Sunteți pe pagina 1din 25

I.3.

CLASIFICAREA VITAMINELOR

n anul 1915 B. Osborn i L.B. Mendel clasific vitaminele n


funcie de solubilitatea acestora n dou grupe :

- Hidrosolubilea
- Liposolubile

DENUMIREA
CONFORM IUPAC

DENUMIREA ALTE DENUMIRI CUNOSCUTE


UZUAL

VITAMINE HIDROSOLUBILE
Aneurina, vitamina anti beriTiamina

B,

Riboflavina

B2

Nicotinamida,

B3

beri, factor antipolionevritic


Lactoflavina, ovoflavina,
uroflavina
Vitamina PP, factor pelagro-

niacina

preventiv

Pantenol, pantotenat (de


Acid pantotenic

B5

Piridoxina

B6

calciu)
Adermina, vitamina antipelagroas a obolanului
Coenzima R, factor W, factor S,

Biotina

B7, B8, H

Acizi

B9,B10,B

factor H, factor X
Acizi folici, vitamina M, acizi

pteroilglutamici

folinici

11
Ciancobalamina,

Cobalamina

B12

hidroxicobalamina,
metilcobalamina vitamina antipemicioas
Acid ascorbic, vitamina

Acid ascorbic

antiscorbutic

VITAMINE LIPOSOLUBILE
A(A,+A 2)

Axeroftoli

Retinoli
Ergocalciferol, colecalciferol
Calciferoli

D(D 2 +D 3)
E

, , , - tocoferol, , , , -

Tocoferoli tocotrienoli
tocotrienoli
K1

Fitomenadiona

K2

Menadiona

Fitochinona
Menachinona

Un alt criteriu de clasificare al vitaminelor are la baz rolul lor la nivel


celular:
1 Vitamine care acioneaz la nivelul receptorilor nucleari i
modific
transcrierea acidului dezoxiribonucleic (ADN) n Acid ribonucleic
mesager (ARN m) i deci sinteza proteic i chiar expresia genic vitaminele A, D, E.
2 Vitamine cu rol n neutralizarea speciilor radicalice ale oxigenului
la nivel membranar - vitaminele E i C.
3 Vitamine care intervin la nivel celular n metabolismul
intermediar i catalizeaz reacii enzimatice de transfer ale unor grupri
funcionale
(metil, acil, carboxil, amino, manozil) - vitaminele B 1; B 6 , B 12 , K,
retinolul, acizi folinici.
4 Vitamine cu rol n homeostazia redox intracelular - vitaminele
B 2 , B 3 , acidul ascorbic .
Clasificarea vitaminelor n funcie de efectele la nivel celular :

Efecte la nivel
nuclear

Efecte la nivel
membranar

Biotransformri
transfer de
grupri
funcionale

Transfer de
electroni

Vitamina A

carotenul

Retinoizi

Vitamina E

Vitamina C

Vitamina B1
Vitamina B2

Vitamina B6

Vitamina D

Vitamina B3

Biotina
Acidul pantotenic
Vitamina K
Acizii folici
Vitamina B12

O alt clasificare a vitaminelor se face n funcie de tipul proceselor metabolice

n care intervin :

Vitaminele proceselor

Vitaminele

de oxido-reducere

metabolismului

Vitaminele
metabolismului

Vitaminele
metabolismului

mineral

Energetice

Nonenergetice

Vitamina B 2
V Vitamina B 3

Vitamina C
Vitamina E

intermediar al

intermediar

carbonului

al azotului si

Vitamina B t

proteinelor
Vitamina A

Biotina
Acidul pantotenic
Vitamina K Acizii

Vitamina D

Vitamina B 6

Coenzima Q folici Vitamina B12


Coenzima Q

. AVITAMINOZE. HIPOVITAMINOZE.
HIPERVITAMINOZE

Lipsa unei vitamine din alimentaie conduce ntr-o prim etap la o stare numit
precaren, n care simptomele nu sunt nc vizibile, dar organismul este sensibilizat
pentru agresiunile ulterioare.

