati procedurale .. : Capteful I, Parajul bumunitor comune in timpul estore, Ja cererea creditorilor personali at unuia - dime SO. See Sectiunea 1. Conditiile in care poate interveni.. Seotiunea 2. Partajul pomit pe cale principal de ‘creditorul tania dintre SOfhm Ea Seojunes 3 Particnariti procedural aa Sesmen 4 Poet pin conta a exten Capitolul 1V. Partajul bunusilor comune in timpul.clsstoriey” pe calea contest In exeoutare wn Capitotul V.Partajl bunurilor comune in cadrul contesttic} Ja masurile de urmirir Sectiunea 1. Confiscarea special ca masura de sigurané fn procesul penal ....v-vnen A Sectiumea 2. Confiscarea contraventionall nner Sectiunea 3, Confiscarea special® instituita de 6 " Legea nt. 115/1996..0ne-nonnnennnnsnn Sectiunea 4. Reguli speciale privind colectarea creangelor ‘bugetare. rns = 463 Index 479 Bibliografie.. Timwut | MoriveLe De DESFACERE A CASATORIE! Capitolul I Scurte considerafii privind cdsdtoria gi divortul 1, De cénd omenirea a iesit din stadiul primitiv al triburilor, constituindu-se in societati civilizate, fimdamentul acestor societati a fost familia. Stim ce important covarsitoare a avut familia in structura statului roman si ce puteri fntinse avea seful familiei in dreptul civil roman, Doctrina crestin’, influenfa obiceiurilor popoarelor de origine germanicd si inceata transformare a institujiunilor sociale in decursul evului mediu au modificat bazele pe care era asezati familia roman’, ajungind pe nesimfite Ia starea actuala, Cu toate atacurile si incer- carile ce s-au facut pentru a daréma agezimintele sociale, familia a ‘mas temelia pe care se aseazA statele moderne.! 2. Cisitoria nu este, in fapt, decat rezultatul unei lungi evoluti, prin care uniunea sexuala a barbatului cu femeia a fost reglementata din punct de vedere al conviefuirii si al efectelor in ce priveste copii si patrimoniul si transformata intr-o insttutie respectat gi st Priviti ca simbol al unirii, sub semnul iubirii dintre barbat gi femeie, in sens mistic ea reprezintd unirea dintre Hristos si Biserica lui, dintre Dumnezeu si poporul Lui, dintre suflet si Dumnezeu. Tot in sens simbolic a fost privité de Jung, in cursul procesului de indivi- duafie sau de integrare a personalititii, ca impacarea constientului, principiu feminin, cu spiritul, principiu masculin.” Importanta pe care cisitoria @ avut-o dintotdeauna pentru soti si pentru societate a facut ca ea sa fie o institutie sociala fundamentala, "C. Hamangiu, I. Rosetti Baldnescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil romén, Ed. Nationalé S. Ciomei, 1928, Bucuresti, p. 291 ? J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dictionar de simboturi, vol. I, Ed. Artemis, Bucuresti, 1993, p. 277.2 iul |. Motivele de desfacere a casatore! Prin reglementarea ei legal, chiar de la apanitia {storied a dreptului, @ devenit si o institute juridica. 4, Casitoria a fost si este in primul rind problemi personali, ntrucat ea uneste barbatul si femeia fa cea ma fireasc& comunitate de vat, familia, care le contopeste intro asemsei ‘misura existenta, vi Tmentele, conceptile i idealurile, inet ‘elatiile dintre sofi acope- i toatl. gama viefii personale si sociale. @ ‘omului. Poate de aceea eatoria apare ca cel mai fericit, mai serios si mat important act din viata birbatului si a femeii 4, Casttoria este insh si o problemi social, intrucit prin ea s& nveneiaz familia, care indeplineste mumeroase {nel de Ia functia biologic’, de procreare, la functile inteme rupului familial, de viat® aa vin, de solidaritate moral si material inte ‘membri familiei, $i pina la funcfille importante de educare st formare a copiilor pentru iad si pentru integrare normals in societate.! Tmportanta cisitoriei ea problems ‘ndividuala, dar si socialé, @ determinat reglementarea ei juridicd in toate sistemele de drept, ceca detect permanenfa instityielcisstorie. Acca institutie a evo feat insa in decursul itorei,existind organizarh juridice diferentiate fale casatoriei, in diferite sisteme de drept 4, Familia, solid organizatl $i constituind pre celula a edifi- cui social, 2 coagulat incet stn timp indelunget (Cisitoria mono- tama, poziia sofiei im familie, procreares copiilor legitimi, stabilizes Tegaturilor de rudenie sa.m.d, sunt produsele unor conceptii relativ eeeare au fnlocuit altele primitive si barbare, Ja randul lor ‘constituisera un progres fat de starca neorganizati a omului din epocile timputil ee dowd, istoria civiizafiei omenestia cunoset © fazi in cate imu se inchegase inc& nofiunea de familie. in epocile arhaice impre- mee sexuale se ficeau la intimplae, copiul Nise! astfel nefiind tit prin nicio Jegiturl de tatl sau de mama S era privit ca $i copil al intregului trib. 6 Mai tarciu, a apirut familia matriarhald, bazar! 9 udenia in ting feminina. Copilul este Tegat coneret de mam Prin faptul vizibil 7 7, Albu, CAsétoria in dreptul roman, Pd, Dacia, 1988, Cluj-Napoca, p.23. |. Scurte consideratii privind céstitoria si divortul al nase, Lega al nayeri in ae iden se stabilesc unilateral intre el si rudels familiei sta mé ie, procera al copia ee fatten seal niin 7, Pe scara lutiei ili aes rt ae ae oa atrlarhall, tipul comun al sna Eee jini. ia se leaga intre copil si rudele t ei mama ‘i Faso a ns Ste ne eh putea stabili intre aceasta si copilul ce se va naste. seat it se a capt eval sim familia modern, echili od arnnics, cen legit de dete ne cop sr le sith pri, sabi uclnst reparie de wean st ie din punet de vedere al cAsatoriei si al conduceri familie , Secfiunea 1. Evolutia vietii de familie din perspectiva istoricd 9, 0 scurta trecere in revisti 2.6 7 jst a evolutiet fami dati motvelor de doi itor et tl el ct deli sense sre! ok instal , care, prtat acest nume de la inceput, \ dior cared a inceput, a exis to pares, motive de desfee a ‘tori Sind mal mt ss mai pin nominlizat, in inet de evalua i ‘ url, de drole izaier Hees sitoria este o insttutie schimba ens tute schimbatoare, ce a cunoseut numeroa Autuafi e hmgal iti pind de comuismol sexual, ‘grup, poligamie pana la cdsatoria individuala, . 10. Dupa a a Dap Ee opin, prvi cao unime a inviior it-on e rocredrii, cisitoria a fost ,inventat’” de stra ostri din regnul animal, la unele pasdri (cum ar fi corbii), fa gore Ja urangutani asocierea pi ni asovierea plrintilor durdnd pan lai puilor sau pana la moartea unuia dintre partener eneieren elven ' W. Durant, A, Durant, Ci es , A. Durant, Ciilizai istorisite 3 ovens el TE Pron Ch Bocuse 2002,p.590Titiul |, Motivele de desfacere a cosatoriel ‘Daca privim zai civilizatet umane, dup o perioadS a comunismului primiiv eand problema hraici, « pimitlui a ition St 8 rnevoilor sexuale era stapdnita gi rezolvat in comun', omul a simfit nevoia unor ‘uniri, la inceput cel putin provizorii’, apoi a unor cisétorit ‘n grup in care aa erecare de Darbai aparinand unui grup se insure, cles. $8 va mar epal de femei aparfinnd unui alt grup » pentru a wees “PS ta poligamie fe sub forma poliandirel ~ cisitoria une femei cu mai multi ‘barbati* fie sub forma poligeni ‘Asdtoria unui barbat cu mai multe femei, pentru a ajunge in final la eisitoria monogams Syne formar fi Iuat, odats apérutS, cAsitoria era ODLIEAOFE ta aproape toate popoaele primitive, adultal necdstiot nebucurinduse servreo considerate in sovietate, find tratat de multe ori c& un ‘barbat pe jumatate. 11, Odata aptruta eAsitoria monogam’ trebuie aritat cf s-2 HAPHE cu stictefe exogamia, adica un barat au avea voie si se ‘insoare Gecdt ou o femeie aparjindnd unui alt clan sau trib. Pack in epoce matrirhala bérbatal era adesea obligat sf mearey sa irtiascd impreund cu membrii clanului femeii, odath om progresul patriahatului, dupa ce muncea o vreme penkry viitorul sora, pefito- Perel adicea sofia fn clanul su sau, mai térziv o fApen pur simpla si oaducea la casa Iu at om sporiea avufilor sa ajuns ca ginerele si il facd Hn cad tusnos tat fete ~ consténd in bunuri sau o sum de ani ~ pentru a evita munca fntr-un clan stain sau izboaiele ce urmau ade- _ 2 Ydem, p. 58 2 pide: p. $9. Provizoratl consa in faptul cB fr niciun moe’ = pent orice motv, cup constitu ad-hoe se putea esi, fird nicio for- rere nfo urmare,cisitoria putind si dureze mai putin © saipti- srs Ta ribul Orang Sekai din Malacca existind ciar obit © tana mele si locuiasci o vreme cu fiecare birbat din comunitate, ‘recand de la re Sta pn ficea un tur complet, dps care reincepes pen Ha all Patent fn Tibet gi relatat i de Cezar care T= Tntlnit in Anglia timpuritr sale icmp. 60, Aceast forma de poligamie a reistat numei {8 STS in cave mumirul barbaflor era mai mare deeét mumral femelle, $1 ® 1 sat la vreo eftevatriburi tibetane si la populatia toda, |. Scurte consideratii privind céstitoria si civertul 5 sz unorrpis. In acest fl as la esra orn cup Utero ga aun otal a fre ol vit n adn tele pr ee mr aro e A fcele, ofereau cadouri din ce in ce mai bogat ajungindu-se astfel la constituirea a ceea ce numim asta vaste, stil a eampiarea gntli de ite sor? stats vg Ne Yor prin cotinnare sya tr hia pense clementele cele mai importante lepate de casitorie si divort §.1. Mesopotamia 12, Asupra moduli de organi: . rguntzare familial i juridick potamiei dispunem de unele date inca din epoca aeneriane ee Pago pe st Ca mera re rean in secolul al XVIII-lea i.Chr. Acesta este 0 codificare a multor legi sumeriene si akkadiene, reflectind tat ay ; _akndiene, i realitai in epee sin wchas anu edseac ie I aoa soca se pacce de fegul monogamis, Anti cist intre tineri se incheia o ig ec en etn ie si parintii viitoarei sotii. Ca 0 reminiscenfi a am iracenl a perondcorantrioar in care sia e ‘cumpéra, tatil baiatului sau chiar acesta, trimitea ‘ata bat i ‘etn den oe si a suma de bani numiti tirhatu, Daca strica logodna din vina baiatului, acesta pierdea trhatu iar daca se strica din vina tatalui fetei, acesta era obligat si inapoieze dublul darurilor primite (CH. 159), un ch storia se eliza in ia fmol inter poor era noi de emont gon de seri ate Soi se ale o dot de i il sy sa de cite al ae rade npropiatea sda er ans de Casétoria era fn fiinf& din momentul in c e muta fi sauere eis ental in care sofia se muta in casa ‘Cisitoria incheiaté fit un act sors mu era valabilé (C-H., 128) "Idem, p. 64, Casitoria pr pe i m vin complrare predomindininteagn Alc, a existat in China, Japonia, India, ludeea, a , Pera gi chit a ona edi, Kudea, America Cental, Per i chit Tao, p65.6 Titlul |. Motivele de desfacere a césctoriel Daci sofia se imbolnivea de o boal’i grava sau devenea infirm’ soful putea si-si ia o a doua sofie, fird a putea si o repudieze pe prima, Aceasta avea alegerea in a raméne in casa sofului primind cele necesare traiului sau se putea intoarce la casa parinteaseé luandu-si cu ea dota constituité Ia incheierea cisitoriei. Dac alegea sa se intoarc 1a paring, c&sétoria se considera desfiicutd (CH. 148, 149). in caz de sterilitate a sotiei, soful putea si-si ia o concubina (sugi), ‘iri ca aceasta sa devini egala sotiei legitime (C.H. 145). Concubina putea fi aleasa si oferit& chiar de sotie, dintre sclavele casei sau una ‘anume cumpiratd, insi in acest caz soful nu mai putea el © concubina gi si o aducd in domiciliul conjugal, daca cea oferita de sofie fi daruia copii (CH. 144, 146), 14, Divorful era permis de lege. Cazurile de repudiere erau previ- zute de cod si limitative atat pentru barbat cat si pentru femeie. Soful {si putea repudia sofia pentru sterilitate, in acest caz fiind suficient si pronunte cuvintele ,te repudiez.“ pentru ca mariajul sa se desfact; de asemenea, {gi putea repudia sotia pentru comportament neonest, necontrolat si neglijarea indatoririlor sale de sofie, acest motiv putand tua forme pasibile chiar de pedeapsa capital (daca ,.nu se ingrijeste si pleaci, isi ruineaza casa si-si neglijeazA soul, atunci femeia aceea va fi aruncata in apa” — C.H., 143). 15. Adulterul femeii o facea pasibila de pedeapsa capitala, dacs o prindea in flagrant, sotul putind si 0 inece impreund cu amantul ei sau si o ierte, dar numai cu incuviinarea regelui (CH. 129). De ase- rmenea, daca era doar binuits de adulter, ea nu se putea disculpa decat prin juramnt pe numele zeilor” sau prin ordalia apei, adic& prin aruncarea in valuri ~ cénd nu se ineca era socotité nevinovatl dacd se fneca, inseamna cd era vinovata (CH. 131, 132). 16. Sofia putea si ea si divorfeze, dar numai dac soful o neglija peste mastr, iri nicio vind din partea ei, caz in care ii spunea 2 ‘mai esti viednic si triese cu tine” gi, lndndu-si zestrea, se intorcea la caminultatilu ei. Repudierea din partea sofiei se putea face insi numai print-o hotirare a tribunalului, spre deosebire de repudierea din partea sotu- Ini, care se ficea printr-o simplA scrisoare pecetluitd cu sigilul barba- tului.! ''Y, Hanga, Mari legiuitori ai lumii, Ed. Stiintficd si Enciclopedic’, Bucuresti 1977, p, 67-73, O. Drimba, Istoria culturi si civilizajiei, vol. I, |. Scurte considerati privind césétoria | divorul §.2. Egiptul Antic 17. In Egiptul Antic, dupa cum se specifica expres in unele texte, exista 0 egalitate absoluti a barbatului cu femeia in fafa legii. Constiin- {a egalitéfii sexelor era profund inradicinata in traditia egipteand, iar prescriptiile religioase cereau ca femeia si fie tratat& bine. Egiptenii erau monogami, dar inalfii demnitari se considerau deosebit de onorati cénd regele le daruia din haremul regal o femeie de rang superior sotilor lor, pe care o Iuau ca a doua sotie. Nu stim dac& si in ce condi era indisolubilé cAsitoria, Este foarte probabil c& divortul se pronunta numai la cererea sofului sau gi a sofiei, printr-o hotardre judecdtoreasca care trebuia sa reglementeze si problema dotei, a diviziunii bunurilor, a succesiunii et. {In epoca tardiva, perioada secolelor XI-VI i.Chr., exista in Egipt si obiceiul edsatoriei de proba, in care, daci dupa un an de convie- fire clsitoria era desfticut, din vina unuia din sofi saw datoriti nepotrivirii de caracter, sojia se reintorcea la parintii ei luandu-si intreaga dota! §.3. Familia ebraicé 18, Familia ebraicd din perioada viefii nomade avea toate caracterele proprii regimului matriarhal. Odati cu trecerea la viaja sedentari, locul matriarhatului a fost Iuat de regimul patrirhal. in acest nou regim autoritatea birbatului in familie era absolut8. El putea si se desparté de sotie fird si fie nevoie de nicio explicate si fird vreo obligatie ulterioard fata de sotia repudiati. Femeia putea fi trecuti intr-o pozitie subaltema end soful isi lua o a doua sofie, dar a nu-si putea pardsi sotul. Soful nu putea fi invinuit de adulter, tn timp ce sofia adulterind era expusi goalA in public sau condamnati la ‘moarte prin lapidare.’ BA, Sink i Eceopeis, sure 1984, p. 71-72, 7. Kraus, Civilizatia Asivo-Babiloniand, Ed, Prietenii Cart, Bucuresti Cire i, Bucuresti, 1997, "0, Drimba, op. cit, p. 134 Idem, p. 178Je de desfacere a césdttorie! 8 §.4. Persia jata de fiecare zi in imperiul persan au 19, Reginmul familial si viata de =n fost considerate la un nivel moral superior celui al altor popoare din tal Antic . rere pensia sa menfinut poligamia, dar de considerate si de drepturite de stipind a case e bucura numat una dine soi numit cprivilesinta . Cstoria se contact prin plata une sume de bani cl fnea sterili, aceasté sum tinjilor logodnicei, iar daca sofia rimanea s t in caz de adulter femeia putea si fie iertata, dacd nu reourge le avert, ci avortl era podepsit en moartea. Spr deosebire de femeile Sarace, care puteau 8 circule in public cu fata neacoperit de vil, ondue’ uneori treburile sofului, in numele lui, si s4 posede bunuri materiale de care si dispund liber, femeile din randurile attra dduceau o vif’ de izolare. Dup& cSsitorie ele nu puteau ig in pbc ect ow ft 1, nu ave 5 se intalneasca cu barbali decat cu fata acoperité, mu aveau voie si sein ba nick se public, niet aeas,nepatind avea relai nici ey rudle cele ma apropiate de sex barbitesc." §5. India 20. in India antica la fel de obligatoriu ca faptul de a avea copii exa si cAsdtoria, Legile brahmanice codificau, riguros $i precis, opt tipuri de casatorie. Pe treapta cea mai de jos puneau Se - ripire gi din dragoste. Casdtoria prin camper considera ‘one thai comoda, dar cea mai trinic8 era cAsétoria in sonomice. Toate cisstoriile insi se bazau pe principitl endgame si exogamiei — tandrul barbat trebuia sisi ja o sotie din casta lui, i a ilui lui familial numit gotra. . os Sera combina csatoria copiilor lor incd de mici, Cat j efectiv cénd fata, care trebuia s& apartina sere aie ca ae implinea 12 ani, chiar daca nu era nubila. Codul fant P : ae ‘adack se prezinta un pretendent distins, frumos, din seen cast, tatal va putea si-i dea fiica in cAsStorie, dupa randuiali, chiar "pidem, p. 218-291. 2 Duta de Duran opt, WO I p23 |. Scurte consideratii privind casditorla s\ divortul daca ea n-a implinit inca varsta de 8 ani». Acelasi cod prevede c& la trei ani dupa ce devine nubila fata isi poate alege singuri barbatul, in care caz nu mai poate primi niciun obiect de podoaba din partea fami- liei sale, iar barbatul nu datoreaza tatalui ei pretul nuptial. De ase- ‘menea, exist& prevederi care araté ci un barbat de 30 de ani poate lua o fat de 12 ani pe care o iubeste, iat la 24 de ani, o fata de 8 ani. Poli- gamia era permisi, dar legile brahmanice recomandau monogamia, 21. Casatoria era indisolubilé, divorful fiind admis numai in yremurile foarte de demult, Codul lui Manu permiténd divorful numai in anumite cazuri gi numai pentru cei ce aparjineau ultimelor dowd caste. Motive de divort erau befia, purtarile rele, nesupunerea, réuta- tea, boala sau risipirea averii. Femeia bolnava care avea insé o fire bund si era virtuoasa in purtiri nu putea fi repudiata decat cu consim- faméntul ei si niciodata nu trebuia si fie tratata fir respect. O femeie steril& putea fi repudiata in al optulea an de casitorie, o femeie cAreia i-au murit tof copii in al zecelea an, iar o femeie care a nascut numai fete intr-al doisprezecelea an. dati cu stapanirea musulman’, cisdtoria a fost considerati indisolubilé chiar si dupa moartea birbatului; viduva nu se mai putea Teciisitori, decat in conditii extrem de restrictive, pentru ca astfe! si-si Poati reintalni soful intr-o viitoare existent’.! §.6. China anticé 22, De-a lungul mileniilor, rezistenfa moralé a poporului chinez a fost mult susfinutd de forta si coeziunea familie. Casatoria era hotarati de parinti tinerilor, chiar fird ca acestia $8 se fi vizut vreodata, iar scopul cisitoriei fl constituia indeplinirea datoriilor rituale fata de strimosi si perpetuarea generatiilor. in sec, al V-lea i.Chr. legea ii obliga pe parinfi s3-si c&sitoreasca copiti cel ‘mai tirziu la implinirea vrstei de 20 de ani ~ baieti si 17 ani — fetele Anterior acestei legiuiri, baietii din familie nobile nu se puteau casitori inainte de implinirea varstei de 30 de ani (cel mai probabil datorita obligatiior militare), iar fetele nobile erau declarate nubile la varsta de 15 ani 2. Drimba, op. cit, p. 267-269.10 Titlul |. Motivele de desfacere a céséitorie! Casatoria nu putea fi contractati decat intre doi tineri care nu aveau acelasi ume de familie (/’ong sing). Femeia, chiar cAsatoriti, continua si poarte numele familiet din care provenea. Ceremonia Cisitoriei se desfigura iri formalitati oficiale, fara preot si fird functionar de stare civil8. Toate grupele cu acelasi nume participau la cisitorie, un alai insotind-o pe sotie la sof, alai format din dows grupe diferite dup numele familiei. Viata cuplului incepea printr-o mas solemna la care cei doi soti méncau unul Tanga altul, aceleasi feluri de méncare, dar din vase diferite si stnd pe rogojini diferite. Dup& mas& se dezbricau, fiecare in camera lui, si-apoi se reintdlneau pentru a se caulea, dar pe rogojini separate. Unirea celor doi se realiza doar in ziua a treia in amurg si chiar daca socrilor ei le era prezentat& dup’ acest interval gi ei 0 considerau nora (fi), abia dupa 3 Tuni era prezentaté strimosilor sofului si avea dreptul s& poarte titul de nora prin care se desemna femeia miritata. Daci ea murea inainte de trei luni rudele sofului nu aveau dreptul s& poarte doliu dup ea ca dupa o sotie. Cele trei zile si cele trei luni erau considerate o perioad& de stagiu indis- pensabild pentru admiterea sotiei in familia sofului 23. Casétoria mu era socotita indisolubil’, Desparfirea era oricdnd posibilé pe baza consimjéméntului mutual. Cand acesta lipsea, femeia putea fi repadiata de sot pentru unul din cele 7 motive stabilite de tradifie: lipsa de respect fata de socri, steriltate, adulter, gelozie, furt limbutie si boli care o impiedicau s& participe la cultul strimosilor (de cexemplu epilepsia). Niciunul dintre aceste motive nu era valabil dac& femeia nu mai avea parinfi, daci purtase deja dotiu pentru unul din socrii ei sau daca sotul ei se imbogitise dupa cisdtorie. Femeia nu putea cere niciodati divorful, dar putea si-si piriseasc§ oricand soful Si se intoarcd la paring si." §.7. Japonia antica 24, in Japonia anticd csdtoria era aranjata de parinfi, dar la fara aveau loc gi cAsitorii «pe furate» existind si insttutia eisdtoriilor de proba. In familie aristocratice poligamia era curenti, nobilul coabi- tnd liber cu fiecare sotie sau concubina, pe rnd. 1 0, Drimba, op. cit, p. 334-335, J. Cooper, China antici, Ed. Prie- i, Bucuresti, 1998, p. 155-2 ‘Idem, p. 393, |. Scurte consideratii privind cdsdttoria si divortul Ceremonia cisétoriei era simy Nn s era simpli. Ritualul esential consta in Schimbul inte mir a tei cupe de sake, din care fiecare bea pe rind de cit ret on Cstra au ers considera consumatt det dup nay jerea primului copil. Daca femei a is 0 teres prim pil. Daca femeia era sterilé, soful isi putea lua 0 25, Desi divortul era in general detestt, objinerea h vo , obtinerea hui era usoara Soul putea si fp repudeze pur si simpli sofia, az in care copii Fimdneau la tat, Sofia nobilulul sau a samuraiului putea sf se desparté de sof nu prin divort ci, cénd soful nu era de acord, fugind adipostinduse le minasire. Dac rimanea te an la mate eo considerati in mod legal divortata meee §.8. Imperiul aztec 4 2% Incite estore er permis nama cu un mem al alta lan. La ceremonia cist asta cipetnile clan ligne admis is nual ce bogs sro pens permit, ia concubinele mi aveau aceleasi drepturi ca si e permis numa barby emern adler pind oe conde Ja moarte. Dact era sterili,femeia putea fi repudiata. Femeia putea sisi pistreze numele de fat, putea sf se adreseze Conslilt de judecat, iar dacd era maltratatd de sot putea cere divciul, la aztec divorfurile find destul de frecvente.? re ees 8.9. Imperiul incas 27. La incasi varsta cAsdtoriei era fixata la 18-2 er $i 2224 de ani pei ble. Fetelor le ea impsd casas si sancfiunea pedepsei cu. moartea. in principiu cisdtoria era oo {amie dar barbtul pute sii i concubine, in num determinat le rangul su social. Prima femeie era sotia legald gi cdsdtoria cu ea ta singura la care se ficeau ceremonii oficiale. Cisitoria consta din uunirea méinilor mirilor precedati de acte religioase, respectiv confe- * Ibidem, p. 436.12 Titlul, Motivele de desfacere siunea si sacrificarea unei lame. Barbatul nu isi putea repudia sofia verry Sopa-ina Singur Inca ~ depute dats imparts) mu exista nicio limita in numérul concubinelor pe care le putea avea. Datorité numarului impresionant de «bastarzin, si pentru a stivili ambifia lor de a ajunge la conducerea imperiului, legislatorii Iau ‘obligat pe impirat s& o ia de sotie pe propria lui sor’, doar acesti des- cendenfi avand legitimitate la succesiune. Incestul nu fi era permis decdit lui Inca, in randul aristrocrafiei cdsatoriile dintre frati si surori sau dintre rude apropiate fiind strict interzis, pedeapsa prevazutd de lege fiind moartea sau mutilarea.' §.10. Civilizatia maya 28. in civilizatia maya cisdtoria era aranjata de parinfii tandrului care fi ciutau sotie, dar era mai onorabil si apeleze la intermediatori de profesie, care tratau cuantumul zesttei. Zestrea o didea tatil tani- rului, iar mama miresei pregatea trusoul pentru améndoi miri, Cisitoria era monogama. Alegerea fetei de catre baiat se ficea in ‘mod liber, unul din obiceiurile prin care incepea petitul fiind sparge- rea ulciorului fetei de catre baat, iar dack aceasta nu protesta insemna cf este de acord ca el si-i devin’ sof. Pan la cisitorie tinerii igi ‘vopseau tot corpul si fafa in negra, iar dupa c&satorie in rogu. Femeile isi pictau la fel bustul, cu exceptia sinilor. ‘Data cisitoriei era fixati de preot in funotie de pozitia astral a viitorilor soti. Casétoria se sérbitorea printr-un ospij unde se bea- ‘mult hidromel tare, femeile fiind cele care serveau la masé, dar evi- tind privirile barbafilor si intoredndu-si capul in timp ce ei beau “Tandral sof trdia si Iucra timp de trei pling la sase ani in familia sotiei, iar dact se dovedea ci este nevrednic de munci socrii il alungau. 