Cuprins CURS 1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUL.. CURS 2. ORGANIZAREA CORPULUI UMAN. CELULA. CURS 3. CICLUL CELULAR. CURS 4. TESUTURILE CURS 5. SANGELE, CURS 6. SISTEMUL LOCOMOTOR 6.1. SISTEMUL 0560S... 6.2. ARTICULATIILE. 6.3. SISTEMUL MUSCULAR CURS 7. APARATUL RESPIRATOR SI RESPIRATIA. CURS 8. APARATUL CIRCULATOR ......ccsscssntesnesinsintn 8.1. Sanguin... 8.2. Sistemul circulator limfatic. CURS 9. APARATUL DIGESTIV Morfologia si anatomia aparatului digestiv. CURS 10. METABOLISMUL CURS 11. APARATUL EXCRETOR (URINA! CURS 12, APARATUL REPRODUCATOR §1 REPRODUCEREA CURS 13, SISTEMUL NERVOS. CURS 14. ANALIZATORIL CURS 15, SISTEMUL ENDOCRIN. BIBLIOGRAFIE, 7 30 38 59 68 68 96 99 129 138 oe 138 152 156 wa 1ST 1IP 176 190 199 214 260 296 310CURS 1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI 1. Definitia anatomiei si ramurile ei 2. Caracteristicile speciei umane 3. Planurile corpului uman 4. Nomenclatura anatomic’ 1.1, Definitia anatomiei si ramurile ei ‘Anatomia (gr. anatomia- a separa, a t&ia) este ramur& a biologiei si a medicinei care se ocupa cu studiul structurii organismelor vii. Este inrudit’ cu embriologia, anatomia $i embriologia comparata. Anatomia este divizatd, la réndul ei, in anatomia grosiera (macroscopicd) si anatomia microscopica. Anatomia macroscopic’ (denumit’ si anatomie topografic’, regionala sau antropotomie) studiaza structurile anatomice care pot fi vizute cu ochiul liber. Anatomia microscopic’ analizeaza acele structuri care pot fi observate doar cu ajutorul microscopului, si include histologia (studiul tesuturilor) si citologia (studiul celulelor). Anatomia umana poate fi invatat8 pe regiuni sau pe sisteme, adic’ fie sunt studiate toate structurile dintr-o anumit& regiune (cap, torace, membre), fie sunt studiate pe sisteme (digestiv, circulator, osos ete.) Ramuri specializate ale anatomiei - anatomia patologic’: studiazi modificarile diferitelor structuri, datorate bolilor - anatomia radiograficd: studiaz’ structurile interne vizualizate prin raze X - _biologia moleculars: studiaza structurile anatomice la nivel subcelular - fiziologia: studiazé modul de functionare a diverselor organe, adesea studiile vizeazi nivelul celular si molecular. Pentru intelegerea fiziologiei este nevoie de cunostinte din domeniul fizicii, care explic’ curentii electrici, presiunea sanguin’, implicarea oaselor de catre muschi in locomotie (parghiile). 1.2. Caracteristicile speciei umane Organismul uman, sau Homo sapiens, cum ne-am denumit noi ingine, este unic in multe privinte. Denumirea stiintific’ tradusd din latin’ inseamna om inteligent, si intr-adevar inteligenta este trasétura cea mai distinctiv’. Aceasta ne-a permis s& dezvoltim un mod de comunicare prin simboluri scrise. Continuam si dezvoltam, in permanent’, mijloace de 2IPageadaptare la mediul inconjurator. In acelasi timp, suntem atat de specializati intelectual, incat noi insine nu ne suntem de ajuns. Avem nevoie unii de ali, la fel de mult ct avern nevoie de cunostintele din trecut. Desi avem trasdturi comune animalelor, exist o serie de particularitati specifice: 1. Creierul este bine dezvoltat. Creierul unui om adult cdntareste intre 1350 si 1400 g. Aceasta face ca raportul creier - corp sa fie foarte mare. Dar mai important este modul diferit de dezvoltare a regiunilor creierului, Exist’ regiuni pe scoarta cerebral extrem de specializate, spre exemplu pentru emotii, gandire, invatare, memorare si chiar pentru coordonarea miscérilor. 2. Mersul biped. Deoarece oamenii se sprijind si merg doar pe 2 membre, tipul nostru de locomotie este biped. Postura dreapté a corpului impune si alte modificari, cum ar fi curbura in forma de S a coloanei vertebrale, anatomia coapselor si a bazinului si scobitura tarsului. Unele dintre aceste trasaturi pot cauza probleme clinice persoanelor in varsta. 3. Policele opozabil. Policele uman este adaptat pentru a prinde obiecte, articulatia de la baza lui permitind numeroase migca 4, Limbajul verbal articulat. Oamenii, spre deosebire de animale, prezinta limbaj articulat. Structura anatomic’ a organelor vorbirii (Iaringe, limba si buze) si creierul bine dezvoltat fac acest lucru posibil. La articularea limbajului contribuie si pozitia bipedd, laringele find dispus altfel fat de pozitia patrupeda. 5. Vederea stereoscopica. Desi aceast caracteristicd este prezenta si la unele animale, este deasemenea puternica si la om. Ochii nostri sunt pozitionati in acelasi plan in fat, astfel c&, atunci cand privim un obiect, il vedem din doug unghiuri. Vederea stereoscopica ne permite s& percepem lumea tridimensional. in cursul de fat3, vom aborda studiul anatomiei din perspectiva sistemic’, adic’ vom analiza fiecare sistem in parte. Pentru a putea realiza acest lucru, trebuie clarificate o serie de aspecte: 1.3. Planurile corpului uman Pentru a putea studia si intelege aranjarea structurala a diferitelor organe, corpul poate impartit, in functie de 3 planuri fundamentale de referinta (Fig. 1): - un plan sagital - un plan frontal - un plan transversal Planurile sagitale trec prin corp vertical, impartindu-I in regiuni dreapta si stanga. Planul sagital median este acel plan sagital care trece prin mijlocul corpului, impértindu-| in 2 Jumatati egale. Planurile frontale sectioneazi corpul pe lungime, impartindu-| in regiuni anterioar’ (spre in fata) si posterioara (spre in spate). Planurile transversale impart corpul in regiuni superioard si inferioara. Meritul tomografiei cu raze X este acela ci oferd imagini ale planurilor transversale, care nu pot fi 31Pageobtinute decét prin sectiuni prin corp. Anterior dezvoltérii acestei tehnici, radiografia facea dificild, dacd nu imposibilé, capacitatea de a distinge prin neregularitatile corpului. Plan sagital Plan frontal Plan transvers ira 1. Planurile de orientare ale corpului uman 1.4, Nomenclatura anatomica Pozitia anatomic Toti termenii care descriu relatia dintre diferitele parti ale corpului, au ca punct de referint& pozitia anatomica. in pozitie anatomic’, corpul este drept, picioarele sunt paralele intre ele, lipite de podea, ochii privesc spre inainte, iar bratele sunt situate pe langé corp, cu palmele orientate spre inainte, perfect intinse (Fig. 2). 41PageFigura 2. Pozitia anatomica a corpului uman jn tabelul de mai jos sunt prezentati o serie de termeni directionali, pentru localizarea diferitelor organe unele fata de altele. Termenul Definitia Exemple Superior (cranial, cefi Situat spre regiunea cefalica Toracele este superior abdo- menului Inferior (caudal) (Opus regiunii cefalice Gatul este inferior capului [Anterior (ventral) Spre in fata ‘Sternul este anterior inimii Posterior (dorsal) Spre spate Rinichii sunt situati posterior intestinelor Me Spre linia median’ a Inima este situat medial corpului fata de plaméni Lateral (Opus liniei mediane a Urechile sunt situate lateral corpului fata de nas Intern (profund) Opus suprafetei corpului | Creierul este situat intern fat de craniu Extern (superfici Spre suprafata corpului Pielea este situatd extern fata de muschi Proximal Spre trunchi Genunchiul este situat proximal fata de tars Distal indepartat de trunchi Palma este situata distal fata SIPagede cot Eipenor ‘Artviot aie (vena teuaal, Indoor Distal Figura 3. Termeni directionali in corpul uman Regiunile corpului Corpul uman este impartit intr-o serie de regiuni ce pot fi identificate la suprafata corpului (Fig. 7). Regiunile mari ale corpului sunt: - capul - gatul - trunchiul - membrele superioare - _ membrele inferioare doud regiuni: © regiunea faciala: include ochii, nasul si gura © regiunea craniana: acoperd si protejeaza creierul. Denumirea anumitor zone de la suprafata capului se poate baza pe denumirea organelor situate in acele regiuni: = regiunea orbitala (jin dreptul ochilor) 6IPage= regiunea nazala (in dreptul nasului) - regiunea orala (in dreptul gurl) + regiunea auriculara (in dreptul urechilor), sau pe denumirea oaselor din acea ond: ex. regiunea frontal (osul frontal), regiunea Zigomatica (osul zigomatic) Gatul - face referire la regiunea cervical, cea care sustine capul si ii permite mobilitatea. Trunchiul Trunchiul sau torsul, reprezint8 portiunea din corp la care se ataseaza gatul si membrele. Include: - toracele - abdomenul = pelvisul Toracele sau regiunea toracala, face referire la piept. Regiunea mamara a toracelui este cea din jurul areolelor mamare, care la femeile mature din punct de vedere sexual cuprinde s8nii. intre cele doud regiuni mamare se giseste regiunea sternal. Subsoara este denumit’ fosa axilar8 sau simplu, axil’, iar regiunea inconjuratoare se numeste regiune axilard, Regiunea vertebrala se extinde de-a lungul spatelui si urméreste coloana vertebral8. in cutia toracicd sunt localizati plamanii si inima, Anumite urme de la suprafata corpului sunt importante in verificarea integritatii acestor organe. Un medic trebuie s8 stie, spre exemplu, unde pot fi cel mai bine detectate valvele inimii si unde se aud cel mai bine sunetele respiratorii. Axila este important in examinarea unor ganglioni limfatici infectati Abdomenul este localizat sub torace. in centrul abdomenului se giseste ombilicul (buricul). Abdomenul a fost impartit in 9 regiuni pentru a descrie localizarea organelor interne. Cele nou’ regiuni sunt prezentate in figura de mai jos, iar organele interne corespunziitoare sunt prezentate in tabelul de mai jos (Fig. 4). Regiunea Localizarea ‘Organele interne corespunzatoare Hipocondrul drept Dreapta, treimea|Vezica biliar’, 0 parte din superioar’ a abdomenului_|ficat si din rinichiul drept Epigastrul Central, in __treimea[O parte din ficat, stomacul, superioari a abdomenului__| pancreasul si duodenul Hipocondrul stang ‘Sténga, in treimea|Splina, flexura splenic’ a superioarSaabdomenului |colonului, 0 parte din rinichiul stang si din intestinul subtire Flancul lateral drept Dreapta, in treimea medie a[Cecum, colonul ascendent, abdomenului flexura hepatica a colonului, © parte din rinichiul drept si din intestinul subtire TIPageRegiunea ombilicald Central, in treimea medie a abdomenului Jejunul, Hleonul, o parte din duoden, din colon si din rinichi si vasele sanguine abdominale principale Flancul lateral stang ‘Stinga, in treimea medie @ abdomenului Colonul descendent, portiuni din rinichiul stang si din intestinul subtire Regiunea inghinala dreapta Dreapta, in _treimea inferioara a abdomenului ‘Apendicele cecal, portiuni din cecum si _intestinul subtire Hipogastrul Central, in—_‘treimea inferioara a abdomenului Vezica urinar’, 0 parte din intestinul subtire si colonul sigmoid Regiunea inghinala stanga ‘Stdnga, in treimea inferioara a abdomenului Portiuni din intestinul subtire, colonul descendent sisigmoid Fig. 4 Regiunile abdomenului BIPage‘impartirea abdomenului in 4 cadrane este o practica clinica folosita pentru localizarea durerii, a tumorilor sia altor dereglar ( Figura 5. Cadranele abdomenului Pelvisul. Regiunea pelviana reprezint& partea inferioaré a abdomenului. in aceasta regiune se gasesc alte subregiuni ~ _ pubiand (acoperitd de par la indivizii maturi din punct de vedere sexual) - _ perineand (perineu, regiunea ce contine organele sexuale externe si orificiul anal) - lombard (cunoscutd si sub denumirea de sale) - _ sacralé localizat& mai jos, in aceasta zona se terming coloana vertebral) - muschii lati ai bazinului formeazd fesele sau regiunea gluteal’. Aceast’ regiune este utilizat pentru injectiile subcutanate. Membrul superior Este anatomic impartit in: - umar - brat - antebrat - mand (palma). Umarul este regiunea cuprins’ intre centura scapulard si brat si cuprinde articulatia bratului la centurd. Umarul se mai numeste si regiunea deltoid’. 9IPageRegiunea cubitala este aria cuprins’ intre brat si antebrat, care cuprinde articulatia cotului. Fosa cubitala este depresiunea portiunii anterioare a regiunii cubitale. Este importanta pentru injectille intravenoase si pentru prelevarea de sange. Mana are 3 zone principale: ~ carpul, ce contine oasele carpiene = metacarpul, ce confine oasele metacarpiene - degetele, ce contin falangele Partea anterioara a mainii se numeste regiune palamard (palma), iar partea posterioar’ a mainii se numeste dosul mainii. Membrul inferior Este anatomic impartit in: - sold - coapsi - genunchi - gamba - picior Coapsa se mai numeste si regiune femurala. Genunchiul are 2 fete: fata anterioar’ (regiune patelars) si fata dorsala (fosa poplitee). Gamba prezinti regiunea crurala anterioara si posterioar’. Anterior se giseste fluierul piciorului, o creast8 proeminent’ osoass, care se intinde de-a lungul gambei. jorul are 3 regiuni principale: = tarsul, alcdtuit din oasele tarsiene - metatarsul, alctuit din metatarsiene - degetele, alcdtuite din falange Glezna reprezinta articulatia dintre picior si gamba. Calcdiul este situat posterior piciorului, iar talpa piciorului este suprafata plantar. Dosul piciorului este orientat superior. Cavitatile corpului (Fig. 8) Cavitatile corpului sunt spatii bine delimitate din interiorul corpului. Acestea contin organe care sunt protejate, delimitate si sustinute de membrane asociate. Exist 2 cavitati principale ale corpulu - cavitatea anterioard = cavitatea posterioar’ Cavitatea posterioara a corpului contine creierul si maduva spinari. Cavitatea anterioar’ a corpului se formeazé, in timpul dezvoltarii intrauterine, dintr-o cavitate a trunchiului numit& celom. Celomul este delimitat de o membrané care secret un lichid lubrefiant. Pe parcursul dezvoltarii, celomul este impartit de catre diafragm, intr-o cavitate superioar’ (cavitatea toracic8) si una inferioara (cavitatea abdomeno-pelviana). Organele din celom sunt denumite generic viscere sau organe viscerale. in cavitatea toracicd sunt doud cavitati pleurale ce inconjoara pliménul drept si stang. Deasemenea exist cavitatea pericardicd, care \conjoara inima. Spatiul dintre cele doua cavitati pleurale se numeste mediastin. Cavitatea abdomeno-pelvian’ este formata din cavitatea abdominal, situatd superior, si cavitatea pelviand, situata inferior. Cavitatea abdominala contine stomacul, intestinul subtire, intestinul gros, ficatul, vezica biliara, pancreasul, splina i rinichii. Cavitatea 10lPagepelviand este ocupaté de portiunea terminalé a intestinului gros, vezica urinar’ si organele de reproducere (uter, trompe uterine si ovare la femeie, veziculele seminale si prostata la barbat) (Fig. 9). Cavitatile corpului au rolul de a delimita organe si sisteme cu functii inrudite. Majoritatea sistemului nervos ocupa cavitatea posterioar’ a corpului; principalele organe ale sistemului respirator si circulator se gasesc in cavitatea toracic’; principalele organe ale sistemului digestiv se gisesc in cavitatea abdominal; organele de reproducere se gasesc in cavitatea pelviana. Aceste cavitati nu doar adapostesc si sustin diferitele organe, ci si compartimenteazi organele, astfel ca infectiile si bolile nu se pot rispandi dintr-un compartiment in altul. Spre exemplu, pleurezia unuia din cei doi plamani nu se transmite, de obicei, si celuilalt, iar afectiunile aprute in cavitatea toracicd sunt localizate de obicei la un singur plaman. reg efalicd reg. frontal reg. orbitals req. zigomaticd reg, mental reg sternal reg. pectoral reg. cubital ant. (Gosa cubital eg. anterioarit Drabiala og. femurala reg. patelar reg. crural anlerioari eg arsalé(glezma) —_ reg, dorsal ————_ a piciorulut Figura 7 A. Regiunile corpului - vedere anterioara H1IPageposterfoara mir veg. vertebral (coloana vertebral) reg. brabials ef, abdominal reg. cubital posterionr reg. lombari reg. sucrali veg. gluteal reg. dorsal palmei reg, perineal reg. femuralé fosa popitee reg. crural posterioara ‘regiune plantar Figura 7 B. Regiunile corpului vedere posterioara in plus fata de cavitatea anterioara si posterioara a corpului, exist o serie de alte cavit&ti mai mici, la nivelul capului. Cavitatea orala are rol principal in digestie si rol secundar ‘in respiratie. Contine limba si dintii. Cavitatea nazal8, care apartine sistemului respirator, este compartimentatd in doua spatii de catre septul nazal. Exist’ deasemenea, doua orbite care adapostese, fiecare, cate un glob ocular si muschii extrinseci lui. Deasemenea, exist 2 cavitati ale urechii mijloci, ce contin 3 oscioare cu rol in transmiterea sunetelor. 121Pageposterioars cavitaten cranial cavitatea vertebral ceavitate toraciea Figura 8. Cavitatile corpului ‘abdomeno -pelviand Figura 9. Cavitatea anterioara a corpului 131PageMembranele corpului Membranele corpului sunt alcatuite din straturi sub' acoperd, separa si sustin organele interne. Exist dou’ tipuri principale de membrane: = membrane mucoase - membrane seroase Membranele mucoase secret un fluid dens si lipicios numit mucus. Mucusul lubrefiaza si protejeazi organele in care este secretat. Membranele mucoase se gasesc in organele cavitare, in cavitatile sau tuburile care intra si ies din organism, cum ar fi cavitatile orala si nazal8, tuburile respiratorii, digestive, genitale si excretoare. Membranele seroase se gasesc in cavitatea toracali si abdomeno-pelviand si acoper’ viscerele, secretand un lichid lubrefiant, numit lichid seros. © pleura este o membrand seroas& asociat fiecdrui pléman. Fiecare pleur’ (pleura plamanului drept si pleura plimSnului stang) este formata din doua componente: = foita viscerald: ader’ la suprafata externa a pliménilor = foita parietala: cdptuseste cutia toracica si diafragmul, Spatiul dintre cele doud foie se numeste cavitate pleurald. Astfel, fiecare pl&man este inconjurat de cate o cavitate pleural proprie. © Pericardul seros este membrana care acopera inima * Pericardul visceral vine in contact direct cu inima = Pericardul parietal vine in contact cu pericardul fibros Spatiul dintre cele dou’ membrane se numeste cavitate pericardic © Peritoneul sau membranele peritoneale reprezint seroasele cavitatii abdominale: = Peritoneul visceral acoperd viscerele abdominale = Peritoneul parietal vine in contact cu peretele abdominal Spatiul dintre cele dou foite se numeste cavitate peritoneal. Micul si marele epiploon sunt pliuri ale peritoneului care pleacd de la stomac. Acestea depoziteaza grisimi si tesut conjunctiv lax, protejand viscerele. Unele organe, precum rinichii, suprarenalele si portiunea median’ a pancresului nu sunt acoperite de peritoneu, si se numesc retroperitoneale. Mezenterele sunt pliuri duble ale peritoneului ce leaga peritoneul visceral de cel parietal (Fig. 10). de tesut epitelial si conjunctiv care 1.5. Notiuni generale privind formarea temenilor medicali Termenii medicali se formeaza pornind de la rédacina cuvantului si prin adjugare de sufixe, respectiv de prefixe. in tabelele de mai jos sunt prezentate o serie de radacini, sufixe si prefixe ale acestor termeni. 1Pagemicul epiploon items pancreas a stomac duoden intestin gros mezenter intestin peritoneu parietal subtire marele epiploon peritoneu visceral cavitate ae peritoneal vezica urinara ira 10. Organele viscerale ale cavitatii abdomeno — pelviene seroase asociate Petree ener ‘Abdomeno Privind abdomenul Angi/o Cu privire la vasele sanguine artros Cu privire la articulati cianos Albastru Cit/o Cu privire la celula Derm/o Cu privire la piele eritros Rosu Gastr/o Cu privire la stomac Glicos Glucide, zaharuri Hepat/o Cu privire la ficat Hist/o Cu privire la tesuturi Leuc/o Alb Mamo Cu privire la sani, glande mamare 15IPage‘Nefro Cu privire la Neuro Cu privire la sistemul nervos Osteo Cu privire la oase fago Cu privire la hranire Pato Cu privire la boala Rino Cu privire la nas a Pee afan f8r3, absent acro extremitate bradi incet dia prin dis dificil endo interior epi deasupra, peste hiper peste normal hipo sub normal macro mare micro mic peri jurul tahi rapid cite -ectomie (tomos ~ a t&ia) “gram -erafie -logie (logos - cuvént, stiint) -otomi -ostomie Sufixul Eee ekcaeur Durere Celule ‘indepartarea chirurgicala a... jnregistrarea unor parametri Procesul inregistrarii Studiul .. Taiere in... Formarea ut chirurgical marire Boala Team’ Repararea chirurgicald a... Scdderea sau reducerea .. Instrument de examinare Inflamatia ... deschizaturi, in mod 161PCURS 2. ORGANIZAREA CORPULUI UMAN. CELULA. 2.1 Nivele de organizare ale corpului uman 2.2 Numérul, dimensiunile si tipurile celulare 2.3 Compozi 2.4 Structura celulei 2.5 Ciclul celular si diviziunea celular acelulei 2.1 Nivele de organizare ale corpului uman (Fig. 11) Nivelul celular Celula reprezinta unitatea structurala si functional a organismelor vii. Omul este un organism pluricelular alc3tuit din 60 - 100 trilicane celule. Pentru a se mentine integritatea si buna functionare a organismului, functiile vitale, precum: metabolismul, cresterea, excitabilitatea, remanierea si diviziunea, trebuie si se desfasoare corect, la nivel celular. Celulele sunt compuse din atomi. Acestia, la randul lor, prin diverse legaturi chimice, formeazd molecule, Anumite molecule sunt grupate caracteristic pentru a forma structuri functionale, numite organite. Fiecare organit indeplineste 0 functie bine definit’ in celula. Organismul uman contine multe tipuri de celule, fiecare specializat’ pentru o anumiti functie. Exemple de celule specializate: celulele osoase, celulele musculare, adipocitele, elementele figurate, hepatocitele, celulele nervoase. Structura particular a fiecdrei celule este direct legata de functia ei Nivelul tisular Jesuturile sunt straturi sau grupari de celule asem&natoare, care indeplinesc aceeasi functie. Intregul organism este format din 4 tipuri principale de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos. Un exemplu de tesut este cel muscular prezent in inim8, a c&rui functie este de a pompa sange prin corp. Stratul extern al pielii (epiderma) este un tesut, deoarece este compus din celule asemanstoare care, impreun’, alcituiesc un scut protector pentru corp. Histologia reprezinta stiinta care se ocupd cu studiul tesuturilor. Nivelul organic Un organ este o structura alc&tuita din dou’ sau mai multe tipuri de tesuturi care ‘indeplineste o anumita functie. Organele variazi mult in dimensiuni si functie. Ex. inima, splina, pancreasul, ovarele, pielea, oasele. Fiecare organ contine, in general, un tesut pricipal si alte tesuturi secundare. in stomac, spre exemplu, mucoasa epitelialii este considerat& tsutul primar deoarece functia de bazi a stomacului este secretia si absorbtia ce se realizeaza la acest nivel. Tesuturile secundare ale stomacului sunt tesutul conjunctiv, nervos si muscular. I7IPageNivelul sistemic Sistemele corpului constituie urmatorul nivel de organizare structural. Un sistem este constituit dintr-o varietate de organe, ce au functii similare sau inrudite. Ex. sistemul Circulator, sistemul nervos, sistemul digestiv, sistemul endocrin. Anumite organe pot participa la alcdtuirea a doua sisteme. Spre exemplu, pancreasul functioneaz’ atat in sistemul digestiv, ct si in cel endocrin. Toate sistemele corpului sunt conectate si functioneaza impreuns, alc&tuind organismul ca intreg, 2.2 Numarul, dimensiunile si tipurile celulare Organismul este o masinarie extrem de complexé, in care baza este reprezentar’ de celule. Din acest motiv, celula este considerat o unitate functionala. Pentru ca organismul s functioneze normal, celulele trebuie si — si indeplineasca corect functille. Pentru ca celulele s& rman in viat si s8-si desfasoare normal activitatea, sunt necesare anumite conditii. Fiecare celulé trebuie s& aib& acces la nutrienti si oxigen si s& fie capabil8 s8 elimine reziduurile. in plus, trebuie mentinut, in permanent, un mediu care s& protejeze celula. Celulele au fost observate acum mai bine de 300 de ani in urmé, de citre cercettorul englez Robert Hooke. Utiliznd un microscop primitiv, a examinat o bucdtic’ subtire de plutd si a observat o retea de pereti celulari si de cimarute. El le-a denumit celule, dup’ asemnarea lor cu chiliile din mandstiri. imbundtétirea microscoapelor a dus la noi date despre celule, culminand cu formularea teoriei celulare, in 1838 si in 1839 de catre biologii germani Matthias Schleiden si Theodor Schwann. Aceasti teorie sustine ci toate organismele vii sunt alcituite din una sau mai multe celule si c& celula este unitatea structurala si functionalé pentru toate organismele. Studiile acestor cercetitori au dus la conturarea unei noi discipline, numite citologie, care urmareste structurii si functiilor celulei, Cunoasterea nivelului celular este important pentru intelegerea proceselor de bazé ale organismului, respiratia celular, sinteza proteinelor, mitoza si meioza. O intelegere a structurii celulare contribuie la clarificarea structurii nivelelor superioare. Mai mult decat atat, multe dintre disfunctionalitatile si bolile organismului igi au originea la nivel celular. Este uimitor cum dintr-o singura celuls, zigotul sau celula ou, sute de tipuri de celule apar, ajungand la 60 ~ 100 trilioane celule care formeaz’ organismul adult. Celule variaz’ mult, ca forma si dimensiuni. Cele mai mici celule sunt vizibile doar cu un microscop cu omputere foarte mare de focalizare. Chiar si cea mai mare celul’, ovulul, este de-abia vizibild cu ochiul liber. Dimensiunea celulelor este masuata in micrometri (um). 