Hipovitaminoza (carena relativ) este determinat de lipsa parial a unei vitamine


din alimentaie i conduce la apariia unor simptome de gravitate mai mic.
Avitaminoza (carena absolut) este rezultatul lipsei totale a unei vitamine din
alimentaie i determin apariia unei stri grave, cu simptome caracteristice n
raport cu fiecare vitamin. Dac aceast stare se menine timp mai ndelungat, n
organism se produc schimbri ireversibile, i sfritul poate fi letal.
Absena concomitent din alimentaie a mai multor vitamine, aa cum se ntmpl
de obicei, determin apariia polivitaminozelor.
Maladiile careniale pot avea cauze colective sau individuale.
O educaie deficitar poate conduce la ignorarea unor reguli elementare de igiena
alimentaiei. Astfel, posturile prelungite preconizate de unele religii, sau excluderea
din considerente religioase / dietetic, din alimentaie a unor alimente bogate n
vitamine, cum este cazul vegetarienilor pot determina carene relative sau absolute
pentru anumite vitamine.
Prepararea alimentelor, prin diferite procedee de splare, fierbere, coacere frigere,
modific esenial coninutul iniial n vitamine.

Carena de aport se observ atunci cnd alimentaia, insuficient sau neechilibrat,


nu furnizeaz organismului cantitatea necesar de vitamine, aa cum este cazul
rilor foarte srace. La subiecii bolnavi si cei vrstnici, aceasta se poate datora
pierderii poftei de mncare. Curele de slbire pot provoca, n urma excluderii
grsimilor din diet, o caren de vitamine liposolubile i acizi grai nesaturai.
Carena de absorbie se poate ntlni atunci cnd, prin alimentaie sunt furnizate
suficiente vitamine, dar acestea nu sunt absorbite n mod eficient, fie datorit unor

tulburri ale tranzitului digestiv (rezecii intestinale, diaree prelungit, perfuzii


ndelungate), fie datorit inhibrii absorbiei lor cauzat de anumite medicamente
(colestiramin). Insuficiena hepatic sau biliar poate perturba absorbia
vitaminelor liposolubile i a acizilor grai eseniali. Boala denumit sprue este
nsoit de o malabsorbie a grsimilor, a calciului, a fierului i a vitaminelor
liposolubile.
Carena datorat unui necesar vitaminic mrit n circumstane fiziologice sau
patologice. Un aport vitaminic considerat ca fiind normal poate deveni insuficient n
anumite condiii n care organismul are necesiti sporite : sarcin, alptare, n
timpul creterii, n cazul senescenei, la sportivii de performan, n anumite maladii
infecioase (tuberculoz, SIDA, hepatit), n parazitoze intestinale, n cazul
interveniilor chirurgicale, la alcoolici (apar deficiene ale complexului de vitamine
B), n caz de dezechilibru alimentar, la hipertiroidieni, la vegetarieni (apare deficit
de vitamin B12), n cursul unor anumite tratamente medicamentoase prelungite
(contraceptive orale, corticosteroizi, metformina, izoniazida etc. ).
Recunoaterea acestor carene vitaminice se bazeaz pe existena unor simptome
fizice sau biologice evocatoare :
Simptome cutanate : fotosensibilizare (tiamina), seboree nazo-labial (riboflavina),
piele uscat (vitamina A);
Simptome la nivelul mucoaselor : stomatita, limba depapilat (tiamina, riboflavina,
vitaminele B3, B6, B ), cheilita, gingivita (vitamina A i C)
12

Simptome osoase : osteomalacie rahitism (vitamina D), dureri osoase (vitaminele B


i vitamina C)
Simptome nervoase : polinevrite, encefalopatie (vitaminele B3, B 6, B12, folai).
Un subiect cu diet echilibrat poate s fie lipsit de aport vitaminic 1-2 zile, interval
de timp dup care ncep s apar manifestri de carene vitaminice : inapeten,
fatigabilitate, incapacitate de concentrare, iritabilitate, insomnie, depresie. De cele
mai multe ori, aceste simptome nu sunt recunoscute de subiect sau li se dau
interpretri eronate.
Vitamine B1 sau Tiamina sau vitamina bunei dispozitii ,antiberiberica

A fost izolata n anul 1911 de Funk, din tartele de gru.