29. Divortul era usor de obfinut atat de sof cat si de sofie, si consta {ntr-o simpli repudiere, Daca sofia nu avea, copii ea putea fi repu- "0. Drimba, op. cit., p. 462, M. Strauss, Maretia imperiului Inca, Ed. Prietenii Cartii, Bucuresti, 1997, p. 154. L. Scurte consideratil privind caséitoria si divortul 13 Giata, sterilitatea fiind considerati dezonoranta, in caz de adulter al sojii, singura pedeapsi, si numai dacd o dorea sotul, era repudierea.’ §.11. Grecia antica 30. in Grecia antic’ casatoria o hotirau parinfii tinerilor. in conceptia grecilor antici, scopul adevarat sau mobilul cisitoriei nu era dragostea, ci procreatia. La varsta de 20 de ani, dupa ce igi ter- minau stagiul militar, tinerii se puteau cisitori, desi nicio lege nu ti impiedica si se cisitoreasc& mai devreme. Fetele se mritau de obicei mai devreme, la 14-15 ani. Celibatarii erau riu vézuti si dispretuiti in ‘oat lumea greceascd, iar in Sparta erau chiar pedepsiti de lege. Cu toate acestea, in Atena Iui Pericle, numarul holteilor tomnatici deve- nise ingrijorator, iar aceasta in conditile in care, spre deosebire de vremea lui Homer, cénd sofii isi cumparau sotiile, obiceiul se rastur- nase, femeile fiind cele ce isi cumparau stipanul. Majoritatea barba- filor care in final consimteau si se cisitoreasc aveau deja in jur de 30 de ani, dar luau in casatorie doar tinere de 15 ani ‘Actul cdsatoriei consta intr-un ritual simplu: in prezenta familiei gi a unor martori cei doi tineri isi dideau mana, iar miele si tatal fetei {si declarau solemn consimfamantul. La actul casitoriei nu se cerea adeziunea femeii. Dupi masa ceremonial ce avea loc la locuinta pirintilor miresei, aceasta era Inati de mire si dus Ia casa sa. La sosire, tandrul sof isi lua in brafe sofia gi o trecea pragul, simulind astfel o rapire? Pe langa sofie, soful igi putea lua i o concubina, iar dupa expe- ditia din Sicilia, din anul 415, cand numarul barbatilor scdzuse dra- matic, legea a permis in mod expres bigamia, Socrate si Euripide fiind printre cei ce s-au supus acestei obligatii patriotice.* 31. Soful isi putea repudia oricénd sotia, chiar fird a trebui sa invoce un motiv (era obligat de lege s& o repudieze daca se dovedise "0, Drimba, op. cit, p.478, D. Rival, Civilizatia Maya, Ed. Prietenii Cini, Bucuresti, 1996, p. 115-117, 2 W. Durant, Civilizatiiistoriste S, Viaja in Grecia anticd, vol. I, Ed, Prietenii Citi, Bucuresti, 2002, p.97. idem, p. 98 * Idem.4 ‘Tift |, Motivele de desfocere a césiéitorie! adultera, dar divorturile erau in general evitate pentru ci soful t=, reach yetumece dota primits. Femein avea si ea dreptul si ceard Civorfl, dar adltera soffui nu era un motv valabil. Ea trebuia Sse cureseze arhontelui print-o petite, care mu era insi Iwata in seams ddecat daca dovedea cd fusese maltratata, aga incdt acest drept era mat seit teoretic® Divortul era admis si prin consimgimntul périlor, mnsimtamant ce se exprima printr-o declarafie adresatlarhontehu Ep §.12. Celi 32. in civilizatia celtilor, dreptul matrimonial cunoaste o dezvolta- re deosebita, in prineipiu, femeia avea dreptul sisi aleags in mod liber sotul. in Galia, la contractarea, casitoriel, fiecare dintre soti ttebuia si-si aducd partea sa de dota, in Iranda, unde situatia femelt cine privilegiata dec in alte repiuni cette, viitorul sot trebuia sf plitensed tata fetei un «dept de cumplrare>. La esti irlandezi pean mu mai putin de 10 forme de cis&torie. Primele tre erau forme srisitorie obignuits, deosebindu-se una de alta doar prin raportl diferit in situajia economic& a celor doi sofi, celelalte 7 cazuri era cis forme de conviefuire temporar’ sau de clsitorie neregulats Cincheiaté prin repre, prin viol, in secret fr8 consimyimant prin: filor etc). TDupt csitore, femeia irlandez’ mu era integrat In. fale sofutu ci continua s& posede bunurle ei personae sis disput liber sputerrea ef - spre deosebire de sitatiafemeti in lumea romana ip eceasi perioad’. Ceremonia Clssitoriei, m care nu intervenes nics set elgios, se rezuma la un ospit. Cisitoria riménea un simply ac ae actual, avind la bazi «dreptul de cumpraren gi libertatea deplina corn doi soi de a conviefui Sau de a divorfa. Era considerati deci o ‘uniune liber consimfité care putea fi oricénd anulaté. Desfaceres wie! eae mu avea ins deloc caracterul de repudiere a sofie. Divorful Tjoidem: fn enzul adalterau femeii se spunea c8 soful poartécoame (devon) iat dati ila pe sf sg aluge soja, fn caul pinged in flagrant delict, sotul putea ‘s-] omoare pe concubin, ins& ‘cel mai ae aera nite um sclav sii tag o bitaie2dravdnd fe se multumes a peasarea unei desplgubiri substanfiale 29, Drimba, op. cit., p. 590-591. 3 W. Durant, op. cit., p. 99. |. Scurte consideratii privind caséitoria si divorful 15 se obfinea foarte simplu. i i arte simplu. in Galia si in Irlanda consimtamar se objnea consimfimantul mutual ere sufcent.fn Gat, sol putea objne medi dvorul dc sti resase cuvinte de grava jignire, dar si ea obfinea mumaidecit desfa- H dade soli nian moiv de divor i mu consngea la dstaeren clsitore, ol putea tot ho plroeacl gis oe ealtoreascl cu all fone, da eepal E cumprare pe care trebuia il plead 1e2 noi sale sofii sau famil i tbandonad, Pode a pare dact spl ere diverse dorea se Impace gi sf convicjiascl din nou eu fost ui solie tebuia a ple. tease dia now eeu de cumpirare, Poligamia era recunoscutt I dar sofia se putea impotrivi la ad meubinei in casi daca tty sol cen, avea un mot temeniede der §.13. Popoarele germanice 33. Legturile de familie si simful onoarei familiei erau foarte putemice Is popoarele germanice Din serie Ini Tacitus ries ok Imonogamin ero singwa foemi aocepatl de ciitrie forma unui contract matrimonial. Ténirul ducea tatal age eeme tone pies ref actul de casftorie mu era valabil din punct de vedere Divorful era admis, iar in caz de iL nis, adulter femeii i se thia parul si ere alungts din cst in pclen goal si pura in bt rin ‘ota Cu toate acestea, tot din scrierile lui Tacitus, reiese cf era putine cazuri de adulter sau de divorturi.” Rane §.14. Bizanful 34, Sentimentul familie’ si rel tul familie: $i relafile de familie erau mai intime, ti puternice mai stn in lumea bizantin8 decd seer n Thea aceasta contribuind si formalitatile matrimoni ale inexis- tentela roman, Leges stiles & Biri se puter ctr de I san Dri, op it, vo. p. 3639, Le Flach, Celt - 0c ii vill, B.Prietedi Cari, Bacay, 1997, p.10- 192, Drimba, op. cit, vol. II, p. 107.|. Motivele de desfacere a coststoriel_ 6 Tih vvarsta de 14 ani, iar fetele de 1a 12 ani. Alegerea viitorufui sof sau a Vitoorei soit era hotératd de patingi, acestia putindu-si logodi copii Thiar inainte s4 fi implinit 7 ani, O csétorie celebrati contra vointei piingilor sau firé consim}iméntul Jor era mula si meavenit ‘Actul Iogodnei capata potrivit dreptului bizantin 0 valoare juridiea ce era necunoscuti in alte legiuiri. Incepand din anul domniei lui ‘Alexios | Comnen, logodna fcuti cu binecuvantarea unui preot a fost practic echivalata cu cAsétoria, O easétorie legitima in Bizan} preve ea — inca din Evul Mediu timpuriu, cind in Occident era suficient Consensul matrimonial — celebrarea religioasd. In biserici, preotul ddadea binecuvéntarea mirilor, le punea pe cap coroanele rituale de miri si le schimba inelete de logedns. Apoi, in fala notaruu, se intocmesu Contractele de cfsitorie, Daci unul dintre soji parasea domiciliul Conjugal in mod nejustificat, era condamnat Ia 0 amends sever’. 38, Divorfurile erau permise si destul de freevente pentru ci legea bizantina admitea o serie intreagi de motive de divort: impotent parbatului sau sterilitatea femeii, complot impotriva statului pe care ¢l sau ea nu la denunfat, atentat nedenunfat 2 unei terfe persoane la Viata lui sau a ei, alienarea mintali continua timp de trei ani, absen{a de cinci ani firé ca el sau ea sé dea vesti, captivitatea sofului timp de peste cinci ani, daci el sau ea aderau Ta 0 sect eretiel, sodomia Sotului (nu ins sia sofiei), ura reciproc& sau injurii grave, dacd ea @ petrecut o noapte in afara ciminului (dar nu la paring), dacd a fost prinsé in flagrant delict de adulter, dacd el tréieste in concubinaj cu 0 femeie si dupa dou’ avertismente (din partea sotiei sau a unei terfe persoane) nu se corecteazi. Legile bizantine admiteau, pnd in sec. al Vi-lea, si desfacerea cisatoriei prin simplul consimfimént mutual al sofilor. De la fnceput jnsi biserica s-a impotrivit acestui mod de desfacere a cdsitoriei si, in cele din ums, pozitia bisericii a prevalat.’ §.15. Arabi 36. in lumea arabai, in dreptul familiei au supravietuit si multe ccutume preislamice preluate in Coran, Poligamia este autorizata, dact parbatul are destule posibilititi economice, dar este limitati la maxi- "Idem, p. 179-181 |. Scurte consideratil privind torlagicivofd ‘mum patru sofilegtime. Barbatul nu se poate cdsitori cu o ruda Seen res tang ve pot casitori inst numa eu musulmani Legea islamicS. acorda bitbatului o autoritate necontestaté in familie. Aste, soul ig putea izgoni daca voia sofia, repudlind-,caz {in care insi sofa isi pistra intreaga zestre adusi la contractarea cst- toriei. O femeie insircinati nu putea fi repudiat, iar dupa nasterea copilului soful era obligat si 0 intretind timp de doi ani. in anumite situafil si pentru fapte grave sofia putea si ceard si ca desfacerea cAsitoriei, fapt pe care il hotira cadiul.' Sectiunea 2. Familia romané - césatoria si divorful va or ili roman et fila pura ipl ie ma pa Tne rept neatly ine abo lua pirintelui, starea de dependents accentuata a sofiei si copier, rudenia numai in linie paterna. an Seful familie’ este pater familias care nu atéma de nimeni fiind sui iuris. La origine, pirintele de familie romani stiplinea laolalt bbanurile, animalele, sclavi, sota si copii, Totul era proprietatea sa Nu se dosti int drepurle de fami de dept pation le. Romani calificau acest drept general cu ttl de manus. Cu tim- pul, drepturile s-au diferenjiat, iar puterea absolut a sefului familie a fost ingrid Tvorul de unde decurgea in mod normal intense unde de puterea plrinteascd era cisitoria. Dack cercetim defnitiacisitorei pe care au lisat- literati $i juristii Rome, gisim la inceputurile cetiii martursiea brutal ci prin clsitorie se infelegea uniumea barbatului cu femeia in vederea procreirii copiilor. Aceasté concepfe era int-un fel realist, avind in vedere posibilitatea repudiului pentru sterilitate 5i legile caducare. Jarisconsui clasici definese ins dintr-un punct de vedere Iai inalt gi vid in ea consortium ftius vitae, divni et humant juris communicatio” In lnstitaiunile lui lustinian,césétoria era definita ca £0, Drimba, op. cit, vot, p. 278. C. Stoicescu, Curs elementar de drept d. a U-a revzut $i 2G! roman, ed. a Ilka revazut8 gi adiugits, Bd. Instntul de Ate Grafice Bucoving, 1931, Bucurest,18 Tittul Motivele de desfacere a casdtorol, “junirea basbatului cu femeia, care const intr-o comunitate de vial, de nedespartit” 38, Clsdtoria romani era de doud feluri: cum manum $i sine manu, care se deosebeau una de alta prin formele lor si consecintele Tn care dideau nastere. Mai intotdeauna, indiferent de forma ei, casitoria era precedati de logodn (sponsalia). La inceput, logodna consta intr-o promisiune solemn’ de a se realiza casitoria, promisiune care pleca de la familia femeii si apoi era efectuati reciproc de familie celor doi logodnici. Ulterior, viitori soti se legau personal si se ia in c&sitorie, cu autorizarea prealabilA a patintilor lor. - Nu vor insista asupra elementelor de diferentiere a celor dowd forme ale césitoriei extrem de importante de altfel, atét in ceea ce priveste conditile de validitate ale c&sitoriei cit si efectele acesteis, Fatrucét nu fac obiectul studiului de fatd, ci vom pasi la ardtarea ‘modurilor $i motivelor de desfacere a cisitoriei? ‘in principiu, cAsitoria romana era indisolubild, ins, pe angi inevitabilele moduri involuntare de desfacere a cAsatoriei, cum ar fi ‘moartea unuia din Sofi, pierderea libertajii sau a cetifeniei unuia dintre sofi, existau si moduri voluntare de desfacere. 39. Chiar in Roma primitiva soful, ciruia manus fi conferea supra sofiei aproape toate drepturile unui stipan asupra sclavului, putea si 0 repudieze pentru anuimite greseli grave, dupa consultarea 1p. 100-101, ¥, Hanga, Drept privat roman, Ecitura Didactcl si Pedago- fied, Bucuresti, 1978, p. 191 TY, Hanga, op. cit. p. 191 2 pentru detalii legate de cdsétoria cum manus si cele trei forme ale sale: confarreatio, wsus si coemptio, de cisétoria fir& manus, precum st conditile de fond si de forma, a se vedea ¥. Hanga, op. cit, p. 191-202, E. Molew, D. Oancea, Drept roman, Casa de Edituri si Pres Sansa SR.L., Bucuresti, 1993, p. 99-101 3. Hanga, op. cit, p. 202. Pierdea libertitii il ficea pe sot sclav, iar pierderea cetiteniei peregrn. in aceste cazuri cisitoria se desficea de pin Grept, intrucft nu putea exista o casitorie valabilé, din punct de vedere juridic,infre un cetifean roman sin sclay sau un peregrin (iustae myptiae). De asemenea, daca ulterior incheierii cisitoriei apérea 0 piedicd la cisa- torie (impedimentum superveniensis), cum ar fi fost cazul in care o soful devenea senator si era clsdtorit cu 0 dezrobitd, cAsttoria se desficea de plin drept, intrucdt senatorilor le era interisa cdsBtori cu astfel de femei, |. Scurte considerati privind céscrtoria 3 divortul 19 cognatilor ei. in cazul casitoriei prin confarreatio, singurele motive admise erau adulterul, intrebuinjarea farmecelor si furtul cheilor came- rei unde se pistra vinul, Repudiul barbatului alunga femeia din c&minal conjugal, dar nu rupea manus. Pentru a desfiinfa aceasta legatura barbatul uza de o ceremonie religioasa invers4 numiti diffarreatio. in cazul cisitoriilor incheiate prin coemptio sau prin usus cdsitoria se desficea prin reemancipare (remancipatio), in temeiul ciruia soful isi trecea sotia in puterea unei terfe persoane, care apoi o elibera Bineinfeles c& repudiul emana numai de la sof, fiind interzis sotie. 40, Dreptul clasic, inspirdndu-se din principiile cAsatoriei sine ‘manus, a permis si sofiei s& cearh desfacerea cisitorei Desfacerea cfsdtoriei {iri manus era mai usoard, pentru cH, inte- ‘meindu-se mai ales pe consimfiméntul partilor, era natural ca atunci cand acest consimtimént mu mai exista, si dispar si cisdtoria. In acest caz aveau dreptul la repudiu atat soul edt gi sofia, sau, mai exact, tofi cei care isi d&duserd acordul la incheierea casatoriei. Sub Antonini s-2 introdus o restrictie totusi, si anume, plrintele nu mai putea si desparti pe fiicé fird asentimentul ei. 41, Cu toate atenuarile aduse de legislatia imperialé, dreptul de repudiu recunoscut sofilor a rimas intact, conventiile contrare find lovite de nulitate. Legea Tulia de adulteriis a tui Augustus a introdus neve- sitatea indeplinirii anumitor formalititi pentra repudiul unilateral, si anume, o declaratie verbala ficuté in fata a sapte martori sau notficaté printr-o scrisoare inménati celuilalt sot de un libert. Aceste formalitifi na rau insi cerute pentru valabilitatea divortului (ad solemnitarem), ele vind numai valoare probatorie.’ Repudiul nejustificat expunea la anumite pedepse pe cel care il initia, spre deosebire de repudiul bazat pe un motiv neimputabil soqu- ui parasit: absenta, juriméntul de castitate, impotenta etc., care nu expunea Ia nimic nici pe unul, nici pe altul. Repudiul justficat prin vina celuilalt sof, in special prin adulter, atrigea penalitati diverse. Legea Tulia, menfionati mai sus, prevedea de exemplu, pe angi confisciri din averea femeii si a complicelui, si alte pedepse. Numai barbatul si parintele femeii aveau dreptul de a o urmari pe sotia adulterd odata ce aceasta fusese repudiata. Daca soful se arita tolerant ssi nu proceda Ia repudiu comitea delictul de lenocinium, Dupa trece- " ¥, Hanga, op. cit, p. 203,20 Titlul |, Motivele de desfacere a céstitoriel rea a 60 de zile de inactivitate a sojului, pentru ca femeia culpabilé st thu se sustraga pedepsei, dreptul era conferit primului venit, care putea iurmari femeia timp de patru luni, iar pe complicele ei timp de cinct ‘ani, Constantin a stabilit ca pedeapsé pentru sofia adultera si compli- ‘cele sau moartea vinovatilor, dar @ limitat dreptul de urmarire 1a sof gi la cele mai apropiate cinci rude. Justinian a inlocuit pedeapsa cu moartea cu recluziunea femeii intr-o manistire (redusa la doi ani dack soful 0 ierta) si 0 corectie corporald. 42, Pe lang’ repudiu a existat si despirtirea prin consimfimént ‘mutual, divortul propriu-zis, care era exonerat de orice formalitate si care a fost suprimat vremelnic de Justinian sub sanctiuni foarte aspre, dar a fost restabilit de Justin al T-lea Facilitatea ou care se permitea divortul a ficut ea numaral despar- firilor si creascd vertiginos. In vechea societate romana desfacerea Uasdtoriei era priviti ca o hotirdre de extrema gravitate, care nu trebuia Iuati decat in cazuri rare, Seneca povesteste cd in timpul sau femeile nu mai numérau anii dupa numérul consulilor ci dupa barbatti pe care fi avuseser’. In acest numir crescénd de divorfuri, pentru a se putea preintimpina fraudele legate de patemitatea copiilor, senatus- Consultus Plancian a obligat femeile, ca in termen de 30 de zile de la Sespirfenie si declare fostului sof dacd sunt insircinate, in caz contrar copilul nefiind considerat al acestuia.’ 43, impiajii au incercat s& intervind in avalansa de divorturi, {ndsprind conditiile de divort, insé rezultatele au fost neinsermnate, intrucat, asa cum spusese si Horafiu anterior .legile fara constiint& sociala ‘n-au nicio eficienta”. in consecinfa, imparatul Iustinian a onsacrat situajia de fapt existent& in vremea sa si a sanctionat ‘urmatoarele eategorii de divorfuri ‘) divorful prin consimgmant mutual (communi. consensu), adic prin buna invoiala a sofilor; ’b) divortul motivat de tn faptjustficat (bona gratia), dar care mu poate fi imputat celuilalt sof, ca de pild c&deren acestuia in prizo- nierat, impotenfa sa ete.; ©) divorful determinat de vina unui sot (justa causa), a in cazul adulteruluis "©, Stoicesu, op. cit, p. 111 |, Scutte considerattl privind cdsétoria si divorful 21 Orice alté forma de divort era considerata nejustificatd (sine iusta cause, sol care se despre find sanctions, isi cisitria rimi- Sectiunea 3. Casdtoria si divorful din perspectiva religioas& 44, in cuprinsul acestei sectiuni vom incerea si trecem in revisti insta shore gi mai ales mativele de diver din perspecivs eligioasi, axéndu-ne pe trei dintre religiile I ceeging eligi iudaed gireliga islamic sete §.1. Religia cresting @) Biserica ortodoxa: 45, Din perspectiva Biserieii Orodoxe Romine, inspiréndu-se refer ible cai, sepals 3 ‘est nial note ca $1 inmmulfirea neamulai omenesc, dupa Sinccuvitven adress de-Dumnesau Iu Adam Bee: Cregg vi inmultti i umpleti pimantul” (Fac. 1, 28), iar cel de-al doilea scop intrajutorarea reciproca a celor doi soi: ,Nu este bine s8 fie mul singur; si facem ajutorasemenea lui" (Fac. 2, 18). La acestea $2 adéugat, dupa clderea omului in paca, al treilea, acela de a pune ffau pomirilor vinovate care au inceput a se manifesta in fiea ome- neasci: ,Din cauza desfranari, fiecare s8-siaiba femeia sa gi fiecare fence cai bbl su" Cox 7,193 Dae nm pot 2c, 8h se clsitoreascd. Flinded ‘ma ase ca ines, Ws leis Fide mai fine ee os so 46. Momentul in care Hristos a ridicat casi it cfsitoria la rangul de Santé Taint se socoteste efi marcat de paticiparea sala munta din Cana Galileii impreani cu ucenicii sti, cénd, la rugimintea mamei sale a svarsit prima minune. 1 Hage api Mihoc, Taina cisétorici si familia crestina in invapatur . 2 smilia crestind in invataturile marilor Pisin Bie in seal IV Ed. eon, Sib, 200.95,22. |, Motivele de desfacere a castttoriel, Prin Marturisirea ortodoxi, realizaté de mitropolitul Petru Movil si voviauti ulterior de Sinoviul de la lasi din 1642, s-a confirmat in Ship definitv caracterul de Taina a Bisericit Ortodoxe a institutier casitoriei, ea fiind consfintita ca taina a sasea. ‘Normele canonice previd expres reglementiri referitoare la sivarsitorul cununiei, primitoral ei, la materia gi forma cununici ‘Sivarsitorul cununie este in primul rand episcopul, dar si preotal care poate indeplini toate Tainele Sfintei Biserici, mai pain Taina birotoniei ‘Primitorii Tainei sunt cei ce se cAsitorese, barbatul i femeia, care trebuie si dovedeasca in fafa preotului ci sunt botezati in ritul erestin ortodox si ch indeplinese toate conditille cerute de Bisericd si de legile civile pentru incheierea cisdtorii. ‘Materia casitoriei o reprezinta chiar consimyiméntul Liber exprimat de vitori soti de a se uni si a tri Impreund intreaga viat, iubindu-se 51 sprijinindu-se reciproc. Forma ~ Taina Cununiei ~ 0 reprezint& invocarea Duhului Sfint prin formula: ,Se cunund robul lui Dumnezeu (...) cu roaba lui Durn- hezeu (...) in numele Tatil si al Fiului si al Sfintului Duh, Amin.” 147. Pentra incheierea unei césitorii recunoscute de Biserica trebuie indeplinite patru categorli de condifi, si anume: religioase, morale, fizice si sociale, si si mu existe impedimente (absolute sau relative) care si atragi nulitatea clsitoriei. De aceste particular whe vom ocupa insé in prezenta lucrare ce este axatd pe posibilitatea desfacerii cisatoriei Potrivit doctrine! Bisericii Ortodoxe, Sfanta Taina a casatorigi este indisolubild, Clsitoria incheiati cu respectarea tuturor conditiilor previzute de leple civile gi religioase este incheiat, im prinipiv, pe Mati. Prin invititura Sfintei Scripturi, sowul si sofia alcdtuiese un Singur trup, temeiul acestei unitafi constituindu-l att faptul fizie al reatiei Evei din coasta lui Adam cat si caracteral de taind formulat expres de porunca lui Dumnezeu: ,De aceea va lisa omul pe tal su si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandot un singur trup” (Fac. 2, 24). Subliniind valoarea acestei induieli dumnezeiesti, " Pentru cei ce doresc s& cunoasc’ si si aprofundeze aceste canoane religioase: NN. Floca, Drept canonic ortodox. Legislaie gi administatie biseriveased, Ed, Institutului Biblic si de Misiune al Bisericli Ortodoxe Romine, Bucuresti, 1990. |. Scurte considerati ind céséitoria gi divorful__ 23 ‘Apostoll Pavel aseamind unirea dine bat yi fee tainica dintre Hristos gi Biserica Sa (Efes. 5, 22-23),' me 48, Singurele motive de despartenie admise de Biserica la incepu- tori au fost adulterul s, ca 0 consecinga fireasca a legilor naturi umane, rmoartea, in cazuloricitoraltor motive, indiferent de gravitatea lor, in princi, Biserica sa impotrvit divorgului, ginind Ja tinicia si perenitatea cisatoriei sub cuvantul Domnului: Cea ce a impreunat Dumnezeu, omul si mu desparta (Matei, 19, 6), ,.Legatu-te-ai femeie, nu cluta despirtirea” (I, Cor. 7, 27), ,Celor cdsatoriti, nu eu, ei Dumne- zeu le porunceste: femeia si nu se desparti de birbat” (1, Cor. 7, 10) Indisolubilitatea csdtoriei s-a intemeiat la Parintii veacului de aur ‘nu numai pe invatatura Noului Testament ci si pe 0 traditie clar cconturata in scrierile patristice anterioare. 49, Prima referire important se regsese in PAstorul lui Herma? unde sunt punctate ideile principale ce cétmuiesc indisohbilitatea casttorei: 2) soful nu trebuie strains care aflé acest hers Op) el nu trebuie ins sh se recsitoeasc, pera ci ar deveni el insu aut, iar dack soi se va pedi edator so repimeasc, ns pocdinta nu poste fi acordata deci o singurt dat; Fo) cea ce se spune despre birba ese vali si pentru femeie intrucat soi sunt egal €) ceea ce se spune despre adulter este valabil si pentr idolatie. Daca textele Vechiului Testament ~ Leviic 20, 10, Numeri 5, 11 31 si Deuteronom 22, 13 ~ 29 ca gi cele ale Noului Testament — Matei 5, 32; 19, 9 ~ prevedeau pedepsirea femeii pentru adulter si despirtitea de ea, ca 0 permisiune si nu ca o obligate, Herma in schimb, si dupé el, in mod constant celal Paring’ ai Biserici, consi- dera repudierea sofiei nu o permisiune ci o obligate. " 10 0 Sofie adultera din momentul in °C. Moc, op. tp. 193, p 194. O lucrare de mare autritate tn Biserica secoleor Ils Il, pe care cea mal a oni pi a apa neat due oului Testament, asa cum apare in Codioele Sinaiticus, i regasim citaté in lucrarea autorului citat anterior. spceaee24 Titiul |, Motivele de destacere a casdtorie! 50. Sfintul ustin Martirul, in a doua Apologie extinde 4 el re lespirtire de la barbat la femeie, prezentand un caz in Se Sasha’ unl sq neces, in cau viel destinate 9 acestuia si a refuwzului de a se indrepta, are inifiativa de a se desparti de el ,socotind o impietate de a se culca, mai departe cu un barbat, impotriva legii naturale si care, impotriva justitiei, incerea si-si giseasca prilejuri de plicere in toate.” 