1 um - 10% m. Ovulul are aproximativ 140 um in diametru, in timp ce un eritrocit (hematie) are 7,5 um. Globulele albe au in medie 10 -12 um in diametru. Pe de alta parte, unele celule, desi microscopice, pot fi foarte lungi. Un neuron poate ajunge la peste un metru lungime. Forma initiald a celulelor este sfericS, dup’ diferentiere luand o alta form’ caracteristicé (fig. 12). Pot fi «© Aplatizate (pavimentoase) 181Page© Ovale © Fusiforme + Stelate + Prismatice © Cubice ete. Forma celulelor este adaptatd functiei: globulele rosii discoidale sunt adaptate pentru transportul gazelor. Forma neregulat 3 a neuronilor creste raportul suprafat/ volum, ce permite trecerea influxului nervos. Suprafata unor celulelor poate fi neted’, permitand trecerea cu usurinté a substantelor. Alte celule prezint8 o suprafati denivelat ce ajutd la absorbtie. Privind forma si dimensiunile celulelor, toate prezint’ modificdri structurale pentru a servi functiei pe cae trebuie si 0 indeplineasc’. Pentru a intelege structura si functia, trebuie inteleas3 chimia corpului uman. Toate procesele din organism se desfisoara respectandu-se principiile chimiel. Mai mult, disfunctionalitatile din organism au de multe ori, 0 baz chimicé. ia chit 2.3 Compozit 3 a celulei Elementele sunt cele mai simple substante chimice. Patru dintre elemente reprezint& cam 95% din masa corpului (carbonul, hidrogenul, oxigenul si azotul). Alte elemente comune existente in orgnism sunt: calciul, potasiu, sodiu, fosfor, magneziu si sulf. Putine dintre elemente se gasesc libere in organism, majoritatea formeaza legaturi, alcatuind molecule. Unele molecule sunt alcatuite din atomi identici (O,), altele sunt alcatuite din tipuri diferite de atomi (H20). Compusii existenti in organism se impart in 2 mari categorii: compusi organici si anorganici. Compusii organici sunt caracteristici organismelor vii si sunt reprezentati de: proteine, glucide, lipide, vitamine, acizi nucleici. Compusii anorganici sunt prezenti si materia nevie si sunt reprezentagi de apa si sdruri minerale (electroliti). Apa Apa este compusul cel mai abundent prezent in celule si in mediul extracelular. Apa este prezentd, de cele mai multe ori, in corp, sub forma de solutii, ea reprezentand solventul. Apa este un solvent aproape universal, aproape toti compusii chimici putandu-se dizolva in ea. in plus, are rolul de a transporta diversi metaboliti prin membrana celular’ sau dintr-o parte in alta a celulei. Apa contribuie la termoreglare, absorbind sau eliberand c8ldura. 0 alt& functie a apei este implicarea in diverse reactii enzimatice (hidroliza). Electrolitii Electrolitii sunt compusi anorganici care se descompun jn ioni in mediul apos, formand solutii capabile s& permits trecerea curentului electric. Rolul electrolitilor este de a 191Pagementine constant pH medului intern, deasemenea sunt implicati in transmiterea influxului nervos, in contractia muscular3. Dezechilibre in balanta electroliticd pot duce la crampe musculare, friabilitate osoas’, coma sau diabet. Compusii organi Proteinele Proteinele sunt compusi organici alcatuiti din aminoacizi. in structura proteinelor intr8 20 de aminocizi. Varietatea de combinatii permite formarea unel anumite structuri si a unui anumit mod de functionare. Proteinele sunt cele mai abundente substante organice si pot exista individuale sau asociate acizilor nucleici (nucleoproteine), _glucidelor (glicoproteine), lipidelor (lipoproteine) . Proteinele indeplinesc in organism diverse roluri structural, enzimatic, de transport, in contractia muscular, in apSrarea organismulul Glucidele Glucidele sunt compusi organici care contin in moleculé C, H si O. Din aceast’ categorie fac parte monozaharidele, dizaharidele si polizaharidele. Principalul lor rol este cel energetic. Excesul de glucide poate fi convertit in lipide. Lipidele Lipidele sunt a treia categorie mare de substante organice. Sunt insolubile in apa si includ grdimi si subtante inrudite, precum colesterol, fosfolipide. Lipidele au rol structural si energetic. Deasemenea protejeaza si izoleazi diverse organe. Fosfolipidele intra in structura membranei celulare. 2.4 Structura celulei Oricat de mare ar fi diversitatea celular, toate celulele au in comun o serie de structuri (fig. 13 ). Pentru a descrie mai usor celula, aceasta pote fi divizat8 in 3 parti mari 1, membrana 2. citoplasma 3. nucleul . Membrana celulard (Plama lema) (fig. 14) - este alcatuitd in principal din: proteine un dublu strat fosfolipidic colesterol carbohidrati alte lipide eo coo8 21PageGrosimea membranei este de aprox. 65 — 100 angstromi (A). Structura membranei celulare nu este pe deplin elucidat’, dar majoritatea cercetatorilor accepté ca fiind real modelul mozaicului fluid. Structura de baz este reprezentata de stratul dublu fosfolipidic. in acest strat sunt inserate proteine mari, globulare. Fiecare fosfolipid din membrand contine un capat solubil in ap’ (hidrofil) si un capt solubil in grasimi (hidrofob). Capatul care contine fosfatul este hidrofil, iar cel care contine acizii grasi este hidrofob. Deoarece capetele hidrofobe sunt respinse de ap8, dar se atrag intre ele, au tendinta naturald de a se dispune tn zona central a membranei, unele spre altele. Polii hidrofili constituie cele dou’ fete ale membranei, in contact cu mediul intracelular si extracelular. Stratul lipidic este impermeabil pentru substantele specific solubile in ap, cum ar fi ionii, glucoza sau ureea. In schimb, substantele solubile in grdsimi, precum oxigenul, dioxidul de carbon, alcoolul, pot patrunde prin stratul fosfolipidic, cu usurinya Colesterolul este tot de naturé lipidic’. Acesta determina gradul de permeabilitate (impermeabilitate) al stratului fosfolipidic la compusii hidrosolubili ai mediului interstitial. Proteinele membranare se gisesc, multe dintre ele, insotite de glucide. Se disting doua categorii mari de proteine, dup’ modul de dispunere in membrana: ‘* proteine transmembranare (integrale) ‘* proteine periferice, atasate doar la una dintre suprafetele membranei. Multe dintre proteinele integrale formeaza canale (pori) membranare(i), prin care moleculele solubile in ap, inclusiv apa, pot strabate membrana. Aceste canale proteice permit trecerea preferential a anumitor molecule. Alte proteine integrale se comporta ca si cGrausi, transportand substante care altfel nu pot strabate membrana. Uneori, transport’ substantele in sensul opus directiei normale de difuziune (transportul activ, cu consum energetic). Altele se comport ca si enzime. Proteinele integrale pot servi ca receptori pentru moleculele solubile in ap, cum ar fi hormonii peptidici, care nu pot trece altfel prin membrana celulara. Prin interactiunea receptorului cu diferiti liganzi (molecule care se ataseazi receptorului), acesta suferi o modificare conformationala. Modificarea induce activarea regiunii interne a receptorului sau activarea unor proteine intracelulare atasate receptorului, care determina un anumit réspuns din partea celulei Proteinele periferice sunt adesea atasate celor integrale. Acestea functioneazd, in majoritate, ca enzime sau ca reglatori ai transportului membranar. Glucidele membranare se gisesc in combinatie proteinele sau cu lipidele. Acestea se gisesc la exteriorul celulei si intervin in incdrcarea membranei. Deasemena contribuie la coeziunea celulelor. Altele intra in structura unor receptori. 2. Citoplasma a. Hialoplasma (citosolul): este mediul in care se gisesc organitele celulare Contine dizolvate proteine, electroliti si glucoz’. in citoplasma se gasesc dispersate lipide neutre, granule de glicogen si organitele. b. Organitele celulare: > cu membrand dubla: mitocondrille > cu membrana simpla: lizozomii, reticulul endoplamatic, aparatul Golgi, peroxizomii > lipsite de membrana: ribozomii, centrozomul 211PageMitocondriile Mitocondriile sunt prezente fn citoplasma tuturor celulelor, dar numérul lor variaz’ de la mai putin de 100 la cateva mii, in functie de necesarul energetic al celulei. Au forma si dimensiunea variabile: globular’, elongatd, filamentoas’. Structura de baz’ a mitocondriei (fig. 15) este reprezentaté de o membran’ dubla (anvelop’) si o matrice (plasma mitocondriei). Membrana are aceesi structur& ca si membrana celular’. Mebrana externa este neted’, cea interna invagineaz’ creste mitocondriale. Acestea prezintd atasate numeroase enzime oxidative. Matricea contine mari cantitati de enzime dizolvate implicate in producerea de energie. Aceste enzime actioneaz’ impreuna cu enzimele atagate crestelor, in scopul oxid&rii nutrientilor cu obtinere de energie. Aceastd energie este stocatd in molecule macroergice (care acumuleazi mari cantittati de energie) numite ATP (adenozin trifosfat). ATP-ul ste transportat apoi extramitocondrial pentru a elibera energia de fiecare dat& cdnd este necesara. Mitocondriile se replica independent, de fiecare dat cand este nevoie de energie jn plus in celula. Acest lucru se datoreazi existentei ADN-ului mitocondrial. !Deoarece mitacondrille se gasesc doar in ovul, nu si in capul spermatozoidului, toate mitocondrille se transmit pe cale maternd. Replicéndu-se independent de nucleu, ele se transmit identic de la mamd. O formé raré de orbire - neuropatia opticé ereditard Leber ~se considera cé s-ar transmite astfel. Rolul mitocondriilor este acela de a produce energie pentru celula, prin respiratia celular’. Reticulul endoplasmatic (reticul - retea, endos ~ interior) Reticulul endoplasmatic (fig. 16) este alcatuit dintr-o retea de canalicule si cisterne, raspandite in citoplasm8. Aceste canalicule sunt interconectate. Pertele reticulului are aceeasi structurd ca si membrana celular. Spatiul din interiorul retelei de tuburi este plin cu un matrix, diferit de cel extrareticular, ins este acelasi cu cel aflat intre cele dous mebrane care acoper’ nucleul. Suprafata peretilor reticulului poate depasi in unele celule (hepatocite) de 30 - 40 ori suprafata celulei Rolul reticului este de a transporta diverse substante in celuld. Deasemenea suprafaa mare permite existenta a numeroase enzime implicate in metabolismul celulei Deasemena are rol mecanic, de sustinere a celulei. Reticulul endoplasmatic poate fi de doud tipuri: ‘+ Reticul endoplasmatic rugos (granular) — REg (Fig. 17) ‘* Reticul endoplasmatic neted - REn (fig. 18) Reticulul endoplasmatic rugos prezint& atagati ribozomi si este implicat in sinteza proteinelor. Reticulul endoplasmatic neted este lipsit de ribozomi si este implicat in sinteza unor lipide. IH! O persoand care consumd repetat anumite substante, cum ar fi alcoolul sau fenobarbitalul, dezvolté o toleranta, astfel ci este nevoie de cantitati din ce in ce mai mari pentru a obtine efectul initial. Explicatia citologicé este aceea cd acest consum indelungat determind proliferarea reticulului endoplasmatic neted in vederea detoxifierii eficiente a organismului. 221PageAparatul Golgi (fig. 19 ) Aparatul Golgi este strdns legat de reticulul endoplasmatic. Este format din 4 sau mai multe straturi de vezicule aplatizate din care se desprind alte vezicule sferice. Acest aparat este bine dezvoltat in celulele secretoare (fig. 20). Aparatul Golgi functioneazé in dependenté cu reticulul endoplasmatic (fig. 21). Vezicule transportoare desprinse din reticul fuzioneaza cu aparatul Golgi. Substantele transportate sunt procesate de acest aparat si formeazi lizozomi, vezicule secreatoare sau alte componente. Rolul aparatului este acela secretor si de sintezi de carbohidrati. Lizozomii (fig. 22) Lizozomii sunt vezicule sferice desprinse din aparatul Golgi si dispesate apoi in citoplasma. Lizozomii contin peste 40 de tipuri diferite de enzime, numite hidrolaze $i alcdtuiesc un sistem digestiv al celulei, ce permite degradarea structurilor celulare distruse, a particulelor incorporate de celula si a unor bacterii. Membrana lizozomilor impiedic’ raspandirea hidrolazelor prin celul8 si autoliza celulei ! Atrofierea normal, sau reducerea mérimii uterului dupd nastere, se datoreaza lizozomilor. La fel, regresia sdnilor dupé perioada de aldptare se datoreazé acelorasi organite. ! Unele boli se datoreazi functiondrii anormale a lizozomilor. Inflamarea dureroasa din artritele reumatoide, de exemplu, are loc atunci cind enzime lizozomale sunt eliberate in capsula articulatiilor si initiazd deigestia tesutului inconjuréitor. Peroxizomi Peroxizomii sunt asem&natori lizozomilor, dar difer8 prin dou’ aspecte. Se formeazi fie prin replicare proprie, fie provin direct din reticulul endoplasmtic si contin oxidaze, ca enzime. Au rolul de a degrada o serie de substante toxice pentru organism. Spre exemplu, cam jumatate din alcoolul consumat de o persoand este detoxifiat de peroxizomii hepatocitelor. ozomii (granulele lui Palade) Ribozomii sunt orgnite lipsite de membrana celular, prezenti liberi in citoplasma sau atasati reticului endoplasmatic sau membranei externe a nucleului. Se formeaza in nucleoli. ‘Au aspect sferic si sunt formati din 2 subunitati ce contin ARN ribozomal si proteine. Au rolul de a sintetiza proteinele prin legarea aminoacizilor conform informatiei codificate in acizii nucleici BlPageCentrozomul (fig. 23) Centrozomul este masa sferica lipsit’ de membrana, situat& in apropierea nucleului. Este format din 2 centrioli, perpendiculari unul fata de altul. Fiecare centriol este alcétuit din tubuli de natur’ proteic3. Centrozomii sunt prezenti doar in celulele care e divid. in timpul diviziunii centriolii se dispun de o parte si de alta a nucleului, forman fusul de diviziune. Neuronii nu au centrozom si deci, nu se pot divide. . Nucleul (fig. 24) Este de obicei localizat central in celul8. In cazul adipocitelor, fibrelor musculare striate de tip scheletic este impins spre periferie. Reprezintd cea mai mare component a celulei si contine materialul genetic ce determina structura si functiile celulei. Majoritatea celulelor contin un singur nucleu. Unele celule nu prezinté nucleu (hematia adult8), altele au 2 (hepatocitul), sau chiar mai multi (fibra musculara striata de tip scheletic). Nucleul este delimitat de o membrana dubl’, poroasé. Porii sunt formati din proteine ce permit trecerea selectivi a ARN-ului, a unor proteine si a unor complexe ARN ~ proteine. ‘n interiorul nucleului se gaseste carioplasma ce contine: '* Nucleolii: corpi sferici lipsiti de membrand formati din ARN si proteine cu rol in sinteza ribozomilor, ‘+ Cromatina este o masa cu aspectul unui ghem, format din ADN, proteine si mici cantitati de ARN si diferiti ioni. Cromatina reprezinta materialul genetic al celulei. Cand 0 celula se divide, cromatina se spiralizeazd si se condenseaz’ forman cromosomii. Fiecare cromosom poartd mii de gene responsabile de caracterele organismului Rolul nucleului este de a depozita si transmite informatia genetic’ la descendenti si de a controla activitatea intregii celule prin procesul de sintezi proteic’. 2 IPageCresterea complexititi a Figura 12. Forma celulelor a. Neuronul; b. Celuld epiteliala pavimentoasa; c. Celula musculad neteda; d. Celulé musculaa striaté de tip scheletic; e. Leucocit; f. Hematie; g. Osteocit; h. Spermatozoid 251PageNucleu Proteinefibriare Guside Giicolipide Proteine Colesterol ‘lobuiare Figura 14, Structura membranei celulare 261P agesmembrand extern’ Figura 17. Reticulul endoplasmatic rugos _Figura 18, Reticulul endoplasmatic neted 21PageFigura 19. Aparatul Golgi Figura 20. Aparatul Golgi in celulele secretoare a Figura 21. Relatia dintre reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi 281Pagetb Figura 23. Centrozomul cu centri ‘membrani Por nuclear nucle. ‘cromatind Figura 24. Nucleul 291PageCURS 3. CICLUL CELULAR Un ciclu celular const in cresterea celulei si diviziunea ei. Reprezinta perioada din momentul aparitiei unei celule pan in momentul formérii altor doua celule prin diviziunea ei. Ciclul celular prezint3 doud etape mari: interfaza si diviziunea. Diviziunea urmareste pe de © parte, cresterea organismului si inlocuirea celulelor distruse, iar pe de alt& parte conservarea cantittii de material genetic in descendenti. in functie de scopul urmarit, se disting dous tipuri de diviziune: mitoza si meioza. Informatia genetic’ este stocatd in molecula de ADN. ADN-ul este un polimer format din unitati de baz’ numite nucleotide (fig. 25). 0 nucleotida este format din: © Obazi azotata © Purinic’: adenina, guanina © Pirimidinic&: citozina, timina © Zahirul: deoxiriboza * Fosfatul Nucleotidele sunt legate intre ele prin intermediul fosfatului si al zahdrului formand o caten’, ADN-ul este 0 moleculi bicatenard, cele doua catene sunt legate intre ele prin punti de hidrogen intre bazele azotate de pe cele doua catene. Structura ADN-ului este cea de dublu helix, catenele sunt rasucite una in jurul celeilalte (fig. 26). Cea mai mare cantitate a materialului genetic se gaseste in nucleu, unde formeaz’ cromatina. Aceasta este format din ADN si proteine, care sunt implicate in stabilizarea cromatinei. in timpul interfazei, materialul genetic se gaseste sub forma de cromatind, care este lax, iar in timpul diviziunii se condenseazé formand cromosomii (cromatin’ = cromosomi). Specia umand are informatia geneticd grupaté in 23 perechi de cromosomi. Dintre acestia, 22 de perechi sunt autosomi si 1 pereche sunt cromosomii specifici sexului (XX pentru femeie sau XY pentru barbat). Structura unui cromosom este reprezentat& mai jos: jin urma diviziunii celulare rezult cromosomi monocromatidici, fiecare continand o singura moleculé de ADN bicatenar. in timpul interfazei are loc dublarea cantitatii de ADN prin procesul de replicare (fig. 4). Astfel vor rezulta cromosomi bicromatidici, fiecare continand 2 molecule de ADN, ca in fig de mai sus. 3.1 Mitoza Mitoza este procesul de diviziune care se desfisoara in celulele corpului si are scopul de a realiza cresterea organismului sau refacerea celulelor distruse. Procesul se desfagoarai in 4 etape mari: * Profaza © Metafaza © Anafaza * Telofaza Profaza (fig. 29): = Cromatina incepe sé se condenseze = Membrana nucleara si nucleolul incep s& se dezagrege 301P age~ Centrioliiincep sa formeze fusul de diviziune - Materialul genetic este dublu (46 de cromosomi/cromatind bicromatidici) Metafaza (fig. 30): - Cromosomii sunt bine individualizati (In aceasta etapa pot fi studiati deoarece se observa foarte clar cele 2 cromatide) - Membrana nucleard a disprut complet Cromosomii sunt dispusi central formand placa ecuatoriala (metafazics) Anafaza (fig. 31): - Lainceputul acestei etape cromosomii bicromatidici incep s& se separe de la nivelul centromerului si devin monocromatidici La sfarsit eromosomli monocromatidici ajung la jumatatea distantei dintre ecuator si polil celulei Telofaza (fig. 32): = Cromosomii monocromatidici ajung la poli celulei Se formeazé membrana celulars care separ’ cele doua celule nou formate ~ Ate loc citokineza (separarea celorlalte organite celulare) 3.2 Meioza Este procesul de diviziune care se desfasoara in celulele generatoare din organele sexuale. Are ca rezultat obtinerea de celule haploide (care contin doar jumatate din cantitatea de material genetic, 23 cromosomi). Meioza precede fecundatia si are loc tocmai pentru a pastra cantitatea de material genetic constanta in descendent& {23 cromosomi materni + 23 cromosomi paterni = 46 cromosomi) (fig. 35). Are 2 etape mari © Etapa reductionala (fig. 33): = Profaza! = Metazal " Anafaza | = Telofaza! © Etapa equationald (fig. 34): = Profaza Il "= Metafaza It = Anafaza Il = Telofaza ll in meiozi intri cromosomi bicromatidici (46 cromosomi). Etapa reductionala se finalizeaza cu obtinerea a 23 cromosomi bicromatidici. Profaza I: — Este mai lungé decat profaza mitozei — in plus fat de evenimentele din profaza metafazei are loc gruparea cromosom omologi, paterni si materni, in tetrade formand 23 de perechi de cromosomi. 311Page— In aceasté etapa are loc si crossing - over-ul (schimbul reciproc de gene intre cromozomii omologi) Metafaza I: — Tetradele se dispun la mijlocul celulei formand placa metafazic’ Anafaza I: — Are loc separarea cromosomilor omologi i migrarea lor spre polii celulei. — Migreazé cromosomi intregi, bicromatidici, 23 spre un pol si 23 spre celdialt pol Telofaza I: — Cromosomii bicromatidici ajung la polii celulei — Are loc separarea celorlalte componente celulare si individualizarea celor dou celule nou formate Dupa etapa reductionalé urmeaz& o scurt& interfaz8, in care nu se mai dubleaz materialul genetic. Etapa equationalé se desfasoard ca 0 mitoz obisnuit8, singura diferent fiind aceea c& se obtin 23 cromosomi monocromatidici in loc de 46. Celulele rezultate in urma diviziunii sunt ovulele, respectiv spermatozoizii. Ovulele contin toate 22 + X cromosomi, iar spermatozoizii contin 22+X sau 22+Y cromosomi. Materialul genetic, in afara de a se transmite (prin replicare) la descendenti, are rolul de a controla activitatea celulei prin sintez’ proteics. 