Grija care ne scapa de griji

"Grijaomului de Dumnezeusimplificagrijaomului de om.Asa, omulvaavea de toate"

(ParinteleArsenie Boca).Fiecare pacat aduce cu sine o nouagrija, dreptpentru care, cu cat
vaajungeomulmaiimpatimit, cu atat el va fi sfasiat de maimultegriji (ingrijorari, temeri). Grija de
capatai a fiecaruiomtrebuiesa fie mantuirea. Cu cat omul se vaingrijimaimult de mantuireasa, cu
atatgrijilelumesti se vorimputina.
Cei care se lasa in seamaluiDumnezeu, suntscapati de griji, El randuindtoate cum voiestesi cum
estemai de folosfiecaruia. "Lasati-I Luitoatagrijavoastra, caci El are grija de voi" (I Petru 5, 7).
Dumnezeu are grija de implinireatrebuinteloroamenilor, nu insasi a poftelor;
dacatrebuintelesuntcelece tin de firea data de Dumnezeu, poftelesuntcelestarnite ulterior de
oameni, cautand in chip patimascelepestetrebuintafirii. "AruncaspreDomnulgrija ta si El
tevahrani; nu va da in veacclatinaredreptului" (Psalm 54, 25).
Grija care ne scapa de griji
Fariseii instigau multimile sa vorbeasca impotrivalui Iisus Hristos, in vreme ce El le spunea
ucenicilor: "Oricine va marturisi pentru Mine, inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi
pentru el, inaintea ingerilor lui Dumnezeu" (Luca 12, 8). Intr-un moment de liniste, unom din
multime
Il
roagapeIisussailajute
in
dobandireauneimosteniri:
"Invatatorule,
zifrateluimeusaimparta cu mine mostenirea." Omulacesta nu aintelesnimic din absurda lupta a
oamenilor cu Dumnezeu, care se petrecea sub ochiilui. Dacaar fi intelesdurerealuiDumnezeu,
marturisind dreptatea luiIisus, ar fi incetat de la sine vrajbasa. Pentruca nu a facutacestlucruinsa,
el aauzit de la Mantuitorul: "Omule, cine M-a pus pe Mine judecatorsauimpartitorpestevoi?
Vedetisipaziti-va de toatalacomia, caciviatacuiva nu sta in prisosulavutiilor sale" (Luca 12, 1315).
Cu cat ne vomingrijimaimult de cele ale luiDumnezeu, cu atatDumnezeu se vaingrijimaimult de
cele
ale
noastre.
De
aceea,
ziceproorocul:
"N-am
vazutpeceldreptparasit,
nicisemintialuicerandpaine" (Psalm 36, 25). Traind cu nadejde in purtarea de grija a
luiDumnezeu,
crestiniiarata
in
viatalortariacredintei.IntorcandspateleluiDumnezeu,
celnecredinciosajungezdrobit de griji, nestiindca "in desert se tulbura tot muritorul".
Autonomiaomului, cautata de tot mai multi oameni, este un mare pacat. Muncasavarsita din
credintaestebinecuvantata, pecand munca savarsita in sine, nadajduindgresit, ajungezadarnica.
Dacamuncaar fi cea care ne tine in viata, atuncimuncaartrebuisa fie dumnezeulnostru. A se
straduiomulpesteputerieste o nebunie. DumnezeuesteCel care ne daruiestetoate, iar nu munca in

sine. Omultrebuiesa se ingrijeascanumai de ceeace tine de el, adicasaaibanadejde in

dragosteasipurtarea de grija a luiDumnezeu, fara de care nimic nu este cu putinta.
Parintele Arsenie Boca spune: "Daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si
a vietii, ceea ce oricum nu e posibil, va avea si atunci cele de trebuinta, insa precum un hot, iar
nu precum un fiu, pana ce va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat."
Chiar nevrand, trebuie sa traim prin credinta. Cand israelitii erau condusi de Dumnezeu, prin
pustie, nu le era ingaduit sa aibe grija zilei de maine, caci hrana se strica. Tot asa si acum, painea
noastra noi o cerem pentru "astazi", iar nu pentru maine. Acest lucru nu implica inconstienta sau
indiferenta, ci credinta vie.
Mantuitorul a spus: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, orice vom bea, ori cu ce ne
vomimbraca? Cadupatoateacestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca
aveti nevoie de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se
vor adauga voua" (Matei 6, 31-33). Cu toate acestea, inca si astazi, oamenii cauta mai
mult mancarea, hainele si bunurile cele trupesti, decat Imparatia lui Dumnezeu, trecand cu
vederea faptul ca, grija de a dobandi Imparatia, aduce cu sine toate cele de trebuinta, lipsindu-ne
de multimea grijillor.