51. Aceleasi atitudini in ceea ce priveste divortul si adulterul, ca singur motiv valid de divort, se regisesc in scrierile apologetului ‘Atenagora Atenianul, Teofil al Antiohiei, Clement, Origen si alti autori patristici risdriteni din secolele I si IN. 52, Sfintul Vasile cel Mare, in scrierile sale din secolul IV", nu ‘mai consacré principiul egalitifii sexelor in ce priveste vinovatia pentru desfranare i adulter’, el propovaduind cu orice pret salvarea cis&toriei Pentru el nu exist practic motive valabile de despartenie, fadmifind desfacerea casitoriei doar prin acord mutual, in fafa mai ‘multor martori, daca ambii soli s-au hotirat s& intre in monahisn si, conform invatiturii scripturistice, pentru adulter sau daci ar fi piedic& spre pietate insi numai in situafii exeepfionale. 53. Sffintul Grigore de Nezianz prevede in primul rand egalitatea dintre barbat si femeie in ceea ce priveste indatoririle conjugale si afirma rspicat cd nu accept legislatia discriminatorie in vigoare in “ C. Mihoc, op. cit, p. 196 199, Epistola 217, Regulile mari si Regulile morale citate in lucrarea preotului dr. C. Mihoc mai sus-menfionaté, p. 198-202, - 5 Singura ce poate fi vinovati de adulter este femeia, doar soul puténd cere desfacerea cisatoriei. De altel, ceea ce pentms sofie e adulter, pentru sof este numai desfrnare, iar desfrdnarea nu este motiv de despértenie, + "Barbatilor, iubiti-va femeile voastre, chiar dac& sunteji din alte Tocalitifi, cfnd venifi in comuniunea nuntii. Jugul primit prin binecu- vantare si ajungé lepaturi a frit, si fie unire a celor care au stat pnd atunci departe unul de altul (...) Ce vreau sé spun cu acest cuvant? Chiar daca soful ar avea o fire aspra si silbaticd, sofia trebuie neapdirat si suporte $i nici o pricind 98 no fac8 38 rupé unites. Este pomit spre bitaie? Dar fi este barbat! Este befiv? Dar este unit cu el potrivit fii Este aspra si neplicut? Dar este madularul tu i cel mai de cinste dintre médulare!” ~citat din Omilie mentionat in kucrarea sus-amintité, p. 199. |, Scurte consideratil privind cdsditoria si divorful 25 aceasta privinfi. Sofi sunt egaliatit prin creafie ct i prin faptul ca Hristos a murit deopotriva pentru mantuirea barbatului si a femeii Singurul motiv de divort acceplat este cel ve izvordiste din legea lui Hristos, si anume desftdul, fiind repudiate motive colaterale sau izvordte din Vechiul Testament. 54. Sfintul Ioan Guri de Aur ofera si el 0 serie important de texte referitoare la indisolubilitatea cAsatoriei pe care o trateazi in Omilile 1, 115i I, intitulate Despre cdisdtorie. Pornind de la invita- ‘ura Apostolului Pavel, Sffintul Ioan consacra egalitatea dintre birbat si femei si accepti desfacerea c&satoriei numai in caz de adulter, recomandénd insa chiar si atunci Inti incercarea de readucere a celui ce a gresit la pocdint& si indreptare. El respinge cu vehementa autori- tatea Vechiului Testament, ardténd ci nu mai opereazi Legea veche ci Legea lui Hristos, iar Moise a fost obligat de moravurile vremii sale si ingiduie sAvarsirea unui pacat mai mic pentru a impiedicd un cat mai mare, cum era omorarea sotiei adultere. Nici chiar acordul comun al celor doi sofi pentru desfacerea cisitoriei nu poate fi aplicabil, deoarece odata ce s-au supus de bundvoie legii cisitoriei, ei nu mai pot iesi de sub autoritatea acesteia. in fine, in situatia in care nul dintre sofi este necredincios, poate fi acceptat& desfacerea cist toriei, insi nu poate fi ceruta decat de soful necredincios, bazindu-si invatitura pe scrierile Apostolului Pavel: ,Daca ins cel necredincios se desparte, s& se desparti. in astfel de imprejurare, fratele sau sora xu sunt legafi; cici Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Caci, ce stii tu, femeie, daca ifi vei mantui barbatul ? Sau ce stii tu, barbate, dacd iti ‘vei méntui femeia ?” (1 Cor. 7, 15 ~ 16)?. 55, De-a lungul istoriei, jindind cont de realitifile sociale si de legile civile, Biserica a avut de indeplinit o misiune foarte grea, aceea dea stabili o serie de norme noi care si guverneze desfacerea cisato- riei, in scopul de a evita consecinfele grave ale mentinerii pe tram religios a cAsatoriilor care nu-si mai puteau atinge scopul si care pri- ‘mejduiau viafa fizicd, morala si religioasa a sojilor, influentand socie- tatea Astfel, alturi de adulter, s-a admis posibilitatea pronunfirii divor- fului religios pentru mai multe categorii de motive, asimilate cu ‘moartea, respectiv considerindu-se ca atrag aceleasi consecinje ca si ' Mihoc, op. cit., p. 202-203 ? Idem, p. 204-213.26. Tiful |, Motivele de desfacere a moartea fizici. In prezent Biserica Ortodoxi Romana recunoaste patru categorii de motive de divort:! = motive care provoaca moartea religioas’, cum ar fi apostuziu, erezia gi tinerea in brate la botez a propriului fu; ‘motive care provoact moartea moral&: alienafia mintal@ incura- crima, avortul, atentatul la viata sofului, osdnda grava din partea duhovnicului, care se da pentru pacate foarte grave, cum sunt cele .strigitoare Ia cer” — adulterul, boala venericd, silirea la acte imorale, refuzul convietuirii conjugale si parisirea domiciliului; — motive care provoacd moartea fizica partiala: neputinfa indepli- nitii indatoririlor conjugale sau impotenta, boala grava incurabild si contagioas’ (lepra, SIDA); = motive mai importante care provoaci moartea civila: declararea ‘unui sof ca find disparut, anularea unei cAsétorii prin hotirare jude- ciitoreasc’, cilugirirea si alegerea ca episcop. ‘Analizand aceste motive canonice, in comparafie cu motivele de divort recunoscute de legea civil, putem observa ci unele sunt strict motive canonice, altele sunt motive civile recunoscute de Biserica Ortodoxé, iar unele motive civile nu sunt considerate in niciun caz motive de desparfenie din punct de vedere religios. 56, Astfel, ca motive pur canonice, izvordnd din invatitura bibli- c&, pot fi considerate urmatoarele: a) adulterul — motiv ce se intemeiazi direct pe cuvintele lui Hristos si pe prescriptiunile canonice. E} este egal in ordinea moral cu moartea in ordinea fizic’, fiind indiferent dac& a fost savarsit de sof sau de sofie. Din literatura juridica bisericeasca* sunt considerate motive de divort si alte imprejurari care pot fi dovedite si care, de obicei, insofesc adulterul, cum ar fi: punerea in pericol a viefii unui sot de c&tre celalalt sot sau indreptate impotriva existentei casétoriei; provocarea avortului de cdtre sofie, fir stirea soqului; participarea sofiei, cu intenfii vidit imorale, la petreceri organizate de barbati strdini; vizitarea de cBtre sofie, fara consimtiméntul expres al sotului, 1 unor locuri de petrecere indecente; petrecerea noptii de catre femeie in case strline, fir motiv si Rir& acordul sotului; dezonorarea sofiei de citre sof fafa de alti birbai; acuzatiile publice si nedrepte de “EN. Floca, op. cit, vol. II, p. 103. *1, Chelaru, Casatoria $i divorjul, Editura A92 Acteon, p. 280, |. Scurte considerafil privind caséitoria si dlvorful 27 adulter ficute de sot impotriva sotiei; relatile nepermise ale sorului, in public sau pe ascuns, in casa sa sau in alta, cu altd femeie. ’) renunjarea unuia dintre sot la religia crestina — ceea ce inseam- ni trecerea sa la paganism, iudaism sau la o alta erezie. Toate Bise- ricile Ortodoxe considera acest fapt motiv de divort, daca este invocat de celilalt sot, el fiind consfintit prin canonul 72 din Sinodul Trulan. ©) primirea demnitatii de episcop ~ care inseamna o inaintare in rangul bisericesc. Aceasti noua calitate este un motiv canonic de divort, ins numirea ca episcop se poate face doar cu acordul sofiei ce se va retrage la o méndstire unde cel ales episcop fi va asigura exis- tenga. Regula este cuprinsé in canoanele 12 si 48 din acelasi sinod. 4) intrarea in monahism — este prevazutd de aceleagi canoane si se poate face numai cu acordul expres al celuilat sot ) finerea in brate a propriulti copil la botez ~ este izvorata din rudenia spiritualé ce se leaga intre nasi si fini. Legatura spiritual este mai puternica decat legitura civilé, iar un tati care isi tine copilul in brate la botez devine cumatru cu sofia sa, cAsitoria lor urmand a fi desficutd. 57. Dintre motivele civile, reeunoscute si de Biserica Ortodoxit ca motive de divort, avem: 4) inalta tridare — motiv cuprins in legislatia romano-bizantina si preluat de Biserica Ortodoxa de la inceputurile sale. El s-a bazat pe agravitatea delictului si culpa deosebita a celui care 0 savarsea. ») dispariia barbatului ~ recunoscuti ca motiv de divort de canoa- nele 31 si 36 ale Sfantului Vasile gi de canonul 93 Trulan, Dac& nu se ccunogteau imprejurarile in care soful a disparut era necesar s& treacd 80 de ani de la nasterea sa si 10 de la disparitie, pentru ca evenimen- tul si poata constitui motiv de divort. in cazuri speciale, cfnd dispa- ritia se petrecea intr-un nauftagiu, rizboi sau alta catastrofi, pentru a constitui motiv de divort era necesar’ doar trecerea a 3 ani de la intmplare. ¢) neputin{a indeplinirii datoriei conjugale sau impotenfa ~ motiv preluat de bisericd din legislatia bizantind. Pentru a fi cu adevarat motiv de divor} trebuia dovedit c& timp de 3 ani de la incheierea cas toriei soful nu-si poate indeplini datoria conjugala. 58. in fine, anumite motive eivile de divort nu sunt recunoscute de biseried. Dintre acestea putem enumera: a) alienafia sau debilitaten mintala ~ se considera c& acest motiv nu este in spiritul moralei erestine, soful sinatos fiind obligat prin28 Titlul |. Motivele de desfacere a césétorie’ chiar scopul césitoriei si-1 ajute pe cel bolnay. Trebuie menfionat fnsf cA Biserica Ortodoxa considera afectiunile psihice ca impe- dimente la clsdtorie, asa incat, dacd se dovedeste va boala exisia Snainte de incheierea cAsatoriei, se poate cere anularea acesteia 'b) condamnarea la pedeapsa inchisorii pentru o infractiune grava, cu privarea de liberate pentra o perioadi mare de timp ~_motivul na ste admis din acelagi considerent ca mai sus, insé si el poate consti- tui impediment la cisitorie. ‘) boala grav, incurabila gi contagioas’ ~ este recunoscuté de biseried numai in sasura in care ea poate fi considerata e& produce © moarte fizic’ partial, in caz contrar sotii datorandu-si sprijin reciproe si la bine sila rau” 4) antipatia sau vrajmisia nebiruitd ~ care a fost menfionatd initial fntr-o decizie a Sinodului din Constantinopol din 1315, dar care ulte~ rior a fost indepartati ca find de neregasit in nicio decizie canonicd. 59. Conform dreptului bisericese pronuntarea divorfului a fost de~ 1 lungul timpului de competenta mai multor organe, incepind cu episcopul si presbiteri sii i ajumgand la instante eparhisle si metro- politane. Biserica Ortodoxé a cunoseut instante de judecatii denumite Freasterii, care au fost desfiinfate dupa aparitia Codului civil (1864) cand cauzcle de divort au fost preluate de instanfele civile. 60, Procedura divortului religios cuprindea doud etape. Prima etapa se desfigura in fafa protopopului, care incerca in mod stiruitor Si fi impace pe cei doi sofi, ficdnd chiar investigatii si o ancheti proprie. A doua etapi se desfasura in fafa instantei biseriesti, prezi- ath de episcop, fiind faza de judecata efeetiva. Dac& cererea se admi- tea sot primeau o ,carte de despartenie” semnata de episcop, in care se ardta si motivul de divort {in prezent, in Biserica Ortodox’ Romina, desfacerea taine! csi- totiei se face de cltre episcop, ca urmare a cererii sofului interesat {nsofith de hotirarea de divort @ instante civile, ir de care auto- rrtatea bisericeascd nu poate pronunfa divortal. 2 Dacd nu se cere gi mu fe pronunté divortul religios, din punctul de vedere al biseriii, Taine ‘Cisitoriei nu este desficutd, iar 0 now’ cisitorie nu reprezint& de fapt 6 taind ci o inchipuire amiigitoare a acesteia. "1 Chelaru, op. cit, p. 282-283. 2 Statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Romine, art. 90 lit. 1) |. Scurte consideratil privind césditoria $i divorful 29. b) Biserica catolica 61. Pentru Biserica catolicé, cisitorie incheiat& si consumati nu poate fi desficuta deeat prin moarte, nicio putere omeneasc’ neavand acest drept. Desfacerea cisitoriei lezeazi legaméntul de méntuire pentru care cisitoria sacramental constituie primul pas. De altfel, nofiunea de divort nu apare nicdieri in Codul de drept canonic, desi ‘un intreg capitol este consacrat separarii sotilor. Separarea se refera atit Ja legiméntul juridic cat si la comunitatea de viata. Codul de drept canonic consacra asadar o separare perfect a sotilor prin desfacerea legiméntului matrimonial si o separare imper- fecta adicd separarea sofilor fard desfacerea legimantului matri- ‘monial.! 62, Separarea perfecti poate avea loc in trei cazuri: desfacerea cisatoriei neconsumate, desfacerea césétoriei prin privilegiv! paulin gi desfacerea cisitoriei prin privilegiul credinte. Potrivit canomului 1141 ,cisatoria ratificata si consumaté nu poate fi desficuti de nicio putere omeneasca si din niciun motiv, decat de citre moarte.” Indisolubilitatea c&sitoriei este considerati de drept divin revelat: ,Barbatul va pirdsi pe tatal stu si pe mama sa gi se va ‘uni cu sofia sa si améndoi vor fi un singur trup” (Gen 2, 4), ,Ceea ce Dunmnezeu o unit om st nu desparta” (Mt 19,6), Sofa este legat cit timp trlieste soful ei, Dacd ins moare barbatul, este liberi si se ‘marite cu cine vrea, numai si nu fie in Domnul” (I Cor 7, 39). Pentru situatii de exceptie, canonul 1142 ofera posibilitatea desfa- cerii csitoriei neconsumate: , CAsitoria neconsumatd, incheiaté intre botezati sau intre o parte botezata si o parte nebotezata, poate fi desfa- ccuta, dintr-un motiv just, de catre Pontiful Roman, la cererea ambelor parti sau a uneia din ele, chiar dacd cealalta parte nu este de acord.” In acest caz se considers ci sacramentul nu este pe deplin realizat pentru & sofii nu au devenit ,un singur trup”. Pontifii Romani au inceput si desfac’, din motive juste, cdsatoria incepdnd din secolul XY, in virtutea puter vicariale ce le-a fost conferté de Cristos Dommul pentru binele sufletelor.? "1 Tamas, Drept matrimonial canonic, Ed, Presa buna, Iasi, 1994, p.l5S: FYdem, p. 150.30. Titlul , Motivele de desfacere a césdtoriol Cauzele neconsumérii cisitoriei pot fi diverse: impotenta barba- ‘fui sau a femeii, frica, aversiunea si ura dintre sofi chiar de la inee- putul casétoriei. Pontiful Roman acordi insi desfacerea casatoriei numai dac& exist un motiv just, cum ar fi: separarea sofilor fird posibilitatea de reconciliere, divortul obtinut de la foru! civil, pericolul de a picatui, jncheierea cisitoriei eivle, dorinta de a intemeia o familie.’ Dovedirea neconsumarii cisitoriei, find o stare de fapt, poate fi probati cu orice mijloc de prob’, sintetic acestea find: coarctata Tempora prin care se probeazi c& sofii, in mod cert, nu att locuit mpreund sau nu au stat niciodats singuris argumentul fizic, ce poate fi realizat prin intermediul unor medici alesi de autoritatea competenti, care s8 ateste cf sofia este virgind; argumentul moral, considerat cel ‘mai important, prin care, cu ajutorul a trei elemente ~ marturia unifor- ima sub jurdmant a partilor, declarafile unor martori eredibili (septima ‘mamu), care ti cunose pe sofi si pot depune mérturie cu privite la veri- dicitatca gi probitatea lor moralii si declaratiile unor persoane care sunt mai apropiate de sofi, cum_ar fi rudele acestora (asa-numifii martoti de scientia sau de merito).? 63, Desfacerea césitoriei prin privilegiul paulin este inspirata din Prima Scrisoare catre Corintieni a Sfintului Paul (I Cor 7, 10-15) si a fost codificata in paragrafele 1 si 2 din canonul 1143: ,CAsatoria fincheiaté de citre doi nebotezati se desface, prin privilegiul paulin, in favoarea credinfei pirjii care a primit Botezul, prin insusi faptul od faceasti parte incheie o noua cisitorie, cu condita ca partea nebote- zat si se separeu. Se considera c& partea nebotezatt se separa daci nu vrea si coabiteze cu partea botezata in mod pasnic fird a-L ofensa pe Creator, afara de cazul cind acesta, dup’ primirea Botezului, i-a dat parjii nebotezate un motiv just de a se separa.” Fiind un text de exceptie in doctrina catolica, privilegiul paulin se plicit numai in cazul indepliniri a cinei conditi: — s& fie vorba de 0 cdsitorie valabil incheiati intre dou’ persoane nebotezate la data incheierii cisatoriei; ~numai unul dintre sofi si se boteze; ~ partea nebotezati si refize si conviefuiaseé in continuare cu partea botezatd sau s& refuze si conviefuiascd in mod pagnic, Riri si-1 " thidem, p. 151 ? Idem, p. 151 |. Scurte considerati privind césétoria si divorful 31 ofenseze pe Creator. Contumelia Creatoris (ofensarea Creatorului impiedicarea pirtii botezate gi a copiilor de a-si practica religia etc.; ~ iniiatva separdri si provina de la partea nebotezat3, pent ci daca se separa partea botezaté sau partea nebotezati se separa dintr-un tty st privigi aun mama poate fi fees oteziltrebuie s& fie valid, chiar dacd is catolicl ci de alts biserica cresting! Nese dat de Biseca 64, Desfacerea casatoriei prin privilegiul eredinfei, cea de-a treia ‘modalitate de rupere a legaméntului matrimonial, este reglementati in canoanele 1148 si 1149. Acest privilegiu a aparut ca urmare a extin- deri misiunilor Bisericii catolice in toata lumea gi a fost reglementat mai intii numai pentru anumite misiuni prin indultele acordate de Paul al Ill-lea, Pius al V-lea si Grigore al XIll-lea, fiind apoi gene- ralizate la nivelul intregii Biserici prin Codul de drept canonic. Cele doua canoane legifereaz’ dou’ cazuri 65. Primul este desfacerea cisitoriel in fav. i, care a in cal barat sa feet boternte oo ster bteeial so aval ‘mai multi barbafi sau femei nebotezate, si care dupa botez. poal we doar una dintre acestea. Dup’ primirea Botezului, cisitoria icheiata in forma canonicd, observandu-se dispo- dintre parti trebuie i Zitiile referitoare la cisitoriile mixte. Ordinariul din zona respectivi treba ca lund fn seam condiia socal economic i moral8 a loculu stab rij ca brbara st aigure fei sau femellor sate suficiente mijloace materiale, dupi normele dreptatii, ale caritati crestine gi ale echititii naturale. an 66. Al doilea caz se referé In desfacerea cisitoriei in care poate fi aplicat privilegium fidei,cAnd persoana nebotezata, dupa ce a primit botezul, constaté cX nu poate coabita cu partea nebotezati din eauza Prizonieratului sau a persecufie, motive pentru care poate incheia o alt cAsitorie, chiar dacé inte timp si cealalts parte a primit botezul, far a se schimba prescriptia canomului 1141.7 " "Ibidem,p. 151-153, * Idem, p. 154155.32 Titul |, Motivele de desfocere a caséitoriel i a a a le- 67. Separarea imperfect este a doua form’ de separare res! rmentaté de dreptul canonic catolic si ea se realizeazi fri desfacerea Jegiméntuli matrimonial. | Potrivit canonului 1151 ,Sofii au datoria si dreptul de a respecta conviefuirea conjugald, afara de cazul cénd ii scuteste de la aceasta un snotiv legitim.” In decursul viefii, pot apirea circumstante care si legitimeze separarea partial sau total a sofilor, datorité comporta~ mentului unuia dintre soi - Conciliul Tridentin a stabilit ef legiméntul matrimonial mu poate fi desficut in cazul adulterului savarsit de unul dintre soti, dar din ‘motive juste gi rationale, poate fi admis separarea sofilor fie perpe tui, fie temporara. 68, Separarea totalii, quod thorum, mensam et cohabitationem, este singura luati in considerare de dreptul canonic catolic, intrucét este extern si public’, nefiind reglementatd separarea partial, quod thorum tantun. - - - ‘Separarea total poate fi la rindul su perpetud, daca se datoreaza tunei cauze care duce la ruperea pentru totdeauna a convietuirii conju- gale, sau temporard, c&nd dupa disparitia motivului separarii reapare 1 obligatia convietuirii. . Tr cle oarze unt rglemenat in canonl1186an(1)3) (edulterul unuia dintre soli) si in canonul 1153 alin. (1) si (2) (ate motive). 69, Adulterul unuia dintre sofi poate fi motiv de separare numai acd sunt indeplinite cumulativ mai multe conditi: si fie vorba de un adulter propriu-zis, adicd de un raport sexual cx o alt persoant - ~ si nu fie un adulter formal, adicd din jgnoranta, ingelaciunea sau constrangerea unuia dintre sofi, ci s& provini din voinfa liberd a acestuia; ~ 88 fie un adulter consumat, adied un act sexual complet; 7 sé fie un adulter cert ginu bauieli sau presupuneri, Soul nevinovat nu poate cere separarea daci Ia iertat in mod expres sau tacit pe celilalt sot, a consimfit la adulterul acestuia, a fost el insusi motivul adulterului, prin comportamentul su, sau a sivarsit sicl aduler. "Dbidem, p. 155-156, vind cdistitoria si divortul 33 70. Celelalte motive grave ce pot duce la separarea imperfecta a sofilor nu sunt enumerate limitativ de canonul 1153, care stabileste doar ci ele pot fi de ordin sufletesc sau trupesc. Motivele de ordin sufletese privese comportamentul unuia dintre sofi fafa de celélalt sot sau fata de copii, comportament ce poate fi scandalos, sa indemne la pacat sau la comiterea de delicte grave ori si mu le permita indeplini- rea indatoririlor religioase. Motivele de ordin trupesc vizeaza cazurile fn care viata in comun este greu de suportat datoriti maltratarilor, aversiunii, unei boli contagioase contractate in afara cAsitoriei, nebuniei periculoase ete. Ordinariul locului este cel ce va decide fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciars separarea sotilor pentru aceste motive, Iuand masuri cu privire la intrefinerea si educarea copiilor. Soful nevinovat poate si il ierte oricdind pe soful vinovat (canonul 1155).! 71 Inainte de a trece mai departe precizim 8 institutia separtsii ‘ira desfacerea legémantului matrimonial 0 vom analiza mai profund din perspectiva reglementitilor existente in legiuirile din Ardeal, in ‘unul din capitolele urmatoare, ©) Bisericile protestante 72, Protestantismul a aparut in sec. al XVI-tea in Europa si s-a extins treptat in toati Iumea. Inifiatorul miscdrii a fost calugarul Augustin Martin Luther, care prin cele 95 de teze ale sale a adus 0 criticd virulent practicii vinzarii indulgentelor, promovat de rica catolica, urmat mai apoi de Ulrich Zwiling in Elvefia germana gi de Jean Calvin in Geneva. Ca urmare, aceasta forma religioasa s-a diversificat, in prezent existind patru Biserici protestante: luterant, reformat sau calvind, sinodo-presbiteriana si unitariand. Pe toate le unesc insi cele trei mari precepte ale reformei: numai Dumnezeu, ‘umai Scriptura, numai Harul ? Reforma a reevaluat cisitoria privind cu un ochi extrem de critic celibatul, chiar in cazul preotilor, intrucét chiar Dumnezeu, atunci find 5-a hotirdt s& o faci pe Eva a spus ,nu este bine ca omul s& fie singur”. Ei considera ct Dumnezeu a creat fiinta umand sexuaté, iar sexualitatea nu este rea si in opozitie cu castitatea, ci trebuie dife- Tenfiat intre sexualitatea poftei lacome gi sexualitatea dragostei. Pro- "Idem, p. 157-159. 71 Chelaru, op. cit, p. 364-366.34 ritul |. Motivele de destacere & casstore! estantsnul priveste familia ce pe un esezirebt natural, un contract aire un barbat gi 0 femeie, destinat ajuterului mutual dintre Sofi $ ij rasei umane. - spr se UAE ya cairn ma ese ind CU tii Reformei, Luther si Calvin, o¥ previzut posibiltatea divortulut pentru infdelitate conjugal i PENS alte cazuri denumite generic epetapanire sexual”, considerandrle 8085 situatii de exceptie. 73, Adulterul sau fornicatia deschid posibilitatea parti: nevino- ate de a cere desiaceren clsatoriei, SPle deosebire de inceputurile protestants, cand sub denamies He yadulter” eras concentrate ret multe comportamente Tegate de Vise sexual, si ma numai a Sofilor, in prezent mu orice adult ‘poate constitu motiv de divert sete concept modeme, divoriul Post, SB apard ca urmare @ Tuned stiri dialectice dintre iubire $ fposiifitaten spre libertina} adulterin? Divoryul este $1 raméne un pacat, dar $i smentinerea unei seater in caz de adulter est, im fafa Tob ‘Dumnezeu, un pécat ‘Reglementarea juridico-religioast @ protestantismuli o constituie Cantea de legi burghecd care reeunoasle WN ‘posibilitatea despar- tirilor din cup, instantele Tecbuind sh stabileased culpa sorulai Prin ‘administrarea de dovezi 74, in secolul XX, despartires din culpa este inlocuit’ ou © rou ofrane, si anuine despartirea pe motiv Je familie dezorganizati (esuata). Din acest moment, fn afar adulterului, sunt ‘considerate Trotive de divort: deranjamentele Tmintae, fmbotnévirile smintale spiritual, boala molipsiteare tite abateri in eBsttori, apéiring “Feoria esecului cisitoriel”. Conform acestei teori, trebuie eviden- ‘Yate greselile celuilalt partener care 2 dius la imposibilitaten convie- uirii, in acest fel ‘consideram ci in Biserica protestant’, motivele a tivort incep sé semene izbitor e mmotivele reglementate in prezent legile civile. @) Bisericile neoprotestante 75. Dinire Biseriile neoprotestante ne vom 0cUP2 de cea baptist, penticostal, adventists si iehovist 1 dem, p. 367-368. 