33 wteza proteinelor (fig. 36) are loc in 2 etape mar M Transcriptia BF Translatia Transcriptia (fig. 37) are loc in nucleu si const in copierea informatiel din ADN, pe baz de complementaritate, in ARN-ul mesager. Acesta, dup’ maturare, pardseste nucleul si ajunge in citoplasmé, la nivelul ribozomilor. Pentru a se forma proteine este nevoie de aminoacizi, care se leaga intre ei prin legaturi peptidice. Translatia (fig. 38) const in exprimarea informatiei din ARN-ul mesager. Astfel 3 nucleotide din ARN (ADN) formeaza un codon. Un codon codific’ un anumit aminoacid. in citoplasma exist ARN de transport care contine 3 nucleotide complementare cu un anumit codon din ARN mesager. ARN de transport leag’ specific un aminoacid si-1 transports la nivelul ribozomilor, unde se fixeazi de secventa complementari de ARN measager. Urmatorul ARN de transport se va prinde in continuarea primului si intre aminoacizii transportati se vor forma legaturi peptidice, dup’ care ARN de transport se desprinde. Procesul se repeté pand ce se termind catena de ARN mesager. La sférsit rezult8 un lant peptidic care se va impacheta intr-un anumit fel formand o protein’. Proteinele sunt sintetizate in functie de necesarul celulei si in permanent are loc un control al sintezei prin diverse mecanisme chimice. 321P agebon Figura 25. Structura deoxiribonucleotidei a Figura 26. Structura dublu helix a ADN-ului Figura 27. Structura cromosomului bicromatidic 331PageFigura 30 Metafaza 341PageFigura 32 Telofaza Figura 33 Etapa reductionala: profaza |, Figura 34 Etapa equationald metafaza |, anafaza |, telofaza | 351PageFigura 37 Transcr Figura 38 Transcriptia si translatia 371PageCURS 4. TESUTURILE - Sunt alcétuite din celule care au aproximativ aceeasi forma si indeplinesc aceeasi functie. - Exist 4 tipuri fundamentale de tesuturi 4.1 Epitelial 4.2 Conjunctiv 4.3 Muscular 4.4 Nervos 4.1 Tesutul epitelial - Este format din celule strdns unite intre ele prin substanta fundamentala, - Celulele sunt dispuse pe o membrana bazala - Tesutul este nevascularizat, hranirea se face prin difuzie, pe baza tesutului conjunctiv lax situat sub membrana bazal8. - Tesuturile epiteliale formeazé cu tesutul conjunctiv o unitate functionals - Dupi rolul pe care-|indeplinesc in organism, epitel 1. Epitelii de acoperire: a. Unistratificate: i. Pavimentos: pleur8, periard, peritoneu, endoteliul vaselor sanguine si limfatice (fig. 39) ji, Cubic: tubul contort distal al nefronului (fig. 40) iii, Columnar (prismatic) > Cucili: trompele uterine (fig. 41) > Cu microvili: epiteliul tubului digestiv de la stomac la rect (fig. 42) b. Pseudounistratificate: este un epiteliu unistratificat, la care nucleii celulelor sunt situati la nivele diferite si creeaz’ efectul de pluristratificat: mucoasa traheei si a bronhiilor principale (fig. 43) c. Pluristratificate: se clasifica in: i. Pavimentos: > Cheratinizat: epiderma > Necheratinizat: mucoasa__bucalé, faringiand, vaginald (fig. 44) ii, Cubic: canalele mari de secretie ale glandelor salivare, mamare, sudoripare (fig. 45) 381Pageili, Prismatic: canalele mari de secretie ale unor glande salivare, uretra penian& d. De tranzitie (uroteliu): este un epiteliu de acoperire la care numéarul de straturi variaza: vezica urinara, cdile urinare. Atunci cand vezica urinara este plind numérul de straturi scade, iar cand este goal, numérul de straturi creste (fig. 46). 2. Epitelii glandulare: intra in alcdtuirea glandelor, aldturi de jesut conjunctiv, vase de sange si nervi Glandele sunt de 3 tipuri mari * Glande exocrine: isi varsi produsul de secretie printr-un canal Prezinté: © Oportiune secretorie (adenomer) © Un canal de secretie (duct) Dupé forma partii secretorii pot fi © Tubuloase © Acinoase Tipuri morfologice de glande exocrine (fig. 47) = Simple ‘© Tubulare: glandele Liberkuhn din mucoasa intestinal’ © Acinoase: glandele sebacee = Compuse: ‘© Tubulare: glandele Brunner din duoden © Acinoase: glandele mamare © Tubulo-acinoase: glandele salivare Dupa mecanismul de excretie, glandele pot fi (fig. 48): - Merocrine: produsul de secretie este eliminat fara distrugerea celulelor secretoare: pancreasul exocrin = Holoci produsul de secretie se elimin& prin distrugerea completa a celulei secretoare: glandele sebacee - Apocrine: produsul de secretie se elimind prin distrugerea polului apical al celulei: glandele mamare + Glandele endocrine: elimina produsul de secretie direct in snge. Dupa structur§, pot fi © Foliculare (tiroida) © Sub forma de cordoane: pancreasul endocrin 391Page© Glandele mixte: prezinté si parte endocrina si parte exocrina pancreasul, ovarul, testiculul 4, Epiteliile senzoriale: sunt formate din celule specializate pentru captarea stimulilor si transformarea lor in impuls nervos, transmis mai departe prin dendritele neuronilor cu care vin in contact: celulele senzoriale auditive, vestibulare, gustative 4.2 Tesutul conjunctiv - Este aledtuit din: = Substanté fundamentala * Celule conjunctive re: elastice, de colagen, de reticuling Dupa tipul de substanta fundamental8, se disting 4 tipuri principale de tesut conjuncti 1) Tesutul conjunctiv moale: substanta fundamental8 are o consistent moale, a. Tesutul conjunctiv lax: celulele, substanta fundamentala si fibrele se gasesc aproximativ in cantitate egal. Tesutul conjunctiv lax insoteste epiteliile, b. Tesutul conjunctiv fibros: predomina fibrele elestice si de colagen: fascii, aponevroze, tendoane (fig. 49 si 50) c. Tesutul conjunetiv reticular (fig. 51): predomina fibrele de reticulina si reticulocitele. Jesutul alc&tuieste matricea (cu aspect de retea) a organelor hematopoietice (care produc elementele figurate) si limfopoietice (care produc limfocitele): splini, miduva rosie hematogeni. d. Tesutul conjunctiv adipos (fig. 52): predomin’ adipocitele (celule care depoziteaza lipide): in jurul rinichilor, suprarenalelor, in hipoderm e. Tesutul conjunctiv elastic (fig. 53): predomin fibrele elastice: tunica interna a arterelor 2) Tesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) - Substanta fundamental: condrina (de natur’ proteic8) impregnaté cu saruri de calciu sisodiu - Fibre de colagen si elastice - Celule cartilaginoase: = Condroblaste (celule tinere) = Condrocite (celule adulte) care se gisesc in cavitdti condroplaste - Este avascularizat, hrénirea se face prin difuzie pe baza pericondrului, membrana ce Inconjoara cartilajul = Se clasificd in 3 categorii “& Hialin (substanta fundamentalé are aspect sticlos): capetele articulare ale oaselor, laringe, trahee, cartilaje costale (fig. 54) numite 40|Page3) Elastic (predomina fibrele elastice): epiglot8, pavilionul urechii, aripile nasului (fig. 55) “% Fibros: predomind fibrele de colagen: discurile intervertebrale, simfiza pubiand (fig. 56) Tesutul conjunctiv dur (osos) Substanta fundamentald: oseina (protei Fibre de colagen Celule: osteoblaste (celulele tinere), osteocite (celulele mature prezente in osteoplaste) si osteoclaste (celule cu echipament enzimatic bogat ce intervin in remanierea osoasa) Tesutul osos se clasificd in doua categorii mari: “ Compact: este format din unitati morfologice numite osteoane sau sisteme Havers. Sistemele havers sunt alcatuite ca in fig. 57. Ex. diafiza oaselor lungi, lama extern’ a oaselor late si scurte Spongios: este format din trabecule, care delimiteaz8 areole cu maduva rosie hematogen’. Trabeculele sunt formate din straturi de lamele osoase care nu formeazad osteoane. Ex. interiorul epifizelor oaselor lungi si lama intern’ a oaselor late si scurte. ’3) impreganta cu saruri de calciu si fosfor 4.3 Tesutul muscular intr in alc&tuirea muschil prezint& proteine contractile (actina si miozina) implicate in contractia muscular’ si grupate in organite specifice acestui tesut: miofibrile Se clasificd in r Tesutul muscular striat: © Scheletic © Cardiac Jesutul muscular neted: © Visceral o Mul itar Tesutul muscular striat de tip scheletic - Este prezent in muschii scheletici - Este format din fibre plurinucleate (fig. 58) - Reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat sub forma de tuburi T si este implicat in transportul ionilor de Ca. - Viteza de contractie este mare - Durata contractiei este micd - Structura miofibrilei (fig. 59, 60 si 61): A1IPage©. Disc clar (izotrop) = Central: membrana Z, care strabate transversal toaté fibra Miofilamente de actin8, subtiri itunecat (anizotrop) = Capetele miofilamentelor de actin’ = Miofilamentele de miozin’, groase, dispuse central = Banda H (stria Hensen), localizata central este mai dechisa la culoare si reprezint& zona formata doar din din miofilamente de miozina = Unitatea functionals a miofibrilei este sarcomerul. Acesta reprezinté portiunea cuprinsd intre 2 membrane Z succesive. - In timpul contractiei, miofilamentele de miozina se cupleaza cu cele de actin’, in prezenta ionilor de calciu, determinand scurtarea sarcomerelor si apropierea membranelor Z Tesutul muscular striat de tip cardiac (fig. 62) Intr’ in alc3tuirea miocardului Fibrele sunt unicelulare ite in sarcomere Miofibrilele sunt orga Fibrele comunicd intre ele prin intermediul striilor scalariforme (discurilor intercalare) iteza de contractie este medie Durata contractiei este medie Muschiul inimii se contract independent de informatiile venite de la nivelul sistemului nervos, proprietate numit’ automatism cardiac si se datoreaza existentei unui tesut excito-conductor nodal format din fibre musculare cardiace modificate Tesutul muscular neted Este format din fibre unicelulare ‘Au aspect fusiform Miofibrilele nu sunt organizate in sarcomere A Viteza de contractie este mi Durata contractiei este mare Este de doua tipuri: ©. Visceral (fig. 63): prezent in organele viscerale (tub digestiv, vezica urinar’, caile respiratoril, tunica medie a vaselor sanguine). O fibra nervoasa inerveaz’ mai multe fibre musculare © Multiunitar: muschiul erector al firului de par, fibrele circulare si radiare ale irisului, mugchiul ciliar. Fiecare fibr muscular este inervaté de cate o fibri nervoas’ 421Page4.4 Tesutul nervos (fig. 64) - Este alcatuit din: © Celule nervoase (neuron) © Celule de sustinere (nevroglii, celule gliale) Neuronul o& Alcatuire (fig. 65): © Corp celular: * Neurilema = Neuroplasma + Neurofibrile = Corpiitigroizi (corpusculii Nissl) - mase dense de reticul endoplasmatic rugos = Organite nespeci pseste centrozomul (neuronul nu se divide) © Prelungiri nervoase: = Dendrite (dendros — copac): prelungiri multiple, care conduc e impulsul nervos aferent, centriped, celuliped (dinspre exterior spre corpu celular) + Axon: prelungire unicd, care conduce impulsul nervos eferent, celulifug, centrifug. Prezint’ 0 axolema (membrana) si axoplasma, in care se gasesc numeroase mitocondrii. Axonul se termind cu butoni terminali, in care existé vezicule cu mediatori chimici, cu rol in transmiterea impulsului nervos.Axonul poate fi acoperit de 3 teci: * Teaca de mielind: este situatd peste axolemé si are 0 structurd discontinua. Are rol trofic si de apirare a axonului + Teaca Schwann: este format din celule gliale Schwann si produce teaca de mielin’. Teaca aceasta este, deasemenea, discontinud, spatiile rimase neacoperite de ea se numesc strangulatii (noduri) Ranvier. * Teaca Henle este o teaci continua cu rol de izolare a fibrei nervoase (axonului) Clasificarea neuronil 1, Dupé functie: "= Senzitivi (fac sinapsa cu receptorii) = Motori (transmit informatia spre efectori de la centrii nervosi) + Senzoriali (joacd rol de celule receptoare: celulele cu con si bastonas din retina) 431Page"= Secretori (produc hormoni, neuronii din hipotalamus) 2. Dupa numarul de prelungi a. Unipolari: prezint& doar axon (celulele cu con si bastonas din retina) b. Pseudounipolari: prezinta si axon si dendrite, care se unesc in dreptul corpului celular si creeaz impresia de unipolar (neuronii din ganglionii spinali) ©. Bipolari: prezintd un axon si o dendrité (celulele bipolare din mucoasa olfactiva) d. Multipolari: neuronii piramidali din scoarta cerebral . Dupa forma celulelor: i. Sferici ii. Piramidali Piriformi iv, Stelatietc. Celulele gliale - Sunt de 10 ori mai numeroase decat neuronii - Aurol trofic si de sustinere a neuronilor Sinapsa - Reprezintd legtura dintre: © Doineuroni © Unneuron sio celulé receptoare © Unneuron sio celuld efectoare (muscular sau glandular’) ~ Aledtuirea sinapselor chimice (fig. 66): © Componenté presinaptic’: butonul terminal al neuronului presinaptic © Fanta sinaptica (spatiul sinaptic): 200 A (angstromi, 1 A = 107m): contine proteine cu rol in conducerea mediatorilor chimici © Componenta postsinapticd: membrana neuronului post-sinaptic care contine receptori pentru mediatorii chimici ~ Clasificarea sinapselor: ‘© Dup& componentele pre- si postsinaptic’ + Neuro- neuronale: * Axo-axonice (intre axonul neuronului presinaptic si axonul neuronului postsinaptic) * Axo-dendritice (Intre axonul neuronului presinaptic si dendrita neuronului postsinaptic) © Axo-somatice (Intre axonul neuronului presinaptic si corpul celular al neuronului postsinaptic) * Neuro —musculare: intre neuron si o fibrd musculard (plac motorie) 44|PageAdrenergice (mediatorii sunt adrenalina si noradrenalina) Colinergice (mediatorul este acetil- colina) b. Electrice: foarte rare in organismul uman © Dupé efect: a. Excitatorii: impulsul se transmite mai departe b. Inhibitorii: impulsul nu se mai transmite mai departe Figura 39 Tesut epitelial de acoperire pavimentos simplu - endoteliul vaselor sang Figura 40. Tesut epitelial de acoperire cubic simplu — tubul contort distal al nefronului 45\PageFigura 42 Tesut epitelial de acoperire prismatic simplu cu microvili 461Page47|PageFigura 45. Tesut epiteli de acoperire pluristratificat cubic Figura 46 Tesut epitelial de acoperire de tranzitie 481Pagetebola compass Bh scinonsd compress Figura 47. Tipuri morfologice de glande exocrine i Figura 48. Tipuri de glande exocrine dupa mecanismul excretiei 49|PageMh eatice 1, de olan Figura 50 Tendon - tesut conjunctiv moale fibros S0IPagefide rticntina Figura 51 Tesut conjunctiv moale reticular Figura 52 Tesutul conjunctiv adipos S1lPage‘unisa intern a vase sangine « Figura 54 Tesut cartilaginos hialin S21PageFigura 55 Tesut cartilaginos elastic Figura 56 Tesut cartilaginos fibros S31PageFigura 57. Tesutul conjunctiv dur (osos) {esut mascularstriat de tip scheletic Figura 58 Fibre musculare striate S4|PageFigura 59 Structura fibrei musculare striate de tip scheletic Figura 60 Fibra musculara striatd de tip scheletic 55IPageFigura 62 Fibra musculard cardiac 561Pagenasog Figura 64. Tesutul nervos; a. Neuronul b. Nevrogli qi STIPage‘miclina igura 65 Structura neuronul Figura 66. Sinapsa chimic& SBIPageCURS 5. SANGELE 5.1 Componentele sanguine 5.1.1 Elementele figurate 5.1.2 Plasma 5.2 Grupele sanguine si Rh-ul ‘Sngele, limfa si lichidul interstitial formeazs mediul intern al organismului. Definitie. Sdngele este un lichid de culoare rosie, cu miros specific, gust usor sérat si un pH usor alcalin (7,35). Cantitatea de singe din corpul uman reprezint cam 8% din greutatea corpului. Cantitatea de sdnge rimane constant’ in stiri fiziologice, organismul avand mecanisme speciale de reglare. in unele stari patologice: anemii, hemoragii, cantitatea de sange scade, jar in altele creste: hipertiroidism, leucemie. Elementele sanguine se distrug si se refac neincetat in decursul vieti. Ele se formeaz’ ‘in organe speciale numite organe hematopoietice. Ramura medical ce se ocupé cu studiul sangelui se numeste hematologi 5.1 Componentele sanguine Sangele este un tesut format din elemente figurate si o substanté fundamentalé numita plasma sanguin’, in care elementele figurate sunt libere; de aceea sangele este considerat un tesut mobil (fig. 67). 5.1.1 Elementele figurate Volumul elementelor figurate reprezinta 42-45% din volumul total sanguin. Elementele figurate se impart in 3 categorii mari: 1. eritrocite 2. leucocite 3. trombocite 1. Eritrocitele (fig. 68) Sunt celule diferentiate pentru a transporta oxigenul de la plémani la tesuturi si dioxidul de carbon de la acestea la plimani. Ele se formeaza in organe speciale numite organe hematopoietice, trecénd prin mai multe stadii, care, impreuna, alc3tuiesc seria eritrocitard, al c&rui stadiu final este globulul rosu din séngele circulant. Primul stadiu este proeritroblastul (celuld mare, nucleat). Acesta evolueaza si di alte forme celulare, care se caracterizeaz’ prin micsorarea nucleului. Stadiul final fiind eritrocitul, care este globulul rosu matur, anucleat. Acesta se mai numeste si hematie. Eritrocitul este o celula foarte diferentiata, care a pierdut capacitatea de diviziune. El se formeazé doar prin transformarea elementelor din seria eritrocitars. Are un aspect caracteristic. Din fat are aspect circular cu diametru de ~7um, iar din profil are aspect de disc biconcav. Aceastd forma asigura un maxim de suprafata la minim de 591Pagevolum. Datorit& forme lor, eritrocitele realizeaz o suprafat foarte mare, care se apreciazi la ~ 3000 m”, pentru totalul eritrocitelor. Eritrocitele se caracterizeazii prin elasticitate foarte mare; astfel se pot deforma cand trec prin capilare, al cror diametru este mai mic decat al hematillor, dup care isi recapat forma initial. Numérul eritracitelor: - 4,5 mil/mm? de singe -9 - 5S mil/ mm’ de sange -3 In organism se distrug zilnic aproximativ 10 mil hematii/sec. Maduva hematogend, avand 0 activitate intens3, completeaza aceste pierderi. Crestere numérului de hematii se numeste poliglobulie (policitemie), iar sciderea numarului de hematii se numeste eritrocitopenie. Poliglobulia poate fi: - fiziologic’: poliglobulia de altitudine, datoraté rarefierii aerul cerintelor corpului, creste numarul hematiilor. - patologic8: creste numérul hematillor ca urmare a unei stéri patologice: tuberculoz8, intoxicatie cu CO etc. Eritrocitopenia poate fi - fitiologic’: se produce cand organismul se aflé un timp indelungat intr-o |. Pentru a face fata atmosfer’ in care presiunea partial a oxigenului este mai mare: mine, ocean. - patologicd: in intoxicatii, tratament cu raze X. Compozitia chi - substante organice: proteine, lip inant se gaseste hemoglobin’ (34% din volumul eritracitului). Hemoglobina se gaseste in cantitate de - substante anorganice: apa si un procent redus de sruri minerale. Rolul eritrocitelor: transportul gazelor. Aceasta se datoreaz’ _posibilitSti hemoglobinei de a realiza combinatii reversibile cu gazele (02, CO2). 2+ Hb<>HbO, (oxihemoglobina) CO;+ Hb¢>HbCO, (carbohemoglobina) Hemoglobina poate realiza si alte combinatii periculoase pentru organism {carboxihemoglobina, cu CO (monoxid de carbon) si methemoglobina, cu droguri (nitratii din drogur Durata de viata: datoritd metabolismului siu intens, este scurt’: 120-135 zile. Dupa aceasta se distrug in organele hematopoietice, mai ales in splina. ‘in cazuri patologice, hemoglobina iese din hematii, prin ruperea membranei hematillor. Fenomenul se numeste hemoliz’ sau lacare, iar sangele in care s-a facut hemoliza se numeste singe lacat. eucocitele Leucocitele sau globulele albe sunt elemente figurate care au forma schimbatoare si prezint& nucleu. Leucocitele sunt specializate pentru a indeplini functia de aparare a organismului. Au © forma ovala si sunt capabile si emité pseudopode si astfel si-si modifice forma, Posibilitatea de a emite pseudopode le permite trecerea prin peretele capilarelor. Acest 601P agefenomen se numeste diapedezd. Tot datorit& pseudopodelor pot ingloba particule stréine, fenomen numit fagocitozé. Dimensiuni: variaza intre 7-20um. Numérul leucocitelor: 5000-8000/mm’ sange. Cresterea numérului de leucocite se numeste leucocitozd. Aceasta este manifestare a unor stari patologice: septicemii, encefalitd, etc, Cand cresterea este anarhic’, in sange gasindu-se si celule imature nefunctionabile apar leucemiile. Scdderea numarului de leucocite se numeste /eucopenie. Apare in gripe, intoxicati Structura leucocitelor Citoplasma acestora poate fi omogend sau poate prezenta granulatil. Astfel leucocitele se impart in agranulocite si granulocite. Nucleul prezinta aspecte variate: - la agranulocite, nucleul are forma sferic’ sau oval’, formand o masa nuclear’ unic’ - lagranulocite, nucleul este lobat, astfel c& celulele par plurinucleare. {esutul limfoid al ganglionilor limfatici, splinei, timusului Se gisesc in procent de 25% din totalul leucocitelor. Sunt prezente in numar mai mare in organele limfoide. Intervin in refacerea fesuturilor lezate, in cicatrizarea rénilor. in tuberculozé, sifilis lupta pentru izolarea infectiei. Nu au capacitatea de fagocitoza, itele sunt celule mari, se gasesc in proportie de 5% din totalul leucocitelor. Au rolul de a fagocita resturi celulare, microbiene, diferite particule strine. Au rol in producerea de anticorpi: Il, Granulocitele (fig. 70) prezinta granulatii care se coloreaz cu diversi coloranti. Se formeazé, in general, in miduva osoasé. Dupa afinitatea pentru un anumit colorant, se ‘impart in 3 categorii: neutrofile, acidofile, bazofile. 1. Neutrofilele sunt cele mai numeroase leucocite. Se gdsesc intr-un procent de 65%. Prezinta afinitate pentru coloranti neutri. Intervin in fagocitarea si distrugerea germenilor virulenti, resturilor celulare si microbiene. 2. Acidofilele reprezint& cam 2-4%. Se colorez cu eozind, de aceea se mai numesc si eozinofile. Numarul lor creste in alergii si parazitoze. 3. Bazofilele reprezinta cam 0,5%, se coloreaza cu coloranti bazici. Numarul lor creste i tardive ale infectiilor. Durata de viata a leucocitelor este foarte scurt: 30 zile (limfocite), 2-3 zile {neutrofilele). Imunitatea -reprezint’ starea de rezistenté a organismului faté de actiunea de infectie a microorganismelor patogene. in lupta imporiva agentilor patogeni intervin fagocitele (neutrofilele si monocitele) si anticorpil. Fagocitele au actiune nespecificd, putand incorpora orice particula straind sau 611Pagefragmente celulare proprii. Anticorpii au actiune specific’. Sunt de natura proteicd si apar in plasma in prezenta unui antigen. 3. Trombocitele (fig. 71) se mai numesc plachete sanguine. Sunt cele mai mici elemente figurate si au rol in coagularea sangelui. Se formeaz3 in m&duva osoas’, prin fragmentarea _megacariocitelor. Practic reprezint un fragment din _citoplasma megacariocitului. Au dimensiuni foarte mici: 2-4um. Numéarul trombocitelor: 200.000-400.000/mm’ sange. Durata de viata: 3-5 zile. Contin o serie de substante cu rol important in coagulare: - trombokinaza, care activeaz’ tromboplastinogenul ~ retractozimul: provoacd contractarea cheagului si expulzarea serulul - _ serotonina: provoacd vasoconstrictia - factorul antiheparinic: anihileaza actiunea heparinei (rol anticoagulant). Aceste substante sunt puse fn libertate prin distrugerea trombocitelor. Coagularea sangelui (hemostaza) = oprirea sangerdrii in cazul lezrii unui vas mic sau mijlociu Timpii - _vasculoplachetar: - are loc vasoconstrictia vasului lezat - redirijarea circulatiei - formarea dopului plachetar - plasmatic (coagularea propriu-zisi): formarea cheagului fibros la interiorul si la suprafaja dopului plachetar. Etape: 1. Formarea tromboplastinei din cei 3 factori trombocitari si plasmatici, In prezenta ca” 2, Formarea trombinei din protrombina (produsa de ficat in prezenta vitaminei K), sub influenta tromboplastinel si 3. Formarea fibrinei din fibrinogen solubil, in prezenta trombinei. Cheagul este format din reteaua de fibrin in ochiurile careia se figurate. - trombodinamic: 1. retractia chegului sub actiunea retractozimului si eliberarea serului pun elemente 2. fibrinoliza- distrugerea fibrinei (sub actiunea plasminei) 3. reluarea circulatiei 5.1.2 Plasma - este substanta fundamental a tesutului sanguin. Reprezint& 55-58% din volumul total sanguin. Plasma reprezint& un lichid de culoare alb-gélbuie, cu 0 compozitie chimica foarte complexa. Contine substante anorganice si organice. Substantele anorganice: apa si sérurile minerale Apa reprezinti cam 90% din totalul plasmei. 