Surse
- Sunt bogate n tiamina pinea neagra, crupele de hrisca, ovaz, fasolea, mazarea,

soia, ficatul, carnea de porc, drojdiile alimentare si de bere, nucile, tartele.


-se afl n coaja grunelor i n nuci, leguminoase, arahide, n toate fructele i n
drojdii. (drojdia de bere,cea mai mare cantitate)
-- germenii boabelor de gru.,orezul glasat.
Absorbtia si metabolismul.
Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se
absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia
intestinala ajunge n snge sub forma libera.
Excretia vitaminei B1 se face pe cale renala n cantitati de 50-250 micrograme.
Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1.

Vitamina Bl este implicat n:

transformarea glucidelor n lipide;

favorizarea depunerii glicogenului n ficat;

transformarea acidului piruvic n aminoacizi;

sinteza acetilcolinei.

De asemenea, vitamina B1 este implicat n transmisia sinaptic,


modulnd activitatea unor canale membranare.
Rol
-rol important in echilibrul nervos si al bunei dispozitii( functiile sistemului nervos
central si periferic) si a glandelor endocrine.
-stimulent al poftei de mancare, rol in activarea miscarilor intestinului
-rol in metabolismul glucidelor(asimilarea zaharurilor)
-intervine n procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime.
-participa la procese generale de oxireducere,
--intervine n metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de

absorbtie digestiva.
-are si un usor efect diuretic.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.
Hipovitaminoza B1 este frecventa datorita alimentatiei defectuoase (fierbere,
sterilizare, rafinari alimentare diverse) si favorizata de insuficientele digestive si
intestinale, ca si de diverse tulburari de asimilare tisulara.
Folosirea excesiva a zaharului rafinat si a fainilor "moarte" atrage dupa sine un beriberi rudimentar, de forma atenuata, care scapa adesea diagnosticarii. . Scaderea
nivelului de tiamina n organism provoaca insomnie, iritabilitate, dureri si parestezii
n membre, reducerea capacitatii de munca fizica si intelectuala.
Aceste modificari patologice apar mai des daca se consuma o cantitate mare de
glucide fara sporirea corespunzatoare a aportului de tiamina.
Alcoolismul, care epuizeaza rezervele organice de vitamina B1, atrage polinevritele.
Hipovitaminoza
- poate provoca boala beri-beri cu paralizia membrelor inferioare, tulburari ale
cordului
- produce nevrite, o stare de oboseala, dureri de cap, iritabilitate, tulburari ale
memoriei, palpitatii, gifiieli, ameteli, inapetenta.
- favorizeaza ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degeraturile.
Hipervitaminoza, f rar intalnita
Vitamina B1 n doze mari (n conditii experimentale) conditioneaza dereglari ale
functiei rinichilor, provocnd anurie, contribuie la micsorarea masei corpului, la
steatoza hepatica, insomnie.
B1 este lipsita de efecte toxice (semnalat doar la la injectia intravenoasa "socul
tiaminic", probabil de natura alergica).
Aportul crescut de glucide, sportul de performanta, precum si stresul cresc
necesitatea de vitamina B1.
Indicatiile principale ale Vitaminei B1 sint diversele nevralgii, nevrite,
sciatice, paralizii post-infectioase, polinevrite alcoolice, diabetice, medicamentoase,
tulburari ale ritmului cardiac, ale sarcinii, oprirea cresterii si spasmofilia sugarului.

Doza zilnica necesara este evaluata la circa 23 mg.


