Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de Chimie si Inginere Chimica

Specializarea : SIMON III

SINTEZA DE OXIZI COMPLECSI

Studenta : Giurgiu Dana-Antonia

Cluj-Napoca
2014

REACTII IN FAZA SOLIDA

Generalitati

Reactiile intre substante in stare solida supuse tratamentului termic

se deosebesc de cele in stare gazoasa sau lichida(solutie) prin:
Se desfasoara intre constituent chimici puternic legati intr-o structura
cristalina, au o solubilitate foarte mica, in timp ce in faza gazoasa sau
solutie, mobilitatea particulelor este foarte mare si ca urmare reactiile
se desfasoara rapid;
In stare gazoasa sau lichida amestecul reactantilor se face extrem de
rapid, se realizeaza un contact intim la scara ionica sau molecular in
timp ce in faza solida, contactul dintre granule reprezinta doar o parte
infima din suprafata totala a acestora, iar reactia poate incepe si
continua numai la aceste suprafete de contact;
Reactiile in faza solida se desfasoara dificil, in timp relative
indelungat si au un character complex care se materializeaza prin
desfasurarea in etape, formarea de compusi intermediari care
coexista mult timp, uneori pana la final;

Etape in desfasurarea reactiilor in faza solida

In timpul tratamentului termic al unui amestec de materii prime,
mobilitatea particulelor creste si atinge, la o temperatura suficient de mare,
posibilitatea realizarii unui schimb de pozitii care permit desfasurarea

reactiei, astfel ca temperature schimbului de loc sau temperature critica

este considerate aceiasi cu temperature de sinterizare.
Mecanismul unei reactii in faza solida
A+B=AB
Fragmentele de retea cristalina din A si B se ating iar pe suprafetele
lor sunt valente reziduale nesatisfacute dar care la temperature obisnuite
nu reactioneaza. La cresterea temperaturii, ionii sau atomii capata o
anumita mobilitate astfel ca, atomii marginali ai retelei lui A, fiind mai
mobile, se desprind, si prin schimb de loc se prind pe reteaua compusului
B. La temperaturi mai ridicate, moleculele de AB formate se desprind de pe
reteaua lui B, avand o retea dezordonata. Desprinderea lor lasa o
suprafata activa, cu valente nesatisfacute si reactivitate marita. Pe masura
ce temperatura atinge valori cat mai mari, reactia se intensifica, cantitatea
de compus AB creste, dar este inca amorf. Mobilitatea particulelor AB
devine destul de mare pentru a forma, prin ordonare, reteaua cristalina a
noului compus AB, alaturi de care raman resturi nereactionate din A si B.
Reactia avanseaza progresiv, fiind ingreunata in continuare deoarece A
si(sau) B trebuie sa difuzeze prin stratul de produs AB.

Factorii care influenteaza reactiile in faza solida

1.Starea initiala a reactantilor
Structura cristalina reala a substantelor prezinta o serie de defecte
care determina cresterea importanta a reactivitatii lor in faza solida. In
chimia starii solide este bine cunoscuta reactivitatea marita a compusilor in
stare nascanda care iau nastere printr-o descompunere termica.
Reactivitatea sporita nu se limiteaza numai la conditiile si intervalul de
temperature in care reactantul ia nastere ci si la faptul ca efectul maxim se
obtine, daca el se obtine la o temperature apropiata de cea la care are loc
reactia.

Reactivitatea marita este determinate de un continut crescut de

defecte de retea, o mare afinare a retelei, ceea ce permite o difuzie usoara
in reactia chimica.