621PageSérurile minerale reprezintS cam 1% si se gasesc dizolvate in plasma sub forma de ioni, Cationi: Na’, K*, Ca”, anioni: Cl, CO3H’, SOcH’. Sérurile minerale mentin presiunea constant a plasmei si pH-ul (sisteme tampon). Substantele organice se gisesc intr-un procent de 9%. Proteine: - albuminele plasmatice (serumalbuminele) se formeazé in ficat si au rol in transportul alimentar si schimbul de apa dintre celule si mediu. - globulinele plasmatice (serumglobulinele) prezints mai multe variet8ti. y- globulinele joacd rol important in sinteza anticorpilor., - _fibrinogenul are rol in coagularea sangelui. Se formeaza in ficat. Proteinele acestea au rol si de sisteme tampon. Acid uric, creatinin’, ureea, aminoacizi, glucide, lipide, bilirubin’, enzime, hormoni, anticorpi, vitamine. 5.2 Grupele sanguine si Rh-ul Grupele sanguine ‘in cazul unor pierderi masive de sénge se apeleazS la transfu ‘In vedere compatibilitatea. Aceasta este dat de sistemul ABO si Rh. Sistemuul ABO a fost descoperit in anul 1900 de Karl Landsteiner. Grupul sangvin este determinat de prezenta pe suprafata hematillor a unor substante antigenice (aglutinogene). Un antigen nu trebuie sd intalneasc4 anticorpul (aglutinina) corespunzator (tabel). Dac se ‘ntalnesc, aglutineaza si hemolizeazé (fig. 72). Sistemuul ABO a fost studiat de timpuriu, datorit& necesitatii realizarii transfuziilor. Dupé cum se observa in tabel, cele patru grupe sanguine sunt determinate de genele U, sil. Genele L* si L® sunt dominante fata de |, aceasta fiind recesivd, iar L* este in raport de codominanta cu L*. Sistemul antigenic ABO este reprezentat de antigenele A si B (determinate de genele L“ si L’) de la suprafata hematiilor. De exemplu, o persoand cu grupul sangvin A, prezinta antigen A si © persoand cu grupul sangvin B, prezinta antigen B, ins o persoand cu grupul 0 nu prezinta ici antigen A, nici B. Jn acest scop, se are Aglutinare Neaglutinare 631Page72. Reactia hematiilor unei persoane cu grupul sangvin A la contactul cu ser sangvin continand anticorpi anti-A (cazul A) sau anti-B (cazul B). Determinismul sistemului sangvin ABO Fenotip | Genotip | Antigene “om 7 sage dela angela A ver A 8 AO A, AB B eer 8 A BO B, AB AB ue AB - Toate AB 0 a : AB o Toate Rb-ul Rh-ul a fost descoperit prima daté la o specie de maimute Maccacus rhesus si apoi au fost puse in evidenta si la om. Rh-ul este dat de existenta factorului D. S-a constatat cd 85% din populatia lumii contine pe suprafata hematiilor factorul D (genotipul: DD sau Dd) ~ Rh‘, iar restul de 15% nu au acest factor (genotip: dd) - Rh Rh-ul este important in timpul transfuzillor, dar mai ales cdnd este vorba despre compatibilitatea materno-fetali. Astfel, o mama care prezint& Rh’ si naste un copil cu Rh*, va dobandi in timpul nasterii anticorpi anti-Rh. in aceste conditii la 0 viitoare sarcin’ cu Rh’, anticorpii mamei vor interactiona cu antigenele copilului, ducdnd la hemoliz8. Poate aparea in acest caz boala hemoliticé a noului-ndscut. Regula transfuziei: in sangele donatorului nu trebuie si existe antigene care s& reactioneze cu anticorpii din sangele primitorului. ea sani § wrombocte He leucocite . dlemente figurate hematii — = Figura 67. Compozitia sangeluiwansversal Figura 68 Hematiile (eritrocite, globule rosii) %5 a - @ limfocite monaocite Figura 69 Agranulocitele 651Pageneutrofile ® @ @ es bazofile eozinofile (acidofile) Figura 70 Granulocitele 4 4 “ as ge” trombocitele (plachetele sanguine) Figura 71 661P age— -) ©) pe -@| bend ne meri 67IPageCURS 6. SISTEMUL LOCOMOTOR 6.1. SISTEMUL OSOS Scheletul uman, ca la orice organism vertebrat, este un sistem complex care asigura protectia si sustinerea p&rtilor moi, constituind in acelasi timp si parghii impreun’ cu muschii scheletici. Denumirea de schelet vine din cuvantul grecesc skeleton, care inseamn’ mumie sau corp uscat. Scheletul uman adult este alcituit, in principal, din elemente osoase, numite ase, si cateva cartilaje, toate legate intre ele prin intermediul articulatiilor si ligamentelor. 6.1.1, Cartilajele Scheletul omului adult contine un numar relativ mic de cartilaje, situate in regiunile care necesito elasticitate mai mare. O pies de cartilaj scheletic este delimitatd de pericondru (un strat conjunctiv bogat in fibre; cu rol de protectie, nutritie si reparatie), este lipsita de terminatii nervoase si vase de sénge. Din punct de vedere histologic, cartilajele scheletice pot fi hialine, elastice si fibroase (vezi cursul despre jesuturi). 6.1.2. Oasele: caracteristi morfologice Oasele sunt organele care formeazd partea cea mai mare a scheletului adult. in structura lor predomina tesutul osos, dar mai contin si late tipuri de tesut: nervos, sanguin, cartilaginos ete Functiile oaselor sunt multipl & Suporta greutatea corpului (oasele membrului inferior, mai ales oasele bazinului sunt adaptate acestei functi); *& Protejeaza organele vitale (cutia caniana adaposteste creierul, coloana vertebral ~ maduva spinéiii, iar cusca toracicé — inima, plimanii); © Constituie suprafete de insertie pentru musculatura scheletica a a Constituie rezerve de minerale, in special calciu si fosfor, care pot fieliberate {in circulatia sanguina sub forma de ioni si distribuite unde este nevoie; Hematopoieza este asigurata de méaduva rosie hematogena Morfologia oaselor Forma oaselor Oasele corpului uman au forme si dimensiuni diferite, aspectul lor fiind un indiciu al functiei ce revine fiecdruia. Avand in vedere raportul dintre cele trei dimensiuni, se deosebesc oase: lungi, late, scurte, neregulate. Oasele lungi, la care predomina lungimea, sunt alcatuite dintr-un corp numit diafiz’ si dou’ extremitati mai voluminoase numite epifize. Limita dintre diafiz’ si epifize se numeste metafiza (la acest nivel este disul cartilaginos de crestere). Oasele lungi intra in 681Pagealcdtuirea scheletului apendicular, prin intermediul lor realizandu-se migcéri rapide si de amplitudine mare. Oasele late au dou’ din cele trei dimensiuni aproape egale (grosimea este mai mic decat lungimea i lStimea). Osul alt prezint& doud fete si mai multe margini; el particip’ la alcdtuirea cutiilor de protectie (cutia craniand, toracic8) sau realizeazé suporturi foarte stabile (bazinul) sau ofer’ o suprafata mare pentru insertia muscular (omoplatul).. Oasele scurte au o forma aproximativ cubicé, cu cele trei dimensiuni aproape egale. Ele alcatuiesc functionale mobile si rezistente care pot executa migcari complexe si fine (carpienele) sau suport greutatea corpului (tarsienele). Oasele neregulate au forme variate, care nu pot fi incadrate in categoria celor prezentate anterior, asa cum sunt vertebrele sau mandibula. Pe langi oasele tipice, exist si oase supranumerare, dezvoltate la niveul unei articulati, in grosimea unui tendon. Aceste oase poarté denumirea de oase sesamoide (ex. osul pisiform, rotula).. Relieful extern Oasele prezint’ pe suparafata lor externa diferite tipuri de proeminente, depresiuni si deschideri, care asigur8 atasarea muschilor si igamentelor, ajuta la formarea articulat asigur patrunderea vaselor sanguine si a nervilor. in tabelul de mai jos sunt rezumate elemente de relief osos: TUBEROZITATE | Proeminenta de marime medie, rugoasi | Constituie suprafete de atagare pentru muschi si ligamente CREASTA Linie proeminenta ingust TROHANTER Proeminenta de forma neregulata UNIE Linie ingust8 mai putin proeminentd decit creasta TUBERCUL Mica proeminenta rotunjita EPICONDIL | Suprafata indltata deasupra unui condil SPINA Expansiune ascutitd, subtire 691PagePROCES Orice proeminenté osoasi cap Expasiune osoasi a uneiepifize, | Ajutd la sustinut’ de un gt scurt formarea articulatiilor FATETA Suprafata articulard aproape plata, neteda CONDIL Proces articular rotunjit TROHLEE _| _Proces articular de forma unui scripete RAMUS — | Expansiunea unui os care face unghi cu restul structuri MEAT Cale de pasaj, de forma unui canal_| Asigur’ patrunderea - . vaselor SINUS Cavitate in os, cu aer, tapisaté cu0 | sanguine sia mucoasa nervilor FOSA Depresiune osoasd putin adanca, adesea apropiaté de articulatie SANT Brazda FISURA Deschidere ingusta, ca o despicdturd FORAMEN _| Deschidere rotunda sau ovalé intr-un os Structura oaselor Structura oaselor variaz’ in functie de forma lor. Structura osului lung Sectiunea longitudinala a unui os lung (Fig. 75) arata c& acesta este alcatuit din: © Diafizd: TIPage© Canal diafizar (medular): maduva osoasa © Peretele diafizar: = Periost: formatiune de natura conjunctiva, situaté spre exteriorul osului. Periostul inveleste intreaga suprafati a osului, cu exceptia zonelor articulare, unde se gaseste cartilaj articular. Periostul este bine inervat si vascularizat. Membrana periostala prezinta 2 straturi: > Superficial: tesut conjunctiv fibros & Profund: tesut osos ce contine osteoblaste si osteoclaste * Tesut osos compact = Endost: membrana epteliforma, dispusa spre interior ce contine osteoblaste, osteoclaste si celule osteoprogenitoare. ‘© Epifizd: yesut osos spongios, in alvelolele céruia se gaseste miduvi rosie hematogené. La exteriorul epifizei se gaseste un strat subtire de tesut osos compact. Structura osului lat, scurt si neregulat Oasele late, scurte si neregulate au o strucutré aseménatoare. Un astfel de os prezint3 la exterior un strat de os compact (invelit la exterior de periost). Interiorul osului este ocupat de o masa de tesut osos spongios numit diploé (trabeculele sunt acoperite de endost), care contine in alveolele sale maduva rosie. Maduva osoasa. Oasele contin in cavitatile lor interne (canal medular, alveolele osului spongios) maduva osoasa. Maduva osoasi este o forma de tesut conjunctiv, fiind vascularizat si inervat. Culoarea, structura si functia maduvei osoase variazd cu varsta, ea prezenténdu-se ca m&duv8 rosie, m&duva galbena si maduva cenusie. Maduva rosie se afl in toate oasele tinere (de fat si de copil), precum si la adult ~ in oase late, scurte, neregulate (vertebre, stern, coaste, coxale, oasele baze craniului), in epifizele oaelor lungi. Ea are rol hematopoietic, dar in perioada de dezvoltare a osului participa si la osteogenez’. Maduva galbena, bogata in celule adipoase (care-i dau culoare galbeni), se giseste in diafizele oaselor lungi la adult. Aceasta rezult din transformarea maduvei rosii. M&duva cenusie se intdineste in oasele bétranilor, fiind format mai ales din fesut conjunctiv cu rol de umplutura, Vascularizatia si inervatia oaselor. Vasele de singe patrund in os prin orificii nutritive. in cazul unui os lung, diafiza prezinta o arterd si o vend nutritiva; artera nutritiva se ramificd spre periost, canalele Havers, os spongios, canal medular. Fiecare epifiza prezinta cate o arterd si o vend epifizar’, similara celor diafizare. Inervatia oaselor este bogat, nervii insotind de obicei traiectul vaselor sanguine. Cresterea si remodelarea osoasa Tesutul osos alcdtuieste cea mai mare parte a scheletului, si in faza finali de dezvoltare este bine adaptat functiilor acestuia, datorit& vascularizarii si rezistentei sporite. T1IPageOsul este unul dintre cele mai dinamice tesuturi ale corpului, prezentand procese de crestere, remodelare si refacere. Cresterea postnatalé a oaselor in perioada copilariei si adolescentei, oasele cresc in lungime si grosime. Cresterea in lungime este prezent’ la oasele lungi, dar si la alte oase, precum omoplatul, coxalul, corpii vertebrali, flind asigurata de discurile cartilaginoase de crestere. Spre sfarsitul adolescentei, discurile de crestere se inchid, tesutul cartilaginos find inlocuit de tesut osos. Cresterea in grosime apare la toate tipurile de oase, realizéndu-se prin adaugarea de fesut la suprafata osului. in acest caz, osteoblastele din periost adauga tesut osos la suprafata osului, in timp ce osteoclastele din endost indeparteaz8 osul de pe suprafata interna a peretelui osos. Aceste dou’ procese, de genezé si distrugere osoas’, au loc aproximativ in acelasi ritm. Remodelarea osoas& iin schelet, inclusiv cel adult, ca urmare a nevoilor de adaptare permanenta a oaselor la solicitarile mecanice principale, are loc remodelarea osoasa prin procese de depunere si de resorbtie osoasd. De asemenea, prin remodelarea osoasa continua se asigur mentinerea constant a concentratiei ionilor de calciu si fosfati in lichidele corpului. Remodelarea afecteaza atat osul compact, cat si osul spongios. Depunerea osoasa este asigurata de citre osteoblaste care secret oseina ce va fi apoi mineralizat. Dupd ce osteoblastul este inconjurat de materie osoasa se transforma in osteotit. Resorbtia osoasa este realizat de citre osteoclaste, care dup8 ce au produs o demineralizare local (membrana osteoclastelor creeaz’ un pH acid), faciliteazé digestia, atét extracelulara, cat si intracelulara, a matricei osoase prin eliberarea enzimelor lizozomale. Cand resorbtia se accentueazi - in asociere cu cresterea numarului de osteoclaste ~ dezechilibrul ap3rut poate conduce spre osteoporoza. Frecventi la batrani, mai ales la femei, osteoporoza se manifesta printr-o scddere a masei osoase si o deteriorare a arhitecturii microscopice a oaselor. Osul compact se subtiata si isi diminueazé densitatea, iar sul spongios prezint& trabecule mai fine si mai subtiri. Astfel de oase se pot fractura mai sor (gatul femural este foarte susceptibil) 6.1.2, Oasele scheletului uman Scheletul uman contine aproxiamtiv 206 oase, grupate in doua zone principale scheletice: axial (oasele craniului si trunchiului) si apendicular’ (oasele membrelor). Scheletul axial Scheletul axial constituie axul lung al corpului, find reprezentat de 80 de oase aranjate in trei regiuni: craniu, coloana vertebrala si cusca toracicé. 1, Craniul (Fig. 74, 75, 76, 77, 78, 79) © Neurocraniu (cutia craniana): adposteste encefalul, este mare, globulos, format din baz si bolt8 si cuprinde urmatoarele oase: © Perechi = Temporale (Fig. 82) T\Page* Parietale (Fig. 85) © Neperechi * Frontal (Fig. 74, 79) * Occipital (Fig. 76, 78) * Sfenoid (Fig. 78) = Etmoid (Fig. 81) La neurocraniu se adauga si cele 3 oase perechi ale urechii medii: ciocanul, nicovala si scdrita (Fig. 91). ‘* Viscerocraniu (scheletul fetel) cuprinde oase: + Maxilare (Fig. 83) = Palatine (Fig. 85) * Nazale (Fig. 79, 84) * Lacrimale (Fig. 80, 84) + Zigomatice (Fig. 79, 80) = Cornete nazale inferioare (Fig. 79, 84) © Neperechi + Vomer = Mandibula (Fig. 86), la care se adaugé hioidul (Fig. 87) 2. Coloana vertebral Coloana vertebralé (Fig. 88) este localizaté in partea medioposterioar3 a corpului, servind acestuia ca suport rezistent si flexibil, precum si petru protectia maduvii spin&rii Coloana vertebrala are o structur metamericd, fiind formata din 26 oase, dintre care 24 sunt vertebre individualizate, iar altele dou’, numite sacrum si coccis, provin din sudarea intre ele a unor vertebre. Coloana vertebral prezinta 5 regiuni © Cervicala © Toracicd © Lombard © Sacrala © Coccigian’ Coloana vertebrala prezinté doua curburi cu convexitatea orientaté anterior (cervicala si lombara) si dou’ curburi cu convexitatea orientat posteri coccigiana). Overtebra tipicd este alcatuit’ din: corp vertebral. Corpul fiecdrei vertebre prezinté doua suprafete articulare (superioara si anterioara), aproximativ plane, prin care se asigura articularea cu vertebrele adiacente, _prin intermediul céte unui disc intervertebral. arc vertebral, intre cele doud delimitandu-se gaura (foramen) vertebrali. Prin suprapunerea vertebrelor, implicit a gaurilor vertebrale, se formeaz’ canalul neural, in care este ad3postit’ maduva spinari \r (toracic’ gi sacro- Arcul vertebral se leaga de corp BiPageprin intermediul a doi pediculi vertebrali. Pe arc exist& mai multe apofize (procese): spinoasé (unic3, dispus& posterior pe linia mediand), transverse (0 pereche) si de articulare invertebral& sau zigapofize (cAte o pereche superioare si inferioare). Primele dou’ tipuri de apofize servesc ca suprafete de insertie musculara Regiunea cervicala (Fig. 91) cuprinde sapte vertebre, primele doud atipice numite atlas si axis si urmatoarele cinci, vertebre cervicale tipice. Atlasul (Fig. 89) are forma de inel sieste este lipsit de corp vertebral. Axisul (Fig. 90) are caracteristic’ apofiza odontoida) care se giseste - la partea superioar’ a corpului vertebral, ea reprezentand corpul atlasului sudat la acest nivel. Vertebrele cervicale tipice au corpul vertebral putin mai si alungit in sens transversal, fata lui superioar8 avand un aspect de sa datorit unor apofize semilunare, cea ce confera acestei regiuni vertebrale o mare mobilitate. Regiunea toracicd (Fig. 92) cuprinde 12 vertebre. Vertebra toracic’ are corpul vertebral aproximativ cilindric. Pe corpul vertebrei, la baza arcului neural, exist’ dous perechi de semifatete (superioare si inferioare) pentru articularea cu capul coastei. Apofiza spinoasi este lung’, nebifurcat8 si oblicizat8, iar apofizele transverse poart& céte 0 fatet de articulare cu tuberozitatea coastei. Pe fiecare vertebra exist si dou’ perechi de zigapofize. Regiunea lomabara este alcdtuit din 5 vertebre, cu un corp vertebral masiv, la care diametrul transversal este mai mare decat cel anteroposterior. Foramenul vertebral are forma triunghiulara. Apofiza spinoasa este scurt§, laté si orizontal8. Regiunea sacral (Fig. 93, 94) este reprezentata de osul sacrum, care are forma de piramida patrulater’, orientat& cu baza superior si varful inferior si strdbatut’ de canalul sacral. Osului sacrum i se descriu 4 fete * Anterioard, usor concava ‘+ Posterioard, convex’ + 2laterale, pe care exist cate o suprafat de articulare cu oasele coxale. Regiunea coccigiand este reprezentat& de osul coccis, format prin fuzionarea a patru- cinci vertebre coccigiene rudiemntare. Acest os are forma triunghiulara, cu baza indreptata in sus. 3. Coastele Coastele in numar de 12 perechi, sunt arcuri osteocartilaginoase formate postero- laterale dintr-un arc osos (regiunea vertebral), iar anterior din cartilaj costal (regiune sternala) (Fig. 96), care lipseste la ultimele dou’ perechi de coaste. P ele sapte perechi de coaste sunt denumite adevarate (regiunea lor cartilaginoasa se articuleaza la stern), coastele Vill, IX, X sunt considerate false (articularea la stern se faceprin intermediul TalPagecartilajului coastei a Via), in timp ce ultimele dou’ perechi sunt flotante (lipsite de cartilaj si neajungénd la stern) 4, Sternul Sternul, impreund cu coastele si regiunea toracic’ a coloanei vertebrale formeaz’ cutia (cusca) toracic3 (Fig. 95). Sternul este un os lat, dispus medial la partea anterioara a corpului, format din 3 parti: manubriu, corp si apendice xifoid (xifistern). Pe marginea superioar’ a manubriului se aflé incizura sternala, iar lateral cele dou8 incizu (pentru articularea cu claviculele) si incizurile coresunzatoare cartilajelor primei perechi de coaste. Pe marginile corpului sternal se observa incizurile cartilajelor perechilor costale II- Vil. Xifisternul rémane liber, nearticulandu-se cu costele si este de consistent’ cartilaginoasa laviculare Scheletul apendicular Scheletul apendicular cuprinde scheletul membrelor (superioare si inferioare), fiecare avand o centura (scapular/pelviana) si un schelet al membrului propriu-zis. 1. Scheletul membrului super r Scheletul membrului superior este format din centura scapular leag membrul de trunchi si este constituit’ din dou’ oas omoplatul (scapula) (Fig. 98) clavicula (Fig. 97) e scheletul membrului proprit scheletul bratului: humerus (Fig. 99) scheletul antebratului (Fig. 100, 101): radius @ cubitus (ulna) @ - scheletul mainii (Fig. 102, 103): @ carpiene (8) - formeaza incheietura mainii @ metacarpiene (5) — formeaza palma @ falange (14) — oasele degetelor 2. Scheletul membrului inferior Scheletul membrului inferior este format Centura pelviand (Fig. 104. 105) leagd membrul inferior de trunchinsi are rol de sustinere a organelor pelviene si a unor organe abdominale. Este formata din oasele coxale unite anterior prin simfiza pubiana. Posterior, oasele coxale sunt legate 75\Pageprin osul sacrum si formeaza impreund cu el, bazinul. Oasele coxale sunt formate prin sudarea altor trei oase: ®@ Ilion ® Ischion ® pubis Scheletul membrului propriu-2i Scheletul coapsei: femur (Fig. 106) Scheletul gambei (Fig. 107): ® Tibia ® Peroneul (fibula) @ _ Scheletul piciorului (Fig. 108): ® Tarsiene (7) ® Metatarsiene (5) ® Falange (14) oo 761Pfrontal razale parietal sfenold fenipotil etmoid lacrimal aigomatic Cornetele nazale inferioare weg vomer Minit, ‘ Width mandibula ao Figura 74 Craniul fata anterioara parietal frontal etmoid occipital temporal mandibulé zigomatic Figura 75 Craniul — fata lateral TIPagemaxilar sfenoid fron palatin temporal vorner occipital parietal ‘occipital temporal mandibula palatin Figura 77 Craniul sectiune sagitala TBiPagefrontal occipital etmaid nazal zigomatic Cornet nazal inferior maxilar vomer Figura 79 Craniul - sectiune frontala T9IPagefrontal nazal temporal etmoid lacrimal maxilar Figura 80 Orbita apofiza fama cluruit’ ear orifielelamei ciuruite cometul nazal lamaorbitald superior Spat etrnpidale cometulnazat ‘sas mijlociu perpendiculara Figura 81 Osul etmoid 801Pageproces tigomatic savitate glen oid stinca temporalulul tet processtilold proces mastoid Figura 82 Osul temporal faga orbital’ proces frontal fosa canina ereastanazald spina nazala proces alveolar Figura 83 Osul maxilar 811Pageapofiza Crista ealli sinus frontal - lama ciuruitd aemoidului esnaral ——" _Ziauaturceascd a etmoidulut cornet nazal superior os lacrimal procesmaxilar frontal ortiunea bazali a cornet nazal mijlociu eeliah clulut cornet nazal inferior procese pterigoide asele palatine maxilarul Figura 84 Oasele care participa la formarea cavitatii nazale — supraats piosseartieal creculerd YR spceteaborbints prosanstanspatatin ineiaurs prscasovbital sfencpatatins ira stenopalatin’ tara ereasta etmoidald vertalt & proces —— proces eréasta concalié semen piesenidal meatol lama orttontals ital meatulinferlor bi ‘Senha Jama orirontals: races piramidal canal! palatin mie Figura 85 Osul palatin 821Pagea a linia obits tuberozitate oe TStomta Rios mote remand corn mie Figura 87 Osul hioid 831Pagecurbura iat eu ns diseuri toracicd foramene intervertebrale curburs lombars sacrum Figura 88 Coloana vertebral 841P agerevtamearior a Sanisulat Figura 89 Atlas Figura 90 Axis corp Hernifatete pentru ‘srtieularas eopulss coastal pedieul races tranevars Fatetd pentru ‘tubarcululesaitat lamina: Apotiad spinoasé Figura 91 Regiunea cervical — vertebra cervical articular superar ~ einet Figura 92 Regiunea toracala — vertebra toracala 851Pagebara sacrumului iia sesincners superioars promonteriul nts ‘transversale spaxul sserumulul ‘apofiza transversd Figura 93 Osul sacrum — fata anterioara ‘spofiza articular’ superioara Figura 94 Osul sacrum — fata posterioara 861Pagecome _| adevirate Figura 95 Cusca toracic’ ‘suprafats artieularia ‘ eapul eonstel copului coasted J supraatsaticularéa Serle tubal eorpulepastel ‘sartilaj costal Figura 96 Coast’ 87/P ageFigura 98 Omoplatul (scapula) 88 1P agemarae — tubsreul humeral q gata anatomic ‘maraa tuberozitate —— ‘mica tuberoritate i -santul bicipital foramenul utritiv corpul humerusului corpull humerusulu \ fossil foraradials ¢ | ee ~ spicondill lateral fr) wy epicondilul media > epicancllu! condilullhumeral Tok LJ ‘suleul ulnar —_ lateral troblesa humerala: ® © Figura 99 Humerus 891Pageoleocraniu cS incizura sigmoida capul radiusului gatul apofiza coronoida radiusului tuberozitatea tuberozitatea ulnei radiusului corpul scorpul radiusului cubitusului creasta interosoasad incizura ulnara a radiusului capul cubitusului apofiza stiloida - apofiza stiloida’ radiala ulnara Figura 100 Radius si cubitus - vedere anterioar’ 901P ageeleocraniv capull rot radiusului sreoste interosoasd incigura ulnar a capul ulnei radiveulut apofiza stlisld pofiza stilolds ulneed Figura 101. Radius si cubitus — vedere posterioar’ M1IPage}~ felance }— metacarpiene oaeu sate Piramidal | carpiene isiform Figura 103. Scheletul mainii - fata anterioraa 921Pageprocesele articular ‘bara sacrumulo fupratatie spina ilies’ ‘eaeroiliae’ anterosuperioara ficlle sacral anterieare spina ioe anteroinferioara sptnatechignuluy eavitates cotlleida ramsultuparisral pubssulul foramenul obturator eoeela incinurs szatabuland corpullschion ult ramul inferior alisehionulut ‘tubereulul pubie pubis iin ‘ramol inferior al pubisulut Mascul b. Femela 931P agef sapulfemural foseta ‘trohanterul mare ligamentulut a rotund ints nenbattens linia intertrohanterian’ tertrohanteria ie tuberoritatea femural wel trohanterul mis. creastafemurals corpul femurului epicondilul picondilul lateral ppivondibl tetera! medial fosaintercondilian’ fatetapatelars condita! —— condilullateral medial o Figura 106. Femurul a. Fata anterioara b. Fata posterioars 941P ageaa ee ) ff L suprafaté articular di varful patelei * tuberculi spinali Lm 2 condi a ~ lateral A tuberculi spinali suprafata articulars a copului fibulel a : muschi circulari (orbicularul buzelor si al pleoapelor). Tot forma circular au si sfincterele (sfincterul extern al anusului si al uretrei). Dupa dimensiunea care predoming, distingem: © muschi lati (marele drept abdominal, muschii oblici extern si intern, muschiul transvers al abdomenului) care au tendoane latite numite aponevroze, © muschi lungi (muschii de la brat, antebrat, coapsa si gamba) © > muschi scurti (muschii din palma si din planta). Dupa numérul capetelor care se prind pe os, pot fi ® Cu un singur capat pe os (muschii pielosi) celdlalt capat inserandu-se pe piele, ® cu dou’ capete (muschiul biceps), ® cu trei capete (muschiul triceps), cu patru capete (muschiul cvadriceps). 