2 hide, p. 370,371 |. Scurte considerati privind cosater, Biserica baptist Fe vpaptisma”, in lniba greacB, inseamnd botez, jar Ta centrul relipiei té noua conceptie despre botez care poate fl enuntata seine Jn faptul e& persoanele Vor fi botezate cand devin adulte, in viruses Tiberi individului de a decide el Insusi asupra destinului sit spit tual si social, Fondatoriireligiei sunt considerati descendent prot tual ici reformali Thomas Munzer si Simon Menon, englezul John Smith gi adeptul acestuia Thomas Holwys. Baptismal a cunose ® seevoitre rapids in America, iar in Roménia a apérut in @ doua jumatate a secolului al XIX-lea, initial in Transilvania ‘Sanbolurile Bisericit crestine baptiste sunt, Botezul si Cina Domulu care nu sunt inst Taine sau Sacramente- Pan sice baptist efsitoria este un act benevol prin care un barbat gio femeie consimt sA traiasc& impreund toatl via. Césator ee manogam si mmai dupa moartea unui dire sti eel rimas ip Siald poate si se recksitoreasc8. Baptisii efeetueaz coremonia ‘eligioasé numai dupa oficializarea laicd @ cisdtoriel. 77, Divortul este un Iucru oprit pentru esi credincios, singurele excepfii find in cazul adulterului dovedit sau al unei piri Sree cdininul, situafiiregiste gi in Biblie (Matei, 19, 9 511 Cor 7,15). ‘cama! adulterulu ins, religia ia in considerare de fapt termenit de curvie si preacurvie aga cum sunt ei defini in Biblie si ot ceepfiumea curents a termenulu. Aste, curvia (pormeia) este Paes ful sivirgit inainte de cAsitorie, iar preacurvia (mokeia) est plcatul Savarsit dupa clsdtorie. Divorful, conform invataturii Tai Isus, ste Jngfiduit numai pentru curvie nu si pentru preacurvic. ‘a caral desprins din Prima Epistoli e&tre Corintieni a Sfantului Pavel, este pus in discufie divortul dintre un eredincios si un nets- ans tnifativa de separare mu poate veni din partea solu credin, inci Je insh. soful necredincios solicit divorful pentru motivul “feasebinii de exedintd, sofa credincios poate fi de acord eu acest, ct onal smu se teciatoreascl cit timp fostul so este in vat fs ‘De alfa in niciun caz de divort, chiar daca dezlegarea este dati de instanta de judecaté sau de Bisericd, eredinciosul baptist nu SS * Idem, p. 373-374. 2 Ypidem, p. 375-377,36 Titul |, Motivele de desfacere a casétoriel poate recisdtori cat timp fostul sot este in viafé, pentru cd in fafa lui ‘Dumnezeu el este legat pani la moartea fostului so. Biserica Penticostala 78, Aparut la sfirsitul secolului trecut in America, cultul Penti- costal s-a rAspandit vertiginos in Europa, mai intai in farile nordice turmate de Germania si de restul continentului, El este o continuare a ‘migedrii de reformare, find desprins din protestantism. Denumirea provine din cuvantul grecesc ,,pentecasta” care inseamnni a cincize- ‘ea 2i si sirbltoreste coborarea Dubului Sffint (Rusaliile). Particulari- tatea expres a cultului fat de alte migciri neoprotestante este credinja cé in timpul adunarilor de cult, cand fiecare credincios se roagi individual pentru ajutorarea sa si a celorlalti, Duhul Sfint se coboari asupra lor transforméndu-i in glosolali (vorbitori de limbi strain neinvajete),’ Cultul Penticostal vede clsatoria ca pe o unire intre credinciosi, pe viafi, ou o singurd persoand si bazndu-se pe preceptul: »Casdtoria si fie finuti in toaté cinstea si patul s& fie nespurcat” (Evrei, 13, 4) Divorful mu este incurajat, insti este permis in anumite cazuri restrictive, ce pot constitui motive de despartenie. 79, Astfel, in cisétoria a doi necrestini, daci unul devine crestin se poate desparti de soful necrestin numai la iniiativa celui din urm $i numai daci motivul invocat este diferenta de credinfa. in conditit exceptionale, se permite divortul cénd unul din sofi comite adulter sau il pardseste pe celilalt (I, Cor., 7, 15) si in cazul abuzului fizie repelat, care poate duce inifial la separare si abia apoi Ia divort, jntrucét violenta nu este placuti de Dumnezeu bazat pe, preceptul: “pentru cl lui Dumnezeu ii pas de noi” (1, Cor., 7512-15)? Biserica Crestini Adventist de Ziua a Saptea 80, Cultul a fost intemeiat de Ellen Gould Hamon care sustines c& a primit din cer explicarea textelor biblice si a insistat pe apropiata Jntoarcere a lui Tous. ,Adventus” inseamnd revenire, adic& a doua venire. ‘Adventistii accepts Biblia ca singurul lor crez, sirbatorese ziua de sabat (sambata), prevad obligativitatea plafi dijmei, insistd pe profe- tille biblice si propovduiesc o reforma sanitard prin igiend, alimen- " Idem, p. 377-378. 2 Idem, p. 379-380. | | | |. Scurte considerafil privind césdtoria § divoqul 37. tafie echilibrata, abjinere de Ia consumul de alcool si tutun, Biserica adventsti mu Se soeoteste nous ci 0 continuatoare a Bisericti universal, Bazindu-se pe Cartea Genezei?, adventisii considera cisitoria ca un act decisiv atit al detasirii de’parinfi dt si al atasirii de noua familie, legimantul cisitoriei fiind legimantul Iui Dumnezeu cu Biserica, un miracol care daci la inceput este fizic, cu timpul devine si 0 lepiturd intima a minfi si a emotilor. Pornind din acest punct, cultul adventist considera cf are o rispundere unic& si solemn de a prevent divorful. Cu toate acesta, in cazuri extreme, cind iertrea, rugiciunea si renunjarea la o atitudine ostilé nu dau rezultate, se considera c& pot constitui motive de desparfenie: adulterl, necredinta mi inte patenes i vilen fe eure partner st cp lui Biserica ,Martorii lui Tehova” 81. Miscarea ichovisti a apirut in jurul anilor 1870-1880, ins denumirea actual a fost adoptati de abia in anul 1931, in urma unui Congres. Denumirea a apirut din dorinja membrilor sii de a se deosebi de celelalte milioane de crestini precum si din particularitatea primilor ,studenti ai Bibliei”, care se considera singurii marturisitori ai lui Dumnezeu unic, aga cum era el la inceput si se numea Iehova. ‘Adeptii cultului considera ci nu fac parte din lume, sunt indiferenti fata de probleme politice si militare, au inalti moralitate, se impo- trivesc razboaielor si violenfei, nu furd, condamna adulterul, refuz’ Tuarea de singe sau transfuzia, au 0 vestimentafie modest, 0 viata alimentata de abstinenfa si au refineri in folosirea mijloacelor moderne de informare.* __ Pentru ca dows persoane s& triiascd feriite impreund, in eadrul CAsiitoriei, se considera ca este de preferat ca acestea sé fact pasul la maturitate, cand emofiile sexuale nu mai sunt atét de putemice gi si se bazeze pe doi factori: iubirea si respect. Singurul motiv de divort recunoscut de cult este fornicatia, adicd relajile sexuale pe care unul dintre sofi le intrefine in afara casatoriei. "Idem, p. 381-383. 2 De aceea va lisa omul pe tat siu si pe mama sa gi se va lipi de nevesta sa gi se va face un singur trap” (Geneza 2; 24). "1. Chelaru, op. cit. p. 383-386 Idem, p. 387-38838 Tiul |, Motivele de desfacere a castitoriei it a scisitori, Dacd un ‘Numai in acest caz partea divorfatt se poate re credincios divorteaz potrivit legilor civile, pentru alte motive, din punct de vedere religios el este considerat doar separat si mu se poate recisatori! §.2. Religia ludaica inscrisi in Biblie, este 82. Afirmatia fundamentald a iudaismului, inscrisé in Biblie, niece thcoteds a lui Dumnezen. Talmodul, unl din textele de bazt ale iudaismului, mentioneazi ci: ,Oricine renunta la idolatrie poate fi nuit evreu.” ‘Conform preceptelor iudaice exist patru ci prin care ne putem indrepta citre Dumnezeu: binecuvantarea (berakea), rugiciunea, studiul (omitzva) si practicarea poruncilor (mitzvoth). . Sinagoga si cdminul sunt cele doud locuri in care se marchea- a movie cape din vata uni ered, Pentru a putea aved Toc ritual religios al casatoriei, cei doi parteneri trebuie sa fie evrei, practican{t ai iudaismului. Bazati pe recomandarea Torei, cisitoria este.o inda~ torire sacri. in textele iudaice expresia folositi pentru desemnarea casitoriei este ,,a lua femeie”. De obicei, casitoria este precedata de ogodna care se celebreaz cu un an inainte, De-a Iungul timpului, aceasta perioada a suferit continue scurtiri, astfel cf, in prezent, los a celebreazi impreuna. . ropa tah ol dea consimaintal a incheirea cistors tticerea fiind considerata acceptare. Barbatul trebuie si-si vada inainte partenera, ca nu cumva si descopere la ea ceva ce s& nu ii placd, si nu Sr jortanfa situatici materiale a acesteia. seottatei contrat ext nuit kidin (fine) petra 8 religia fi confera sfinfenic, dandu-i o recunoastere divind eeCeetinia Sogn a aparut abia in secolul al Xi-lea, in Germania, find apoi acceptatd treptat de toate comunititile evreiesti. Din re ‘moment, orice relatie sexual extraconjugali a fost interzisa, a bese practica mai veche care permitea barbafilor, ca atunci cénd sofiile lor on 389392 ier 387397 oped de iudsism, Ba, Hasefr, Bucuresti, 2000, p. 146. 1. Chelaru, op. cit.,p. 423. |. Scurte considerati privind cdséitoria § divortul 39 ‘nu puteau avea copii sau nu puteau asigura o descendenta masculiné, Si-gi ia 0 alté sotie fara insé a divorfa de prima. Prin prisma religioasa edsitoria trebute sa tie endogami, adic& evreii trebuie si se cAsitoreasci numai intre ei. Avand in vedere istoria zbuciumata a poporului evreu, numeroasele cuceriri Ia care a fost supus, rabinii au hotirat ci dat fiind faptul cd femeile sunt supuse robirii gi abuzurilor sexuale din partea cuceritorilor, rezultand astfel copii ce nu au o ascendenta pur evreiasci si care ar putea fi expusi violentelor fra vind, femeia este cea care garanteazi originea evreiasca a copilului, originea tatalui find indiferents,! Conform legii evreiesti, nu este nevoie de nicio autoritate religioa- si pentru oficierea casitoriei. Din secolul al XV-lea inst cAsatorile au inceput sa fie oficiate de rabini, iar in prezent rabinul este recu- noscut si ca ofifer de stare civila. Din anul 1919, in dreptul religios evreiesc, exist’ un decret ce reglementeaz incheierea cisitorici si divortul, care se fac numai de catre rabin. Existi si un cod religios, cu reguli interne, supus reglementirilor Ministerului Religios.” 84, Din punct de vedere al divortului, Talmudul stabileste dows reguli: dreptul de a introduce actiune de divort apartine numai barba- tului, iar actul de divort trebuie si imbrace forma unui document seris (Deut,, 24; 1-4). Tot din prisma Bibliei exist doua situatii in care birbatul nu poate divorts, si anume daca igi acuzai sofia c& nu a fost fecioard si acuzatia este falsd si daca a fost obligat si se insoare cu ea pentru c& o violase. Ca motive de divort sunt admise: ~ adulterulsofiei, cdnd soful este obligat sa introduc’ actiumea fir a putea si o ierte, iar sofia nu se poate recasitori cu amantul siu. Lega tura sofului cu femeie nemiritati nu constituie adulter ~ desi este aspru criticaté — iar un eventual copil nascut din aceasta legaturi nu suferé nici o sanctiune religioasa. Din punct de vedere al iudaismului vinovati de adulter si principala raspunzitoare este femeia, pentru cB ea il abate pe barbat de la dramul cel drept (Prov., 6; 24-35). - barbatul este obligat si divorteze de femeia sa in anumite situatii fn care el poart& toati vina: cdind dup’ zece ani de cisitorie nu au copii; cind soful contracteaza 0 boala respingitoare; cénd nu doreste Idem, p. 424. * dem, p. 425-426,40 Titul |. Motivele de desfacere a césétorie! ‘sau nu poate sa-5iintrejind sofia; cénd refuzii si aiba relatii conjugale ccu sotia: cind continua si o bata, desi primise un avertisment din partea tribunalului religios. Tot referitor la aceste cazuri, sunt rabini care au 0 pozifie usor nuanfati, in sensul 8 femeia poate cere unui tribunal si il oblige pe soful sit sa introduc actiune de divort: daca soful este atins de mala- ii fizice (potrivit Talmudului boli de piele sau boli care produc ‘mirosuri neplicute), dac& practic& o meserie pe care sofia nu poate si © suporte (lubiciria), daci nu igi indeplineste indatoririle conjugale (legate de asigurarea intretinerii si raporturile sexuale) si daci intre cei doi soti exista incompatibilitii sexuale ‘Tribunalele rabinice care judec& cazurile de divort dispun intot- deauna acordarea unor termene de conciliere, abia apoi dind posibi- litate sofului s& elibereze actul de divort. Actul de divort (ghes) se redacteazi de citre un scrib (sofer) si se semneazi de doi martori, find apoi legalizat. El se inméneaza sotiei oficial si este supervizat de rabin. Rabinul taie documental in cruce, ca si nu mai poat fi folosit, si da femeii un alt certificat (petor) prin care se atest cX este divor- {at gi c& poate si se recdsdtoreasci.” §.3. Religia islamic 85. Islamul este ultima religie monoteisti, in ordinea aparitici, $1 reprezinti mesajul lui Allah revelat profetului Mahomed prin mijlo- cirea athanghelului Gavril. [slamismul s-a nascut in Arabia, la Mecca, fn secolul VII d.Hr. Profesiunea de credinfi a islamismului este cuprinsa in preceptul ,Mérturisesc c& mu exist alt dumnezeu afar de Allah si c Mahomed este trimisul lu.” Coranul, cartea sffinti a musulmanilor, reprezint& integralitatea revelatiilor avute de profetul Mahomed, textele fiindu-i transmise de Allah. Shari'a — \egea in islam — confine norme proprii dreptului lui Allah {adorafiunile) si dreptalui omului care privese organizarea societiti. Sursa esentiali a dreptului religios este Coranul care confine cei cinci ‘Idem, p. 427, Brivind céséitor sidivortul 4 stilpi ai Islamului: mirturia de credin{& (Shahada), rugiciunea (salat), milostenia (zakat), postal (sawn) si pelerinajul (haj).” Musulmanii se impart in doug mari cureute: sunifi, care recunose fn afard de Coran si 0 a doua Carte Sfinta ~ Sunna ~ 0 culegere de legende sacre despre viata si faptele ini Mahomed — si sii (,sia” inseamni schisma) care recunose o singura Carte Sfinti ~ Coranul gi resping autoritatea califilor sunifi Coranul confine nu numai indreptiri religioase ci si juridice pentru ci el reglementeazé viata religioas’, civilé i chiar politica a ‘musulmanilor. 86. Ciisitoria este o obligatie religioasa, celibatul epirdnd ca o anomalie inacceptabila. Orice birbat capabil sa intretina o familie este obligat si se cisitoreascd. Islamismul a pastrat poligamia existent in triburile arabe, dar a restrdns numarul sofiilor la patru, conditionandu-I de existenfa mijloacelor materiale suficiente pentru intrejinerea lor. Elemental esentfial al cisitoriei (nikah) este cadoul de nnunti (mahr) pe care birbatul este dator si-l faci sofiei sale la ‘incheierea cisttoriei. Acest cadou intra in proprietatea femeii si cel Putin jumitate din el trebuie predat la incheierea cisitoriei, restul putnd fi plitit in rate ulterioare, Pentru incheierea cAsdtoriei, in afara cadoului de nunti este necesar si consimpéméntul femeii. Contractul matrimonial nu se incheie intre cei doi logodnici ci intre logodnic gi ‘tutorii logodnicei, care trebuie sa fie majori, musulmani, oameni liberi cu o bund reputatie. Consimyaméntul se d& de regula in moschee, in prezenfa cadiului sau muftiuiui.? 87. Coranul prevede si 0 form’ speciala de cisBtorie denumiti clsitorie temporara (mut’a), care consti in dreptul birbatului de a se casitori cu o femeie pe un timp determinat in schimbul unei sume de bani pe care o primeste femeia. Imamii au stabilit c& aceasti cAsitorie este valabila in mod irevocabil daca este incheiaté inaintea cadiului, de un barbat musulman, femeia este nemaritati si cinstti (adici nu-si face o profesie din acest tip de casatorie), durata de timp este precis delimitata (ile, luni, ani) si suma de bani sau cantitatea si felul bunurilor ce sunt predate femeii este dinainte stabilité. Musul- manii sunifi nu accept aceasti forma de casitorie insi ea a fost pastrata in legislatia sit "Idem, p. 434, ? Idem, p. 438.42, Titlul |. Motivele de desfacere a cas religia islamicd se cunose mai multe feluri de desfacere a Jitoriei, care sunt proprii anumitor motive: goful sau sofia pot solicita drvortul cand descopera ca partesnerul are anumite defecte fizice; — cadiul poate anula cASitoria cind soful nu a platit zestrea promisé sofiei sau este in imposibilitate de a-si intretine familia; ~ pronunfarea de care sot a formulei ,,Tu esti ca spatele mamei mele” fir’ necesitatea motivirii,caz in care csitoria este irevocabil desfacuta; . ~ repudierea (talak) cate const in izgonirea sotiei de catre sot. In traditia islamica (hadith) barbatul nu trebuie s& isi prezinte motivele pentru care solicit pronuntarea divortului, singurele cerinfe fiind ca €l si fie matur si in deplinatatea facultatilor mintale, Repudierea este definitivi numai dup’ a treia repetare consecutiva a formulei sacte talak. intce cele trei repetiri ale formulei trebuie s& treacl o perioada de cel pujin patru luni. Aceasti perioada este previzutt cu dublu seop: pentru a se vedea dacd femeia nu este cumva insircinati gi pentru a da posibilitatea sofului de @ reveni asupra deciziei sale in azul in care a fost luata in mod pripit. Dupa primele dows repudieri, soful poate reveni asupra deciziei si si isi pastreze sotia. A treia repudiere inseamna divortul irevocabil, iar 0 eventual recisatorire cu ‘aceasta femeie nu ii mai este permisa decét dacd intre timp ea s-2 recdsitorit si a fost repudiati de noul sof. $i sofia poate interveni in procesul repudierii oferind sofului o parte din zestrea sa pentru a objine repudierea totala." — adulterul este un motiv de divort aspru pedepsit de Coran. Pentru stabilirea sa este nevoie de mérturia a patru martori barbati Sancfiunea pentru desfranatd si desfidnat, in afara divorfului propriu- zis, consti in cate 100 de lovituri de bici pentru fiecare. Daca ins& sofia era acuzati pe nedrept, martorii mincinosi erau pedepsiti cu 80 de lovituri de bici si cu interdictia de a mai putea depune marturie vreodati.? "idem, p. 441-442. 2 idem, p. 442. Capitolul II CGsdtoria si motivele de divorf ‘in dreptul romGnesc vechi Secfiunea 1. Legiuirea Codului Caragea 89. La 28 iunie 1818, oan Gheorghe Caragea, Prea inaltul si Prea Pravoslavnicul Domn si Obladuitor a toaté Ungrovlahia, dupa cum singur se numea, a dat Térii Romanesti prima legiuire civil, stranst {ntt-un cod ce aduna normele de drept cristalizate pe teritoriul roma- nese de-a lungul veacurilor. In preambulul Codului civil se recu- noaste c& acesta nu a ficut decdt s4 incerce o unificare a vechilor canoane, a obiceiului locului, a pravilelor domnesti si, nu in ultimul rand, a pravilelor imparatesti ale Romanilor, dup’ care se ficeau judecafile pand la acea data. 90, in traditiile poporului roman, ca de altfel gi in cele ale altor popoare, si dupa cum am vizut mai sus si la romani, césitoria este precedata adesea de logodna. Logodna poate fi definita ca «promi siunea reciproc& pe care un barbat si o femeie si le fac, de obi cadrul familial gi sirbatorese, de a se cdsitori impreuna in viitor»'. {in capitolul XV, intitulat «Pentru logodnd», Codul Caragea regle- menteazi logodna ‘si o defineste ca cea mai intdi cuvantare de tocmeala a nunfii”. Dupa aceeasi legiuire, numai cei ce puteau si se csitoreasci puteau si se si logodeasc’. Cauzele de stricare a logod- nei erau precis reglementate de cod find in numar de opt. Stricarea logodnei obliga pirjle Ia intoarcerea darurilor facute, iar in unele ‘cazuri, cand se rupea logodna numai prin voinfa partilor, fir8 a exista Thotive obiective, darurile sau arvuna data se intorceau indoit de catre cel vinovat de desfacerea ei. Dup’ cum este reglementata in cod, logodna apare in acele tim- puri ca un act anterior-obligatoriu al cisdtoriei. Intrucat nu exista ins’ nicio prevedere de nulitate a cAsitoriei, fri existenta anterioar’ a iin "1, Albu, op. cit, p. 28.44 Titlul |. Motivele de desfacere a céséitoriei Jogodnei, considerim ci era posibild incheierea cisitoriei si fink celebrarea anterioard a acesteia. 91, Capitoul XVI din Codul Caragea se ocupat in parte de edsi- torie si de motivele de desfacere a acesteia. Casitoria sau nunta este definita ca ytocmeala unirii barbatului cu femeia spre facere de copii”, Observam ci definitia nu face deat si reia vechiul concept al romanilor privind scopul cAsatoriei, concept pe care acestia Iau parisit mai tirziu, dar care a mas in acest infeles la romsfni. Nu era permis’ cAsétoria intre oameni liberi si robi si, ca o influent a bisericii ortodoxe, a crestinilor cu cei de alti credints, precum si cist- toria intre epitrop (tutore) si cel aflat sub tutela sa, cat timp dura aceastl tuteld. ‘Un pas inainte al conceptului de cisitorie in vechiul drept roma- nese consta in faptul c&, la incheierea cAsitoriei, este necesar mu ‘numai acordul pirintilor sau epitropilor, ci si acordul tinerilor. Mino- tii nu se pot cisStori fir acordul prinfilor sau a epitropilor, dar nici facestia nu ii pot cdsétori fra acordul lor. In cazul majorilor, acestia ‘au nevoie de consimtimantul pirintilor, iar cdnd nu primesc acest Consimfamant nici dupa a treia a lor rugiciune” se pot adresa dom- niei pentru a li se da dezlegare de cAsitorie. 92, Motivele de despirtenie sunt expres previizute de lege. Divorful se putea pronunta cfnd: csitoria era incheiata impotriva legii; cind barbatul era impotent si mu isi putea indeplini indatorirea de sot timp de trei ani; cdnd femeia este bolnava de o boala incurabila ‘care face imposibil actul sexual; cénd barbatul sau femeia voiese a se ccélugiri; cdnd fie femeia fie barbatul atentea7A la viala celuilalt sol; ind birbatul dovedeste c& femeia n-a fost fecioard la incheierea casitoriei; cind birbatul dovedeste adulterul femeii; cand femeia dovedeste ca bairbatul are o concubina in casé sau in alt parte pe care 6 fine pe cheltuiala sa; cfnd barbatul igi dofaima sofia cd n-a fost fecioard sau cf este adulterd, dar nu 0 poate dovedi, femeia este liber’ s& ceara despartenia; cdnd barbatul ,negustoreste” cinstea femeii si in fine, cand niciunul dintre ei nu doreste continuarea cisitoriei timp de trei ani Dupa cum se poate observa din analizarea motivelor de divort, femeia si birbatul au drepturi egale in a cere desfacerea cAsatoriet Spre deosebire de legiuirea romani, de exemplu, unde adulterul constituia motiv de divort numai dacd era stivarsit de femeie, in reptul romanesc gi femeia poate cere divorful dack dovedeste A Il, Cséitoria $i motivele de divort in dreptul romanesc vechi 45 soful sit are 0 concubina in casi sau i it ql casi sau in afara casei, in acest din urma caz ins’ trebuind si dovedeasca ci este tinuta pe fa s f tinuti pe cheltuiala sofului eh ds tae son frends ete pu ai imp cAt nu impovareazi, di le vet n tule timp ct nu impovireas, din punct de vedere parimonial,cheltuicile send aemenca este ujor de observat existent divorflui prin con- sexs end 0 wea unul pe altul”, ins cu obligatia prealabilé a lor de a-si menfine aceasta m: timp de pie a anifestare timp de trei ani anterior Codul Caragea reglementeazi si impii <. le i impirtirea copiilor dupa desfa- cereacisitoris: asf, fetele ramaneau intotdeauna la ran, ind ferent de varsta lor, jar bie a tat, cu previzarea cd dacéacesta sunt mic gi au nevoie de ingetes mame i vor fi dt tote. Taal era obligat i »poarte de grije pen hranacopilor, iar dae el era iri avere, sarcina revenea mamei in cazul in care aceasta avea avere. smh ebuie fcem o precizare importants eu privire la zestrea femeii dati de tatd ori mami ori o ruda sau un strdin, care ramainea in atrimoniul ava Patrimonial sf, su avnddrepal doar I venitul ce va faducind Sectiunea 2. Codul Calimach 93. In aceeasi perioada ca si in Tara Roméneased, in Moldova apare Codul Calimach care unificd i el eutumele gi obiceiuile pa- ‘mantului cu cele boierest i biserieest " Capitotu al doilea a acestui cod este rezervat ,dritulu cdsitoriei” reglementind tot ceea ce fine de logodnd, ciisitorie si desfacerea aces. In at. 6 se psx define csr carerepresn uni loud persoane, barbat si femeie, ce prin proprie vointi temeiul replementrilor lepale, yi ral htiren dem iu mio Jegiuita insotite, cu dragoste, cu frica lui Dumnezea gi cu cinste intra 0 tovarasie nedesparfia, de a naste prunci,a-icreste, a se agita inte i dup putin’ la toate intimplarile” ° | A. Radulescu, Al. Costin, V. Gr V. Gat Gh, Mader Roa 4. Sng) Hams, Adie invoarelar Ed. Academiei R.P.R., 1958, p. 90. Fale Cre, vol4 Titul |. Motivele de desfacere a céséitorel Fafi de legiuirea Caragea, definitia cuprinsé in Codul Calimach este de departe mai evoluata, tinznd spre conceptul contemporan. Ea pune la baza cAsatoriei, in atara nagtern 1 crester pruncilor, dragos- tea, fica de Dumnezeu si necesitatea ajutorarii reciproce a sotilor. Este prima norma laicd care indeamnd Ia existenfa dragostei ca premisi a fandamentului cisdtoriei i care consacra elementul religios .frica de Dumnezeu”. Cat de respectatd in realitate era aceasta premi- SA mane un element exterior definitiei, ins& este important sesi- zarea ei ca o conditie pentru intemeierea unei familii trainice. 