DREPTUL MEDIULUI 2014-2015

CURS 7
Obiective:
RSPUNDEREA PENAL A PERSOANEI JURIDICE
1. Rspunderea social i rspunderea penal a ntreprinderii
Delimitari conceptuale
I. Responsabilitatea institutia sociala
In cadrul colectivitatilor umane, indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau
involuntar) se interfereaza cu ceilalti membri ai grupului social din care fac parte, afectandu-i sau
avantajandu-i pe acestia din urma.
Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indivizi este
cunoscuta in sociologie sub numele de responsabilitate.
In literatura de specialitate, acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe
urmatoarele:
a) Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor
morale, sociale, juridice, financiare, disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate
de acesta.
b) Responsabilitatea reprezinta grija pentru succesul sau riscul, rezultatul si eficienta,
consecintele si valoarea activitatii pe care agentul (individual n.n.) o desfasoara sau o conduce in
beneficiul colectivitatii din care face parte si care este afectata de rezultatul acestei actiuni
(M.Florea, 1976).
c)
Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare
pentru executarea unei actiuni, unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in
vederea atingerii unui scop anume, raportandu-se la activitatile intreprinse si de ceilalti indiviz
555h79f i din educatie.
Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in
principal:
a)
faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare;
b)
ca este de ordin optional, ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ;
c)
ea este o institutie sociala de ordin valoric;
d)
in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse;
e)
scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului
social.
Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala, disciplinara, politica,
juridica) si ea presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare.
II. Raspunderea institutie normativa
Prin raspundere se intelege obligatia individului de a suporta o pedeapsa (sanctiune) ca
urmare a faptelor (actiuni, inactiuni) sale neconforme cu regulile de conduita care au produs o
dereglare a ordinii sociale.

Raspunderea este, in acelasi timp, o institutie morala si juridica avand la baza, in afara de
responsabilitate si frica (fata de pedeapsa) pe care o da indivizilor mai putin responsabili, care au
tendinte deviante in comportament.
Fata de pesoanele care isi asuma sau nu-si asuma responsabilitatea actelor lor in practica
sociala si implicit juridica, s-au constatat urmatoarele situatii:
a) cea a persoanelor conformiste, supranuite si obediente (ascultatoare) care accepta voluntar
responsabilitatea apreciind ca normele de comportare sunt legitime (corespunzatoare cu morala)
si legale; in astfel de situatii se gasesc marea majoritate a indivizilor;
b) cea a persoanelor care nu recunosc legitimitatea si legalitatea regulilor, neasumandu-si nici
un fel de responsabilitate; in aceasta categorie se incadreza de cele mai multe ori anarhistii si
revolutionarii;
c)
a treia situatie o constituie persoanele care nu-si asuma responsabilitatea actelor lor,
considerand ca normele sunt legale dar nu sunt legitime, incalcandu-le de cele mai multe ori.
Spre deosebire de responsabilitate, raspunderea are urmatoarele caracteristici:
a) este o institutie normativa si nu sociala;
b) este preponderent normativ si nu valorica asa cum este responsabilitatea unde individul
considera normele de conduita valori pe care le accepta in mod liber;
c)
este impusa individului de catre societate;
d) vizeaza conservarea sistemului social;
e) este atribuita fiecarui individ, fiind apreciata in functie de actiunile concrete ale acestora;
f)
ea intervine doar atunci cand s-a incalcat o norma de comportare.
Categorii de raspunderi
In raport de regulile de comportare incalcate, raspunderea indivizilor cunoaste mai multe
forme cum ar fi:
a) raspunderea morala;
b) raspunderea politica;
c)
raspunderea juridic
Toate aceste forme de raspunderi sunt de fapt forme ale controlului social fata de indivizii cu
comportament deviant.
Dintre cele trei forme de raspunderi enuntate, cea care ne intereseaza este cea juridica,
care reprezinta un mijloc de control institutionalizat, realizat de stat prin organele sale.
In literatura de specialitate cea mai utilizata definitie a raspunderii juridice este
urmatoarea:
Complexul de drepturi si obligatii care se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care
constituie cadrul de realizare a constrangerii de catre stat prin aplicarea sanctiunilor juridice fata
de persoana care a savarsit fapta ilicita.
Dintre caracteristicile acestui gen de raspundere se desprind urmatoarele:
a) ea presupune reguli si ordine stabilite prin norme juridice;
b) incalcarea normelor juridice antreneaza raspunderea individului care nu le-a respectat, care
constau in suportarea unor consecinte numite pedepse (sau sanctiuni);
c)
este de natura coercitiva;
Responsabilitatea social a operatorilor economici este un concept care vizeaz
integrarea de ctre acetia a preocuprilor sociale, ecologice i culturale n cadrul activitii lor.
Acest concept pornete de la ideea c o ntreprindere cae ine seama de nevoile societii
i mbuntete imaginea fa de proprii salariai, investitori, consumatori ori fa de autorit ile