6.3.1 Structura muschiului Muschi scheletici prezinti o portiune central musculara, mai voluminoas8, numita corpul muschiului (pantecele) si dou’ extremitati de culoare alb-sidefie, numite tendoane, care au in structura lor tesut fibros. Unul dintre tendoane, cel eare se inser pe osul fix se numeste de origine, iar celalalt care se prinde pe osul mobil se numeste de insertie. In general, originea este unic8, dar se cunosc si muschi cu mai multe origini (biceps, triceps, cvadriceps). $i insertia se face, in general, printr-un singur tendon, dar se cunosc si In acest az muschi cu mai multe tendoane de insertie (muschiul semimembranos de la coapsa are trei tendoane). Corpul muschiului este format din fibre musculare striate, care la unii muschi pot atinge o lungime de 10-15 cm. La exteriorul corpului muscular se afli 0 membrana conjunctivi, numit& fascia muschiului, care inveleste att corpul muschiului cat si tendoanele. Sub aceasta se afl o lam de tesut conjunctiv - perimisium extern, care, de asemenea, inveleste corpul muschiului. Din acesta pornesc, in interior, septuri conjunctive numite perimisium intern, din care se degajeazi o retea de tesut conjunctiv numita endomisium, care inveleste fibrele musculare striate. Muschiul are 0 bogat8 vascularizatie, asigurat de ramurile musculare ale diferitelor artere care insotesc muschiul. Din aceste ramuri musculare se desprind arteriole care patrund prin septurile conjunctive si duc, spre miofibrile, snge incarcat cu O2 si substante nutritive. Sangele cu CO; si produsele de dezasimilatie rezultate in urma metabolismulul 991Pagemuscular este colectat de vene satelite si omonime arterelor. Inervatia muschiului este dublé, somaticd si vegetativa. Inervatia vegetativi simpaticd determin’, pe cai eferente, reactii vasomotorii Inervatia somatic’ senzitiva este asigurat’ de dendritele neuronilor somatosenzitivi din ganglionii spinal, care ajung la portiunea ecuatorial8 (central) a fibrelor musculare din structura fusului neuromuscular, la corpusculii Vater Pacini din muschi sau la corpusculil tendinosi Golgi. Inervatia somatic’ motorie este asigurata de axonii neuronilor somatomotori a, situati in cornul anterior al maduvei, care ajung la fibra musculara striata, formand placa motorie, sau de catre axonii neuronilor somatomotori y, cu aceeasi localizare si care ajung la portiunea periferica a fibrelor musculare din structura fusului neuromuscular. Placa motorie este consideratd 0 sinaps8 speciala (sinaps& neuroefectorie) si are in structura sa dou’ componente - una nervoasé - componenta presinapticd si alta muscular - componenta postsinaptic’ Componenta presinaptic’ este reprezentatd de butonii terminali ai fibrei nervoase (axonul neuronilor a din cornul anterior al m&duvei) care patrund in niste adancituri ale sarcoplasmei fibrei musculare striate. Butonii terminali contin vezicule cu acetilcolina. Componenta postsinapticd este reprezentatd de sarcoplasmé, lipsitd la acest nivel de miofibrile, dar care contine multi nuclei si numeroase mitocondrii. La om, fiecare fibr’ musculard are, in general, cate o placd motorie. 6.3.2 FIZIOLOGIA MUSCHILOR 1. GENERALITATI Muschii reprezint& efectori importanti ai organismului. Muschii striati scheletici asigurd tonusul, postura, echilibrul, mimica si miscarile voluntare. Muschiul striat cardiac asigur8 activitatea de pomp ritmicd a inimii. Muschii netezi asigur buna functionare a Circulatiei, motilitatea digestiv’ si excretorie, acomodarea vederii, nasterea, alaptarea etc. Indiferent de particularitatile morfologice si de rolul specific, toti muschii se caracterizeazi prin proprietatea de a transforma energia chimicd in energie mecanic3. Aceast3 transformare are loc la nivelul sarcomerului, cu un randament de 30-40%. 2. PROPRIETATILE MUSCHILOR Contractilitatea este proprietatea specifics a muschiului si reprezint’ capacitatea de a dezvolta tensiune intre capetele sale sau de a se scurta. Baza anatomic a contractilitatii este sarcomerul, iar baza molecular8, proteinele contractile Excitabilitatea se datoreste proprietatilor_membranei celulare (permeabilitate selectivi, conductanta ionic’, polarizare electricd). Muschii réspund la un stimul printr-un potential de actiune propagat, urmat de contractia caracteristicé. 1001P ageExtensibilitatea este proprietatea muschiului de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte exterioare. Substratul anatomic al extensibilitatii il reprezint3 fibrele conjunctive si elastice din muschi. Elasticitatea este proprietatea specificé muschilor de a se deforma sub actiunea unei forte si de a reveni pasiv la forma de repaos cénd forta a incetat si actioneze. Baza anatomica a acestei proprietiti o reprezintd fibrele elastice din structura perimisiumului intern, Elasticitatea joacd un rol foarte mare la muschii ce presteaz lucru mecanic, in special atunci cand trebuie invinsa inertia. Interpunerea unei structuri elastice intre forts (muschiul) si rezistenta (obiectul ce trebuie deplasat) amortizeaza cresterile prea mari de tensiune in muschi si asigur& deplasarea continua, uniformé a obiectului Tonusul muscular este o stare de semicontractie permanent8, caracteristicé muschilor ce au inervatia motorie si senzitiv’ intacté. Dupa denervare, tonusul muschilor scheletici dispare. Tonusul muscular este de natur& reflex. 3. CONTRACTIA FIBRE! MUSCULARE STRIATE Contractia musculard este de trei felu © Contractie izometric’, atunci cénd lungimea muschiului rmane neschimbatd, dar tensiunea creste foarte mult. in timpul contractiei izometrice, muschiul nu presteaz’ lucru mecanic extern, toatd energia chimicd se pierde sub forma de cildurd. Exemplu de contractie izometricd este aceea de sustinere a posturii corpului © Contractie izotonicd, atunci cand lungimea muschiului variazé, iar tensiunea ramane constant. Muschii realizeazi lucru mecanic. Aceste contractii sunt caracteristice majoritatii muschilor scheletici. © Contractie auxotonic’, atunci cand variaz’ si lungimea si tensiunea muschiului. in timpul unei activitati obisnuite, fiecare muschi trece prin faze izometrice, izotonice si auxotonice. inceputul oricdrei contractii musculare, in special cand trebuie si deplasém greutati, este izometric. 4, MANIFESTARILE CE INSOTESC CONTRACTIA MUSCULARA in timpul contractiei musculare au loc manifestari electrice, chimice, mecanice, termice si acustice. Manifestarile electrice preced contractia. Ele sunt reprezentate de potentialul de june de pe suprafata membranei. inregistrarea fenomenelor electrice din timpul contractiei unor grupe de fibre musculare reprezint& electromiograma (E.M.G.). Manifestarile chimice sunt initiate prin mecanismul de cuplaj excitatie-contractie. Procesele chimice din muschi asigurd energia necesara proceselor mecanice. Manifestarile mecanice ale contractiei musculare sunt cele mai evidente si mai usor de urmarit. Studiul lor se face cu ajutorul miografului, aparat ce permite inregistrarea contractiei musculare. La o excitatie unic8, cu un curent slab, sub valoarea pragului de excitabilitate a fibrelor museulare, nu obtinem nici un raspuns. Stimulul este subliminal. Repetand excitatia cu un curent de valoare prag, obtinem o contractie musculara unica. Aceasta a fost denumitd secusa musculard. Dac in loc de stimulare unicé, folosim stimuli repetitivi, la intervale mici si regulate, curba rezultata nu mai este 0 secusi, ci o sumatie de secuse numita tetanos. in functie de 1011Pagefrecventa de stimulare, fuziunea (sumatia) secuselor este mal mult sau mai putin total Deosebim astfel doud feluri de tetanos ® Tetanosul incomplet, cand curba se prezinta ca un platou dintat, exprimand fuziunea incompleté a secuselor la stimulare repetitiv’ cu frecvent joasa de 10-20 stimuli pe secunda ®@ Tetanosul complet, 2 cirui curb’ apare ca un platou regulat, exprimand fuziunea total8 a secuselor, obtinuté prin stimuli cu frecvente mult mai mari (50-100/s). Toate contractiile voluntare ale muschilor din organism sunt tetanosuri si nu secuse, deoarece comanda voluntari se transmite la muschi prin impulsuri cu frecventi. mare, Frisonul const din secuse. Secusa poate fi obtinuta si prin reflexul miotatic. Sistola cardiac8 este tot 0 secus’ ‘Manifestérile termice ale contractiei se datoresc fenomenelor biochimice din fibra muscular. Nu toatd energia chimica eliberat8 in timpul contractiei est econvertit& in lucru mecanic, ci o parte se pierde sub forms de cdldur3. Randamentul masei musculare este de 30%, cea ce inseamna cd 70% din energia chimicd se transforma in energie caloric’. Muschii sunt principalii generatori de calduré pentru organism. Atunci cdnd suntem expusi la frig, prin mecanisme reflexe, se declanseaz& contractli musculare mici si frecvente (frison) care asigur’ incdlzirea corpului Manifestérile acustice sunt datorate vibratiilor fasciculelor musculare care se contract’ asincron. Zgomotul produs de contractia muscular poate fi auzit cu urechea sau Inregistrat (fonomiograma). 5. CONTRACTILE MUSCHILOR NETEZI Intre contractia muschilor striati, a celor netezi si a cordului exist att asemnari, c&t si deosebiri. Deosebirile se refera la anumite particularitati ale manifestarilor exterioare ale contractiei. Astfel, contractia miocardului este o secus&, iar contractiile muschilor netezi sunt lente si de lung durat8, similare tetanosului. Miocardul este inexcitabil (refractar) in timpul contractiei sale si de aceea nu poate fi tetanizat. Muschi scheletici sunt supusi controlului motor voluntar, cordul si muschii netezi nu. Ei primesc inervatie vegetativa. Muschiul scheletic este putin sensibili la mediatorii chimici din snge, in timp ce muschii netezi sunt foarte sensibili la actiunea acestora. Aseménarile privesc procesele fizico-chimice si energetice fundamentale. Muschi netezi sunt de doud feluri. Muschiul neted visceral, cu aspect de sincitiu, intalnit in tubul digestiv si aparatul genito-urinar. Muschiul neted multiunitar, format din fibre separate, intAlnit in peretii vaselor si in interiorul globului ocular. Secusa muschilor netezi viscerali are latenta, perioada de contractie si de relaxare foarte mari. Excitabilitatea lor este redus8. Prezintd automatism contractil. Simpaticul si catecolaminele, hiperpolarizeazi membrana fibrei provocnd relaxare. Parasimpaticul si acetilcolina produc depolarizare si contractie. Muschiul visceral manifesta plasticitate. Poate mentine tensiuni neschimbate la lungimi variabile. Aceasté proprietate st& la baza tonusului postural al stomacului si al vezicii biliare si urinare. Muschiul neted multiunitar prezinta contractie asemanatoare muschilor striati desi, ca si cel visceral, nu se afl sub control voluntar, ci vegetativ. 1021Page6. OBOSEALA MUSCULARA Unii mugchi din organism activeaza tot timpul vietii fara intrerupere (inima, muschii vaselor si ai viscerelor). Muschii scheletici pot, de asemenea, efectua eforturi de durate variabile, dar limitate in timp; dup& mai multe zile de mers pe jos, oricat de lejer si automatizat ar fi acest efort, survine oboseala, iar activitatea muscular trebuie s& inceteze pentru un timp. Oboseala muscular const din reducerea temporard a capacitatii de lucru a muschilor. in cazul eforturilor voluntare intense, oboseala muscular se instaleaza in céteva minute. Nu exist propriu-zis 0 oboseala izolata local a muschiului, ci mai corect trebuie si se vorbeasc de oboseala neuro-musculara, fenomen in care sunt implicate toate structurile ce asiguri comanda, controlul si executia misc&rii. In cazul unei activitti musculare de intensitate redusé dar indelungatd, oboseala se instaleaz3 in special in centrii nervosi, iar in cazul unei activitati intense predomina semnele oboselii musculare locale. Cauzele oboselii locale musculare sunt: - scderea rezervelor energetice (ATP, CP, glucozé); - acumularea de cataboliti acizi (acid lactic); - oboseala plicii motorii. Febra muscular |. Dupa un efort muscular intens, far un antrenament sau incélzire prealabild, pot apare dureri in grupele musculare solicitate. Aceste dureri se manifest la 12- 24 ore de la momentul efortului si dureazé 2-3 zile. Se calmeaza sau chiar dispar prin masaj sau reluarea exercitiului. Mult vreme s-a presupus c& aceasta "febré musculara" se datoreaz acumiulérii acidului lactic in muschi activi. Este inexact. Acidul lactic se formeaza in timpul efortului si nu la 24 ore dupa incetarea lui. Mai posibilé este produeerea unor 6.3.3. Principalele grupe de muschi scheletici Muschii somatici sunt grupati in muschii: © capului, @ gatului, @ trunchiului @ membrelor Muschii capului: ~ mugehii mimici (pielosi) - _ muschii masticatori = muschilextrinsec i limb = muschii urechii medit = muschii extrinseci ai globului ocular 1031Pagelabial Numele muschiului Localizare/insertii Actiune Muschi pielosi Fronto-occipial © porfiune la nivelul fruntii gi | Increjeste _pielea _frunfii (cule alta in regiunea occipital orizontale) gia regiunii occipitale. Sprlncenar Thtre sprincene Determina cutele verticale dintre incene. Thjural pavilionulut ureehii | Slab deawoltati Areada zigomaticd / comisura | Ridicd comisura labiali |_gurii Zigomatic mic ‘Arcadia zigomatica / pielea | Ridied buza superioark buzei su Ridicatorul buzsi | Zigomatic / pielea buzel super. | Ridted buza superioari superioare Depresorul buzei inf. | Ca nivelul barbiei ‘Coboari buza inferioara Depresorut unghiulai | La nivelul birbiei ‘Coboard buza inferior Orbicularul ocbinlui [Ta jurul orbiter Misyoreazi desehiderea pleoapelor Orbicularul buzelor in grosimea buzelor Micsoreazi deschiderea _orificiului [ bucal Bucsinator Ta nivelul obrazulul fai gura ta as gf plans; elimind serul din cavitatea bucala Rizorlus Ta tivelul obrazulul Trage lateral colful gu Mentonier ‘Ap. mentoniera Coboara buza inferioaré ‘Musebi masticatori | Maseter | Assad zigomatiol 7 woghial | Ridiei mandibuls | | mandibulei, fai externa Temporal Sevama osului temporal / | Ridica mandibula Pierigoidian interm roces coronoid al mandibule’ Fosapterigoida 7 unghiul andibulei, fafa interns Ridica mandibula Pierigeidian extern: ‘oees prerigeid / sub condi mandibulei Coboari mandibula Muschi extrinseei Stiloglos ‘Ap Stiloida/iimba | Geniogios Fata intema mandibuia / limba | Protractor al limbi Hioglos —_[Hioid /Timba Cobordtor al Timbit 1041PageMuschi ai gatului Muschi Tnsertil “Actiune Plaiisma —muschipieios | Fascia miugchiului pectoral 7 | Traga im jos pielea babiel, mugchit si pelea barbie! exprimand dezguist Sternocleadomastoidian | Stern gi calvicula / proces | Contractia unilaterala - inclina mastoid capul de aceeagi parte; contractia bilaterala - flexor al capului Suprahioidient =digastric Masioida [mandibula Coboark mandibula =stilohioidian Proces siiloid / os hioid Ridick hioidul = milohioician Mandibula / os hioid Coboard mandibula = geniohioidian Mandibula fos hioid Coboar mandibula; ridica hioidul Tnfrahioidient Manubrin sternal / cartilaj tiroid | Coboara laringele si hioidul Cartilaj tiroid / os hiok Coboara hioidul si ridica laringele ‘Manubriu sternal /hioid Coboari hioidul omohioidian (ca 2 portiuni: sup. si inf.) Omoplat J tendon intermediar J os hioid Coboari hioidul si laringele Sealeni: anterior, mijlociu, posterior ‘Apofize Gansverse _vertebre cervicale / coastele [ si IT Cantracfia. unilateral - flexia | capului de aceeasi parte; contractia bilateral - flexia capului anterior Prevertebrali Tung al eapului ‘Apoliza tansversi_a verlebrelor C3-C6/ apofizd bazilara occipital Flexia capului - lung al gatului Corp primele vertebre toracice si ultimele cervicale / atlas Flexia capului dept anterior al capului Masi lateralé atlas / apolia bazilari oceipital Flexia capalul 1051Page‘Muyehi al trunchinfut Magehi I Teer I ‘Aaiu ‘Mays ai spatelui yi ec ‘Splenial al capital | pote Spinoese verwbre C7 sf TI-TS /| Conkractia wlatenis~ relives capa proses mnasiold contrasts bilateral extenate cap Semlopinal al | Apotias wansverse vera CO-G3, TTS | Contarta usiatels - rotien capa sapalu Zescipial sonteneia bilateral -extensis ca Trapee ‘Tinie nucali saperioai, protiberana | Apropie umn de coloana vertebral ccecinitald exten apofine ‘eatinde olowm corviealA sl caput: ‘Verttbre cervical sf tratiee/ elavicull 9 | Inclind apal de acsea3i parte smoplat 7 TWinsle dorsal | Apotiae spinoase aie uitnelor 6 vercbre| Piensa bral alducerea 3 rote iat oracioe, vertebrelorbere, creas lla / | ntusntra ‘san interubereular humerus Ridiesior al | Apofize uansverse verebre Ci-Ca 7 | Raich Omoplatal unghiaht rgine vertsbrala omoplaz emopletnty Marcle rsmboid | Apotie spipome vencbre T2137 rargine Vertebeta omaplat ‘notice spinowse verteore GT W TT 7 inargine verterata mapa Danae “Apotize spincace vertebre CO. C7, TT poneromperioe | #eoastele tv PDintat “Apofiae spinoase veriebre TIT, Tia, LI, | Coboat coal expito | powervinterion _| 12 f comets DH Mugcht anterolateral ai forscelat Marcle pectgeal [Clavie ders, cavilge castle, | Addietor i rotor tniera al Bayly feacaeugehlulul arele rept | inspistor Ia inspira foraia —— skdominel Fg beipital humerus Bijeal elon] | Constele 3-3 / proces eorneoid Colores anitlah mapiaiar Dinist mare [Be peimele Sd coasts / margins | Inspivator,ttegn omoplaed Interal snteclor) ertsora omoplat Intercostall Gxieral Marginen inferioal a coaselor 7 maruinea supetioart a coustelor Lurmittoare; fibre orientate oblic TRidlied soastele in apinae Tiercontall_interni Marginos inferioara constelor 7 ‘supericard a coastelar ‘Goboara sonsicie te expinaie =11 perecti marginea ammatoare Muschi transversal Dana Cougar inferior al toracelut: | Resplrajle; separa toraeele de abdomen spendice xifoid, ultimele @ perecit Wo coaste, vortlombars / cent tendinos (frenic) as Proves xifoid, cartilaje costele V- Mosel antcrolaterall al abdomenuul ‘asirarea poriiel venous Tania 158 ‘eveases ila f proces ‘fig, linia alba, pois Vi pubis Ccompresta viscerelor ahdarninaie ‘Obiie—aidominal) Coasiele VXI ——facin [Flexia coiomei vertebrate, — compose exer lombosscrald crenata ita, pubis, | viseerelor abdominals, ia expiratie Fis ‘Gate abdominal [Creasta Tica 7 —wltmele wei | Flew coloanei —weriebrals, —compresis ‘tera ‘cartiluje costal, apenice xifoid, | viseerotor abdeminale, 1h expieatio [eames Ultimate jase caralajecomale, | Acfhane suniland ow wouhenor 1] ‘Crest Maca 7 apotae Wanwverse ‘vertebre L2-L5, coasts XI Flexia coloanel veriehrale, Wi ErpiTaTS Carpurile vertbalor toraclicy = vuseyee eu mine fi foemenza m. Heopsne /rokemtenut me The aa a ee ae meee 1061PageMugehi ai membrutui superior [Muse insert Acting Muschi al umiirului Deltoid ] Clavicull, acromion sf spina omoplatalut | Ridicd umiral, irage brajul taainte /tuberozitate deltoidiand a hemerusului | si inapoi ‘Supraspinos Foss supraspinoasi a omoplatului /| Adbuctor al bramlut tubercul mare al humerusubui Taffaspinos Foss infraspinoasi a omoplatula’ /| Rotator exiem al humemsulut tubercul mare al humerusulu: Subscapular Fosi subscapular’ / tubereu] mis humeral | Adductor $i rotator al brafului Rotund mare ‘Margine lateralli omoplat f ganj bicfpital | Adduce gi roteste intern bratul Rownd mic Margine laterali omoplat / tubercul mare | Adbucere i Totajie exter a humeral beapului Muschi ai bratului Biceps brahial | Tubercul cupraglenoidian, —apofiza [Flexia aniebrajuhii pe bral, a coracoidt ¢ omoplatului / tuberazotate | bratului pe cap, supinatia mainii radial a radiusului ‘Comoobrahial ‘Apofizi coracoidi /Taji mediala humerus | Flecie gia Brahial Diafiza humerus / apofizl coronoid’ a | Flexia ante “Triceps brahial ulnei “Tubereul subglenoidian al diafiza humerusului/ olecran seapules, Extensia antebrajaler adductor al bratului pe brat, Musebi ai antebratulal —regiune ants ioart Roiund pronaior Epitrobles humerus, apofiza coronaida /] Pronafia si flexia pronaia gi Mexia dlinfigd radius antebrajulut Flexor radial al | Epitroiiee mumerus/ metacarpian IT Flexia antebrajului gia mainii [eapall Geary] Palrnar mic (lung) Epitrohlee humerus / aponeveoza palmard | Flecia méiniL Flexor uinar a | Epitrohlee humerus pisiform, | Flexia si abductia mainil mainii carpului (cubital | metacarpian V anterior) Flexor comun | Epitroblee, proces coronoid ulnar / | Flexia degetslor pe man, a mainii superficial al degetelor | fulanga mijlocic a degetolor I-V antebrat, antebrafului pe brat Flexor comun profind | Und, membrani interosoasi 7 falanga | Flexia degetelor pe ména, u mainii aldegetelor distal adegetelor [-V. pe antebrat Flexor propriu al | Radius, membrani interosoasd / falangi | Flexia policelai si a mdinii, usoard degetului mare, distala police abductie [Pétrat pronaior Diatiza radius / diaiaa wind ~[Pronatic 1071Page‘Mosehi ai antebra(ulul — regiune lateral Brahioradial Margine Iaterali a epifizei humerale 7 proces stiloid radial Supinator cand antebrajal este in pronatic, si invers; — flexia antebraful ui Extensor jung radial al | Margine nteral bumeros 7 baz’ | Extensia gi abduetia