94, Anterior cisitoriei, intre viitori soti se incheia logodna ce era priviti ca o figiduinfa pentru ,urmiitoarea insofire”.' Logodna putea fi destvarsiti, cdind se intocmeau anumite acte oficiale, si nedesavar- . siti cnd era doar rodul unei tocmeli cu dare de arvund, iar incheierea ej nu ducea in mod iremediabil la ,svarsirea nuntii”.” Logodna desi- vrgiti se putea incheia numai in conditile in care barbatul implinise 14 ani, iar femeia 12 ani. Logodna nedestvarsitf se putea insi incheia cind ambele parti impliniser minimum 7 ani. La incheierea logod- nei, era obligatoriu consimfimintul celor ce urmau si se logodeascd 5i consimfimantul tatilui fiecdret parfi, Daca tatil nu mai era in viata sau era in imposibilitate de a-si da consimiméntul acesta era dat de ‘mami, iar daca si ea era in aceeasi situatie, se cerea consimfémantul de Ia bunic sau bunica. Cénd nici bunicii nu mai tréiau, se apela la rrudele cele mai apropiate sila epitropi, iar incaz de neinjelegere intre acestia consimfaméntul rimanea la ,,intelepciunea si judecata Dom- nului gia arhiereului” pentru a hotari ,cele mai de cuviinga si de folos pentru tineri”* Dupa incheierea logodnei, daca nu se previzuse de parti o anu- miti dati pentru incheierea cAsitoriei, cununia trebuia, de regula, s& fie celebratd in termen de doi ani. Pentru ,instrainarea” uneia dintre Parti se putea pisui cAsdtoria pand la trei ani, iar pentru boala uneia dintre parti, pentru moariea parinfilor sau pentru cercetarea unuia dintre logodnici ca si criminal termenul putea fi prelungit la patru ani Dupa implinirea acestor termene, in conditiile date, dacd mu se putea realiza cisatoria pirtile erau dezlegate de logodna putindu-se casatori " Idem, art. 64, p.91. Idem, art. 65-66, p. 91 * Idem, art. 70-77, p. 91, 93. ll. Casatorla $i motivele de divort in dreptul romanesc vechi 47 cu alte persoane.' Chiar si aga, desfacerea logodnei presupunea o des- pigubire, in afara cazurilor in care ambii logodnici se calugireau sau ‘unul dintre ei murea firi ca inaintea decesului si fi dat pricing pentru nestivargirea insofrii"? . 98. Codul Calimach prevede o serie de impedimente la cisitorie care ii vizeazi pe cei osindi la inchisoare grea, pe cei divorfafi, pe cei hirotonisifi sau cdlugariti, De asemenea, interzice casitoria intre crestini si necrestini, intre pravoslavnici si cei de alta dogma, intre ascendenti $i descendenfi fir’ limita de grad, intre rudele colaterale pana la gradul opt inclusivy, intre rudele prin incuscrire, intre rudele din sffintul botez, intre infietor si infiat, intre epitrop sau curator ori rdele acestuia9i minora, im anumite condi, inte oameni liber si Pentru incalcarea anumitor impedimente la cdsatorie sau interdic- {ii era posibild sesizarea din oficiu a dicasteriei duhovnicesti in care se afla locuinta sofilor, aceasta urménd si faca cuvenitele cercetiri $i ‘sa statorniceasca asupra valabilita{ii sau nu a casdtoriei.* fn celelalte Caz, dicasteria webuia si fie sesizatt de partea care se considera vitimata si care nu era vinovata de incilcare, iar imediat dupa a stiri defaptreate se desprta faptic de sol nova 96. Motivele de desfacere a cAsitoriei sunt enumerate expres find previzute cazurile ce pot fi invocate de barbat si cele ce pot fi invocate de femeie, impreund cu despigubirile materiale la care va fi osindit soful glsit vinovat, De asemenea, sunt enumerate separat otivele de divort pentru care nu se datoreaza despagubiri de niciuna dintre plrti. Observaim deci o despartie legal « motivelor ce pot fi wocate de cétre sof, in primul rind pe criteril sexului sopulur care cere divorful si in al doilea rnd dup un criteria patrimonial vizind ‘miimea despagubiritor datorate sojului inocent sau, dimpotriva {nlSturarea acestor despagubir . . 97. Motivele pe care sotul le putea invoca pentru a cere deste cerea cdsatoriei erau urmatoarele: j Idem, art. 83-85, p. 95. Idem, art. 142, p. 113. { Idem, art. 87-100, p. 95, p. 97, p. 99 “Idem, art. 109 si 113, p. 101.Titiul |. Motivele de desfacere a casatoriel, gunoasterea de etre soffe a unei conspiraii impotrva stapaniri sau a sigurantei obstii si nedenuntarea ei citre sot; = condamnarea sojiei pentru o fapta capitalé sau dovedirea prea~ rviei sale; ca onspirafa impotriva vii soflui sau nedemunfarea unei astfel de conspiratii despre care avea stints; - - se parciparea la petreceri cu mancare si bautur’ sau scildatul cu stra ima it ‘mpreund cu strSini frS consimyimantul sopuluis vnPreetrecerea nopfii int-o cast strkind si nu la plrin(i sii fri jnvoirea sotului sau in cazul izgonirii de acasa de catre sot petrecerea opti in alt loc decat unul cuviincios datorits morfi parinilor sai sau departirii de locuinta acestora; | aan participares Ta spectacole de teatru sau alte petreveri asemB nitoare fird consimiméntul sofului; - ~ avortul sau pruncuciderea savirsite eu vinovatie; ~ cliderea definitiva in patima betei. 98. Sofia putea 5i ea solicita desfacerea clsitoriei pentra urmiitoa- rele motive: | . ~ conspirafia sofului impotriva stapSnirii sau a sigurantei obstis ~ cunoasterea de citre sot a existenfei unei conspirafii impotriva stipdnirii si nedenunfarea personal a acestei fapte sau nedenuntarea intr-o persoand interpust; oo Pan condamnarea sofului pent o crm capitals i iva vietiifemeii sale; — conspiratia sofului impotriva viet ; _ — conspiratia sotului impotriva cinstei sofiei sale, dnd-o pe mana Itor barbati; . . depunerea ‘unei plingeri de preacurvie impotriva sotiei, plangere ce nua putut fi dovedita; a —nerenunfarea la alti femeie de care s-a indrigostit; = ciderea in patima befiei necontenite care duce, la vatimarea relatilor de cisdtorie sila deficiente in economia casei cum se poate observa, in principal, cam aceleasi motive pute finvocate deepen sola dexnsea csr, cea ce reflects un chili social intre drepturile femeii si cele ae barbatului, chiar mai accentuat decdt cel ce se regaseste in Co Caragea, in sensul ci, de exemplu, adulterul este motiv de divort "Idem, art. 121, p. 105. Idem, art, 122, p. 105, p. 107, 1, Caséitoria $i motivele de civort in dreptul romanese vechi_49 pentru oricare dintre soli nemai fiind impus un criteriu economic pentru barbat, ce ar greva patrimoniul familiei. De asemenea, reiese Preocuparea Iegiuilorului de a codifica morala comportamentului femeii, care este supusé uno rigori mai ridicate ce trebuie respectate Pentru inliturarea chiar a unor aparenfe de necinste. {In cazurile in care casitoria se desficea prin divort, datorita uneia dintre cauzele enumerate mai sus, codul prevedea diferite despaigu- biri, im functie de cauza divorfului, pe care soful vinovat le datora celuilalt sof, despagubiri ce se desocoteau din zestrea femeii, din veniturile darurilor de nunta sau din averea birbatului. Culpa comuna in desfacerea cisatoriei, reglementati in art. 135, ducea la exonerarea ambelor parti de plata vreunei despagubiri binest 100. Tot relafionat la culpa in desfacerea cAstoriei era reglemen- {ati si ineredintarea copiilor. Ei urmau a fi lai, de regula, de sopul inocent, Cand erau incredintafi mamei tatil era obligat si participe la cheltuielile de brand si crestere, in afara cazurilor in care mama se reciisitorea si obligatia aceasta revenea noului sot. incredintarea copiilor tatalui inocent era posibila numai in cazurile in care acesta Putea si-i intrefina sau in cazurile in care ambii soi erau Ia fel de saraci. Dac soful era sirac si mama bogati, chiar fiind in culp’ la desfacerea casitoriei, ii erau incredintati ei copii pentru hrand gi crestere.' Apare aici un principiu pe care il regisim gi in dreptul contemporan, principiul interesului superior al copiilor, chiar daca se Jimiteazi numai la bundstarea lor din punet de vedere economic. 101. Asa cum aritat mai sus, cisitoria putea fi desficuté si ira plata unor despagubiri, din motive ce puteau fi comune ambilor sofi gi care ar putea fi considerate astizi, in cea mai mare parte, neimputabile vreunuia dintre ei. Astfel, se putea cere divortul: ~ dac barbatul sau femeia mu isi puteau indeplini indatoririle conjugale timp de trei ani de la intervenirea impiedicarii; acd numai unul sau ambi soti doreau si se cilugireasc’; + — daca unul dintre sofi va fi Iuat rob sau nu va exista nicio stire despre el timp de cinci ani; ~ dacd barbatul ,cade in desivarsita nebunie” si nu igi va reveni timp de cinci ani, iar femeia timp de trei ani; "Idem, art. 133, 134, p. 109, p. 11150. Titiul |. Motivele de destacere a casétotie! = daca sofia nu este fecioar’, desi a luat-o crezdnd acest lueru, ou condita si arate imediat acest fapt si sf nu se mai apropie de ea; — daca Sopia era gravida cu alt persoand yi soul uu i ytiut la data incheierii cisatoriei 102, Spre deosebire de Codul Caragea, unde dupa cum am vazut cra permist desfacerea cAsatoriei prin consens, Codul Calimach opresteo astfel de invoials. Sofi care se despre prin invoiala lor, fri exista vreunul din motivele previzute de lege, fird hotdrare judecitoreasc’ i firs carte de despirfenie urmau a fi inchisi la miinistire sub privegherea arhiereului,” Dupa cum s-a putut observa, inceputul secolului XIX, prin cele doua codificdri distinct, s-a aplecat cu deosebita grija asupra cist toriei si a motivelor de divor. In continuare vom analiza cele mai importante aspecte regisite in codul civil roman aparut dupa unifi- carea Tarii Roménesti cu Moldova. "Idem, art. 143, p. 113, *Tdem, art. 136, p. 111 Capitolul Ill Motivele de divort in Codul civil roman 103. Intrarea in vigoare a Codului civil roman de la 1864 a unifi- cat reglementirile privitoare la desfacerea cistoriei extinzéndu-le fn intregul Regat al Roméniei. Gandit si scris sub influenta Codului tui Napoleon, a preluat aproape in intregime normele acestuia asa cum a fost scris la inceput, nesuferind schimbarile Ia care a fost supusi ulterior reglementarea divorfului in legislatia francezB. Plecand de la normele codului civil, autorii consacrati ai timpului au definit divortul ca: ,0 casare in virtutea legii prin justtie a legaituri- lor cisatoresti dintre doi sofi in vieata si valabil cAsatoriti”' sau ,,desfa- cerea cisitoriei prin hotdrare judecdtoreasc&, in timpul sofilor $i potrivit ‘nor reguli anume stabilite de lege sau ,desfacerea cdsitoriei, pro- ‘nunjati print-o hotirdre judecatoreasc’ in baza unei cauze determinate de lege, sau in temeiul vointei statomice a sotilor de a se desparti™ Cea mai completa definitie ni se pare ultima, fiind cea care aco- Pera toate cazurile de divort stabilite de lege. 104, Codul civil reglementa dou’ feluri de divor, si anume: desparfe- nia pentru cauza determinatd si desparfenia prin consimfimént mutual De teama ca numarul prea mare de divorfuri si nu afecteze principiul stabilittiicdsitoriei si al familie, legiuitoral Codului civil 1 ingridit posibilitatea de a divorfa atat prin limitarea cauzelor pentru care se poate cere divortul, cét yi prin ingreunarea procedurii de urmat, Astfel, cauzele divortului sunt stabilite in mod limitativ, iar procedura este anevoioasi, in special la divortul prin consimfamint ‘mutual ' G. Tabacovici, Prime elemente de drept civil, vol. I, Ed. Institutul de Arte Grafice C. Sfetea, 1901, Bucuresti, p. 346, ? M, Rarincescu, Curs de drept civil, vol. I, Ed. Societatea studentilor in drept, 1941, Bucuresti, p. 489, * 1, Rosetti Balanescu, O. Sachelarie, N. Nedelcu, Principiile drep- tului civil romén, Ed. de Stat, 1947, Bucuresti, p. 72; C. Hamangiu, 1 Rosetti Béllinescu, Al. Baicoianu, op. cit, p. 376.52, Titlul |, Motivele de desfacere a casitore! Sectiunea 1. Divorful pentru cauze determinate 105, Codul civil admite urmitoarele cauze determinate de divort adulterul, excese si cruzimi, insulte grave, osndirea la munca silnic& sau recluziune, faptul unui sof de a atenta la viafa celuilalt. ‘in materia divortului, ideea dominant, care a inspirat si legiui- torul romén, este ci desfacerea clsitoriei nu se pronunta decdt cu greutate, pentru cauze determinate strict de lege, in urma dovezilor produse, a ciror seriozitate este apreciatd de justiti, 106, Cauzele determinate de divort pot fi inst impartite in dou’ ceategorii: in prima categorie intr faptele precise a cBror existent face ca divortuls& fie pronunfat in mod obligatoriu (adulterul, excese si cruzimi, osindirea la muncl silnicd sau recluziune, atentat la viatt), far in.a doua categorie intré insultele grave care sunt infinit de variate si pot lua nastere din imprejurarile cele mai diverse.’ Existenta unei Jnsulte grave nu este prin ea inslsi o cauze peremptorie de divort, ‘lementul gravititii trebuind s& fie apreciat de instanta de judecatd, ‘care va fi suverand in aprecierea sa. Imprecizia termenului folosit de Jegiuitor a dat prilejul jurisprudentei si ajungé la extinderea nelimi- tati a cauzelor de divorl, ajungindu-se la indepirtarea de ideca conducatoare a legiuitorului de a limita in mod strict cauzele ce guverneazi desplrfenia, Curten de Casatie s-a exprimat in mod Constant, prin decizii de spefd, in sensul e ,Art. 212 C. civ., nede- finind insultele grave, a lasat la aprecierea judecatorilor de fond, cari vor decide, daca este sau nu cazul de a promunta divortul pentru insulte urmate intre sofi si in aceastd privin{a dreptul de apreciere al instanfelor de fond este suveran si seapi de sub controtul Curtii de Casatie.”™ ‘Vom trece acum la analizarea cauzelor de divor 107, Prima cauzi de divort este adulterul reglementat in art. 211 C. eiv., care statueaza c&: ,Barbatul sau femeia poate cere desparfenia pentru cauzi de adulter.” Adulterul poate fi definit ca incilearea cea tai serioasd a datoriei de credint& pe care o au sotii unul fa de altul. 'C. Hamangiu, I. Rosetti Ballinescu, Al. Baicoianu, op. cit. p. 382. 2 Gas, Il, 14 Martie 1906, B.p. 570 in C. Hamangiu, Codul civil adnotat, vol. I, Ed. Libritiei Universala Alcalay&Co., 1925, Bucuresti, p- 259, pet. 11 li, Motivele de dvort in Codul civil roman 53 fn Franta, de unde este inspirat codul nostru, pana in 1884, 0 femeie nu putea cere desfacerea casdtoriei pentru adulterul barbatului siiu, decd in cazul iu eae basbatul Tntefinuse xelaji continue en © concubind, chiar in domiciliul conjugal, in timp ce barbatul putea cere desparjenia pentru adulterul femeii, chiar daca femeia gresise numai o singurai dati gi in afara domiciliului conjugal. Dupa cum se vede, legiuitorul nostru nu a adoptat o astiel de dife- renfiere intre cei doi sofi, raméndnd la o egalitate a sexelor, tradi- fionala de altfl in dreptul nostru. S-au gisit ins& voci, si in doctrina noastri, care au criticat in parte o asemenea egalitate prin invocarea {incalcarii principiului indisolubilitafit cAsitoriei, avand in vedere ci desi are Ia baz un fundament moral, nu se poate face abstractie de firea diferité a femeii si a barbatului si de efectele deosebite pe care Je-ar putea avea adulterul unuia sau al altua. Astfel, sa sustinut of: wdacd adesea adulterul barbatului nu va denota o imposiblitate de vial comun intre sofi constituind de cele mai multe oi satisfacerea unei pofte sensuale numai, nefiind de natura a introduce in familie copii strdini, neatingdnd nici cinstea barbatului nici pe cea a femeii adulterul femeii va insemna de cele mai multe ori o neunire a suflete- lor sotilor, femeia iubind pe complicele ei, va putea pricimui nasterea din partea femeii a unor copii neapartinand barbatului, care vor fi considerafi ca ai sai, de unde: raceala, ura intre parinte si copis va atinge grav onoarea femeii cat si pe cea a birbatului.”' Aceasta a rimas 0 voce izolat& in peisajul doctrinar romanese, negisindu-si ecou nici in literatura si nici in practica judiciar Adulterul este 0 cauz’ peremptorie de divorl; odat& constatat si dovedit in fata instanfei judecitoresti, aceasta trebuie si pronunte desfacerea casitorii. in tratatul sau de drept civil roman, C. Hamangiu, face referire la existenfa une practici a instanflor franceze, semnalatt de Colin gi Capitant, cand prin hotirdre judecdtoreasc’ s-au respins cereri de divort pentru adulter constatat, avind ca motivare faptul c& soful reclamant favorizase sau provocase adulterul, facdndu-se prin aceasta ‘manoperd imorala nedemn de protectiunea legii. Atdt autoriifrancezi citafi cat si autoraltratatului se delimiteaza pe drept euvnt de aceast interpretare, concluzionand ci nu exist& niciun motiv de a mentine o * G Tabacovici, op. cit, p.348.54 Titul. Motivele de desfacere a casétoric! casitorie bazat pe raporturi atét de indepartate de scopul real al ‘raiului in comun.’ ; Fiind un simplu fapt, adulterul se poate dovedi prin orice mijloc de proba si cum el era incriminat si ca delict in acea vreme, se putea dovedi si cu procesul verbal incheiat de un comisar de politie, la ‘corerea unuia din soti si constatind delictul 108, A doua cauzi de divorf reglementati in art. 212 C. civ. sunt excesele si cruzimile. Cu toate c& articolul sus amintit reglementeaza si injuriile grave, am ales alaturi de alti autori® s& le analizim separat. Excesele si cruzimile sunt considerate de unii autori ai epocit dowd expresii aproape sinonime’, iar de altii diferite.* Diferenta ar consta in faptul ci excesele s-ar referi la fapte mai grave ce pun chiar vviata in pericol, in timp ce cruzimile s-ar referi la acte de violent material’, care nu primejduiesc nici viata nici sindtatea, Ne alturam opiniei primilor autori, considerand ca si ei cl distinctia este arbitrar8, ‘ea mu rezulta de nicaieri sinu are nicio importanfa practic’ Pentru ca excesele si cruzimile s8 poatd servi ca temei al desfa- cetii cdsitorie} ele trebuie s& fie de o anumité gravitate. Se considera de unii autori ci calificativul grave" este aplicabil si exceselor gi cruzimilor nu numai insultelor’, iar de alti autori c& acesta nu igi iseste locul in eazul exceselor a cAror natura implics gravitatea, ci ‘numai in cazul cruzimilor.® De asemenea, se considera ca excesele si cruzimile trebuie si fie repetate, aceasta rezultdnd din interpretarea ‘gramaticall a textului art. 212 C. civ., care foloseste pluralul Tot din interpretarea textului de lege s-a considerat ci sunt excluse faptele enumerate petrecute anterior cisatoriei, cele inde- plinite de terfe persoane, oricare ar fi raportul de rudenie cu celalalt ' . Hamangiu, I. Rosetti-Balainescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, Ed. Nationalii, 8, Ciomei, Bucuresti, 1928, p. 383 2 Idem, p. 383; M. Rarincescu, op. cit, p. 497. 2 © Hamangiu, 1. Roseti-Balnescu, Al. Baicoianu, op. cit, p. 384; (M, Rarincesu, op. cit, p. 497. ER Ne veden MC Ravincescu, op. cit, p. 497-498 iG. Tabacovi cit, p. 349, ; OG. etamangiu, L Rosetti-Balinescu, Al. Béicoianu, op. cit. p. 384 M. Rarincescu, op. cit., p. 498; 1 Rosetti-Baldnescu, O. Sachelarie N. Nedeleu, op. cit. p. 73. © G. Tabacovici, op. cit., p. 349. li. Motivele de divort in Coal civil tomén. 85 sof si cl se impune constatarea sivarsiriifaptelor cu vinovatie, deci soful si nu fie apart de o lips temporard sau totala de discemimant.* fn noyiunile de excese $1 cruzimi se mclude toati gama actelor materiale de violenti, de brutalitate, orice tratament abuziv al unui so} in contra celuilalt sot, care pune in pericol viata, sinatatea sau liber tatea sofului ameninjat” S-a considerat insi c& nu este nevoie neapt rat de loviri pentru a fi in prezenfa exceselor sau eruzimilor, simpla sechestrare abuziva fiind considerata un exces.? De asemenea, a fost asimilat& cruzimii impotenfa birbatului, dar ‘numai in cazul in care ea era prezentd inci de la inceputul césatoriei, intrucét il supune pe sotul apt la scandaluri, traume, suferinfe morale si trupesti si chiar la adevarate brutalititi, Impotenta interveniti in cursul cisitoriei na va fi insé consideraté cruzime $i, ca atare, nu va putea constitui cauza de divort, intrucdt ca orice infirmitate c&patata {in timpal cisitoriei gi ca orice boali nu poate constitui motiv pentru desfacerea cisitorici.* Excesele si cruzimile, find ca si adulterul fapte, pot fi dovedite cu orice mijloc de proba. Eficacitatea lor ca gi cauze de despirfenie va rimdne ins la aprecierea judecdtorului, singurul in misurd s& constate ca faptele ce fi sunt prezentate se inscriu in limitele cerute de lege pentru a fi apte de a constitui cauze de divort. Iati deci 8 exist o diferenté fata de adulter, unde odatii doveditl existenja Tui, judecd- torul nu mai avea a aprecia, ci era obligat si desfact cisitoria, 109. A treia cauzi de divort 0 constituie insultele grave, regle- mentate si ele in art, 212 C. ci Nofiunea de insult grava imbrajigeaz un numar foarte mare de fapte din cele mai variate, care pot consta fie in vorbe insultitoare fie in fapte injurioase. Autorii® grupeazi aceste fapte in dowd mari cate ' G, Tabacovici, op. cit, p. 349, C. Hamangiu, J. Rosetti-Balinescu, Al. Baicoianu, op. cit, p. 387. * ,Prin cuvantul «excese», cuprins in art. 212 C. civ, legiuitoral a voit a Injelege orice acte de vrsjmasie, de violent de furie sau de asprime, cari {nee orice mura si cari pot pune fn primed sénatatea sau viaja unuia din (Apel Buc. Dr. 2911, p. 15 in C. Hamangiu, op. ct, p.213, pet. 13). 2 C, Hamangiu, op. cit, p. 384. “Trib. lagi, II, Mart, 19/90, Dr. 32/90 si C. Apel Galati Il, Curier jud. 48/901 in C, Hamangiu, op. cit.,p. 212, 213, pet. 3 $18. C. Hamangiu, I. Rosett-Balanescu, Al. Baicoiamu, op. cit, p. 385.56. Titlul |. Motivele de desfacere a céséitoriel gorii distincte: injuriile sau insultele propriu-rise exprimate verbal Sau in seis si care ating demaitatea sau onoaree sofului caruia fi sunt adresate si faptele sau actele unui sof care constituie o ofeusa fafa de Celilalt sot si o violare a obligatillor care rezulté din cisitorie. [ata deci cd insultele grave se deosebesc de excese si cruzimi pentru cé ele ‘nu presupun exercitiul unei violente materiale. Hn principin, pentru a fi considerate cauze de divort, insultele grave trebuie si fi avut loc in timpul cisétoriei. in practica judect- foreascd si in doctrind s-a admis totusi c& exist& argumente serioase pentru a considera c& anumite fapte anterioare cAsétoriei pot constitui insulte grave, daci ele au fost ascunse sofului cnd s-a celebrat csi toria.! Astfel, s-a considerat 4 sarcina femeii anterioara cAsatoriei, mprejurarea c& s-a dat in mod mincinos drept fecioara sau ascun- derea faptul c& s-a prostituat anterior cisitoriei pot constitui insulte igrave ce pot duce la desfacerea cisitorici Ca si in cazul exceselor gi cruzimilor, insulta grava poate servi ca baza a unui proces de divort in masura in care soful ce 0 fiptuieste se afla in deplindtatea facultatilor mintale, discernaméntul séu neftind alterat in niciun fel. fn caz contrar, nu ne aflam in prezenta unui motiv de divort. fn fine, pentru ca insulta s& aiba drept consecin{a desfacerea cis’ toriei, trebuie sf fie grav”. Gravitatea unci insulte gi admisibilitates ei in fapt, ca motiv pe temeiul ciruia si se poati desface cisatoria Sunt de aprecierea suverana a instantelor de fond. Acestea trebuie si constate c& insulta este pornita dintr-un spirit de dusminie perma- nenti si nu dintr-o simpla supfrare intr-un moment de carta trec’- toare a sotilor. in aprecierea insultei s-a decis uncori ca este nevoie sé se ia in considerare conditia socialA a sotilor,” dar au existat si voci care s-aut opus acestui considerent, pe motivul cf relatile de familie trebuie si fie aceleasi indiferent de starea social a sotilor.’ ‘Fiind la suverana apreciere a instantei, jurisprudenta romand, ca si cea francez’, au considerat la vremea respectivi ca insulte grave de aturé a atrage desfacerea unei césitorii: refuzul unui sot ca dupa cisitoria civilé sh consimta la cAsitoria religioass, refuzul voluntar si C. Hamangiu, I. Rosetti-Baldnescu, Al. Béicoianu, op. cit. p- 386, M. Rarincesu, op. cit. p. 501 2C. Hamangiu, op. cit, p. 258, pet. 5, Cas. Il, 146, Nov., 5/90, Bul pip. 1309 gi Cas, 11, 205/Dec.20/92, B.p. 1168, °'M, Rarincescu, op. cit, p. 499. i, Motivele de divort in Codiul evil romen 57 persistent a unui sot de a-si indeplini obligatile re barbatului de a-si primi sofia in domiciliul cel a ea ae de a-suma soul in domiclul conjugal prdstea vot @ unui sot de catre celélalt, incercarea de adulter, comunicarea unei boli grave siflisul de cre un sof celuilalt, supraveghereaabuziva a selailr sau coresponen! fei net atu, rt deo pint inca pe piirinfi celuilalt sot, alcoolismul, betia repetati si notorie, acuzarea calomnioasi de furt, omor sau alte crime ori delicte etc,’ sent oss Cute de Cassie a consiert ica ca injure grav tiei de a reveni in domiciliul conju rea sofi violent, refuzul birbatului de a procura po) “an domiila at independent si tinerea ei intt-0 confuziune de eésatorie fie chiar cu adele mai apropiste cnd din aceasta reaulti un izvor de urnilinfe pentru ea, scrisorile injurioase adresate de sofie $i depuse la dosar, condanarea corejonalta una dn sf. . fel interpretata, notiunea de insultl grav a devenit ca genesald sl nodcteminall de desGone a tte descisied we de pufine oft poarta arbitrariului judecdtorese. Doctrina a criticat aspru aceasti extindere a cauzelor de divort aruncind ving at asipra legiuitorului cat si asupra tribunalelor si solicitind ca sotufie adopta- te une te, lt gl de ners, dar res fe preci Sima care 8 copra pele # consid manda 110. A patra cauza de desfacere a cisitoriel este previzuth in art. 213 C. civ. si consta in osindirea la muned silnict sau recluziume (temnigé grea). Textul legii stipuleaza e& ,desfinjarea casitoriei se poate cere si dobiindi cnd unul din sofi va fi osdindit la muncd silica sau Ja recluziune.” : Prin introducerea acestui motiv de divor - Iegiuitoral a considerat ca soful condamnat este nedemn si trkiasc alaturi de sotul nevinovat, condamnarea producdnd o injosire moral, care se risfringe indirect supra sofului nevinovat. jah Tepe floss expresia se pote cere" rez esflinfarea cdsétoriei nu are loc de drept, dupa pronunfarea condam- » M, Rarincesu, op. cit. p. 499-500; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bal Al. Baicoianu, op. cit, p. 385-386. a Stinson $C, Hamangiu, op. cit. p. 258-259, pot. 6, 7, 10, 14, 16. M, Rarincescu, op. cit, p. 501-503,58 Titul |, Motivele de desfacere a césétoriet nail, ci ea trebuie ceruté de sotul nevinovat, acesta putind insé alege si varianta continuatii c&sitoriei cu soful vinovat. Aceasta cauzi de ivort este peremptorie ca gi adulterul, instanta sesizata cu cererea de divort trebuind s& pronunte desfacerea cAsitorci ‘Condamnarea sotului trebuie sé iba loc in timpul casatoriei, chiar dact fapta a fost sivarsiti anterior cAsatoriel. © condamnare ante rioaré incheierii cisttoriei nu poate fi cauzi de divort, in reglemen- tarea art. 213 C. civ., ea putind atrage cel mult motivul de divort ce vvizeazi insulta gravé, in masura in cate a fost ascunsé sofului inainte de easatorie. Pentru a fi intrunite clementele motivului de divort din acest arti- col trebuie ca condamnarea si fie Ia munci silnicd sau recluziune. Celelalte pedepse criminale, corectionale gi politienesti nu atrag inci- dena acestui text de lege, ele putindu-se incadra, eventual, in eate- goria injuriilor grave. ‘Se mai cera fi intrunite céteva condi pentru ca tribunalul s& poat pronunja divortul in baza art. 213, si anume: condamnarea si fie Gefinitiva, adici sf nu mai fie susceptibilé de a fi atacata prin nicio cale ordinard sau extraordinara de atac; condamnarea si fie pronungata de o instant roménd, penala sau militar, condamnatul si nu fi beneficiat de amnistie cAci efectal ei este de stergere a oricirei consecinte a condamnrii. Grafierea nu se incadreaza in aceast& prevedere intrucit en priveste numai executarea condamnari si nu condamnarea insisi. 111. A cincea eauzi de divort este previauta in art. 215 C. civ. consta in fapta unui sof de a fi atentat la viaja celuilalt sot sau nede- hunfareaterfului atentator. Redactarea textului este urmatoarea: ,Des- partenia se poate pronunfa: In contra sofului care a vrajmasit vieala Celia so, sau slid & alii o vrljmigesc mu ia ficut ardtare indati.” "Articolul 215 este direct inspirat din Codul Calimach si Codul Caragea neavnd nicio legituri cu codul civil francez unde nu se repiseste 0 astiel de dispozitie. ‘Motivul acestei dispoziti este usor de infeles: cfnd sotii au ajuns sh se urascd atat de mult inedt si incerce si se omoare, mu exista nici fo speranti 4 vor putea relua vreodatd trail in comun. Despértirea lor se impune cu necesitate pentru a inlatura conflictele ce ar putea duce ja un dezmodimant fatal, Aceeasi rafiune I-a ficut pe legiuitor si alature atentatului propriu al sofului la viata celuilalt sof si nede- 'C Hamangiu, I. Rosetti-Balinescu, Al Baicoianu, op. cit, p. 388. lil Motivele de divort ih Codul civil roman 59. nunfarea atentatului plinuit de un tert, de a c&rui existent cale avea cunostint. ms sipuerels race catizs de aivot est i ea peremptore smu last judedto- rilor nicio facultate de apreciere, ei fiind obligati si e cerea cAsatoriei Sak S promate deste inc OMiaeE Pe bunk dreptate, cf textul art. 215 este nut! 5 “pst ei orice folos practic,” intrucat vrajmasia definitiva dintre cei Sofi se poate usor incadra in nofimnile de excese, doi st =» fi le excese, cruzimi sau Sectiunea 2. Divorful prin consimfaémant mutual 112, Reglementarea divorfului prin consimfamant mutual in codul civil de la 1864 nu a ficut decit si pistreze o tradiie a vechiului drept romanesc, deoarece Codul Caragea admitea desfacerea cisito- riei prin acordul parlor, eu conditia trecerii unui termen de 3 ani in care acest acord s4 persist, __ Legiuitorul nu 2 vazut aceastt forma de divort ca 0 desfacere a cistloriei fr niciun motiv, ci sa gindit si de solr posbilittea de a se despair fird a mai fi nevoifis& facd publice cauzele care i determina la facerea acestui pas, ori de cte ori interesele lor sau ale copillor ar cere caatsta st mnt necunoseate : __Dectrina contemporané cu aceasta forma de divor si-a mani tn mo constant tune etc ah doo alae pve, a dior turile pronunfate prin aceasta procedur au fost extrem de rare Conditile de admisibilitate ale divortului prin consimfamant mutual sunt foarte numeroase, iar procedura este extrem de greoaie i stufoasd 113. Pentru a putea apela la aceasti i 3 p la aceasti procedura trebuiese inde- init citeva condi de fond cate se refer la vista cor doi soi jurata casitoriei ce urmeaz a se desface si la am zt prealabile obligatori a ame os __ Referitor 1a varsta sofilor, codul civil fixeaz un plafon minim de Yissthcxrand ca barbus 6 implinit 25 de ani i femea 21, Petra ie fixeaza insi si o limits maxima la 45 de ani, varsti dupa care ‘nu mai este posibil divorful prin consimtémant. ' C. Hamangiu, 1. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit, p. 389, ? M, Rarincescu, op. cit, p. 504.Titlul|. Motivele de desfacere a césétorle! Conditia referitoare la durata cisitoriei prevede ci sotii trebuie si fie cdsatoriti de cel putin doi ani, dar Timiteazk aceasta forma de divort Ja plafonul de 20 de ani de cisdtorie, perioada dup care nu se mai poate accede la despartirea prin consens. in fine, ultima conditie de fond cere ca sofii sa aiba consimfimédntul parintilor sau a celorlati ascendenti la desfacerea c&sitoriei. In caz de neinfelegere intre tati si mama, consimfméntal tatélui va fi suficient, jar daca tatl va fi decedat sau ¢ incapabil de a-si manifesta voinfa con- simfiméntul mamei va fide ajuns. Dac ambii pirinti sunt ineapabili de 2-si da consimfaméntul sau sunt decedati se vor consulta ascendentii pe line paternd, Neinfelegerea dintre bunic si bunic& echivaleaz& cu acor- area consimfimantului, in lipsa ascendenfilor pateri, cei din linia ‘mater vor fi chemafi i autorizeze divortl, in aceleasi condi 114, Consimfiméntul parintilor sau a ascendentilor trebuie dat in forma autenticd, cu un confinut expres prevazut de lege, sub sancfiu- nea nulitifi’, Consimfimantul poate fi dat si prin inscris sub semnd- turi privati, dar numai incheiat si semmat in fafa autoritafii jude toresti sesizat& cu cererea de divort. inainte de inceperea procedurii in fata tribunalului legea obligi sofii, care indeplinese conditiile de fond enumerate mai sus, ca de comun acord, si ia anumite mésuri cu caracter provizoriu. Aceste ‘misuri se referd la inventarul si evaluarea averii mobile si imobile, ncredinarea copiilor minori si stabilirea pensiei alimentare datorate de birbat femeii, daci aceasta nu are venituri proprii. Toate aceste masuri vor fi consemnate in inscrisuri sub semnéturd privata, legea necerdnd forma autenticd, asa cum face in cazul consimfimantului parinfilor sau ascendentilor. ‘Aceste masuri preliminare trebuiesc indeplinite anterior prezent&rit cererii de divort si trebuiesc solutionate prin acordul celor doi sot Dupi indeplinirea “tuturor acestor formalititi sojii se prezintd ‘mpreund gi in persoand in fafa presedintelui tribunalului civil al jude- fului unde domiciliazA sau al judecatorului delegat de acesta cu astfel de atributiuni. La infitisare trebuie si fie insotiti de doi martori majori ; Capitolul IV Motivele de divort in Codul civil austriac ‘i legiuirile din Ardeal 118. Codul civil general austriae a fost promulgat print-un decret din 1 Junie 1811. La baza construiri lui au stat, asa cum arita dommul Laday, ,dreptul roman, dreptul natural si ideile democratice insprate de filozofia secolului XVIl-tea si realizate de revolutia franceza"! Acestea au ficut ca institutilecodului si aibi ca findament egalitatea cetteno, destinies prvilegilor de clash, ealiatea aproape leplind a femeii cu barbatu, libertatea i re riloredstigate ete. a Codul cuprinde gio institutie nous faa de vechiul dr oul fl ul drept romtne side codul civil romén, valabile in ile romans veshiul tga, anume despartirea de pat si mast. . ceea ce priveste desparfirea de pat gi mast, cAsatori si desta rea acesteia,codul a suféritoschimbare prin Legea XXXI din 1894, Ca si codul civil romén, codul civil austriae reglementeazd desta- cerea cisdtoriei pentra motive previzute de lege, divortul stind sub regimul culpabilitiii, soul vinovat find dator si-si intrefin sora nevinovatd Vom analiza mai inti desparirea d artirea de pat gi mast si motivele de divor}prescrise in codul civil aust, iar apoi m 8 aie pei , jar apoi modifcarea adus8 prin "5, Lady, Cod vl austen vine , tae fn vigare fn Ardea! completa cu lil i epulamentele modifeatoate expendi unspent 0 BL, Mantes Distt Gol Ci, E4125, Ch62. Titiul |. Motivele de desfacere a césdtorie! Secfiunea 1. Despairtirea de pat si masa si motivele de divort in Codul civil aus 116, in codul civil austriae, in afara divortului, apare o institutie strainé codului civil roman, dar cunoscutd in alte legislatii, si anume despirtirea de pat i masd sau aga cum o intalnim in doctring si in alte legislatii, separatia de corp. Ea se repiseste in actul normativ sus citat sub capitotul intitulat \Desfiintarea faptic&: desparfirea provizorie” si poate avea loc prin bund invoiala, deci prin consimyiméntul ambelor parti, sau fird con- simfaméntul unei pérgi, Reglementarea austriac’ avea norme speciale referitoare Ia catolici, la cei de alta religie crestin& si la evre. Pentru cetifenii de religie catolicd, aceasta era singura posibilitate de a nu mai urma traiul in comun, intrucat, potrivit perceptelor reli- gioase, preluate in art. 111 din cod, desfiinfarea totala a cdsdtoriei era posibil’ numai prin moartea unuia dintre sofi sau prin declararea ‘mori, legitura cAsdtoriei fiind indisolubil. 117, Despartirea provizorie necesita gi ea anumite proceduri si se putea solicita numai pentru anumite motive. Astfel, la despérjirea prin consimfimant sotii trebuiau si se prezinte in fata parohului Chruia fi declarau dorinta de a se separa si motivele pe care se inte~ meiazA cererea lor. Parohul era dator si le pun in vedere promi- siumea solemna reciproci ficuti cu ocazia cAsitoriei si si le arate ‘urmarile pigubitoare ale despartirii, Aceste expuneri trebuiau fiicute de trei ori, Ia un anumit interval de timp, dupi care, dacd pirtile staruiau in cererea lor, parobul le elibera un certificat din care rezulta ci s-a urmat procedura prescrisd de lege (art. 104 C. civ.austriac), dar parjile nu s-au impacat. ‘Ambii soti inaintau apoi cererile de despirfenie, impreuné cu certificatul eliberat de paroh, instanfei competente. Instanta fi cita pentru a se infitiga personal si, dacd se dovedea eA sunt invoiti att privitor la desparfenie cét si asupra condifilor de separare a averilor 51 la pensia de intretinere, se admitea separarea fird nici o cercetare judecatoreascd, notndu-se la dosarul instanei. 118, Dupa cum se poate observa, procedura despértirii provizorii prin bund invoialé este o proveduri necontencioass, partie tebuind Goar si respecte incercarea de impiciuire in faja parchului si si IV. Codul civil austiac si legiuile din Ardea 63 rezolve consensual, anterior adresérii cAtre , anterior adresirii cdtre instan{a, problemele privi- toare Ia avere gi la intretinere. "8 problemete pri ‘Legea austriacd recunostea minoralui sau int 1ostea min terzisului capacitatea de exercitiu deplina in darea singur si personal a consimfamnantul la desparfenie, insk pent invoala asupa aver solr, a intelinr sau a copiilor eta necesar consimtaméntul reprez tu le instantei tutelare. : “presente ea al Din analiza textelor codului (art. 103-106) nu reiese de nicdieri c& ar fi fost impuse partilor prezentarea anumitor motive, limitativ sau expres previzute de lege, pentru a se lua act de despartirea provizori Prin bundinvoiald. Pentru perioada anului 1811, end a fost edieta codul, aceasta conceptie a legiuitorului austriac era revolutionars, 119. A doua formi de despartire de pat si mast era posibitd si fara consimfémantul uneia din parti, Procedura prealabild in fafa parohului era obligatorie, insd de data aceasta legea enumera motivele de des- plrfenie, iar procedura in fata instanfei era contencioasd, judecdtorul analizind motivele si dovezile invocate in sprijinul cererii si rezol- ind chestunile pita I spararea aver ! I Inge copilor lup’ normele privitoare la desficerea definitiva a cBsitori C. civ, austriac).. ont ae 108 Motivele importante”, in baza cdrora se a nte”, in baza carora se poate pronunfa despar- fenia sunt enumerate in art. 109 si constau in: condamnarea Pat pardte pentru adulter sau altf crima, pardsirea ,cu rutate “ a parti reclamante de catre celilalt sot, viata dezordonata prin care se peri- cliteaza o parte insemnata din averea sotului reclamant sau moralita- tea familie, atacuri primejdioase contra vefii sau sinatatiiceluilalt sot, brutalitai grave sau supariri repetate foarte simitoare potrvit rapor- turilor personale”, rin corporale cronice cu primejdia molipsii! Sepaajia de corp sa aplicebil tur confesiunilor, inlusiv evreilor, care trebuiau si urmeze procedura prealabili a impiciuirii in fafa rabinutui sau a catichetului P = impicarea partilor ducea la reluarea traiului in c icarea par comun, dar sotii czau obliga sé anoneinstana competent lau enunat a separaia fe pat si mas’, O nowt separafie era posibilé insi numai intregii proceduri P cores "'S. Laday, op. cit. p. 183-184.64. Till |. Motivele de desfacere a casttorel ‘am aritat mai sus, codul civil austriac reglementa gi iver nd numa pen es ea eligi creping deat ental Peiggen permitea crestilor de eligi neatlic8 sexu dest cerea definitiva a clsétoriei din motive importante, astfel de motive find: comiterea de cdtre sof a adulterului sau a unei crime care atra- gea 0 pedeapsa de cel putin 5 ani de recluziune; pardsirea in mod iuticios a celuilalt sof si dact nu i se stie domiciliul si nu s-a pre- zentat in urma citi publice judecatoresti fa decurs de un an; aten~ tal periculos contra viefi si sinatati; brutalitatile grave si repetate; ‘ura neinvineibila pentru care ambii soti cer desfacerea cAsitoriei, in acest din urma caz find necesara mai intai despirtirea de pat si masé ia apoi divortul . Sonat cum se poate observa motivele de divor} reiau motivele de la separarea de corp fir consimfimant insi cer o ,agravant’” fai de acestea, Astfel, era posibili despartirea provizorie pentru comiterea tunel crime insi pentru divort era necesard si pronuntarea unei pedep- se la recluziune de minimum 5 ani, pardsirea cu rautate a celuilalt sot cra motiv de separatie, dar pentru a deveni motiv de divort era nevoie ‘sf se constate necunoasterea domiciliului celui plecat timp de un an sic in fine brutalitatile grave trebuiau si fie repetate pentru a consttui iv de dive vectra eve césitora se putea deface prin consimimntl ambi lor sof in baza citi de divort data femeii de cdtre barbat, iar dact sofia comitea adulter barbatul putea si divorteze si fir’ consimfa- intul ei vd cl religia yi spune un covintgreu in reglementirile civil ale desfacerii cAsitoriei. Catolicilor nu li se recunoaste dreptul de a divorla, pentra ei cBsitoria find indisolubila, celorlalti erestini li se da dreptul si divorjeze insi numai pentru anumite motive bine sta bilite de lege, iar evreii pot divorja numai prin invoirea ambilor soft La evrei se poate observa si pozitia inferioara a femeii care mu poate decit sf fie de acord ou divorful, intrucat barbatul da carte de divort ‘emeii, ar adulterul nurnai comis de sofie este motiv de divort IV. Codul civil austria $i legiuile dir Ardeal 65. Sectiunea 2. Despartirea de pat si masa si motivele de divort conform Legii XXXI din 1894 121, Potrivit art. 105 din legea matrimonial motivele de despar- fire de pat si mas sunt identice cu cele cerute pentru divort. Modi- ficarea esentiali pe care 0 aduce aceasta lege consti in faptul cdi dacd despartirea de pat si mas dura doi ani, socotiti de la data riménerii definitive a sentinfei de separate, oricare dintre sofi putea cere jude- citorului si schimbe aceasta sentini in sentinta de divort. Motivele de divort erau reglementate in art. 76-80 si constau in comiterea adulterului sau a unor acte perverse contra naturii, Incheierea unei noi casitorii stiind c4 cea veche subzisté, pardsirea sofului cu intenfie si fira cauza just’, atentatul la viata celuilalt sot sau maltratarea intenfionata, grava si care pune in primejdie inte- gritatea corporald sau sindtatea sotului, condamnarea la moarte sau cel putin la robie grea sau recluziune de cinci ani, vatimarea grava a {indatoririlor conjugale prin purtare intenfionata, determinarea sau ‘ncercarea de determinare la sAvargirea de crime sau la viaf’ imorals a copilului apartinind familiei sotilor, viafé imorali persistent, con- damnarea la robie grea sau la recluziune mai mici de 5 ani sau la inchisoare pentru delict comis din dorinja de castig. 122, Practica judecitoreascé a statuat c& in sentinja de divort este obligatorie indicarea articolului in baza cdruia se desface cisatoria, asa incat se impune o analizare pe scurt 2 motivelor de divort. Astfel, In ce priveste comiterea adulterului s-a stabilit cd art. 76 are incident numai dac& adulterul s-a comis in timpul convietuiri conjugate si nu dupa separazea de pat si masi a sofilor, caz in care are incidenga art. 80 lit. c)' care se referd la perseverené in continuarea unei viefi imorale 123, Pardsirea cu intentie si fard cauzi justia celuilalt sot constituia motiv de divort numai daca se indeplineau anumite forma lititi premergétoare introducerii divorfului, si anume, obligarea prin hotirdre judecdtoreascé a sofului care a stricat comunitatea de viata conjugal’, ca intr-un termen fixat de instanta sf se intoarca in domi- ciliul conjugal. Cererea de obtigare trebuia introdus& dupé implinin S. Laday, op. cit, p. 218, pot. 403, 404, 412, 414 cu referire la practica Curiei maghiare, deciziile 3611/1986, 4525/1897, 4388/1898, 2857/1912.& Tilul |, Motivele de desfacere a césétorie! a sase luni de Ia parisirea sofului. in cazul in care soful care a plecat nu avea domiciliu cunoscut de cel pujin un an se publica o somatic judecdtoreascd pentru intoarcerea sa in decurs de un an, Motivul ccuprins in art, 77 nu este parasirea celuilalt sot ci refuzarea nejusti- ficatd a intoarcerii.' Restabilirea conviefuirii si emiterea somatici judecBtoresti puteau fi cerute gi de soful care @ intrerupt conviefuirea, pirisindu-l pe celalalt, dar care a fost silit la aceasta din vina sopului fntrucat se considera c& vina nu este intotdeauna in sarcina sotului cate a pirisit pe celilalt sof, ci poate fi vinovat cel aparent parasit datorité viol&rii grave a indatoririlor conjugale sau datorita creérii ‘unui motiv just care si duca la parisire.’ Bineinteles cf motivul just al pirisirii trebuia dovedit de cel care il invoca. Somafia pentru restabilirea convieluirii mu putea fi suplinita prin incercarea de ‘implcare a partilor.* Cererea sofului plrdsit trebuia si tind’ in mod setios Ia reluarea convietuirii, in caz contrar nesupunerea sofului somat neputind constitui motiv de divort’ Emiterea somafiei de reintoarcere avea ca efect legal iertarea tuturor faptelor sofului plecat, soful nevinovat find dator s&-I reprimeascé fra rezerve.* 124, Referitor la motivele de divort cuprinse in art. 78, respectiv atentatul 1a viafa sofului si maltratarea, trebuie si facem citeva preciziri, Astfel, se considera ci este motiv de divort si atentatul fcut de soful nebun impotriva celuilalt sot, lipsa discemamantului neconstituind o scuz8, asa cum constituia in codul civil roman.” In cea ce priveste maltratarea prin primejduirea sinatatii s-a considerat cA infectarea sofiei cu 0 boald venericd, contractati in timpul cisi- toriei sia conviefuirii comune este motiv de divort.* "'S Laday, op. cit, p. 220, pet. 426, Decretul Ill 12/49 (1899). 2S. Laday’ op. cit, p. 219, pet. 419, C. 1522/1893, >'S. Laday, op. cit, p. 219, pet. 424, D II 9/142 (1898) *'S, Laday, op. cit, p. 220, pet. 431, C 1928/1896, 5S Laday, op. cit, p. 219 si 220, pet. 418 ~C 1522/1893 si pet. 427 — Dill 9/27 (1898). © $ Laday, op. cit, p. 223, pet. 466 — C 2029/1915 si pet. 468 - c 1951/1916, ¥'S Laday, op. cit, p. 223, pet. 470 — C 1526/1897 si pet. 427 —D IMl 91167. *'§. Laday, op. cit, p. 223, pet. 473 -C 10975/1916, IV. Codul civil austriac si legiuirle din Arceal 67 125. Articolul 79 prevedea ca motiv de divort condamnarea sotului Ia moarte, la robie grea sau recluziune de cinei ani, Numai soful nevinovat putea introduce cerere de divory pentru acest motiv, iar crima trebuia si fi avut loc in timpul casétoriei. Daca crima se petrecuse anterior incheierii cisitoriei trebuia si se fucd dovada c& soful nu a avut cunostinfa despre aceasta. 