publice, n timp ce o atitudine opus ar duce la sanciuni spontane, precum boicotul produselor
ori serviciilor pe care le ofer.
Aceast responsabilitate implic o evaluare a organizrii interne, o diminuare a costurilor,
o mai bun prevenire a riscurilor.
De aici rezult i caracteruisticile sale: o responsabilitate asumat de intreprinderea nsi,
definit n raport de nevoile sociale, inclusiv cele de protecie a mediului, i n principiu lipsit
de sanciuni interne. (C.Mauro, Responsabilite sociale des entreprises et droit penal, n vol.
Melanges en lhonneur du professeur JH Robert, Ed. LexisNexis, Paris, 2012, p. 495-514).
Definiiile instituionale (ONU) tind s impun ntreprinderilor o obligaie pozitiv de a
contribui la binele social i a rspunde ateptrilor terilor, printre care, calitatea mediului ocup
un rol important.
n vederea afirmrii acestui tip de responsabilitate s-au lansat iniiative precum Global
Compact (2000), Global Raporting Initiative (1997), menite s ntreasc contribu ia civic pe
piaa mondial.
Jurisprudena naional tinde s acorde importan angajamentelor asumate in cadrul
responsabilitii sociale, de exemplu, instantele franceze au recunoscut valoarea angajamentelor
unilaterale ale ntreprinderilor, de genul unor carte de etic sau coduri de bun conduit,
considerate de natur a da natere la clieni sau la alte persoane unei convingeri n privin a
acestor angajamente care n cazul n care nu sunt respectate, poate permite introducerea unei
aciuni n rspundere.
Dreptul penal se opune unei responsabiliti asumate spontan i ale crei obligaii sunt
definite de intreprinderea nsi, lipsit de orice sanciune. Responsabilitatea social i
rspunderea penal a persoanei juridice nu se afl pe pozi ii contrare, ci mai degrab ntr-un
raport de complementaritate. Responsabilitatea social a intreprinderilor devine mijloc care
permite prevenirea comiterii de infraciuni i de a face, astfel aplicabil sanc iunea penal la
persoana juridic n situaii justificate prin gravitatea vtmrii i natura special a interesului
protejat.

2. Rspunderea persoanei juridice pentru infraciuni ecologice

Amploarea i gravitatea daunelor ecologice, implicarea masiv a ntreprinderilor i
uzinelor n provocarea acestora i necesitatea unei reacii penale eficiente, care s contribuie la
protejarea mediului, au fcut ca rspunderea penal a persoanei juridice s reprezinte o problem
prioritar i important n domeniu.
La acestea s-au adugat apoi particularitile evidente din materia polurilor ilicite,
precum aceea c multe dintre infraciuni fiind comise din culp sau prin omisiune, exist riscul
neidentificrii i nepedepsirii autorului, in condiiile n care, intr-o colectivitate, vinovia prin
omisiune este adesea vinovia mai multora.
Sistemul represiunii penale strict individuale ar fi putut duce la impunitate, ceea ce ar fi
slbit eficiena msurilor de protecie a mediului.( F.Van. Remoartere, La question de la
responsabilite penal des personnes morales en droit de lenvironnement,n Revue de droit penal
e de criminologie, no 4, avril 1991, p. 313).
Adugarea unor considerente de ordin criminologic duc la a demonstra c instituirea
rspunderii persoanei juridice pentru infraciuni ecologice se justific mai ales din perspectiva
nevoii de sporire a eficienei dreptului penal n protecia mediului.

Admiterea principiului rspunderii penale a persoanelor juridice, cu excepia n anumite

cazuri a statului i al unor autoriti publice, pentru infraciuni comise , pe seama lor, de ctre
organele ori reprezentanii acestora, i dezvoltrile sale ulterioare au lrgit sfera infrac iunilor la
regimul proteciei mediului, care angajeaz o atare rspundere.
n multe ri, n prezent, condamnrile persoanelor juridice pentru infractiuni de mediu
dein o pondere important.