mainii; fleda ‘carpului metacarpian 11 antebrafului pe brat ‘Extensor scurt radial | Epicondil lateral humeral 7 baz | Extensia gi absuctia mainii; flexia scarpului metacarpian Ill antebrafulut pe brat Muychi ai antebratului—regiume posterioart Extensor commun al Epicondil lateral bumerus /Talangele TI gi Extensia falangelor, a degetelor $i proximala ulné | depetelor Tihale degetelor H-V amin Extensor propria al | Epicendil lateral humerus /falangele Ui fi | Extensia degetuiui mic gi mainii degetului mic Wale degtului mic Extensor al degetului | Fath posterioari ulniy 7 tendon extensor | Exiensia indexul UI (index) comun al degetstor ‘Extensor ulnar al’| Condil lateral humerus, margine | Extensia gi adductia mainii ccarpului posterioerd ulnd / metacarpian V Supinator Epicondil humeral, ulna / diafiza | Supinafia antebrajului i minis radiusului Lung abductor al | Fala posterioaril ulnd, radius ef membrand | Abductia policelui si a mAinil degetului mare | interosoasi / metacarpian 1 Apolice) Scurt extensor al Fai post ulnd, radius gi membran& | Extensia gi abductia policelui | policelui interosoasi / falangs | police Extensor lung al | Fe posterioarh ulnd, _ membrana | Extensia gl abdootia policehui policelui interosoash | falanea diswli police “Aneone ‘Condil Isteral humeral / fat posterioard | Extensia antebrafului ‘Muschi ai fini Majehii zonei palmare exterme (eminenjel tenare): m. abductor seurt al policelvi; m. opozant al policelui; m. flexor scurt al policelul; m. adductor al poticelui Mupchii zonei palmare inieme eminenfei hipotsnare): m. palmar scurt, m. abductor al degetulul mi flexor scurt al degetului mic; m, opozant al degetului mic Maschit zonei palmare mijlocii: m. lombricali {in numir de patril); m, interosogi ai degetelor T-IV | (patru dorsal gi tre puimari) 108 1PageMuschi ai membrutui inferie 6 Mugehi Taserii ‘Aciiune Muschi ai bazinulul — anterior Uiopecas; dou mass] musculare - psoas (psoas mare si mic) i iliac | Fosa iliac& (m, iliac}, vertebre T12, LI (m. psoas mic), L2-L5 (psoas mare) / trohanter mic Flexia coapssi pe bazin, incling corpul de aceeagi parte ‘Muschi ai bazinului— posterios 3 Extensia coapsel__(imfesier capete de origine’ lateral, vast medial, vast intermediar, drept femural Isteral); creastt intertrobantelans, Linia aspr (m, vast medial); fat ant. femur (m. vast intermedtiae); spina antero-sup., marg.ext 8 cavit cotiloide (m, drept feniural) / rotula, tibie Fesieri (gluteus): sare, | Faia dorsali os snerum, creastt mijlosiu, mis ‘iacd / marele trohanter (m. fesier | mare), adduefic gi rotafie lateral mic 5i mijlociu), tect ilictibial,| coapsi (m.fesier — mijlociu), fomur (m.fesicr mare) adductic si rotatic mediala (mafesier mic) ‘Gbturator exter ‘Cadrul extern al giuril obtraicare 7) Rotatic In afard a coapset ‘Obiurator inter Rotafie in afara coapsei Piriform Fathi ant. sacrum /tohanter mare | Rotafie in afard a coapsei, abductor al coapset [Tensor al fasciet Java Creasta Hiack / tract Hatfbial Rotafie in afark a coapsei Pitrat femmursl Tuberozitate ischiatick / oresth | Rotatie in atari a coapsct intectrohanterian’ ‘Muschi al coupsel — regiune anterioari Groitor ick entro/superioara / fark a tibie Cradticeps (ea “Trohanier mare, linia aspri Gm. vast femural ‘Muschi si coapsei—regiune post Biceps femural (Cu doui | Tuberozitate ischiatich —(capitul sia coapsei, __flexia sapete: lung si scurt) lung), linia aspri (capat scurd) /| genunchiulul, rotajie externa a fibula gambei ‘Semimembranos gi | Tuberoziisic fschiatiea 7 sab | Extensia coapsel, __flexia semitendinas —_(dispus | condilil medial al tibiei genunchiului, rotafie inter a superficial fata de prinuty | gambei Muschi si coapsei—regiune medial Pectinew Pubis / linia aspea Flexi coapsei, ugoarti addluetie & copsel ‘Adawctar lung Pubis / linia sips Flexia gi adductia coapsei, rotatie extornit ‘Raductar sourt Pubis/ linia aspri Flexia si adducfia coapsel, rotafie extemns ‘Reductor mare Pubia 7 finda spel, condil medial | Adduciia coapscl, _ extensta coapsel, rotatie extern’ Gracilis (dreptul intern} Adductia coapsei, flexia gambel _| Pubis / fay medial bie 1091PageMuschi ai gambei ~ regiune anterioarit Tibial anterior Condil lateral gi diafizi tibie, membr. interosoasi / cuneiform [, metatarsian 1 Flexia 91 supinajia pieioralat Extensor lung al degetulul mare (haluee) Diafiza fibula / falanga I haluce Exten Extensor lung ¢omua_al degetelor ‘Condil lateral tibie, eapul fibulei 7 falange II gi IIL ale degeteler 11-V. ‘Extensia flexia piciorului degetslor, ‘Musehi ai gambei regiune laterala Peronier hung Gapul gi fafa lateral a Aibulei / metatarsian | cuneiform 1 ‘Pronajia gl exiensia piciorulai Peronler seurt Faja laterala fibula / metatarsian V Pronatia gi extensia piciorului sem oom [Fricepsul gamber (riceps sural): gastroenemieni sau gemeni (lateral si medial}, solear ‘Muschi ai gambet Condil lateral femur (m. gemen lateral); eondil medial femural (m. gemen medial); linie soleari a tibiel, capul fibulei (m. solear) / ealcancu (prin tendonul lui Achile) regiune posterioars Extensia, supinatia si Pophitew Condi lateral al femurului /| Fiesia gambei, rotapie intema deasupra liniei solearului gambii Flexor comun al degetelor | Fajf post. tibie / falanga Il a|Flexia degetelor si piciorului, degeteior 1 supinatie Tibial posterior Faji post. bie, __memibr. | Extensia plani interosoass, fai mediald fibuld / navieular, metatarsione ULV Flexor lungal halucelui Fat post, fibuli, — membr. interosoass / falanga TI haluce Flexia halucelui, exiensia gi supinatia plantei 5 “Muschi ai plantel ‘Loja medial: m. abductor al halucelai, m. flexor scurt al halucelul, m. adductor al balucclut mis Toja lateral: m. abductor al degetulut mic, m. sourt flexor al degetului mic, m. opozant al degetului ‘Loja mijlocie: m. flexor scurt al degetelor, m. accesor al flexorului comun al degetelor, m. | lombricali (in numar de 4), m. interososi (3 plantari, 4 dorsali) 1101Pagetascie rage scheletic epimasum perimisium foscicul detibre: ‘ndomisium seine sb tengonut ‘eapltutullung — al bicepsulul Bleep tendon exp sta, seurtalbicepsutu Insertia bloepata Figura 113 Componentele unui muschi 1111Pagefrontal jcularal ochiului tigomatic maseter orbicular al gurii ‘sternocleidamastoidian ‘trapez | told marele dorsal er] dintat anterior | brahial sbltcabcdoninal biceps brahial drepti abdominal brdticredial tensorul fasciei lata iNiopsoas pectineu adductortung erecilis vast lateral ? st medial lungperoneal 1 lungul extensoral gemeni degetelor | ‘tibial anterior solear Figura 114 Muschii scheletici — vedere anterioara 1121Pagebrahial temporal ‘occipital sternocleidomastaidian trapez marele rotund deltoid infraspinos triceps brahial rombpld marele dorsal coblicul abdominal brahioradial extern gluteal mijlociu marele gluteal marele adductor tractul iliotibial biceps femural gracilis aapnitacei bao vast lateral semimembranos sforter gemeni solear lungul peronier tendonul caleaneului Figura 115 Muschii schletici — vedere posterioara 1131Pageont patpedral ‘oazal ‘hdiatorul butel superioare niet sigoratie imareterigoratic ‘rbicularal gut sitbeius ‘igomaticrnic yimare iicdtorul bute! superioare{sectlonat) riglitoral unghiutul gurl fsectionat] buccinator dlepresorul nghiutul oN lier, uni orbicularul gurl ‘deprevorul bute interioare[vectionat) laters gotat docicsslihaauases platisma section) stemodieidomastoldian Figura 116 Muschii pielosi (mimicii)ai capului si o parte din mugchii masticatori — vedere anterioara galeeaapenevroica petiost tesutalipas tent supedtcial grou a Imclelterporale ‘occipital arc tigomatic aval ‘idicitoral buzei superioare ici atorul unglului guns “inicul igen imarele sigoratic r lbucctnator ‘rbicularl gui fearlus stemocleicomastaidian ccoboritorul burelinferioare mental depron coll punt platioms Figura 117 Muschii pielogi (mimicii)ai capului si o parte din muschii masticatori - vedere lateral 1141Pagetempart fsectionat) 'pteteoid later 'm pterigoia eeptsupeior trohleee cblicsuperior a) Figura 119 Muschii externi ai globului ocular 11S|Pagepalatogioe ‘oniteetorfaringeal super (sedtionat) Fi smigdale palatine musehiullonetudina encod: erioratimbi stot aingian SS mindbuls constrctorfaringeal (sefjorat3) nila ‘igus (seetionat) orulhioid ‘omahioid {rectionat) 4 r { genio nifilaetos steenobiald (sectionat) 5 vats, ‘rabid ‘cat trol constrictor faringsatinferior etofag traheea Figura 120 Muschi externi ai limbii rmiaul drept posterior al capulul imareie dreptpesterioral copului ‘obticulsuperioral caput btica inf ese a capuli Figura 121 Musehii gatului - vedere posterioar’ 116 1Pageilohioid pntecele posterior al igastriculal ‘stomocleidomactobdian ‘sommispinalal caputul Nogiee ‘pleniata espotul rilahioidian arteen carotid carmen Fiieatorul seaputet cole anterior al aigastriculul Tirotieid constrictorul inferior cele superior alomahioldtlu m.scaten medial panteceleinteriorat ‘ameheddutul ples bran ruscalen anterior platiomalsestionat) Muchilinpiratrt Muschi expiration intercostal extern intercostal Intercostal intern intern {paren (exceptind portea contra) ‘conaiala) @atragm A obucat A ‘sbdominaloxtem transvert abdominal apy absominalh Figura 123 Muschii respiratori 1I7|Page‘stemohioid sxalenmedial pinteceleinferior al omohioidulul mare pectoral Jobuluil glandelormamare ‘stratulanterior al inveligual sedied secon ecto bation ‘Sreehoha aici ‘obticabdominatintem (seetionat} linia sibs Figura 124 Muschi anteriori ai trunchiului - femeie piole ——_grisime stratul anterior al invelisului dreptulul abdominal oblic abdominal extern ‘obtic abdominal intern faseiatransversald rept abdominal strat posterior al inveligalud dreptulil abstominal Figura 125 Muschii abdominali - seefiune transversal transvers abdominal 1181PageFigura 126 Muschi anteriori ai trunchiului - barbat 1191Pagesemispinal al capului splenial alcapului splenial al capului sternocleidomastoidian ridiedtorul seapulel vertebra cervical’ 7 splenial cervical micul romboid spinaomoplatului deltoid infraspinal (acoperit de fascle| lea Potund (acoperit de fascie} marete rotund marele dorsal dintat posteriorinferior oblicul abdominatextern oblicul abdominal exter Figura 127 Muschii spatelui si ai cefei 1201PageFigura 129 Muschi brafului - vedere posterioard 1211Pagepatie epbrad Figura 130 Muschii si vasele bratului — sectiune transversal Figura 131 Muschi antebrafului 1221Pagepe - -- HS tendaaneie Hexoralat mtchenpa = nth oon a ses) Uae Son, Fee te nina SS aheluctorwl scurt al poticetut one ements opera petit | tendon extensor scr roles tendon nguatictor at potato theweralresinecalurn onal piston tendon iexeratul ulnaratcarpula tendainele lexoruiu superficial al degetel artora raat anvul sbartera uinaes — patratul pronstor ‘ondonut palmar tune nenvatmetion | —endonah toxoraaitungatpaticena Figura 132 Muschi palmei partensoutld ‘cut poms Figura 133 Musehii anteriori care miged bazinul 1231Pagespinattincs anterioard {nterioars . marele trohanter |). Vinlaimertrohanterian’ beep femural vastlateral patel Aizamer pstelar Nble spinal anterioara superioard Intermeatiar eroitor patel patelar Figura 134 Muschii copasei— vedere anterioari 1241PageFigura 135 Muschii copasei — vedere posterioara 1251Pagesacrospinos muschiul coccigian marele gluteal {fesier) arele adductor gracilis semimembranos. semitendinos biceps femural gemeni — vedere mediana 1261P ageIntel muta sunerostaten setatarsianid i Figura 138 Muschi gambei -vedere lateral 127|PageFigura 139 Muschii piciorului 1281PageFunctiile de nutritie CURS 7. APARATUL RESPIRATOR $I RESPIRATIA A. AlcStuire (Fig. 140): 1) Céile respiratorii extrapulmonare (Fig. 141) a) Nas: > vestibul nazal (care se deschide la exterior prin nari) > fos nazali (care se deschide la interior prin coane): 2 tipuri de mucoase: olfactivi (situatd la nivelul cornetelor nazale superioare) si rest). Nasul + sinusurile paranazale (ciptusite cu mucoas’ > spatii de rezonanta pentru sunete b) Faringe: cale de incrucisare a c&ii respiratorii cu cea digesti ~ Nazofaringe (se deschid canalele faringotimpanice) = Orofaringe ( cale comuna) - Laringofaringe (cale comuna): face leg3tura cu esofagul si cu laringele. La nivelul faringelui exist amigdalele (tonsile faringiene): nazofaringiene, palatine, linguale, tubare. €) Laringele: Cs-Ce — superior: se ataseaz8 de hioid si comunicd cu faringele prin orificiu glotic - inferior: se continua cu traheea - 9 cartilaje: - 3perechi: cuneiforme, corniculate, aritenoide = 3 neperechi: tiroid, cricoid, epiglotig - mucoasa laringelui > cute — corzi vocale false - corzi vocale adevarate d) Traheea: localizata la nivelul gatului si mediastinului, anterior. ~ 16-20 inele cartilaginoase incomplete e) Bronhiile primare: se afld in continuarea traheei si p&trund in plaman la nivelul hilului pulmonar. Sunt formate din cartilaje complete. 2) Pléménii = Organe de schimb respirator : > drept (~700g) > sténg (~600g) ~ Localizare: in cavitatea toracic’, de o parte si de alta a mediastinului. Ocupa majoritatea spatiului custii toracice (Fig. 142). Configuratia externa > un varf 1291Po baz’ > 3 fete (costald, mediastinal, diafragmatic3) > 3 margini (muchii): anterioar8, posterioara, inferioars. - Pe fata median’ se giseste hilul pulmonar. La acest nivel ptrund si ies din plaméni: bronhia, artera pulmonars, cele 2 vene pulmonare, artera bronsicé si vena bronsic3, nervii si vasele limfatice. Aceste formatiuni alcdtuiesc pediculul pulmonar. = Culoarea plaménului este roz la copii si albaistruie cu zone negre la adulti, datoritd sedimentelor de praf si cirbune. ~ Este moale, rezistent si cu aspect buretos, - La exterior pliménii sunt acoperiti de o membrana seroasi, numit’ pleurd. Aceasta este formata din 2 foite: pleura externa (parietala) si pleura interna (viscerala). Intre cele 2 pleure exist& un spatiu pleural, denumit cavitate pleural, in care exist o presiune negativa (vidul pleural). Cavitatea poate deveni real8 in unele afectiuni, cdnd se colecteaza lichid seros (hidrotorax), puroi (piotorax), sange (hemotorax), sau aer (pneumotorax), indepartand cele 2 foite una de alta. Fetele foitelor pleurale sunt umezite de un lichid pleural, intr-o cantitate mic ~ Structura pliménul ae le aeriens intrapulmonare (Fig. 143) Bronhia primar se ramific’ in pliman in bronhii secundare > bronhii tertiare > bronhii cuaternare..... > bronhii intralobulare -> bronhiole terminale > bronhiole respiratorii ->canale alveolare saci alveolari Lobulul pulmonar (Fig. 144) este unitatea anatomic si fiziologica a segmentului pulmonar. Acesta are forma piramidala, cu varful orientat spre hil si este alcatuit din acini pulmonari ( acinul este format dintr-o bronhiol’ respiratorie, 3-5 canale alveolare, fiecare terminandu-se cu saci alveolari) Alveola este structura cea mai caracteristicd pentru plimén. La nivelul ei are loc schimbul de gaze. Alveolele fac ca suprafata respiratorie si aib’ 160 m*, ul pulmonar se giseste intre acini pulmonari si lobulii pulmonari. Este format din celule conjunctive, fibre de colagen si elastice, Parencl Refeaua sanguino-limfaticd. PlimSnul prezint& 0 vascularizatie dublé: circulatia functionalé si circulatia nutritiva. Circulatia functional reprezint’ mica circulatie. Ramuri ale arterei pulmonare, care aduc sange neoxigenat din ventriculul drept urmaresc traiectul arborelui 1301P agebronsic, iar la nivelul alveolelor capilarele desprinse din arteriole se unesc forman venele pulmonare, care aduc snge cu oxigen la inima irculatia nutritiva se realizeaz3 pe seama arterelor brosice, cae iau nastere pe seama arterei aorte. Ele urméresc ramurele arborelui bronsic, fra s8 patrund’ in lobuli, Arterele bronsice duc snge incdrcat cu oxigen si nutrimente la bronhii, arterele si venele pulmonare si pleure. Nu exist comunicare intre cele rejele sanguine. Venele bronsice dreneazi séngele din regiunea mediastinalé a bronhillor si se deschid in venele azigos, iar restul trece in sistemul venelor pulmonare. iv. Reteaua nervoasa: plamanii sunt inervati de nervulo vag si de nervii simpatici cervicali si toracali B. Fizologia respiratiei Prin respiratie se asigurd oxigenul necesar celulelor pentru arderea substantelor organice si producerea de energie. “ Respiratia 1. Externd: schimbul de gaze dintre organism si mediu extern 2. Interna (tisulara): la nivelul celulelor 1. Res a. Ventilatia pulmonaré: inspirasia: - dureazd ~ 1s, = Contractia muschilor intercostali externi determina orizontalizarea coastelor i ‘impingerea lor in fata -> creste diametrul antero-posterior gi transversal Contractia diafragmului’ -> cresterea diametrului vertical (inspiratia normal determin’ cobordrea diafragmului cu ~ 1,5 em, iar inspirafia forfati determin’ coborérea cu 10 em) La inceputul inspiratiei presiunea alvelora presiunea atmosferic’. Cand se declangeaz’ inspiratia -> muschiicutiei toracice se contract -> ereste capacitatea cutiei toracice - presiunea alveolara scade cu 1mm Hg -> patrunderea aerului in plamani ~> expiratia dureazé ~ pasiv8, are loc relaxarea muschilor inspiratori -> volumul cutiei toracice scade extern; s. * sectionarea nervului frenic ce inerveaza diafragmul determina asfixierea 1311Page- in timpul expiratiei fortate se contract muschii intercostali interni, coastele find trase spre interior, deasemenea si muschii abdominali particip’ la tragerea coastelor . Schimbul de gaze de la nivelu! alveolelor pulmonate (Fia,146. ~ Aerul inspirat cedeazé o parte din oxigen’ sangelui ~ €O, din singe este cedat partial alveolelor pulmonare = Schimbul de gaze are loc datorita diferentei de presiune ale gazelor din capilare si alveole si datorit& grosimii reduse dintre cele doua suprafete de schimb respirator ¢. Transportul gazelor Oxigenul este transportat prin sangele arterial sub 2 forme: PHbO) (98%) dizolvat in plasma (2%) CO; este transportat prin sangele venos: >dizolvat in plasma (5%) HDCO, (3%) ~Sbicarbonati (COs): 92% 2. Respiratia tisulard: utilizareaoxigenului in procesele de oxidoreducere (mitocondrii) SUBSTRAT (glucid) + 0, > CO, + H,0 + Energie (ATP) Pentru ca. functia respiratorie s& se adapteze respiratia interna si cea extern’ trebuie si se acorde intre ele. Cind nu exist acest acord apare insuficienta respiratorie. Aceasta se poate datora unei proaste ventilati (paralizia muschilor respiratori, fracturi de coaste) sau a reducerii suprafetei de schimb respiratoriu (TBC) “ Reglarea respiratiei ~ Respiratia pulmonara este o functie ritmica. Ritmicitatea migcérilor este data de activitatea permanent’ a centrilor respiratorii bulbo-pontini (trunchiul cerebral) - Semnalul* (transmis la inceput mai lent) este transmis de la centrii de mai sus prin motoneuronii nervului frenic si determin’ contractia_muschilor respiratorii si determin’ inspiratia. - in cazul unei supradistensii a plaménilor, inspiratia este limitat reflex. Tensioreceptorii din c&ile respiratorii_ transmit informatii_centrilor respiratorii bulbo-pontini, care declanseazi irea inspiratiei = reflexul Hering-Brewer de distensie. ~ Controlul respiratiel se datoreaz informatiilor venite de la diversi receptori ? La nivelul alveolelor pulmonare presiunea O, este de 100mmHg, in timp ce in singe este doar de 37 mmHg, * In singe presiunea CO; este de 47 mm Hg, in timp ce in alveole este de 40 mmHg. “Se declangeazs la 3s; transmiterea semnalului lent are ca scop evitarea respirata gafsitoare 1321Page>mecanoreceptorii: stimularea lor prin colabare determinand reflexul Hering-Brewer inversat ~>chemoreceptorii: sesizeazd variatii ale O2 si CO2. Hiperventilatia care apare {in cazul dup hemoragii severe se datoreaz3 acidozei (HCO;) ~>baroreceptorii: sunt sensibili la sc&derea presiunii sanguine->polipnee proprioreceptorii din muschi, tendoane: stimuleazd indirect centrii respiratorii in timpul miscdrilor >termoreceptorii: excitantii reci aplicati pe tegument pot bloca respiratia ~ Respiratia este reglaté si voluntar de centrii superiori (vorbit, cAntatul vocal si la instrumente de suflat) + Volume, capacitati si debite respiratorii {in timpul unei respiratii normale sau fortate se introduc si se expulseaza din plamani volume caracteristice de aer. Volumele respiratorii reprezint’ cantitati de aer din anumite momente ale ciclului respirator , iar capacittile sunt combinatii de volume. Volumul curent (AC) este cantitatea de aer (500 mil) care este inspirata sau expirat in timpul unui act respirator normal Volumul inspirator de rezervé (VIR) este cantitatea de aer care poate fi inspirat8 fortat dup o inspiratie normala (3000 mi), Volumul expirator de rezervé (VER) este volumul de aer (circa 1100 mi) ce poate fi expirat fortat dupd o expiratie normals. Volumul rezidual (VR) reprezinta volumul de aer réimas in plimani, (circa 1200 ml) dupa o expiratie maxim’. Prin deschiderea spatiului pleural se produce pneumotorax, cand pliménul se retract’ in jurul hilului si expulseazd o cantitate de aer numit volum de colaps. Cea ce riméne in pkiméni constituie volumul minimal. Ambele sunt fractiuni ale volumului rezidual. Un tesut pulmonar, care contine aer minimal, pluteste la suprafata apei (proba docimaziei pozitiva), Plamanul unui nou-nAscut, care nu a respirat niciodat, nu contine aer minimal: in acest caz proba docimaziei este negativa (plimanul nu pluteste). Aceste probe se utilizeaz’ in criminalistic&. Capacitatea vitalé pulmonar (CV) reprezinta cantitatea de aer care poate fi expiraté fortat dupa o inspiratie maxima. Are o valoare de circa 4600 ml si rezult’ din insumarea ACHVIR+VER. Capacitatea inspiratorie (Cl). Cuprinde volumul de aer ce poate fi inspirat fortat . Are o valoare de circa 3500 ml (AC#VIR). Capacitatea functionald reziduald (CRF) reprezinta cantitatea de aer de circa 2300 ml care rm&ne in pliman dup’ o expiratie normalé (VR +VER) Capacitatea pulmonard total (CPT), de circa 5800 ml, cuprinde toate volumele mentionate, fiind cantitatea de aer care se gaseste in plamani la sfarsitul unei inspirati fortate (ACHVER#VIR+VR).. Cu exceptia volumului rezidual, celelalte volume si capacitati se determing spirometric. Debitul respirator de repaus sau minut-volumul respirator reprezint& cantitatea de aer proaspat care ventileaza plimAnii in decursul unui minut. Rezult’ din produsul volumului 1331Pagecurent cu frecventa respiratorie. in condi ajunge in conditii de efort pana la 100-200 |. Spatiul mort anatomic include spatiul cdilor respiratorii aeriene la nivelul cérora nu are loc schimb de gaze. Spatiul mort fiziologic cuprinde in plus si alveolele aerate, dar care nu sunt irigate. La persoanele sinatoase, spatiul mort antomic este egal cu cel mort fiziologic, deoarece toate alveolele sunt functionale. je repaus, valoarea lui este de 8-9 |. Poate Cavitate nazala faringe laringe trahee bronhii plaman Figura 140 Aparatul respirator 1341PageFigura 142 Localizarea plamAnilor in cutia toracica 1351PageFigura 143 Arborele bronsic Aveo puimonasa ‘cara alveolar Figura 144 Lobulul pulmonar 1361P agevertebrbtoracald Figura 145 Sectiune transversala prin cutia toracicd surfactant Figura 146 Schimbul respirator la nivel pulmonar 1371PageCURS 8. APARATUL CIRCULATOR 8.1. Sanguin - Are rolul de a transporta nutrientii si oxigenul la tesuturi. + Intervine in apararea organismului - _Ajuta la eliminarea substantelor toxice din tesuturi ‘A. Morfologie si anatomie -aparatul circulator este alciituit din inima si vase sanguine, 1. Inima Localizar ‘in mediastin, este oblic& fata de planul medio-sagital al corpului, varful este orientat inferior, anterolateral, spre stanga (fig. 147). - este un organ cavitar (4 camere), aspiro-respingiitor. ~ are forma conicé - 250-300g greutate Morfologie (fig. 148) - 2 fete: > anterioar’ > posterioar’ - 2margini: > dreapts > sténgs = unvarf - obazi - 2 santuri coronare: > anterior marcheaza limita dintre atrii $i > posterior ventricule - 2 santuri longitudinale: > anterior marcheaza septul interventricular > posterior - Inaceste santuri se gasesc arterele si venele peretelui cardiac Anatomia - _ Inima prezinta un invelis numit pericard 1381P age©. pericard fibros ©. pericad seros: * foitd parietala = cavitate pericardicd (o pelicula de lichid lubrifiant) = foita viscerala (epicard) peretele cardiac (fig. 149) © epicard © miocard (este format din yesut muscular cardiac si fibre musculare cardiace modificate, ce formeaz3 tesutul excito-conductor nodal) are o grosime diferita. La nivelul atriilor, miocardul este mai subtire decat la nivelul ventriculelor, iar la nivelul ventriculului drept, muschiul inimii este mai subtire decat la nivelul ventriculului stng. Miocardul prezint& si 0 component conjunctiva, pe seama cireia se diferentiaza scheletul fibros al inimii, cu rolul de 2 ancora valvulele de la nivelul cordului © Endocard: membran’ format& din endoteliu insotit de un strat de tesut conjunctiv Miocardul are capacitatea intrinsec& de a genera si a conduce impulsuti contractiei ritmice. Aceasta proprietate, numita si automatism cardiac se datoreazé tesutului excito-conductor nodal. Componentele acestei structuri sunt: nodulul sino- vederea atrial, nodulul atrio-ventricular, fasciculul Hiss si refeaua Purkinje. Compartimentele inimii (fig. 150): © inima prezinta 4 camere: 2 atrii, situate la baza inimii si 2 ventricule, situate la varful inimii Atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial Ventriculele sunt separte intre ele prin septul interventricular Atriile nu comunicd intre ele, la fel si ventriculele. In atriul drept se deschid venele cava superioara si inferioar’, care aduc singe neoxigenat de la corp. Atriul drept comunicd cu ventriculul drept prin orificiul atrioventricular, prevazut cu valvula tricuspida (Fig. 151). ©. In atriul stang se deschid venele pulmonare, care aduc sénge cu oxigen de la plimani, Atriul sténg comunic8 cu ventriculul sténg prin orificiul atrio- ventricular, prevézut cu valvula mitral, care este bicuspida (Fig. 151). © Ventriclul drept primeste sange de la atriul drept, pompat apoi in trunchiul pulmonar. Acesta din urmé prezinta la baz valvula semilunar8 pulmonar’. Ventriculul prezint’ muschi papilari care sustin corzi tendinoase, ce ajuté la Inchiderea si deschiderea valvulei atrio-ventriculare ‘© Ventriculul stng primeste sénge incdrcat cu oxigen din atriul stang si pompeazi in artera aorti, care prezintd la baz valvula semilunara aortic’: e000 139|PageVascularizatia inimii este asigurata de arterele coronare si venele cardiace, iar inervatia extrinsec3 este asigurat’ de fibre simpatice (apartin de nervii spinali ai plexului cardiac) si parasimpatice (apartin nervului vag) 2. Vasele remului circulator . 