126. in cuprinsul art. 80 sunt grupate mai multe motive de divort, care au o redactare oarecum generic, fapt pentru care legiuitorul a finut s& prevada cA in aceste cazuri judecdtorul este chemat si apre- cieze daca cele invocate pot duce intr-adevar la convingerea c& nu se ‘mai poate continua cisdtoria, Din redactarea alineatului (2) al acestui articol s-ar putea trage concluzia ci in celelalte cazuri nu este nevoie de aprecierea judecdtorului, fiind cauze peremptorii de desfa cisdtoriei, into anumiti masura este adevarat numai cd rolul judec torului nici in aceste cazuri nu se rezuma Ia a tnregistra cererea ci trebuia si constate daca sunt indeplinite cerinfele sau formalitatile cerute de lege pentru desfacerea césatoriei si chiar s& aprecieze dact cele invocate se incadreazi in prevederea legal (cum e in cazul art. 77 — pirisirea cu intentie si fir3 cauza justi sau in cazul art. 78 maltratarea cu primejduirea vietii ori sinatai). Motivul de divort prevazut la lit. a) din acest articol a dat nastere Ja cea mai largi practic’ judiciaré intrucdt se referea la ,vatimarea grav a indatorivilor conjugale prin purtare intentionata”, alta decdt cea cuprinsa in art. 76-78. Practica judiciara a considerat motive de divort, in lumina lit, a): tratarea sotiei in mod jignitor, insultarea ei in public, bitaia, infectarea cu o boali veneric’, iraiul desfrénat, cheltui- rea sirisipirea averii, coabitarea cu o femeie strdind, pardsirea sotiei fird sh se Ingrijeascd de intretinerea ei, denunfarea calomnioasi a sofului/sofiei ficuta de celalalt sot, refuzul coabitarii urmat de para- sirea sofului, pardsirea sofului ficutd cu intentie, fies motiv si un timp indelungat, etc.’ 127. in cazul motivelor de divort prevazute in art. 76, art. 78 - art. 80 actiunea putea fi intentaté in decurs de 6 luni, socotite din ziua in care fapta culpabila sau sentinta penal au ajuns la cunostinta sotului, dar nu mai trziu de 10 ani de la data producerii faptului. Forla majors sau ' 5, Laday, op. cit., p. 224-227, pet. 479, 481-486, 489-495,68. Tilul |, Motivele de destacere a céséitorie! incapacitatea de acfiune suspendau curgerea termenului de prescriptie. Dreptul la actiunea se stingea gi prin iertarea faptului culpabil Sotul care consimtea la fapta culpabili a celuilalt sof sau era plirtas la ea nu 0 mai putea invoca ca motiv de divort. Pentru motivele de divort previzute in art. 76, art. 78 si art. 79, in incercarea de impicare a sojilor, judecatorul putea ordona, de regult jnainte de desfacerea cdsitoriei, separatia de pat si mas& a sotilor. In cazul art. 80 ordonarea acestei separatii era obligatorie. Despartirea de pat si masi se fiicea pe o perioada cuprins& intre 6 luni si un an, ‘rd putint& de a se repeta Capitolul V Motivele de divort in Codul familiei 128, Aparitia Codului familiei a insemnat 0 schimbare radicalé in ceea ce priveste reglementarea motivelor de divort, Daca in legiuirile anterioare, de pe intreg teritoriul actual al Roméniei, a functionat sistemul enumeririi motivelor de divort, Codul familiei a introdus sistemul stabilirii criteriilor de apreciere a motivelor de divorf, cu pastrarea ins a enumeratii cétorva dintre motivele de divort. Enu- rmerarea acestor motive determinate de divort nu a fost cuprins& ins jn Codul familie} ci in Codul de proceduré civilé incepand cu fostul art, 615 introdus prin Decretul nr, 32/1954. “Aceasti modificare radical s-a datorat schimbarii sistemului politic prin aparitia pe scend a Partidului Comunist Roman, care a devenit partidul unic conducator. Transformirile structurale din _domeniul social, economic si politic, petrecute in fara nostri dupa 23 August 1944, au antrenat prefaceri profunde si in domeniul dreptului. Aparitia dreptului socialist, care avea la baz conceptia marxist-leninisti, a dus si la constituirea dreptului familiei ca ramura distinct a dreptului. Legiuitorul socialist a simfit nevoia codificdrii normelor privind noile relatii de familie si astfl, la 1 februarie 1954 a intrat in vigoare Codul familiei, abrogandu-se dispozitile privitoare la divort din Codul civil. Sectiunea 1. Evolutia motivelor de divort in Codul familie’ 129, De-a lungul timpului textele din Codul familiei si din Codul de procedura civilé au suferit modificdti pe care vom incerca si le analizam in continuare. In redactarea inifala a art. 38 din C, fam. se stipula c&: La cere- rea de divort a oriciruia dintre sofi, cisstoria poate fi desficuta prin hotirire judecatoreasci, daci, din pricina unor motive temeinice, continuarea cisitoriei nu mai este cu putinfé pentru cel care cere desfacerea ci70 Titlul. Motivele de desfacere a céséitorici ‘Temeinicia motivelor se va aprecia, findndu-se seama si de inte- resele copiilor, dae acestia sunt minori.” "Analiza acestui text ne dezvaluie faptul c& la acea vreme legiui~ torul era preocupat de consacrarea egalitatii in drepturi a femeit cu barbatul, enuntata pentru prima dati in Constitutia din 1948, si care, de ce si nu recunoastem, reprezenta un pas inainte fata de pozitia relativ subordonaté a femeii, mai ales in domeniul patrimonial al relatilor de familie, in reglementarea Codului civil. Pentru a se pronunta desfacerea casitoriei era insi nevoie de motive temeinice. Nefiind definite in cod ele trebuiau si fie bine determinate si convingitoare, trebuind s& reiasi neindoielnic c& traiul ‘mai departe al sofilor a devenit cu neputin{a datorit unui complex de imprejuriri ce duc la imposibilitatea menfinerii cAsatoriei.’ 130. Prin Decizia nr. 3/1955 Plenul Tribunalului Suprem arata ci pentru a se pronunta desfacerea cisitoriei instanfa trebuie st stabi~ leascé existenta unor motive temeinice de divort, c& neintelegerile dintre sofi nu sunt temporare si ocazionale, ci traiul mai departe in ‘comun a devenit cu neputinfa. Instanta fiind datoare si Himureasc& si 84 cunoascé motivele reale de divort, cauzele adinci ale neintele- gerilor dintre sofi, nelimitandu-se la motivele invocate in actiune care ‘uneori sunt aparente gi nereale.” Stabilirea motivelor temeinice nu putea fi lasatii Ia aprecierea subiectiva a sofilor intrucat divorful prin consimpimant mutual nu era posibil, aceeasi decizie menfionaté mai sus statwand c& aceasti forma de divort este interzis’. 131. Dupa cum se poate constata din lecturarea alin. (2) al art. 38 citat mai sus, temeinicia motivelor de divort se aprecia finandu-se ‘seama gi de interesele copiilor minori. Prin copii minori se infelegeau copiii proveniti din cAsatorie, din afara césatoriei si cei infiat.’ Inci- denta divorfului asupra copiilor din afara cdsitoriet era apreciat& din perspectiva principiului constitutional ce privea ocrotirea copilului ‘minor, dar si din prisma faptului ci acestia taiau intr-o familie inche- gati, chiar dac& unul dintre sofi nu era parintele lor, c& la atribuirea "'S, Serbanescu, Codul familiei comentat si adnotat, Editura Stiint- ficd, Bucuresti, 1963, p. 111 3 Serbanescu, op. cit, p. 118. TR Popescu, Tratat de dreptul familiei, vol. 1, Editura Didacticd si Pedagogies, Bucuresti, 1965, p. 245. V. Motivele de divortin Codut familie n beneficiului contractului de locajiune se avea in vedere existenja acestora, c& soful putea fi obligat, in anumite conditi, si presteze Inveiere ef.’ Pentru aceste molwve, hotirdrile judecdtoresti care erat) pronun{ate firi ascultarea autortatit tutelare erau casabile, instanfa de recurs retindnd cauza spre rejudecare cu citarea autoritafii tutelare? Pentru pronunjarea divorfului mai era necesard inst indeplinirea uni condi, legatl de motivele temeinice, si anume faptul cd pentru unul dintre soti continuarea cfsitoriei si devin cu neputing. Chiar act imposibilitatea de continuare a casétoriei se datora unor fapte imputabile unuia dintre sof divortul se pronunfa numai daci aceste imprejuriri ficeau imposibilé continuarca casitoriei, Numai faptele culpabile ale unuia dinte soi nu sunt de naturd si dud la pronun- fare dvr, dak acstea na fe impos coninuarea estar pentru celalat so. 132. In afara reglementiii din art 38 C. fam, legiuitoral socialist a previzut in art 615 din Codul de procedura civil gi citeva motive determinate pentru care cisatoria se putea desface fara indeplinirea tuturor formalititilor comune, si anume: alienatia mintala cronica, debilitatea mintalé cronicd, 0 boal& cronic’ grav si contagioas’, condamnarea la o pedeapsd privativi de libertate de cel putin 3 ani gi declararea dispariiei prin hotirdre judecitoreasca. Aceste motive nu aveau la bazi ideea de culpa ci se mulau pe conceptia divortului remediu, fiind, in principiu, neimputabile, menite insi s4 pun’ capit vietii in comun a sotilor, devenita cu neputin{a de continuat.* Jn legituri cu aceste motive ne vom opri numei asupra bol grave, cronice si contagioase unde practica judiciard a statuat of mu consttuie motiv de divort boala de care suferi femeia gi 0 face inaptt de muneé, aceasta neputind fi asimilata bolii grave cronice si molip- "rR, Popescu op. cit, p. 245 1. Mibuta, AL. Lesviodax, Repertori de practica judiciar’ in materie civilé a Tribunalului Suprem si a altor instanje judecstoresti pe anii 1952-1969, Editura Stingfica, Bucuresti, 1970, p. 35, Plen Trib, Suprem, dec, nr. 19/1962. . 3 TR. Popescu, op. cit, p. 247. G. Porumb, Codul de procedurd civilé comentat si adnotat, Editura Stiinjfied, Bucuresti, 1962, vol. I, p. 414, Trib, Suprem, decizia civilé nr, 154/195872 Tittul |. Motivele de desfacere a césdtorie! sitoare care poate duce la desfacerea casitoriei.' De asemenea, s-a decis ca relatiile de familie bazindu-se pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii et care sunt datort si-si acorde sprijin moral si material, faptul imbolnavirii grave a unuia dintre soti nu poate duce prin el insusi la divort, in lipsa unei culpe sau a pericolului de conta- sgiune” Chiar existenja unei boli grave si contagioase, cum este tuber- culoza pulmonara cu leziuni deschise si evolutive, intrucdt nu este o boala cronicd, ci vindecabil’, nu poate constitui motiv de divort decét in cazul in care acest fapt este ascuns si este primejdie continu de contagiune.’ fn consecinfé, acest motiv putea fi invocat ca temei al divorfului, numai daci boala intrunea toate cele trei elemente: era grav, cronica si contagioasé 133. Prin Decretul nr. 779/196 a fost modificat art. 38 din Codul familiei, previzéndu-se ci divortul nu poate fi admis de instanfa judecdtoreasci decat atunci cand, datorita unor motive temeinice, aporturile dintre sofi sunt atét de grav si iremediabil vatimate, din vvina sofului pardt, incat continuarea césatoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei. Acelasi act normativ a modificat gi art. 37 C. fam. previzind in noua redactare a alin. (2) c& desfacerea casitoriei prin divort are un caracter exceptional, Fat de redactarea anterioara a art. 38, putem observa o indsprire a conditilor in care se putea pronunfa desfacerea casitoriei 134, In primul rind legiuitorul a simfit nevoia ca in afara textului expres din alin, (2) al art. 37, evocat mai sus, si sublinieze caracterul exceptional al divortului prin redactarea in forma negativa a textului, astfel, daci anterior csdtoria putea fi desficuta daca existau motive temeinice, in noua redactare instanfa judecdtoreasci nu poare desface casitoria decdt daca exist motive temeinice. 135, in al doilea rind motivele de divort trebuiau apreciate dup’ ‘mai multe criteri, si anume: temeinicia acestora, imposibilitatea con- tinufrii cisatoriei, durata cisitoriei si interesele copiilor minori " C. Gall, N. Hodos, Repertoriu de practic’ judiciara, Editura $tiin- fificd, Bucuresti, 1963, p. 101, Trib. Suprem, decizia nr, 154/1958 77, Mikuja, Al. Lesviodax, op. cit. p. 31, Trib. Suprem, decizia civili nr, 1841/1956. °1, Milujd, Al. Lesviodax, op. cit. p. 32, Trib. Suprem, decizia civilé nr, 364/1961, nepublicat. \V. Motivele de divortin Codul familiel 73 Din economia textului rezulta cf aceste criterii nu sunt de aceeasi valoare, temeinicia motivelor si imposibilitatea continuarii cisdtoriei find ctterii principale, iar durata cAsitoriei si interescle copiilor minoti fiind subsidiare. Aceastl ierarhizare a criteriilor se datoreaza faptului c& existenta primelor dou poate duce la desfacerea c: toriei, pe cénd ultimele doua nu pot duce singure la desfacerea toriei ci trebuie interpretate numai fati de cele dintai.’ Putem menfiona si faptul c& temeinicia motivelor si durata cAs~ toriei au fost considerate criterii obiective, pe cand imposibilitatea continuarii cAsit itoriei si interesele copiilor minori au fost considerate criterii subiective.” 136. Motivele de divor} erau considerate temeinice daca ele erau reale gi, potrivit regulilor de convietuire sociala si practicii judiciare, pputeau duce in mod obiectiv la justificarea desfacerii cAsatoriei. ‘Temeinicia motivelor de divort nu putea duce inst la desfacerea clsitoriei decat dacd acestea aveau 0 influent subjectivi puternic’ asupra raporturilor de familie care erau grav gi iremediabil vatimate, astfel incdt continuarea casatoriei era vidit imposibilA pentru soful care cerea desfacerea ei. Instanta de judecata era cea chemati s& sta- Dileasci ci raporturile dintre soti erau grav vatimate, ci aceasti viti- mare era iremediabila si ca, din aceasta cauzd, continuarea cisitoriei cera vadit imposibila pentru soful care cerea desfacerea ei. Din natura subiectiva a criteriului imposibilitati continuarii cisitoriei rezulté c& instanja este chematA s& aprecieze de la caz la caz, in functie de speja dedusi judecttii daci, desi din punct de vedere obiectiv constata c& existi motive temeinice, ele sunt grave si iremediabile, fiend impo- sibila continuarea casatoriei Astfel s-a pronunfat si Plenul fostului Tribunal Suprem in decizia de indrumare nr. 10 din 13 noiembrie 1969 cénd, referindu-se la desparfirea in fapt a sofilor a considerat c ea poate duce la desfacerea storiei numai daca instanta igi va forma convingerea, pe baz de probe, c& aceasta este definitiva si reali, c& sustragerea de la obligatia de conviefuire este nu numai indelungaté si nejustificati, dar ii este gi ‘imputabila sofului parat si cA in mod vadit continuarea casdtoriei nu ‘mai este cu puting. 1, Albu, op. cit, p. 257. Idem.74 Titlul |. Motivele de destacere a céstorie! 137, Durata cdsttoriei, ca si criteriu obiectiv de divort, era apre~ ciati de la caz la caz, in functie de motivele de divort invocate, pulind fi favorabila sau mu desfacerit cisatoriei ‘Temeiurile cererii de divort si imposibilitatea continuirii cAsito- riei erau apreciate gi in functie de interesele copiilor minori, interese care in general pledau pentru menfinerea casatoriei. Dacé insi rapor- turile dintre soti ajunsesera intr-o stare atat de grava inet prejudiciau jin mod evident procesul de crestere si educare a copiilor, atunci {nteresele acestora pledau pentru desfacerea cisitoriei 138. Decretul nr. 79/1966 a modificat si art, 615 din Codul de procedura civild, care prevedea cazurile determinate de desfacere a cAsitoriei, elimindndu-le. Datorité insi dinamicii vietii sociale si a procedurii divortului care se desfisura pe o perioada relativ lung de timp, s-a simfit nevoia ca anumite motive de divort, pentru cauze determinate, si fie din nou nominalizate de legiuitorul si astfel au fost reintroduse in Codul de procedura civila prin Decretul nr. 680/1969 Ele au fost cuprinse in art. 613} si se refereau la faptul c& 1) sotul pardt sufer’ de alienatie mintala cronic& sau debilitate mintala cronica; ') este declarat dispdirut prin hotirare judecdtoreasca definitivas 6) este plecat din fara de cel putin doi ani, parasindu-si familia; 4) a fost condamnat pentru tentativa.sau complicitate la tentativa de omor impotriva sofului reclamant, instigare la omorul acestuia, nedenuntarea acestor fapte ori favorizarea acelora care le-au savarsit sau a fost condamnat pentru incest ori pentru relatii sexuale cu persoane de acelagi sex; ¢) a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de cel putin 3 ani sau a suferit mai multe condamnari la pedepse care totalizeaza cel pujin 3 ani, pentru inffacfiuni contra securitatii statului ori contra pacii si omenirii, omor, pruncucidere, prostitute, furt, tlharie, inseliciune, delapidare, infractiuni de fals. Soful reclamant nu se putea insi prevala de aceste motive dact prin hotiére judecitoreasca definitiva fusese condamnat ca parti- cipant la sivarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute la Tit. ¢) salt fusese obligat sa raspunda pentru foloasele ce a tras de pe urma vreuneia dintre aceste infractiuni savarsite de soful p 139, Dupa cum se poate observa, fat de reglementarea anterioari din art, 615 C. proc. civ., exist céteva deosebiri care reflecté concep- fia sociala din acea perioads. Astfel, a fost eliminati boala gravi, V. Motivele de aivort in Codul familie! cronica si contagioasa a sotului parat, iar condamnarea la 0 pedeaps& privativa de libertate de cel putin 3 ani a fost reintrodusd, ins cu indicarea inftacjiunilor pentru cate aveasté condammare fanctioneazd ca si motiv de divort. in redactarea textului de la lit. ¢) s-a avut in vedere nu numai un criteriu cantitativ — cuantumul pedepsei ~ ci si un criteriu calitativ ~ natura infracjiunii, Cele dowd conditi trebuiau indeplinite cumulati. Pentru ca sojul reclamant 8 beneficieze de prevederile acestui text, trebuia sa fac dovada ca la data introducerii actiunii sopul parat era condamnat, printr-o hotirdre definitiva, fie la 0 pedeapsi de cel putin 3 ani fie la mai multe pedepse care totalizeaza cel putin 3 ani, pentru sivarsirea infractiunilor nominalizate in art. 613° alin, (2) lit. e) C. proc. civ. Acfiunea trebuia introdusd in intervalul de timp euprins intre data riménerii definitive a hotirrii si data expirarii pedepsei previzute in hotirdre. Prin nojiunea pedepse care totalizeaz’ cel pufin 3 ani” s-a statuat cd se inteleg numai pedepsele care se executa cumulativ, cum ar fi in cazul revocdrii suspendarii sau a grafierii con- ditionate ca urmare a sivarsirii unei noi infractiuni, si nu pedepsele care se executa contopit. Totusi, sin situatia pedepselor contopite, se poate invoca textul de lege Ia care facem referire, dar numai in cazul {in care printre pedepsele contopite se afl una de cel putin 3 ani, aplicati pentru infracfiumile prevazute de lege.' 140, S-a introdus ca motiv de divort plecarea din tard ins condi- ionaté de indeplinirea a doua cerinte, una obiectiva — soful si fie plecat de cel putin 2 ani si una subiectiva — acesta si isi fi pardsit familia, ceca ce insemna e& daca se ficuserd demersuri pentru reintre- girea familiei, acest motiv nu putea sa subziste. De asemenea, s-a introdus ca motiv de divort condamnarea sotului plrdt pentru orice forma de participatie la tentativa de omor asupra sofului reclamant, nedenunjarea acestor fapte ori favorizarea persoanelor ce le-au sivarsit, ceea ce era i este firese si in prezent, ‘ntrucdt nu se poate considera ca dupa savarsirea unei astfel de fapte parjile mai pot continua traiul in comun, " Decizia de indrumare nr. $/1971 a Plenului Trib. Suprem in Cule- gere de decizii de indrumare a Plenului Tribunalului Suprem in materie civili pe anii 1952-1980 editati de Procuratura Generali a RS.R, 1980, p. 257-26176 Titiul, Motivele de desfacere a casditorlel in fine, ca motiv determinat de divort a fost introdusi si condam- nnarea sofului prat pentru doua din inftactiunile privitoare la viata sexuala: incestul si relaiile sexuale cu persoane de acclasi sex. 141. {n anul 1974, prin Decretul nr. 174 s-au modificat din now, in parte, motivele determinate de divort, nu numai in ceea ce priveste procedura de judecatd, pe care o vom analiza in evolutia ei mai jos, ci si in ceca ce priveste confinutul lor, introducdndu-se si motive noi. ‘Aceasti modificare s-a datorat imperfectiunilor legiuitorului din 1969. Asttel, in modificarea anterioard, pentru ratiuni numai de el stiute, legiuitorul alesese doar incestul si relafiile sexuale intre persoane de acelasi sex pentru a fi considerate motive de divort. Noul act norma- tive a prevaizut, cum era gi firesc, in alin. (2) lit. a) al art. 613! toate infractinile privitoare la viafa sexuala ca motive de divor. ‘Motival stipulat anterior in art. 613" alin. (1), lit. e) a fost refor- mulat considerindu-se motiv de divort faptul ci soqul parat a fost condamnat pentru una sau mai multe inffactiuni sivarsite cu intentie si execute pedeapsa inchisorii de cel putin 3 ani, dacd cererea de divorf s-a introdus in timpul executarii pedepsei. Tati deci ci au fost excluse infractiunile din culpi si s-a impus conditia ca cererea de divort si fie introdus’ in timpul executrii pedepsei, considerdndu-se c& dacd soful nu s-a manifestat in aceasti perioada nu a considerat acest fapt de naturi s& impieteze asupra raporturilor de casatorie. 142, Prin acelasi act normativ s-a introdus despartirea in fapt a sofilor de cel pufin 5 ani ca motiv de divort, cu obligarea dea se face dovada acestui fapt prin acte eu earacter oficial. Introducerea acestui ultim motiv de divort a fost 0 consecinta fireasci a practicii judiciare sintetizate inca prin decizia de indrumare nr, 10/1969 a Plenului Tribunalului Suprem care mentiona despartirea indelungata a sofilor ca posibil motiv de divort. Ea a fost concretizata prin decizia de indrumare nr. 10/1974 care atrgea ins& atentia asupra faptului ci aceasta despirtire trebuie si fie analizata cu grija de instante pentru a se afla cauzele adevirate ale refuzului de convie- fuire, in sensul de a nu se da eficient# unei intelegeri a parfilor, nei widuite de lege, ce ar duce la obtinerea divortului prin consimfaméant ‘mutual. Totusi, despartirea in fapt a sotilor timp de cel putin 5 ani putea constitui ea insigi un motiv de divort, deoarece intreruperea convietuiii pe un timp atat de indelungat este de natura s& determine convingerea instanfei cd a intervenit 0 despartire definitiva si o inrdutitire a reporturilor dintre sofi care face continuarea cdsdtoriei imposibili. V. Motivele de divort in Codul farniiel 77 143, Dup’i cum am aratat mai sus, faptul desparfirii trebuia dovedit cu inscrisuri cu caracter oficial. Aceeasi decizie de indrumare nr. 10/1974 arta cA prin nofiunea de inscrisuri cu caracter oficial ‘urmeazii a se infelege orice dovada scrisi care emana de la biroul executiv al consiliului popular comunal sau oragenese, de la comitetul executiy al consiliului popular municipal sau de sector, de la organul de militie, precum si de la orice alte organe de stat ori obstesti, fisa imobilului si altele asemenea. Aceasta limitare a probelor se fiicea jnsd numai pentru prima fazi a procesului de divort, cea din fa presedintelui, in fala instanfei fiind posibile toate mijloacele de proba prevazute i permise de Codul de procedura civil 144, in anul 1977 motivele de divort prevazute in art. 613" au cunos- cut din nou dou modificari prin acte normative succesive. Astfel, prin Decretul nr. 312/1977 lit. c) a alin. (1) a fost reformulatastipullindu-se c& se poate solicita divortul daca ,soful parat si-a pirisit soful, stabilindu-se ‘n striindtate”, iar prin Decretul nr, 475/1977 s-a abrogat lit. ¢)a alin, (2) care se referea la despartirea in fapta sotilor de cel putin 5 ani. (© modificare semnificativa a Codului familiei si a Codului de procedura civila, in ceea ce priveste divortul, a fost adusa prin Legea nr, 59/1993. Ne vom referi in continuare doar la schimbatrile petrecute legate de reglementarea motivelor de divort urmind ca procedura divorfului s-o dezvoltim separat. 145, Dupa cum am viizut pind acum, desfacerea cisitoriei prin divorf avea un caracter exceptional, nominalizat ca atare in alin. (2) al art. 37 din Codul familie. Noua formulare a alin. (2) al articolului men- fionat a exclus cuvantul exceptional, stipulndu-se doar: ,cisitoria se poate desface prin divort” Ca urmare, legiuitorul nu mai considera ci Gesfacerea cisitoriei poate interveni doar in cazuri exceptionale. ‘Aceasti nowi conceptie este materializati si in noua reglementare a art. 38 C. fam. care se deosebeste de anterioara prin faptul eX: = fafa de redactarea anterioard, care era in formé negativa, in sensul c& instanfa nu putea desface cisitoria prin divort decd (...), redactarea actualé este in forma pozitiva in sensul c& instanfa poate desface casitoria prin divort atunci cdind (...); — intensitatea vatimarii ceruta anterior gi in prezent este diferita. Astfel, anterior raporturile dintre soti trebuiau si fie ,grav si ireme- * 1 Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 220.78 Tilul |, Motivele de desfacere a casditorie! iabil vatimate”, iar in prezenta redactare ele trebuie 8 fie ,grav vatamate”; — in reglementarea anterioar® continuarea cAsatoriei trebuia sa fie .Wadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei”, iar in prezent trebuie dovedit doar ci aceasti continuare a cdsdtoriei nu mai este posibil. — temeinicia motivelor de divort si imposibilitatea continuarii cAsitoriei se apreciau in trecut findndu-se seama de durata casatoriei si de interesele copiilor minori. in prezent, durata cAsatoriei nu mai este un criteriu de apreciere a temeiniciei motivelor de divort, iar interesele copiilor minori nu mai sunt nici ele un eriteriu de apreciere 1a motivelor de divort, ci se va tine seama de acestea numai in ceea ce priveste solutionarea capetelor accesorii de cerere referitoare la incre- dintarea acestora, obligafia de intretinere si folosinfa locuintei. redactarea actuala permite oricdruia dintre soti s& solicite desfa- cerea cAsitoriei atunci cind starea sale face imposibilé continuarea csitoriei. —s-a introdus in alin, (2) al art, 38 institujia divortului prin con- mt4mént mutual, inexistenta in vechea reglementare. Dupa cum s-a observat corect de catre unii autori’ noua reglemen- tare a divorfului are la bazi mai mult ideea divortului remediu decat aceea a divortului sanctiune, desi aceasta mu a fost parasita in intre- gime intrucat art, 617 alin, (3) C. proc. civ. prevede c& divortul se pronunfé din vina unuia sau a altuia dintre soti 146. Legea nr. 59/1993, modificdnd substantial art. 38 din Codul familiei, a modificat si prevederile art. 613! din Codul de procedura civilé climinand motivele determinate de desfacere a cisitoriei existente pana la acea dati, aga incét, in prezent, in mod firesc, moti- vele de divort sunt reglementate doar in Codul familiei. Legiuitorul din 1993 a pastrat insi formularea de «motive temeinice» existent anterior, rimdndnd astfel la latitudinea instanjei de judecata si aprecieze daci faptele invocate de parti sunt de naturd si vatéme raporturile dintre sot. 147. Articolele 37 si 38 din Codul familiei, in noua lor reglemen- tare, au ficut obiectul controlului de constitutionalitate, "1 Filipescu, op. ct., p. 222. V. Motivele de dlvort in Codul familie: 79 fntr-o prim& exceptie de neconstitujionalitate, respinsi prin decizia nr. 163/22 mai 2001! autorul excepfici a sustinut c& art. 37 si art. 38 din Codul familiei, asigurand posibilitatea sofilor de a divorta ‘cu ujurinté, incaled dispozitile art. 26 din Constitutie (in vechea rnumerotare), care proclama respectarea si ocrotirea vietii familiale de ctre autoritiile publice. Curtea a constatat c& motivele de neconstitutionalitate sunt nefnte- ‘meiate intrucat dispozitile art. 37 nu fac decat si enumere cauzele de fncetare ale casitoriei, una dintre acestea find divortul, iar dispo- Zitiile art, 38 stabilese conditiile in care instanfele judecdtoresti pot pronunta divorful, precizénd la alin. (1) c& divortul nu se poate pro- nunfa decdt in anumite conditi, si anume end exist motive temei- nice si numai dacd raporturile dintre sofi sunt grav vatdmate, iar continuarea cAsatoriei nu mai este posibild, conditii care trebuie inde- plinite cumulativ, aga cum rezulté din text Pentru divorful prin consimfamant mutual, reglementat de art. 38 alin, (2) din Codul familiei, Curtea a constatat c& legiuitorul a impus unele condifii —o anumita durata minima a cAsétoriei, precum si inexis- tenta copiilor minori rezultafi din cAsitorie — cea ce demonstreazi ‘grija legiuitorului pentru menfinerea institutiei c&sétoriei si inlaturarea posibilitifi tratirii cu usurint& @ responsabilitatilor fafa de copii ‘minori rezultati din casatori. De asemenea, fata de prevederile art. 38 alin. (3) din Codul fami- liei, care confine dispozitia referitoare la divortul impus de starea de sandtate a unuia dintre sof ce face imposibili continuarea cAsitoriei, Curtea a constatat ci prin condifile impuse de legiuitor, acesta a manifestat o grija deosebita pentru evitarea recurgerii cu superficia- Titate la actul grav de a desface 0 cisitorie, fara ins a se mentine artificial si nociv pentru soful bolnav o casatorie devenita imposibila. Cartea a conchis ca instanfele de judecat dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurinté a casitorici, pe care trebuie si le aplice in litera si spiritul lor, actiondnd astfel in sensul indeplinirii obligatici ce revine autoritatilor publice de a respecta gi ccroti viafa de familie. 