2.Dimensiunea si forma granulelor, compozitia granulometrica

Forma si dimensiunile granulelor de reactanti constitue un parametru
important de care depend reactiile in faza solida. In general, se poate
spune ca viteza reactiei in faza solida este cu atat mai mare cu cat
granulele au dimensiuni mai reduse. Influenta compozitiei granulometrice a
reactantilor va depinde de: natura, mecanismul si cinetica reactiei propriuzise si de influenta sa asupra proceselor de sinterizare, cristalizare, topire,
sublimare, etc. care insotesc reactia.
3. Temperatura
Intensitatea influentei temperaturii asupra vitezei de reactie depinde
de natura procesului care controleaza reactia. Pentru reactii controlate de
difuzie, la o crestere a temperaturii cu 10 C, viteza de reactive creste cu
10-40% in timp ce pentru reactiile controlate de viteza reactiei chimice
propriu-zise, la o crestere a temperaturii cu 10 C, viteza reactiei creste de
2-4 ori.
4. Presiunea
Influenta presiunii se analizeaza sub doua aspecte:
Rolul presarii(compactizarii) prealabile a amestecului
pulverulent
Desfasurarea reactiei sub presiune
In primul caz, se realizeaza o mai buna apropiere a granulelor si un
contact mai intim intre reactanti, iar in al doilea caz se poate modifica

echilibrul reactiei. Presiunea influenteaza in principal procesele de

sinterizare, recristalizare si difuzie.
5. Prezenta unor adaosuri cu rol de mineralizator
Mineralizatorii sunt microadaosuri de substante sau impuritati care au
ca si efect marirea vitezei transformarilor in faza solida in raport cu viteza
reactiei din reactanti puri. De regula, ei nu formeaza compusi cu reactantii
sau produsi finali ai reactiei, ei modifica structura reala a retelei cristaline si
deci entalpia libera a sistemului.
Mecanismele de actiune a mineralizatorilor sunt complexe. Ei
influenteaza procesele elementare si stadiile care apar intr-o reactiem
efectul final fiind o rezultanta a acestora.
La baza actiunii mineralizatorilor stau fenomenele de difuzie si
patrunderea ionilor mineralizatorilor in reteaua reactantilor.
6. Prezenta unor faze lichide sau gazoase
Aceste faze intra rapid in contact cu intreaga suprafata a celuilalt
reactant pe care se descarca si reactia este accelerata. Viteza foarte mare
a unor reactii intre reactantii solizi se atribuie formarii intermediare a fazei
lichide sau gazoase prin procese de sublimare, evaporare, topire eutectica.

CONCLUZII:

Reactiile in stare solida sunt rareori complete, cauza transformarii

incomplete fiind legata de particularitatile starii de dispersie si a
proceselor de difuzie, cat si de factorii termodinamici care determina
atingerea echilibrului.

O dimensiune cat mai redusa a granulelor asigura o mai mare

suprafata de contact intre particulele de reactanti, ceea ce
favorizeaza desfasurarea proceselor de difuzie.

Distributia granulometrica restransa, alaturi de o forma cat mai

apropiata de cea sferica si tendinta de aglomerare a particulelor sunt

esentiale pentru o comportare cat mai buna la fasonarea prin

presare.
Temperaturile ridicate si/sau palierele lungi necesare sintezei
reprezinta doua dezavantaje deloc de neglijat, deoarece ele
contribuie la cresterea costurilor de productie si deci la scaderea
eficientei economice.
Un alt dezavantaj major al pulberilor rezultate prin metoda ceramica
sau clasica, se refera la dificultatile legate de omogenitatea
compozitionala si respectarea stoechiometriei stabilite initial a
produsului de reactie.

Sinteza unor oxizi complecsi prin reactie in faza solida

Se da o cantitate de 20 grame de oxid dublu: Al2O3xMnO

Al2O3 + MnO -> Al2O3 x MnO

M Al2O3= 2* 27+ 3* 16 = 102
M MnO= 55+ 16= 71
M Al2O3 x MnO= 173
X= 20* 102/ 173= 11,79 g Al2O3
Y= 20* 71/ 173= 8,21 g MnO;

=(18,34/20) x 100= 91,7%

CONCLUZII
Inainte de tratamentul termic, proba a avut culoarea gri-metal, iar
dupa tratament si-a schimbat nuanta in maro.
Cantitantea probei inainte de tratamentul termic a fost de 20 grame,
iar in urma tratamentului este de 18,34 grame.