153) Vasele sistemului circulator sanguin sunt reprezentate de artere, vene si capilare. Acestea sunt organe tubulare, a céror perete este format in general din 3 tunici © Tunica intima: format din endoteliu si un strat subtire de yesut conjunctiv (subendoteliu) Tunica medie: contine celule musculare, fibre elsatice si de colagen Tunica externa: tesut conjunctiv, ce contine fibre de colagen si elastice. in cazul vaselor mari, aceasta contine vase sanguine (vasa vasoruum) ce hranesc peretele vasului. Arterele sunt vase ce duc angele de la inimé la organe (fig. 154). Sunt de 3 tipuri: ©. Elastice: au diametrul cel mai mare (aorta si ramificatiile ei), tunica medie are © cantitate mare de tesut elatic © Musculare: au diametru mediu, asigurénd vascularizatia _organelor, predominand in tunica medie, componenta muscular © Arteriolele au calibrul cel mai redus, tunica medie este foarte subtire. Venele (fig. 155) sunt vase care aduc Angele la inima. Au perele mai subtire decat arterele de acelasi calibru, ins lumenul este mai mare. Tunica extern este mai groasi decat media, aceasta din urma prezinté mai putine elemente elastice. Cele mai mici vase se numese venule. La nivelul venelor exist valvule, in special la organele situate inferior fat de inim8, unde séngele circuld antigravitational. Capilarele sunt cele mai mici vase, formate din endoteliu si o membrana bazala, Acestea au rolul de a reinnoi lichidul interstitial (situat intre celule). Acestea formeaz’ refele interpuse, de obicei, intre o arteriol’ si o venuld. Exist’ si exceptii: cand se interpun intre 2 arteriole, formeaza o retea admirabila (glomeulul renal), iar can se interpun intre 2 venule, formeaza o retea porta (hepatica, hipofizara). 3. La om este intr-un sistem inchis (inim&-artere-capilare-vene-inim8) si dublu (circulatia ulatia sanguina pulmonars si sistemic8) de vase sanguine. > Circulatia pulmonara Se realizeaz intre plaméni si inim&, cu scopul de a elimina dioxidul de carbon si de a prelua oxigenul. 1401P ageArterele Venele Fag pulmenare__» wimonare vo Sange cu CO, % ‘Bt 2 SangecuO, As Mica circulatie (circulatia pulmonara) > Circulatia sistemica (marea circulatie) ~ Se realizeazi intre inima si corp, pentru a asigura celulelor nutrientii si oxigenul si pentru a elimina dioxidul de carbon si alte reziduri Artera aort Venelecave =. sange cu 0, soul 5 ge CuO, Sange cu CO, ‘Ad Marea circulatie (circulatia sistemic’) Logie 1, Proprietatile inimi * Automatismul cardiac: proprietatea inimii de a-si continua activitatea ritmic’ de contractie in conditiile izolarii din organism. Automatismul este imprimat de tesutul excitoconductor nodal (fig, 152), prin desc&rcarea automat de impulsuri. Structura corespunzitoare de imprimare a contractiei inimii este nodulul sino-atrial Keith-Flack (60-80 contractii/min.). In ceilalti centri de automatism stimulii generati au o frecventi mai micé (nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara — 40/min, fasciculul Hiss - 25/min). Ei preiau comanda atunci cand centrul de automatismu superior este scos din functie. + Excitabilitatea (functia batmotropa): capacitatea musc in repaus de a raspunde la excitanti prin aparitia potentialului de actiune. Particular pentru miocard este faptul ci prezinté inexcitabilitate periodicé de lungé duratd. 1 nu intra niciodat’ in tetanos, fapt ce asigura ritmicitatea contractiilor cardiace. * Conductibilitatea: proprietatea miocardului de a conduce impulsurile de la nivelul nodulului sino-atrial in tot muschiul. Viteza 141 |Page lui aflatde conducere a excitatiei este mai mare prin céile internodale (m/s) decat prin fibrele miocardului atrial (0,3m/s). La nivelulul nodulului atrio-ventricular, viteza de conducere este mai micd pentru a asigura incheierea sistolei atriale, inaintea aparitiel celei ventriculare necesar umplerii ventriculilor cu sdnge. La nivelul nodulului atrio-ventricular viteza — 0,03-0,05m/s. Fasciculul Hiss si fibrele Purkinje au viteze mari de transmitere a excitatiilor pentru sincronizarea contractiilor fibrelor miocardului ventricular din ‘timpul sistolei ventriculare (Sm/s). “© Contractilitatea: contractile miocardului se numese sistole, iar relaxarile se numesc diastole. Contractia miocardului este o secusd. Sursa de energie pentru contractie 0 constituie ATP-ul. * Tonicitatea: reprezint proprietatea miocardului de a asigura anumita tensiune a peretelui muscular si in timpul diastolei. 2. Ciclul cardiac O succesiune regulata a unei sistole sia unei diastole a miocardului. in timpul sistolei, ‘in compartimentele respective se creeazd presiuni crescute care asiguré curgerea séngelui de la presiune mare la presiune micd. Intai se contract atrille apoi ventriculele. Prin contractia atriilor sangele trece in ventricule, iar prin contractia ventriculelor, sangele este impins in sistemul arterial. Prezenta valvulelor in diferitele cavit8ti ale inimii asigura sensul de curgere a séngelui. Ciclul cardiac incepe cu sistola atrialé, care dureaz’ 0,1s. Urmeaza imediat sistola ventricular care dueazé 0,3s. Sistola ventricular’ incepe in momentul cand ventriculele sunt pline cu sénge si valvulele semilunare de la baza arterei pulmonare si aortei sunt inchise. Prin intrarea in contractie a miocardului ventricular, presiunea intraventriculars creste si sangele tinde s& se reintoarcé in atrii. Valvulele atrio- ventriculare se inchid si opresc intoarcerea sdngelui. Ventriculul este acum o cavitate ‘inchisa. Sistola ventriculara are 2 faze de contractie. in prima faz, muschiul se contract izometricd. Presiunea intraventricular creste incdt reuseste si invings presiunea din sistemul arterial, deschizdnd valvulele semilunare. in faza a doua, are loc contractia izotonicé si se produce expulsia in arter’, a séngelui ventricular. Urmeazé diastola ventricular in care ventriculele relaxandu-se, presiunea intraventricular’ scade. Sangele din aortd si artera pulmonar tinde s& revind in ventricule, dar valvulele semilunare sei atrioventriculare, sngele din atrii, datorita diferentei de presiune, trece in mod pasiv {n ventricule. Diastola ventricular incepe intr-un moment cand atriile sunt relaxate, adic’ se gasesc in diastola atrial. Deci aproximativ 0,4s inima se aflé in diastola general. 4nd, prin umplerea ventriculelor cu sénge, presiunile din ventricule gi atrii tind s8 se egaleze, atrille se contracta si ciclul reincepe. \chid. Prin deschiderea_valvulelor 1421PageDiastolagenerala CICLUL CARDIAC Se observa cd diastolele sunt mai lungi decat sistolele, ceea ce explic’ pentru ce inima poate lucra tot timpul vietii fara s8 oboseasca. 3. Debitul cardiac La fiecare sistol, din ventricul este pompat un volum sanguin de 70-90 ml = debitul sistolic. Debitul cardiac reprezint volumul de sange pompat de fiecare ventricul/minut (I/min). Este egal cu frecventa cardiacd *debitul sistolic. La un ritm normal de 72contractii/min, debitul cardiac este de 5i/min. in timpul efortului poate ajunge pand la 30 I/min. & Manifestarile mecanice: socul apexian poate fi simtit prin aplicarea palmei in dreptul spatiului al cincilea intercostal stang. Se datoreaz contactului mai intim pe care varful inimii il stabileste tn timpul sistolei cu peretele toracic. ' Manifestarile electrice: in timpul contractiei se produc curenti care pot fi inregistrati cu aparate speciale, iar inregistrarea grafic’ se numeste electrocardiograma (EKG). 143 1Page& Manifestarile acustice: in timpul ciclului cardiac se inregistreazd 2 2gomote ale inimii. Zgomotul | (sistolic) este dat de inchiderea valvulelor atrio-ventriculare si este de intensitate, durat mare si de tonalitate joas. Zgomotul II (diastolic) este dat de valvulelor semilunare si este scurt si de tonalitate inalt’. \chiderea 5. Circulatia séngelui prin artere in artere sangele circuld sub presiune, datorita mai multor factor = Forta de propulsie a cordului Elasticitatea_arterelor asigur3 curgerea continu’ a sangelui in artere. Scdderea elasticitatii (ateroscleroz) conduce la cresterea presiunii arteriale. * Rezistenta de efect: in vasele de calibru mare, rezistenta este mare. Se datoreaz’ vasomotricitatii (contracti/dilatatii) aflate sub influent neuroumorals, * Volumul de lichid circulant: masa sanguind circulanta si vascozitatea sangelui. Cresterea volumului sanguin si a vascozit8tii sngelui determin cresterea presiunii arteriale. Y Tensiunea arterialé: presiunea cu care sangele apas8 asupra peretilor arterelor. la nastere in timpul Sy i este mentinut& datorit8 rezistentel pe care o intémpina sangele in timpul curgerii sale spre periferia sistemului vascular. In arterele din apropierea inimii este mai mare si se micsoreaz’ spre periferie. MAsurarea presiunii arteriale se fce cu ajutorul tensiometrelor. Se constat 2 valori: valoarea maxim (100- 140 mmHg), corespunzatoare Sy (este presiunea cu care este expulzat sngele in arterele mari) si valoarea minim8 (60-80 mm He) corespunzatoare diastolei. Cresterea valorilor peste limitele fiziologice se numeste hipertensiune arterial8, iar scderea hipotensiune. ¥ Pulsul arterial constd in unda de distensie a peretilor arteriali in timpul sistolei ventriculare. Este perceput cdnd se comprima o artera pe un plan osos. 6. Circulatia sangelui prin capilare La nivelul capilarelor, circulatia séngelui se face continu si lent pentru a asigura cele mai importante functii ale sistemului circulator. Schimbul de substante nutritive si a produsilor de excretie. La capatul arterial al capilarelor, apa si substantele nutritive trec din snge in lichidul interstitial prin difuziune i filtrare. La capatul venos, dupé filtrarea apei au loc procese de absorbtie. O zecime din lichidul filtrat trece in capilarele limfatice, asigurand circulatia limfaticé. 7. Circulagia sangelui prin vene Mai lent decat artere, 1441P age- Este asigurata de: © Pompa cadiacd: scdderile de presiune arterialé si ventricular’ permit intoarcerea sdngelui din vene in atrii © Aspiratia toracic’: actioneaz’ in timpul inspiratiei, prin accentuarea presiunii negative intratoracice. Deasemenea, coborarea diafragmului in inspiratie apasa asupra viscerelor, permiténd intoarcerea sangelui spre Ao. © Forta gravitationala faciliteazi intoarcerea sangelui in Ao, pentru venele situate deasupra atriilor. Pentru cele situate sub atrii, exist valvule situate la 5-7 cm, care compenseazé efectul fortei gravitationale. Degradarea sistemului de valvule predispune la staz’ venoasi si varice, care dacé se suprainfecteazi, dau nastere tromboflebitelor. Contractia muschilor scheletici asigura deplasarea sangelui spre Ao. Pulsatiile arterelor comprim8 venele aflate in preajma lor, facilitand ‘intoarcerea sangelui spre inima. 8. Reglarea activitatii cardi Organismul este fortat intotdeauna s& se adapteze la schimbarile din mediu. La fel este si cazul sistemului circulator, acesta adaptandu-se la nevoile metabolice ale organismului. Astfel, are loc adaptarea inimii, pe de o parte si a vaselor sanguine, pe de alt& parte, Spre exemplu, in efort fizic, debitul cardiac creste de 5-6 ori Sistemul nervos simpatic determina tahicardie si constrictia vaselor. Parasimpaticul determin’ vasodilatatie si bradicardie. De asemena, adrenalina stimuleaza inima. -vasculare 145 1PagePlamanul drept Plamanul stang diafragm Figura 147 Localizarea inimii in cutia toracicd non ef Vena cava cake euperioa Venacava Trunehiul perioars superioard pulmonar Atrlul sting sanqul longitudinal anterior Sanqul ‘coronar anterior ~ Venacava inferioard Fata anterioarda inimii Fata posteriaarSa inimii Figura 148 Morfologia inimii 1461P ageA Foita parictala tes € t spatie pericardic Figura 149 Peretele inimii Valvula Valvula rs semilunara semilunara pulmonara aortics Valvula bicuspid’ Valvula Corzitendinoase tricuspid’ Trabecule carnaea Figura 150 Structura inimii - interior 1471PageValvulasernilunara pulmonara Valvula semilunars aortic’ \. Valvula tricuspida Valvula bicuspida Figura 151 Valvulele inimii Nodulul sino- atrial Nodululatrio- ventricular Fasciculul His Rejeaua Purkinje Figura 152 Sistemul excito-conductor nodal 148 1PageTunica Tunica interna Arterdelastica medic Vena mare valvula * Tunica sttentolk interna endoteliu Figura 153 Structura vaselor sanguine 149 1PageFigura 154 Arborele arterial 1501P agev.brahiocetalicsst. vsbrahiocefalickdr. ves veracald veulnard v.femurata v.poplitee tibial’ post, v. tibiala ant, v.testiculard st ¥.¢ubitald median vv. iliac’ comund willacd int. ¥,iliaed et, v.femurala mareavendsafen’ Figura 155 Arborele venos 1511Page8.2 Sistemul circulator limfatic Alcdtuire: ‘+ Vase limfatice © Organe limfoide Sistemul limfatic este in relatie stransd cu sistemul sanguin si limfa circul’ doar inspre inima. Rolul sistemului limfat > Dreneazé excesul de lichid interstitial, care se formeaza prin filtrarea celular sAngelui > Transport grdsimile si unele vitamine de la intestinul subtire la singe > Limfocitele sunt implicate in aprarea organismului, prin producerea de anticorpi Limfa si vasele limfatice (fig. 156) % Capilarele limfatice: acestea sunt vase care se termina in deget de manusa si formeazi o retea in spatiile intercelulare a majoritatii tesuturilor. in vilozitatile intestinale, spre exemplu, capilarele limfatice transporté lipidele absorbite din tractul intestinal. Peretele capilarelor este format din endoteliu cu pori ce permit trecerea proteinelor, lichidului_interstitial, microorganismelor si lipidelor absorbite. Fluidul p&truns in capilare formeazs limfa. Drenarea corecté a limfei este necesard pentru a impiedica acumularea de lichid interstitial (edem). % Venele limfatice: Peretii venelor au structura asemanatoare venelor sanguine. Prezintd cele trei tunici si valve care previn intoarcerea limfei. %* Ducturile limfatics limfatic drept. juctul toracic si ductul Ductul toracic dreneaza limfa din membrele inferioare, abdomen, regiunea toracicd sting, partea sting a capului si gatului. Ductul toracic se vars in vena subclaviculara stags. In regiunea abdominals ifera, care exist 0 tare a acestui duct, numitS cisterna chil colecteazé limfa de la membrele inferioare {@l Ductul limfatic drept colecteaza limf de la membrul superior drept, regoiuea toracicé dreapté, partea dreapta a capului si gatului. Ductul je la intestin, 1521P agese deschide in vena subclaviculara dreapta, in apropiere de vena jugular’ interna. Organele limfoide (fig. 157) Ganglionii limfatici (fig. 158 ) Limfa este filtrata prin tesutul reticular al sutelor de ganglioni limfatici prezenti de-a lungul venelor limfatice. Tesutul reticular contine fagocite care au rolul de a curata fluidul. Ganglionii limfatici sunt structuri de form’ aproximativ sferic’. Aici patrund vase oferente, care se ramificé in sinusuri. Acestea din urma converg in vase eferente, care parsesc ganglionul prin hilul ganglionar. Ganglionii sunt acoperiti de o capsuld fibroasd din care se desprind septuri ce impart ganglionul in foliculi. Foliculii reprezint& locul de producere a limfocitelor, fiind implicati in imunitate. Ganglionii se gasesc grupati in anumite regiuni ale corpului > Ganglionii popliteali > Ganglionii inghinali > Ganglionii lombari > Ganglionii axitari si cubit > Ganglionii toacali > Ganglionii cervicali Submucoasa intestinala contine numerosi ganglioni limfatici, imfocite si tesut limfatic. Alte organe limfoide: ® Amigdalele (tonsilele) formeazd un inel protector de tesut limfatic la nivelul faringelui. Amigdalele, in numar de 3 perechi, combat infectiile urechilor, nasului sia gatului < Splina (fig. 159) este localizatd in hipocondrul stang, la stanga stomacului, de care este suspendatd. Splina nu este un organ vital la adult, dar participa la producera limfocitelor, filtrarea sngelui si distrugerea hematiilor. La copil, splina este un organ important in producerea de er se distrug hematiile si pulpa alba, care contine centri germinativi, implicati in producerea de limfocite. Dintre toate organele abdominale, splina este cel mai frecvent lezati rocite. Splina unui adult contine pulpa rosie, in care Deoarece este puternic vascularizat’, in cazul unei rupturi apar hemoragii masive. Pentru a impiedica decesul, se apeleaza la splenectomie. Far’ interventie chirurgical’, ruptura de splina este mortal in 90% din cazuri. 1531Pagea wusul este localizat in partea anterioard a toracelui, in spatele manubriului sternal. La f8t si la copil este mai mare decét a adult. Are rol important in imunitate, participand la maturarea unor limfocite (limfocite T) Capilare pulmonare Ducturi limfatice Capilarele sistemice Capilare limfatice Figura 156 Sistemul de vase limfatice 15412‘Ganglioni limfatici cervicali Duct toracic 7 Cisterna chilifers ganglion limfatic Ganglioni limtatici inghinali Figura 157 Organele limfoide Capsula fibroass Vas aferent Figura 158 Ganglion limfatic 155|1PageSinus venas Hrana este necesara pentru sustinerea viet. Asigurd nutrientii esentiall Arterasplenica ‘Vena splenics Pulpa alba Pulpa rosie capsuld Figura 159 Splina CURS 9. APARATUL DIGESTIV 1¢ care organismul singur nu-i poate produce. Hrana estze utilizata la nivel celular, unde nutrientii sunt implicati in reactii chimice care constau th sinteza de enzime, diviziunea, cresterea si repararea celular, precum si producerea de energie. Mare parte din hrana ingerat nu poate fi utilzata ca atare, flind necesard © prealabilé prelucrare mecanica si chimicd. Aceasta are scopul de a o face absorbabild prin peretele intestinal. O parte din mancare nu este digerata, fiind eliminata prin materiile fecale, Principala functie a aparatului digestiv este aceea de a prepara substantele necesare utlizarii celulare. Aceasta implicd urmatoarele activitati functionale: * * * * * * Ingerarea Masticatia Deglutitia Digestia Absorbtia Defecatia 1561PageMorfologia si anatomia aparatului digestiv ‘A. Alcdtuirea aparatuluii digestiv (fig. 160) 1.Tub digestiv a. Cavitate bucala b. Faringe c. Esofag d. Stomac e. Intestin subtire Intestin gros 2. Glande anexe a. Glande salivare b. Ficat c. Pancreas 1. Tubul (tractul) digestiv se intinde de Ia orificiul bucal pnd la orificiul anal si are o lungime de aproximativ 9 m. Strabate cutia toracica si patrunde in cavitatea abdominald prin diafragm. O digestie totala se desfisoard intr-un interval cuprins intre 12 5i 24 ore. Mancarea ingerata trece prin tractul digestiv, unde este scindata de la molecule complexe pani la molecule foarte mici, absorbabile. Fiecare segment al tubului digestiv are o functie specificd in digestia alimentelor, structura lui reflectand functia. Tunicile tubului digestiv (fig. 161) Tubul digestiv, de la esofag la orificiul anal, este format din 4 straturi sau tunici. Fiecare tunic contine un tesut dominant. Cele 4 tunici, de la interior spre exterior, sunt: 1. Mucoasa 2. Submucoasa 3. Musculara 4, Seroasa 1. Mucoasa: ciptuseste lumenul tubului digestiv. Este format din epiteliu de acoperire pluristratificat pavimentos necheratinizat, pana la stomac, iar de la stomac la rect este epiteliu de acoperire unistratificat prismatic cu microvil. Epiteliu este insotit de un strat subtire de tesut conjunctiv cu rol de hranire. in acest tesut conjunctiv existé numerosi ganglioni limfatici, cu rol de aparare. Deasemenea, exist si un strat subtire de tesut muscular, numit musculara mucoasel, ce asigurd o serie de contractii. La nivelul mucoasei se gisesc celule specializate in producerea de mucus. 2. Submucoasa: este 0 tunicé bine vascularizaté, aflata in stransé legaturd cu mucoasa, Moleculele absorbite trec prin celulele mucoasei si sunt absorbite de capilarele sanguine si limfatice ale submucoasei. Submucoasa contine glande si plexuri nervoase (plexul nervos Meissner). 157|Page3. Musculara: este tunica responsabilé de miscdrile tubului digestiv (segmentare, peristaltice, etc.). Tunica prezinté un strat muscular intern cu fibre dispuse circular si un strat muscular extern, cu fibre dispuse longitudinal. Cele 2/3 superioare ale esofagului contin musulatura striat, in rest find musculatura neted. Contractile acestor muschi asigura inintarea alimentelor prin tractul digestiv, dar si amestecarea lor cu sucurile digestive 51 absorbtia lor. Musculara este inervatd de plexul nervos Auerbach. 