148. A doua exceptic de neconstitutionalitate, ridicata impotriva art. 38 din Codul familiei, a fost $i ea respinst de Curtea Constitu- " Decizia nr. 163/22 mai 2001 a fost publicatd in Monitorul Oficial al Roméniei, partea I, nr. 453 din 9 august 2001.80. Titul |, Motivele de destacere a castrtoriel fionalé prin decizia nr, 116/18 martie 2003.' Autoarea exceptiei critica textul de lege prin prisma faptului c& permite desfacerea césatoriei in situatia in care soful reclamant invocd si dovedeste sivarsirea de actiuni culpabile imputabile numai lui, care au vatamat grav raporturile dintre soti si fac imposibila continuarea casitoriei, iat soful interesat se poate sustrage in mod nepermis de la indatorirea de 4 asigura cresterea, educatia gi instruirea copiilor, pentru c& in lipsa tui din cadrul familiei nu isi va putea indeplini indatorirea constitu- tionali previzzutd de art. 44 din Constitutie (in vechea numerotare), Curtea a constatat c&, departe de a incalca principiul constitutional al casitoriei liber consimtite gi al egalititii dintre soti, instituit in art, 44 alin. (1) din Constitute, reglementarea divortului prin art. 38 din Codul familiei d& expresie acestui principiu, stabilind condifile in care instanfele judecdtoresti pot pronunta desfacerea cisitoriei. Inde- plinirea cumulativa a trei conditii: existenfa unor motive temeinice, apreciate ca atare de catre instanja judecitoreasca, motive de natura a vitima in mod grav raporturile dintre sofi,astfel ineat continuarea casatoriei s4 nu mai fie posibila, iar imposibilitatea continu cissto- riei s& existe pentru cel care cere desfacerea ei, este obligatorie pentru pronuntarea divorfului. Prin urmare, culpa exclusiva a reclamantului 1u justifick pronunfarea divorfului, dovada fiind si practica constant a instantelor judec3toresti in aceasta materie, care au urmarit cu con- seeventi aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans Curtea a conchis c& in conditille in care dispozitile legate prevad expres obligatiile pirintelui divorfa, cAruia nu i s-a incredinjat copilul, fata de 9zesta, atit sub raport material, cat si cu privire la sindtatea, dezvoltarea fizic’, educarea, invatatura si pregitirea sa profesionalé, susfinerea autoarei excepfiei in sensul c& divortul, astfel cum este reglementat, ar permite sustragerea de la indeplinea acestor obligati, este lipsita de temei, iar faptul c& in practicd exista astfel de situatii mu este imputabil reglementarii legale, ci unei aplicdti deficitare a acesteia, datorati, in primul rand, lipsei de diligenta sau pasivitati pirintelui divorfat ciruia i sa incredintat copitul si care nu intelege valorifice mijloacele legale aflate la dispocitia sa 149, Nu putem si incheiem acest capitol fri a sublinia faptul ci {in timpul aplicarii codului familiei cele mai numeroase motive de 1.296 din 5 mai 2003, M, Of n V. Motivele de divortin Codul familiei 81 divort au fost consacrate de practica judiciars, fiind asa-numitele motive de divort jurisprudentiale ‘Cele mai semnificative privese. desp&rfirca in fapt a sofilor pentru © petioada care conduce la concluzia ef nu mai este posibild reluarea ‘raiului in comun, fie prin refuwzul nejustificat al unuia dintre soti de a coabita cu celalalt sof, fie prin pardsirea nejustificati a domiciliului conjugal; infidelitatea materializatd prin traiul in concubinaj notoriu cu o alti persoandi; injuriile grave si constante ale unuia dintre sot certurile continue dintre sofi; actele de violent; comportarile degra~ dante, cum ar fi starea de betie zilnicd a unuia dintre sot; bolile grave si incurabile, in anumite imprejurari; nepotrivirile fiziologice care impiedica desfisurarea normalé a relafilor conjugate Din analizarea practicii mai recente a instanjelor bragovene am putea si evidentiem céteva dintre motivele care au fost considerate ca fntemeiate a conduce la concluzia ca relafile dintre sofi sunt grav ‘timate, astfel incdt se impune desfacerea cAsitorie ~ refizul sojiei plecate la munca in Italia de a reveni in taré com- binat cu faptul c& aceasta fi comunicd prin intermediul unei serisori faptul c& intrefine relajii cu un alt barbat cu care si-a si cumparat locuinti in Halia;? - ~neinfelegeri apairute intre soti imediat dup’ incheierea casitoriei, datorate comportamentului pardtului, care nu s-a adaptat vietii in ‘comun, cheltuind banii familiei in scopuri strict personale, provocind certuri si scandaluri si neocupdndu-se de ingrijirea celor doi copii rezultati din cisitorie, pe scurt o comportare neserioasi, incom- patibil& cu relatiile de familie;* ~ conduita impulsiva a sofului care a determinat plecarea sotiei din domiciliul conjugal si mutarea in alté localitate, partle find ddesplifite in fapt de aproape trei ani, ceea ce ar conduce la men- finerea unei cAsatorii pur formale;* ~ consumul excesiv de alcool al sofiei si provocarea unor scan- daluri continue care Iau determinat pe sot si pardseased domiciliul conjugal locuind in alt imobil impreuné cu o femeie, combinate cu 1 TR. Popescu, op. cit, p. 251-252; 1. Albu, op. cit p- 261-266; 1 Filipescu, op. cit, p, 227-228; AL. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptl familie, Ed. August, Thmigoara, 1998, p. 203-204 C.A. Brasov, decizia civilé nr. 1095/2004, nepublicati 3C.A. Brasov, decizia civild nr. 6/2005, nepublicatt. “CA, Brasov, decizia civila nr. 1/ 2005, nepublicat82 Titlul |. Motivele de desfacere a céstitorie! faptul ci intr parti nu a existat nicio incercare de conciliere, iar situa sia durenza de o perioad® indelungata de timp,” = comportamentul neadeevat al sofului care avea o atitudine de ddominare psihici si emofionalé a sotie, 0 jignea, ii impunea sa fac8 anumite Iucruri cu care ea nu era de acord si fi ceruse de mai multe ori si parseasclocuinta;? ~ neinfelegeri continue legate de incheierea in urma cu doi ani a unui contract de intretinere cu nepotii paratei, ceea ce a creat o stare tensionati ce a dus la ruperea legiturilor de prietenie si afeetiune intre sofi” . CAA. Bragov, deizia civil ne. 12/2005, nepublicts. ? Trib, Brasov, decizia civild ne. 155/2004, nepublicata. Trib, Brasov, decizia civild nr. 60/2005, nepublicata Capitolul VI Motivele de divort in proiectul de modificare si completare a Codului civil 150. Proiectul legii de modificare si completare a Codului civil, difuzat instantelor judecdtoresti in anul 1999, prevede reintroducerea in acest act normativ a reglementirilor ce vizeazi desfacerea cisdtoriei, In cadrul capitolului VI sectiunea I se ocupa de cazurile de divort, Articolul 293 din proiect reproduce art. 37 din Codul familiei in actuala redactare, Articolul 294 prevede cazurile in care poate fi pronuntat divorful, si anume: a) pe baza consimpéméntului sotilor, b) atunci cdnd, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vitimate si continuarea casétoriei nu mai este posibild, ©) in urma cererii oricdruia dintre soti, dack starea sinitifii sale face imposibila continuarea casitoriei, 4) daci sofii sunt separati in fapt de cel putin S ani. ‘Analizand noua pozitie a legiuitorului fata de cazurile de divort trebuie sa remarcam céteva diferentieri fata de reglementarea actual 151. in ceea ce priveste divortul prin consimtimantul pirtilor, dezvoltat in art. 296, observam c& singura condifie pastrati din actuala reglementare este ca de la data incheierii cisétoriei si fi trecut un an, find eliminata cerinta ca din cAsatorie si nu fi rezultat copii rminori. Apar insé dou’ noi limita, si anume faptul c& aceasta forma de divorf nu este permis daca umul dintre soti este pus sub interdictie si faptul cd ea poate fi respinsa daca prin infelegerea sofilor asupra cererilor accesorii se aduce atingere interesului superior al copiilor sau drepturilor unuia dintre sofi, Considerim binevenite ambele pre- vvederi, chiar daca prima limitare este aparent superflui atata timp cit, aga cum se stie, interzisul nu are capacitate de exercitiu si, in conse- cin, nu gi-ar putea exprima consimtamadntul decat prin intermediul tutorelui. Fata de faptul ca el are insa capacitate de folosin{ si fafa de discutiile existente pani in prezent cu privire la posibilitatea sa de a introduce acjiunea de divor} in momentele de luciditate este bine- ‘venitd aceasta precizare a legiuitorului, care este pe de alta parte si 084 _Iitul |, Motivele de desfacere a casatoriei protectie @ persoanei interzise. Legat de a doua limitare, dact fata de prima tezA, ce se referd la atingerea adusa intereselor copiilor, criteriile de apreciere ale instanjei vor putea fi lesne conturate, in cea ce priveste a doua te2a, care se referea Ia lezarea drepturilor unuia dintre soli, criteriile vor fi mai greu de conturat, singura interventie a instanei pputénd consta in analizarea intelegerii din punet de vedere al incalearii normelor imperative ce ar atrage nulitatea absolut a tranzactei. 152, Cazurile inscrise sub lit. b) si c) din proiect reiau motivele de divorf reglementate in prezent in art. 38 alin. (1) si (3), fara a aduce nicio modificare textului actual. In articole ulterioare (art. 297) legiuitorul prevede ins expres in cazul divortului intemeiat pe motive temeinice cd, daca soful pardt declara in fata instantei c& este de acord cu acfitmea, instanfa va putea desface cisitoria fird a mai administra probe in vederea dovedirii motivelor de divort. lata deci cc, cu acordul expres si personal exprimat in fata instantei, se poate transforma o actiune pomita in baza art. 294 lit, b), intr-o actiune fntemeiati pe lit. a), adic’ prin consimtamantul partilor. Considerim i aceasti posibilitate oferita in vitor de catre legiuitor este normala, avind in vedere ci la divortul prin consimfamént nu mai subzisti conditia ca din cAsatorie si nu fi rezultat copii minori 153. in ceea ce priveste desfacerea ciisitoriei motivati de starea sinitifii unuia dintre sofi, viitoarea reglementare a adus 0 precizare importanté in art. 298 stipulind c& cererea va fi admis numai daca divorful nu ar produce consecinfe mai grave pentru soful bolnav decét mentinerea cisitoriei. Din punct de vedere logic si lumanitar aceasti prevedere este fireasci. In analizarea in concret a situafiei de cdtre instanfé se va pune problema de a edntéri opunerea din acest considerent la desfacerea csitoriei, fa de dorinta celuilalt sof de a rimane singur, situatie ce poate duce la crearea unei stiri de conflict inexistente pnd la acea data si, implicit, la destraimarea cAsatoriei pentru motive temeinice. 154, Ultimul caz de divort reglementat in art. 294 lit. d), separa rea in fapt a sofilor pentru o perioada de cel putin 5 ani, nu face decit s& reintroduci un motiv de divort ce a existat si in perioada anterioar’, care a fost reglementat prin Decretul nr. 174/1974 si abro- gat prin Decretul 475/1977. Fat de reglementarea anterioard ins, dovada separatiei in fapt a sofilor nu mai trebuie ficuta prin acte oficiale ci prin mijloacele de proba obisnuite. Trebuie remarcat Vi. Proiectul de modificare si compietare a Codului civil 85 acest caz de divort legiuitorul permite, conform art. 295 alin. (3), pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului care a cauzat separatia sofilor. Aceasté solutie poate fi dispusé si in absenta unei cereri reconventionale a sofului pardt, fapt ce se deduce din dispozitile art. 299 care reglementeaza ipoteza in care paratul intro- duce cererea reconventionali, caz. in care instanfa, dacd va constata culpa exclusiva a reclamantului, va admite cererea reconventionala si ‘va respinge cererea reclamantului, Fata de prevederile art. 299 si 295 alin, (3) din proiectal viitorului Cod civil ne simfim obligati sé facem doua observati 155. in primul rand, reglementarea deosebits a separatiei in fapt a sotilor timp de 5 ani mu face decat si desprinda si sé individualizeze acest motiv de divort ca motivul general cel mai temeinic ce poate duce la vatimarea grava a raporturilor dintre soti. Introducerea cererii reconventionale potrivit art. 299 ii permite sojului parat si probeze, de exemplu, infidelitatea celuilalt sot ce Ia parasit in urma cu 5 ani, aducénd in acest fel divorful pomit pe temeiul separatiei in fapt pe tirdmul divorfului pentru motive temeinice. In exemplul dat, actiunea declansata de soful infidel in baza art. 294 lit. d), este o veritabila actiune provocatorie care il obliga pe sotul pardt care, altfel, din diferite motive, de cele mai multe ori subiective, nu ar fi pornit actiunea si igi pariseascd pozitia defensiva i s& atace la randul siu printr-o cerere proprie. 156. in al doilea rind, reglementarea din art. 295 alin. (3) care permite pronunfarea divorfului din culpa exclusiva a reclamantului in absenfa unei cereri reconventionale, daci se probeaz’ aceasti culpa de tre pardt sau chiar de cdtre reclamant, pentru c& legea nu distinge, aduce in discufie incilcarea unui principiu fundamental al dreptului civil ce statueaza faptul ci nimeni nu poate invoca propria culpa pentru asi valorifica un drept. Din acest punet de vedere, considerim c& ar fi necesar’ o aplecare mai adinci a legiuitorului asupra cuprinsului articolului sus-mentionat si corelarea lui cu principiile general valabile 157. Ulterior proiectului analizat mai sus, in anul 2004, a fost inaintat Parlamentului Romfniei proiectul Noului Cod civil care include in Cartea a I-a partea dedicati relatiilor de familie.’ in * Proiectul noului Cod civil este analizat din varianta publicata tn CCurierul judiciar nr. 3/ 2004, p. 170-17186 Titlul |. Motivele de desfacere a césdtorie! capitolul VI la art. 297 sunt enunfate motivele de divort. Legiuitorul prevede c® divorful poate fi pronunjat: a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unma dintre soi acceptata de celatalt sot ») la cererea unuia dintre soti care nu mai doreste, indiferent de ‘motiv, continuarea casitoriei; ©) atunci cénd datorita unor motive temeinice, raporturile dintre sofi sunt grav vatimate si contimuarea cAsitoriei nu mai este posibila; 4) in urma cererii oriciruia dintre sofi, daca starea sAndttii unuia dintre ei face imposibila continuarea casétoriei ©) cind unul dintre sofi a fost condamnat definitiv la 0 pedeaps& privativa de libertate mai mare de 5 ani. Dupa cum se poate observa, si dup’ cum sunt reglementate in articolele ulterioare, motivele de divort sunt grupate pe categorii de: divort prin acordul partilor, divort la cererea unilateral’ a unuia dintre sofi, divort din culpa sotilor si divort remediu. 158, Primul motiv de divort, cel de ta litera a), cuprinde dou ipoteze. Prima ipoteza se referd la ceea ce este cunoscut si in prezent, respectiv divorful prin consimfimint. Acesta insi nu moi este supus limitirilor actuale. Sotii pot recurge la aceasti modalitate de desfacere a casatoriei indiferent de data incheierii casatoriei si indife- rent dacd exist sau nu copii minori rezultati din casatorie [art. 298 alin. (1)], Singura conditie restrictiva a acestei forme este punerea sub interdictie a unuia dintre sofi, restrictie logicd avand in vedere cé interzisul nu-si mai poate exprima valabil consimfiméntul. A doua jipoteza apare in cazurile in care unul dintre soti pomeste actiunea de divort bazata pe motive temeinice, iar celalalt sot recunoaste faptele imputate, caz in care instanfa nu va mai cerceta temeinica motivelor si va desface cdsatoria fird a se pronunta asupra culpei sofilor (art, 302), Prin aceasta reglementare se pastreazi ipoteza avuta in vedere $i in anteriorul proiect de cod civil de a putea transforma o actiune pornita pe motive temeinice intr-o actiune bazata pe consim- fimént, Spre deosebire de anterioara reglementare, aceasta nu mai cere ca soful pérat si fie de acord cu admiterea actiunii ci, solicits recunoasterea de citre part a faptelor imputate, Aceasta noua viziune asupra motivelor de divort va ristuma actualul principiu potrivit cruia nu poate fi primita ca proba pentru desfacerea cisitoriei ‘marturisirea pérdtului si va aduce atingere principiului potrivit cdruia ‘nimeni nu-si poate invoca propria vind pentru a obtine protectia legii Vi. Proiectul de modificare si completare a Codulul civil 87 159, Al doilea motiv de divort va da nastere la vii dispute in doctrina. El vine in contradictie chiar cu art. 203 din acelasi cod care prevede 4 Incheierea casttoriei se fave prin acordul personal al Viitorilor sofi. Mutuus consensus $i mutuus disensus nu igi mai gisesc aplicarea, iat un act de vointa bilateral care a dus la incheierea cisdtoriei poate fi desficut unilateral de oricare dintre parti fra a fi nevoie de invocare niciunui motiv, lasandu-se cémp deschis arbitra- riului si aleatoriului in sdnul familiei. Singura conditie impusé de lege reclamantului intr-un astfel de caz este trecerea a minimum 6 luni de la data incheierii cdsatoriei (art. 303). Nu conteaza dacé din cisitorie au rezultat sau nu copii minori. Divorful se va pronunja din vina exclusiva a reclamantului, ceea ce este din now o schimbare revolu- fionard fata de actuala reglementare unde este nevoie de o cerere reconvenionala pentru a se ajunge la acest rezultat. In alin, (3) al aceluiasi articol se prevede cA sotul parat poate declara ci este de cord cu divorful, caz in care actiunea se transforma intr-un divort prin consens fiind aplicabile regulile acestuia 160. Divorful din culpa sotilor se subsumeaz motivelor de la lit. ¢) $i e). Motivul de la lit.) este cel reglementat in prezent sub alin, (1) al art. 38 C. fam, aga inedt el nu necesita dezvoltari, fiind pistrata chiar gi prevederea vizdnd posibilitatea culpei comune dac& rezulti din probe. Motivul de la lit. e) este o reluare mai generali a aceluia instituit prin modificarea adus4 de Decretul nr. 174/1974 Codului familiei si are in vedere faptul cd se ajunge lao despairtire a sofilor pe o perioada lunga de timp, fapt datorat atitudinii culpabile a sofului condamnat, dndu-se posibilitatea celuilalt sot de a sancfiona afitudinea antisocial& a consortului cu care nu este de acord. in ambele situafii, impacarea sotilor stinge procesul, cu aceeasi consecinfa ca si in prezent de a nu mai putea fi invocate aceste motive intr-o noua acfiune. O prevedere interesantd, preluata din practica instanfelor europene, stipuleazi c& menfinerea sau reluarea temporara a vietii comune nu va fi considerati impicare dac& ea va fi ficuta intr-o tentativa de impacare, din nevoie sau pentru educarea copiilor. fn fine, motivul invocat a lit. d) se referd la divorful remediu si a existat si in anteriorul proiect de cod civil, nemai fiind nimic de adiugat fata de comentariile ficute mai sus.Capitolul VII Motivele de divort in legislatia altor fari Secfiunea 1. Motivele de divort in tarile continentului european §. Franta 161. Pand Ia legea 75-617 din 11 julie 1975, care @ reformat domeniul divortului,reintrodus in Franfa prin legea Naquet din 1884, na a existat decat un motiv unic de divor, si anume greseala, vino- Vitia unuia dintre soti. Realitatile viefii sociale au dovedit insi ci pentru a se ajunge la ruptura iremediabild a viefi de familie nu este obligatoriu ca unul dintre sofi si sBvirgeasci 0 greseala. Sub pre siunea opine public in anul 1975, sa modificat ttl VI al primei ca coli evil ance revizind-se in mod profin insti deca esential& ce strabate reforma din anul 1975 este faptul c& pune la indemana sofiloro plaja mult mai varita de sokuii prin care acestia pot ajunge la desfacerea casitoriei si, totodati, dedramatizeazd procesele de divort, evitind tensiunile dinte sot si permitand pistra- rea unorrelaiicvilizat, chiar cordiale inte aceti, fapt ce este mu numa in interesul lor ci gi al copiilor eventual rezutati din cdsatorie.' Cum bine se subliniazi in literatura de specialitate francezs, legiuitorul din 1975 a inlocuit vechea formulare ,cauze de divor}” cu cea de ,cazuri de divort", poste mai proprie noii reglementari nu numai din punct de vedere Semantic ci ial confnutului modalitjilor in care se poate opta in prezent pentru desfacerea cisitrii.* Din aceasti perspectiva trebuie s4 subliniem c& si legiuitorul roman, in ' 4, Benabent, Droit civil, La famille, 8 edition, Libraire de la Cour de cassation, 1997, Paris, p. 194; E. Fortis, Divorce, Repertoire de droit civil, Enoyclopedie juridique Dalloz, 2000, Pars, come IV, p. 9. E. Fortis, op. cit. p. 8. . Vil. Motivele de civort in legisiojia ator ta 89 proiectul de modificare si completare a Codului civil de care am fécut Vorbire mai sus, a previzut aceeasi titulaturd secjiunii 1, intitulats Camurile de divort si nu motivele de divort, din motive similare, fntrucat rolul vinovatiei este destul de mult diminuat, fiind puse la indemana sotilor, fir& ingridirile din prezent, mai multe posibilitafi de disolutie a cisatoric. 162. in prezent, in dreptul francez, att. 229 C. civ. prevede expli- cit trei eazuri de desfacere a cisitoriei: prin consimtamént mutual, prin ruptura viefii comune si pentru greseala. La rindul sau, divorful prin consimfémént mutual are dowd forme: o forma simpli denumité dlivort prin cerere (petite) comund, si o forma mai complexdi denumiti divortul prin cerere (petite) acceptatd In conchuzie, se poate spune ca exista patru forme de divort. ‘Unii autori? clasifica aceste forme de divort in dou’ grupe opuse, si anume divorturile contencioase gi divorturile necontencioase. Din grupa divorfurilor contencioase fac parte divorjul pentru gresealé si divortul pentru ruptura vielii comune, iar din grupa divorturilor necontencioase fac parte divorful prin cerere comuna si divortul prin ccerere acceplata, De altfel, chiar autorul recunoaste 4 divorful prin cerere acceptaté nu este in totalitate un divor} necontencios, doar prima parte a provedurii imbricdnd aceasta forma, cea de-a doua faz Find o procedura contencioas’, ceea ce face din el o forma hibrid ‘Vom incerca o scurté trecere in revisti a celor patru modalitati de divort reglementate de codul civil france, numai din punctul de Yedere al motivelor de divort, rezervind un alt capitol pentru proce- dara ce trebuie urmaté in aceste cazui 163. in ceea ce priveste divortul prin cerere comuni, partile nu trebuie s& releve niciun fapt’obiectiv sau subiectiv care a dus la hhotirdrea lor de a cere desfacerea cisitoriei. Singurele conditii jmpuse de legivitor sunt ca de Ia data incheierii cAsétorii si fi recut cel putin sase huni, ambii soti sf aib capacitate deplina de exercitiu, consimfimantul lor si nu fie viciat gi s& existe o conventie eu privire fa solutionarea celorlalte aspecte ce tin de viata de familie, atft o conventie temporard, pe perioada divorfului cat i o conventie defi- 4, Benabent, op. cit, p 203. 2G Cornu, Droit civil, La famille, 3° edition, Ed, Montchrestien, 1993, Paris, p. 398,