Sinteza unor oxizi complecsi prin coprecipitare

Coprecipitarea este un fenomen n care o substan dizolvat ntr-o
soluie, precipit pe un suport care foreaz legarea acesteia in solutia
respectiva. Aceasta poate avea loc n natur sau n laborator, i este uneori
facilitat n mod activ, n timp ce n alte cazuri, este o reac ie chimic
nedorit. Coprecipitarea poate fi o metoda extrem de utila pentru
prelevarea de probe, solutii de purificare, precum i curarea pericolelor
pentru mediu.
Coprecipitarea are loc in doua etape. Ea ncepe cu captarea
impuritilor n timpul formarii particulelor de precipitat(particule de
crestere) si se incheie cu redistribuirea impuritatilor dintre precipitat si
mediu. n prima etap, impuritatea este captata fie pe suprafa a
(coprecipitare suprafa) sau in interiorul (coprecipitare volum) particulelor

de cretere. Dac particulele de cretere au o structur cristalin, atunci

impuritatea va fi localizat fie in regiunile fazei solide cu o structur
perfect (formarea izomorf cristal mixt), fie n apropierea defectelor
structurale (ocluzie, capcane interstiiale , dislocare).
n a doua etap a coprecipitarii, concentraia defectelor structurale
ale precipitatului scade, iar particulele floculeaza. Impuritatile captate n
timpul primei etape, revin deasemenea, total sau partial in mediu.
Concentraia impuritilor n diferite regiuni ale fazei solide se echilibreaza,
i ca o consecin, cristalele vor dobndi o structura de echilibru care
depinde numai de compoziia i temperatura mediului.

Se dau compusii: AlCl3 x 6H2O

MnSO4 x 2H2O
1. AlCl3 x 6H2O + 3NH4OH Al(OH)3 + 3NH4Cl + H2O
MnSO4 x 2H2O + 2NH4OH Mn(OH)2 + (NH4)2SO4 + H2O
2. 2Al(OH)3 + Mn(OH)2 Al2O3 x MnO + 4H2O
M MnSO4 x 2H2O= 55+ 32+64+4+32= 187
M AlCl3 x 6H2O= 27+106,5+12+96= 241,5
M Al(OH)3 = 27+32+2= 78
M Mn(OH)2 = 55+32+2= 89
M Al2Cl3 x MnO= 173
M 3NH4OH = 3(14+4+16+1)= 105
M 2NH4OH= 70
a= 241,5 x 9,017/78= 27,92 grame AlCl3 x 6H2O
b= 105 x 9,017/78= 12,14 grame NH4OH
c= 182 x 10,289/89= 21,04 grame MnSO4 x 2H2O

d= 140 x 10,289/89= 8,09 grame NH4OH

x=78 x 20/173= 9,017 grame AlCl3
y= 89 x 20/173= 10,289 grame MnSO4

Se dau 20 grame de compus Al2O3 x MnO:

Sare 1 ( AlCl3)

Sare 2 (MnSO4)

Dozare

Dozare

Dizolvare

Dizolvare

(20 ml apa distilata)

(30 ml apa distilata)

Amestecare

NH4OH Precipitare ; pH acid: 6-7;

40 ml apa distilata

Filtrare

Spalare

Uscare

Calcinare

CONCLUZII:
Proba de MnSO4 avea culoarea usor rozalie, iar proba de AlCl3 avea
culoarea usor galbuie;
Culoarea precipitatului rezultat in urma filtrarii este alba;

BIBLIOGRAFIE:
http://www.wisegeek.com/what-is-coprecipitation.htm
Structura solidelor oxidice - Reactii in stare solida