4. Seroasa: reprezintd tunica visceral a peritoneului. Pana la stomac, seroasa este inlocuita cu 0 tunicd numita adventice. Tractul digestiv este inervat de fibre simpatice si parasimaptice. Nervul X cranian (vag) este sursa fibrelor parasimpatice pentru tubul digestiv pand la portiunea inferioard a colonului. Restul colonului si rectul sunt inervate de fibre parasimpatice provenite din maduva sacrald. Stimularea parasimpaticului determin’ cresterea peristaltismulul intestinal si secretile tractulul digestiv. Fibrele simpatice igi au originea in miduva toraco-lombar’ si au efecte antagonie parasimpaticului (inhib’ peristaltismul, reduc secretia si contracta sfincterele). Segmentele tubului digestiv a. Cavitatea bucala (fig. 162) are rolul de a ingera alimentele, a le mesteca si a forma bolul alimentar care este trimis mai departe faringelui. Deasemena cavitatea bucala este implicaté si in vorbire si uneori respiratie. in Cavitatea bucala este delimitats de obraji, buze, palatul moale si palatul dur, musculatura extrinsecd a limbii si muschii gatului. Gura este impartita in dou’ zone: vestibulul bucal (situat intre buze si dinti) si cavitatea bucala propriu-zisé (de la dinti pnd la orificiul oro- faringian). Gura comunic’ cu exteriorul prin orificiul bucal. Peretii laterali si anterior ai cavitatii bucale sunt formati de catre obraji si buze. Obrajii sunt alcatuiti din piele, tesut adipos subcutanat, musculatura striata si epiteliu de acoperire, pluristratificat pavimentos, necheratinizat. Partea anterioar8 a obrajilor formeazé buza superioar’ si inferioara. Acestea sunt organe moi si foarte mobile, ce au rol in vorbire si in ingerarea si mestecarea alimentelor. La nivelul buzelor exist’ numerosi receptori care permit distingerea calitatii alimentelor si a temperaturii lor. Palatul formeaza plafonul cavitatii bucale si este format din palatul dur, situat anterior si palatul moale, situat posterior. Palatul dur este format din oasele maxilare si palatine si este acoperit de mucoasa bucala. Palatul moale este un arc moale acoperit de mucoasa bucal, Median, acesta prezint& uvula (omusor) palatina. in timpul deglutitiei uvula si palatul moale acoperd nazofaringele, prevenind ptrundere alimentelor in cavitatea nazala. De la uvuli, coboar’ doua pliuri musculare: pliul glosopalatin si pliul faringopalatin. Intre ele se afld amigdalele palatine. Limba: ca si organ digestiv, limba particip’ la mestecarea si inghitirea alimentelor. Deasemenea participa si la articularea cuvintelor. Limba este format din tesut muscular striat de tip scheletic, acoperit de 0 mucoasa care contine si receptori gustativi. Muschi extrinseci ai limbii ajutd la miscarile acesteia. Doua treimi din limba se gisesc in cavitatea 1581P agebucal8, iar o treime se giseste in faringe, fiind atagat de osul hioid. Partea inferioara a limbii este atasatd de podeaua cavitatii bucale prin fraul lingual. fa om dentitia este heterodont’. Aceasta inseamné ci exist mai multe tipuri de dinti adaptate pentru diferite functii. Primele patru perechi (superiori si inferiori)de dinti situate anterior se numese incisivi. Acestia sunt adaptati la t8ierea alimentelor. Urmatoarele 2 perechi sunt caninii adaptati pentru sfasierea alimentelor. Incisivii si caninii prezint’ 0 singura rad&cin3. Urmatoarele patru perechi sunt reprezentate de premolari, dup’ care urmeazd 6 perechi de molari. Acestia sunt adaptati pentru méruntirea alimentelor si prezinté doua sau trei radacini. Omul este difiodont, prezentdnd 2 dentitii: una este dentiia de lapte care apare cam pe la 6 luni, incepand cu incisivii. Dentitia aceasta este format& din 20 de dinti. 32 de dinti ‘inlocuiesc aceast dentitie, formand dentitia definitiv’. Formula dentara este o reprezentare grafic’ a fiecSrui tip de dinte, a numérului si a pozitiei acestora in cavitatea bucal8. Formula se face pentru jumatate din gurs. Formula dentitiei de lapte este: 2/21, 1/16, 2/2 PM 2/21, 1/1 C, 2/2 PM, 3/3 M. Structura dintelui (fig. 163): unui dinte i se disting 3 regiuni ‘© Coroana * colul + R&dacina (este zona prin care dintele este infipt in alveola) De la exterior spre interior se disting Il smaltul: este cea mai durd substanté din corp, fiind formatd din fosfat de calciu. Aceasta este ‘nlocuita de cement la nivelul ridacini Dentina: se afla sub smalt si are consistenta unui os, doar ca este mai dura. HH Cavitatea dentar’: este plin’ cu fesut conjunctiv, n care exist’ vase de sénge si nervi b._Faringele: este cale comund si pentru alimente si pentru aer. in cazul aparatului digestiv comunica superior cu cavitatea bucala si inferior cu esofagul c. Esofagul: este portiunea din tractul digestiv care leagi stomacul cu faringele. Este un organ tubular colapsabil, de aproximativ 25 em lungime, situat posterior fata de laringe si trahee. Esofagul este localizat in mediastin si strbate diafragmul chiar ‘nainte de a patrunde in stomac. Orificiul din diafragm prin care trece esofagul este hiatus esofagian. intre stomac si esofag exist’ un sfincter (cardia) care impiedicd reintoarcerea bolului alimentar in esofag. d. Stomacul (fig. 164) este partea cea mai distensibilé a tractului digestiv. Este localizat imediat sub diafragm. Are forma literei J cand este gol si se continu’ superior cu esofagul, iar inferior cu duodenul. Stomacul este impartit in 4 regiuni (fig. 165): i. Cardia reprezinta o portiune ingusta imediat sub esofag, ji, Fundul stomacului. Este o porfiune dilatata situat in stanga stomacului, in contact cu diafragmul lil, Corpul stomacului: este portiunea centrala, cea mai mare @ stomacului 159|Pageiv. Antru piloric: este portiunea terminala a stomacului, care se continua cu duodenul, Sfincterul piloric separa stomacul de intestinul subtire. Stomacul are doud fete: anterioard si posterioard si dou’ margini: una concava, mic& si una convex, mare. Micul epiploon este cuprins intre ficat si curbura mic a stomacului, iar marele epiploon este cuprins intre curbura mare gi intestine. Tunica muscular prezint tn plus un strat muscular oblic, iar mucoasa prezint& numeroase pliuri longitudinale, care permit distensia stomacului. Mucoasa prezint8 cripte gastrice, in care se deschid glande gestrice. Unele celule sunt speializate pentru producerea de mucus. Celulele parietale produc HCI. Celelalte celule specializate produc pepsinogen. e. Intestinul subtire (fig. 166) Intestinul subtire este format din 3 segmente: duoden, jejun si ileon. La acest nivel se finalizeaz’ digestia alimentelor si au loc numeroase procese de absorbtie. Suprafata de absorbtie a intestinului este crescuta prin existenta pliurilor circulare, a vilozitatilor intestinale si a celulelor cu microvili. Intestinul subtire este cuprins intre sfincterul piloric si valvula ileocecal8, care se deschide in intestinul gros. Este localizat central i inferior in cavitatea abdominala si este sustinut de mezenter. in mezenter se gasesc vase de sange, nervi si vase limfatice. Intestinul subtire are o lungime de aproximativ 3 m si o grosime de aproximativ 2,4 cm la o persoand vie. La un cadavru, este aproximativ de 2 ori mai lung, datorit8 relaxarii musculaturi. Intestinul subtire este inervat de plexul mezenteric superior, care contine atat fibre simpatice, cat si parasimpatice. Segmentele intestinului subtire: 1. Duodenul: are circa 25 cm si forma literei C, fiind regiunea fix’ a intestinului subtire. Se intinde de la sfincterul piloric pani la flexura duodeno-jejunic’. In afara unei mici portiuni, in apropiere de stomac, restul este retroperitoneal. Fata concava este orientata spre sténga, unde primeste bila de la ficat prin canalul colecistic si sucul pancreatic prin canalul principal Wirsung. Cele dou canale se deschid printr-o regiune comuna (ampula lui Vater) care patrunde in duoden la nivelul unei ridicéturi (papila duodenal8). Papila poate fi inchis’ sau deschisa prin sfincterul lui Oddi, Duodenul difer3 de celelalte segmente prin existenta glandelor Brunner din submucoass, care secret’ mucus. 2, Jejunul se extinde de la duoden pand la ileon si are aproximativ 1m lungime. 3, Meonul: are cam 2.m lungime $i se intinde pand la valvula ileocecals: Pentru a avea loc procesele de absorbtie intestinul subtire prezinta o serie de adaptari. Acestea sunt: lungimea intestinului, pliurile circulare, vilozitatile intestinale si celulele cu microvili. Prin formarea acestor vilozitati la baza apar o serie de invaginari numite cripte intestinale (in care se deschid glandele Lieberkdhn). 1601P agef. Intestinul gros (Fig. 167) Intestinul gros are o lungime de aproximativ 1,5 m. Se intinde de la valvula ileo-cecalé pani la ofificiul anal. Intestinul gros este impartit in mai multe regiuni: cecum, colon, rect si canalul anal. Cecumul reprezint& porjiunea dilataté situat3 sub valvula ileo-cecal8. De acesta este legat apendicele cecal. Acesta contine o cantitate mare de tesut limfatic, ce intervine in apararea organismului contra infectiilor. Cecumul se continua cu colonul care prezintd mai multe regiuni: colonul ascendent, transvers, descendent si sigmoid. Ultimii 20 cm ai tractului digestiv formeazé rectul, iar ultimii 2 canalul anal. Canalul anal comunic& cu exteriorul prin orificiul anal, prevzut cu 2 sfinctere: intern si extern Intestinul gros prezinta in mucoas’ numeroase celule care secret mucus. Stratul muscular longitudinal formeazi 3 benzi distincte numite tenii. Deasemenea musculatura circulara formeazé o serie de strangulatii care delimiteaz portiuni numite haustre. 2. Glandele anexe a. Glandele salivare b. Ficatul c. Pancreasul Glandele salivare produc in mod permanent saliva pentru a mentine mucoasa bucalé umeda. Astfel se produc zilnic 1,5 | de saliv. Existé numeroase glande salivare mici raspandite in mucosa bucal&, ins cantitatea cea mai mare de salivl este produs8 de 3 perechi de glande salivare: sublingualele, submaxilarele si parotidele. Glanda parotid’ este cea mai mare dintre ele, fiind localizat& anterior si inferior faté de lobul urechii, intre piele si muschiul maseter. Se deschide in dreptul celui de-al doilea molar superior, Glanda salivar submandibular’ se giseste inferior faté de corpul mandibulei. Saliva produsa de aceasta glanda se vars prin canalul glandei submandibulare care se deschide sub limb: Glanda salivari sublingual se giseste sub mucoasa bucali a podelei bucale. Fiecare glands contine cate un duct care se deschide lateral fata de ductul glandei submendibulare. Exist doud tipuri de celule in glandele salivare: celule seroase care produc o secretie apoas’, mai bogatd in enzime si celule mucoase, care produc mucus. Glandele salivare prezinta inervatie simpatic’, care determina o secretie mucoasi, iar inervatia parasimpatic’ determin’ o secretie apoasé. b. Ficatul (fig. 168) este cel mai mare organ intern, cantSrind aproximativ 1,3 kg la adult. Este situat sub diafragm in hipocondrul drept si in epigastru. Are o culoare rosie-brun& datoiti vascularizatiei puternice. Deasupra lui se aflé spatiul subdiafragmatic, interhepatofrenic drept si stang, despartite prin insertia sagitalé a ligamentului 1611P agefalciform, iar dedesubtul lui, spatiul subhepatic. Imbrac8 forma unui hemiovoid si prezintd doua fete: © Fafa superioara sau diafragmatics, convex, este brazdata sagital de un sant, care pare s& formeze limita dintre lobul drept si lobul stang. La acest nivel, foita peritoneala visceral care acoper’ ficatul se reflect3 pe diafragm si formeazd ligamentul falciform, © Fafa inferioard sau visceralé a ficatului este brizdatd de trei santuri, dintre care dou sagitale si unul transversal — similare literei H - si Impartit de acestea in patru teritorii: lobul drept si lobul sting: in centru, inaintea santului transvers, lobul patrat, iar inapoia lui, lobul caudat. In santul transvers se afld hilul hepatic, adica locul pe unde intra sau ies din ficat elementele pediculului hepatic: artera hepatic, vena porta si canalele biliare cu ramurile lor drepte si stangi. Tot pe aceasta fata se afl impresiunile organelor vecine cu care vine in contact. Din santul transvers, peritoneul visceral hepatic trece pe stomac, formand micul epiplon (omentul mic) sau ligamentul hepatogastric, a cdrui margine dreapt’ constituie ligamentul hepatoduodenal, in interiorul c&ruia se afl elementele pediculului hepatic. Marginea ficatului este situata inferior. ‘in ce privesse structura, mentionam cé ficatul are o tunic’ seroas3, alcatuit8 din peritoneul visceral, dedesubtul céreia se afl8 o capsulé fibroelastica de tesut conjunctiv. Dar, unitatea morfofunctionalé a ficatului este lobul hepatic vascular si biliar (fig. 169). Acesta este alcdtuit din cordoane celulare (Remak) dispuse in sens radiar, si intre care se gasesc, dispuse in retea, capilarele sinusoidale ale venei porte, pe peretii cdrora se gisesc celule litorale de origine mezenchimald (Kupffer) si care converg spre vena centrolobulara. Electronomicroscopic s-a observat intre peretele sinusoidelor si hepatocite un spatiu, nu spatiul lui Disse, iar intre hepatocite iau nastere mici canalicule biliare intralobulare, f&r& endoteliu, care merg cdtre periferia lobului. Intre lobulii hepatici exist’ un spatiu interlobular, denumit spatiul lui Kiernan, in care se afia o ramusculi a venei porte, 0 ramusculd a arterei hepatice, un canalicul biliar si nervii vegetativi. Arterele se capilarizeaza si se vars8 in capilarul sinusoid periferic, iar sinusoidele, in vena centrolobular’, care reprezint& originea venelor suprahepatice, ce conduc sangele hepatic in vena cavi inferioar’. Bila secretaté de ficat este colectaté de canaliculele biliare intrahepatice intercelulare, far perete propriu si condusa apoi spre canalele biliare extrahepatice. Cele intrahepatice incep prin canaliculele lobulare si converg in final c&tre canalele lobare hepatice drept si stang, care parsesc ficatul. Caile biliare extrahepatice se formeaz’ prin unirea celor dou canale hepatice drept si sténg in canalul hepatic comun, in care mai jos se deschide si canalul cistic, care aduce bila din vezicula biliard numit si colecist (Fig. 170). Vezicula biliar’, situat pe fata inferioar8 a ficatului - patul hepatic al veziculel - are o forma alungit, de para, prezinté un fund, un corp i un gat - colul vezicii biliare - care se continua cu canalul cistic si este acoperita aproape in intregime de seroasa peritonealé. Canalul hepatic comun si canalul cistic, prin unirea lor, formeaz’ canalul coledoc. Acesta prezint& 0 portiune supraduodenald si o portiune retroduodenopancreatic’ si se deschide in duoden la nivelul papilei mari prin ampula hepatopancreaticd (Vater) care este str§juit8 la nivelul orificiului ei de un muschi circular, sfincterul Oddi. 1621P agePancreasul (fig. 171) este o gland’ mixtd, alungitd transversal si asezat intre potcoava duodenals si hilul splinei. Este fixatd de peretele posterior al trunchiului si acoperit de peritoneul parietal posterior, ca si de radacina mezocolonului transvers. Are o forma de prisma triunghiulara alungita si prezint’ mai multe segmente. Capul glandei, inscris in cavitatea potcoavei duodenale, este cea mai voluminoasa parte din glands si prezint& o prelungire inferioara, procesul uncinat. Colul corespunde unei incizuri a glandei, pe unde trec vasele mezenterice superioare. Corpul pancreasului prezinta trei fete: anterioar’, posterioara si inferioar8, trei margini corespunz4nd corpului vertebrelor L1 si L2 si coada Pancreasului, care se termina in hilul splinei in ligamentul pancreaticosplenic. Ca structur8, este o gland’ format’ din lobuli si acini glandulari, acoperiti de o capsula proprie, in interiorul c&reia canalele de excretie converg c3tre un canal principal - canalul lui Wirsung — si un canal accesoriu — canalul lui Santorini - care dreneaz sucul pancreatic c&tre duoden. Acest complex de tesut si canale formeaz pancreasul exocrin. in interiorul glandei se mai observa ingrdmadiri celulare diseminate sub forma de insule, insulele lui Langerhans, care sunt inconjurate de o bogaté retea capilar’. Celulele acestor cordoane insulare secret glucagonul (celulele alfa) si insulina (celulele beta) si alc3tuiesc impreuna cu reteaua capilara pancreasul endoc 1631P ageFig. 160 Aparatul digestiv 1641PageFig. 162 Cavitatea bucala 1651PageFig. 164 Structura stomacului 1661P agefundulstomacului corpul stomacului antrupiloric duoden Fig. 166 Intestinul subtire si adaptarile lui 167|Page‘wWepuastep [nuojay Fig. 168 Ficatul - morfologie 168|PageFig, 169 Lobulul hepatic ‘canal cistic ‘canale hepatice Fig. 170 Colecistul si deschiderea canalului coledoc si pancreatic 169|Page‘Capul pancreasului Canal principal Wirsung, ig. 171 Pancreasul |. Fiziologia aparatului digestiv Functiile aparatului digestiv constau in transformarea alimentelor in asa fel incat si poatd fi asimilate de organism. Aceste transformari se realizeaz treptat de-a lungul tubului digestiv, prin actiunea sucurilor digestive; alimentele, astfel transformate, sunt absorbite in sdnge si limfa la nivelul peretelui intestinal. Digestia Prin digestie se inteleg toate transformérile fizice si chimice pe care le suferd alimentele in tubul digestiv, pentru a fi capabile s8 strabat mucoasa acestuia si s& ajunga in limfa. La om digestia este extracelular, avand loc in cavitatea tubului digestiv. Digestia intracelulara se intalneste doar ocazional, avand rol in aparare (leucocitele care fagociteazd particulele straine) sau in remaniere osoasa (osteoclastele). 1701PageTransformarile alimentelor in diferitele segmente ale tubului digestiv Digestia bucala Alimentele sunt introduse in cavitatea bucala, act numit ingerare. Alimentele ingerate sunt digerate incé din cavitatea bucalé. Aici are loc atat o digestie fizicd, cat si una chimica. igestia fizicd const in: - inmuierea alimentelor cu ajutorul salivei - _ SfSramarea alimentelor cu ajutorul dintilor - Formarea bolului alimentar Digestia chimicd are loc sub actiunea enzimelor prezente in saliva. Saliva este un lichid putin vascos, transparent si spumos; este slab acid (pH = 6,8 ~ 7,2). Din punt de vedere chimic, saliva este alcdtuitd din 95,7 % apa si 4,3% reziduu uscat. Reziduul uscat este format din substante organice 60% si substante minerale 40%. Substantele organice sunt reprezentate de substante proteice (albumine, globuline, mucind si enzime}, uree si acid uric. Enzimele sunt reprezentate de amilaza salivara (ptialina) simaltaza. Substantele anorganice sunt reprezentate de cloruri, fosfati, sulfati, carbonati si bicarbonati de K, Na, Ca, Mg, NHe. iin cavitatea bucala incep primele transformari chimice, sub actiunea amilazei salivare sia maltazei. in cavitatea bucala sunt digerate doar glucidele. Cepihes AGC fins” eae ey oad PL re rico k= Glandele salivare produc Glandele salivare produc 0 cantitate de saliva care variaz’ ‘intre 300 si S00 ml/24 ore. Trebuie remarcat ca la om, in perioada cand nu se face ingerare de alimente, salivatia nu se intrerupe, avand loc continu. Deglutitia Dupa ce bolul alimentar a fost format, urmeazi deglutitia sau inghitirea. Prin deglutitie infelegem totalitatea actelor prin care bolul alimentar este condus din cavitatea bucal8, prin faringe si esofag, in stomac. in acest act se deosebesc 3 timpi: bucal, faringian si esofagian. IN 1PageTimpul bucal const in impingerea bolului alimentar cu ajutorul limbil, spre fundul cavitatii bucale, pana vine in contact cu palatul moale. pul faringian. In momentul cand bolul alimentar ajunge in bucofaringe, valul palatin se ridicd si separd nazofaringele de orofaringe, impiedicand trecerea acestula in fosele nazale. R8dacina limbii apas’ pe epiglotd, impiedicand trecerea bolului alimentar in laringe. Muschil faringieni contractandu-se, imping bolul alimentar in esofag. Timpul esofagian. Dup ce bolul alimentar a p3truns in esofag, conducerea lui prin acest tub este fScutd prin contractia si relaxarea muschilor circulari din peretele esofagului. Analizindu-se procesul de deglutitie, s-a constat c& faza bucali este voluntar’, pe cand celelalte faze sunt reflexe. Digestia gastricd Bolul alimentar, ajungand in stomac, este miscat si frimantat prin contractile stomacului. Alimentele lichide trec din esofag, prin stomac, direct in intestinul subtire. Pentru amestecarea alimentelor, stomacul realizeazd 2 tipuri de migcari: peristaltice si peristolice Miscarile peristaltice sunt facute de muschii circulari, care maresc si micsoreazd circumferinfa stomacului. Se realizeaz8 sub forma de und, incepand de la cardia spre pilor. Undele se succed la un interval de 20 secunde si au rolul de a conduce chimul gastric (fostul bol alimentar) c&tre pilor. Aceste migcéri au si rolul de a adapta diametrul stomacului la continutul sau. Functia principal’ a stomacului este aceea de depozit temporar al alimentelor si este adaptat ca atare. Transformérile chimice care se produc la acest nivel sunt secundare, intrucat acestea au loc in principal in intestinul subtire. Migcirile peristolice sunt facute de muschii longitudinali si oblici, care scurteaz’ si lungesc stomacul. in timpul acestei actiuni de amestecare, alimentele se imbib& cu suc gastric. Prin aceasta ele se inmoaie mai usor si macinarea se face mai usor. Principalul rol al sucului gastric este in digestie. Sucul gastric este un lichid incolor, acid (pH = 0,9 ~ 1,5). Din punct de vedere chimic, este alc3tuit din 99% ap3, acid clorhidric (0,2 — 0,5%), sruri minerale (cloruri, fosfati, sulfati de K, Na si Ca) si substante organice (enzime si mucin). Mucina are rolul de a proteja mucoasa gastric’ de actiunea HCl. Enzimele sunt labfermentul, pepsina si lipaza gastric’. Hel 172|Pageen Digestia intestinala - Finalizeaz’ transformarea alimentelor, dand produsele finale ale digestiei, care sunt substante absorbabile si asimilabile. - In intestin, chimul venit din stomac intra sub actiunea unui amestec format din trei sucuri digestive: sucul pancreatic, bila si sucul intestinal la Este produsul de excrete al ficatului, produsi de hepatocite, Este alcStuitd din 95 — 97% apa, 1% saruri biliare (glicocolat si taurocolat de sodiu), 0,5% pigmenti biliari (biliverdina si ilrubina),1-2g% colesterol, 0,1% lecitin3, mucina (impiedicd precipitarea substantelor) si substanje mineral (cloruri,fosfat, carbonati.Aldturi de acestea, se mai gisesc mici cantitii de acizi grasi, acid uric si uree. Celulele hepatice produc bld in mod continuu, care in timpul digestie, se elimina in duoden direct din fiat. Intre digest, bila este stocatl in vezicabiliarS. Astfel, se deosebesc 2 tipuri de bila: bila hepatica, care trece din ficat direct in duoden si bila veziculara, care se varsa in duoden din vezica biliara. Rolul bilei (sdrurilor biliare): Emulsioneard grasimile si potenteazS lipaza pancreatics - Formeaza cu grasimile complecsi coleinici solubili in apa, permitand astfel absorbtia grasimile 5a vitaminelor liposolubile AO, €, K iF. = Stimuleazi peristaltismul intestinal ~ rol axativ - Mentine echilibrul florei microbiene a intestinului gros, avand rol antiputrid = _Stimuleazi formarea insisi a bile - rol coleretic ‘SUCUL PANCREATIC Cantitatea de suc pancreatic secretata alealin (pH 24 ore, la om, este de 800 - 1000 ml. Este 8,5 -9), datorit& bicarbonatului de sodiu pe care-I contine. Sucul pancreatic IB IPage