Vitamina B2 Riboflavina
Riboflavina se afla n drojdiile de bere si alimentare, ficat, carne, albus de ou, peste,
nuci, soia, rosii, conopida.
Surse
Vitamina B2 se poate gsi n aceleai alimente ca vitamina B1.
- n regnul vegetal este ntlnit n mari cantiti n caise, mere, castane,
mazre verde, fasole, salat verde, spanac, roii, drojdie de bere i, n mai mic
msur, n morcovi i cartofi;
- n alimentele de origine animal este larg rspndit n lapte, carne de orice
fel i organe (inim, creier, ficat, rinichi), oua.
Rol
- participa la respiratia celulara, metabolismul proteic, mareste rezistenta
organismului catre substantele toxice si microbiene
- rol determinant in reglarea respiratiei celulare, in procesul de fixare a fierului in
hemoglobina, in sinteza proteinelor, precum si in catabolismul lipidelor si glucidelor
- grabeste reactiile din organism si este necesara pentru producerea de globule rosii
in sange.
- efect asupra metabolismului, a zaharurilor, grsimilor i protidelor, asigurnd
echilibrul nutritiv;
-exercit o aciune favorabil asupra pielii i mucoaselor i joac un rol important n
echilibrul intestinal;
-este un factor de cretere.
- este corelat cu participarea sa la sinteza unor enzime (fermeni) care intervin n
metabolismul aminoaci-ziior i hidrailor de carbon. n plus, contribuie, alturi de
vitamina B,. la formarea imaginii pe retin.
Toate actiunile care suprasolicita organismul, precum si dezvoltarea fizica, au nevoie
de un aport suplimentar de vitamina b2 (sarcina, alaptare).
Hipovitaminoza

Carenta de riboflavina provoaca leziuni ale limbii, zabalute, conjunctivita, fotofobie,


lacrimare, caderea parului, dereglari de hemopoieza si sinteza a hemoglobinei,
micsoreaza continutul de glicogen n ficat si rezistenta organismului fata de infectii,
retine cresterea organismului.
Deficiena acestei vitamine se observ la sugarul alimentat exclusiv cu lapte
artificial i la adult, n anumite situaii: convalescen, sarcin, la indivizii care
sufer de enterocolite. De asemenea, unele tulburri ale asimilaiei favorizeaz
apariia carenei vitaminice.
Hipovitaminoza B2 este factor de risc n tulburri gastrointestinale diverse (enterit,
tulburri de resorbie a grsimilor), leziuni oculare (tulburri vizuale, cataracte),
leziuni la nivelul pielii i mucoaselor (fisuri la ncheieturi, atrofia papilelor limbii,
unghii casante, pr tern i sfrmicios). Se observ , de asemenea, o oprire a
creterii la copiii mici, iar la adul o stare de oboseal i crampe musculare.
Hipovitaminoza B2 se manifest prin fisuri i ragade la comisurile buzelor
(zblua). limba este roie, zmeurie, dureroas n timpui masticaiei.
Unele boli (rectocolita ulcerohemoragic, de exemplu), ca i tratamentele cu
antibiotice cu spectru larg, administrate pe gur (Tetraciclin, Cloramfenicol
Eritromicina) mpiedica absorbia intestinala a vitaminei B2. conducnd la
hipovitaminoza.
Indicatii:
- afeciuni ale pielii i mucoaselor, seboree, eczeme, conjunctivite, tulburrile
adaptrii vizuale la ntuneric, enterita cronic, crampe musculare, astm, migrene,
inflamaii ale gurii, ntrzierea dezvoltrii la sugari i copii.
Doza necesar organismului zilnic este de 1-2 mg.
Alimentaia bogat in proteine necesit cantiti mari de vitamin B2;
Sarcina, lactaia, bolile cosumptiv.e reclam suplimentarea aportului de riboflavina.
Hipervitaminoza
- regimul alimentar srac n proteine, administrat timp ndelungat - creeaz condiii
de cretere a toxicitii vitaminei B2 chiar cnd se afl n cantiti normale.
Prepararea culinar a alimentelor nu distruge vitamina B2, ea fiind termostabil;
expunerea la lumin i pstrarea la frig a alimentelor respective conduce la
pierderea, pn la 50%, din coninutul vitaminic B2.

Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este


termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila n apa si alcool, cu solubilitate
crescuta in mediul alcalin.
Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara n anul 1933 si sintetizata de Kareer n
1935.
Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub
forma libera, dupa care ajunge n ficat si rinichi. Nu se depoziteaza n organism.
Eliberarea se face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine n procesele de
oxireducere, n metabolismul glucidelor, lipidelor n funtiile sistemului nervos, a
aparatului vizual si are rol antitoxic (plumb, mercur)..
Vitamina B3 (PP) sau acid pantotenic ,niacina
Surse:
-principalele surse alimentare bogate in acid pantotenic sunt: drojdiile alimentare si
de bere, taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul,
conopida, tomatele, painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile,
avocado, migdalele, nuci, ciupercile proaspete, ouale. Luarea de doze mari de acid
nicotinic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol.
-se gsete n germenele de gru, n drojdii, n nveliul grului i al orezului, n
multe legume i fructe proaspete i n polen.
Rol
- Vitamina PP (niacina, acidul nicotinic) participa n metabolismul glucidic, proteic,
la respiratia celulara, contribuie la normalizarea functiei sistemului nervos, a unor
glande cu secretia interna, stimuleaza eritropoieza, micsoreaza nivelul glucozei n
snge, contribuie la sporirea rezervei de glicogen n ficat, participa la normalizarea
colesterolului n snge, favorizeaza furnizarea fierului. Insuficienta de acid nicotinic
provoaca tulburari digestive si ale sistemului nervos, marirea sensibilitatii pielii la
razele solare. In avitaminoza PP apare pelagra manifestata prin diaree, dementa,
dermatita. Vitamina PP se gaseste n ficat, cereale nedecorticate, drojdiile de bere si
alimentare, soia, nuci. Ea poate fi sintetizata n organism din aminoacidul triptofan
si de flora intestinala.

- rol important n nutriia esuturilor i particip la metabolismul glucidelor,


proteinelor
- atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare, diminuand colesterolul
daunator (LDL), crescand nivelul celui benefic (HDL) si scazand nivelul trigliceridelor

din sange
- modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui - participa la
metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva
aterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne aparitia diareei
- Este indispensabila functionarii normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos,
mentinerii integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a
unor hormoni (testosteron, estrogeni, insulina)
- Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena (mirosul neplacut al gurii).
-este binecunoscuta si actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.
Hipovitaminoza
- Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi
alimentare insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase
si antiparkinsoniene). insuficienta de acid pantotenic provoaca dereglari la nivelul
sistemului nervos, al pielii.
Vitamina B3 previne si vindeca pelagra, caracterizata
prin tabloul simptotic a celor "trei D" (dementa, diaree, dermatita). pelagra,
caracterizat, la nceput, printr-o oboseal rebel, tristee, insomnii, apoi apar
tulburrile digestive, afte, diaree, ulceraii, pete la nivelul feei, minilor, picioarelor,
uscciunea pielii, care devine sfrmicioas, dureri, tulburri nervoase diverse.
Hipovitaminoza B3 este frecvent n rile n care hrana este bazat pe porumb sau
orez, fiind favorizat de tulburri intestinale.
Indicatii
Vitamina B3 este indicat n pelagr, dermatoze, tulburri circulatorii periferice,
degerturi, afte, inflamaii bucale, enterocolite, psihoze, stri depresive.
Doza zilnic necesar organismului este de 20 mg.
Antivitamina B3 (acetilpirimidina) substanta cu structura apropiata de aceea a
vitaminei B3 dar cu actiune antogonista.
Vitamina B6 sau Piridoxina
Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. n mediu alcalin si
acid sunt sensibile la lumina.
Surse

Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.Sursele de obtinere a


vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta grupa. Se gaseste
in drojdie, ficat si carne. peste, galbenus de ou, alune nesarate, banane, avocado,
cereale, legume si fructe proaspete si uscate - spanac, varza, mere, struguri.
Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai
bine combinate cu proteine. n organismul animal predomina piridoxamina.
Rol Vitamina B6 (piridoxina) intervine n metabolismul aminoacizilor,
hemoglobinei, favorizeaza cresterea, functionarea celulelor nervoase, participa n
sinteza ureei, serotoninei, histaminei, n transformarea triptofanului n vitamina PP,
mpiedica depunerea colesterolului n peretii arterelor. Lipsa vitaminei B6 se
manifesta prin anemie, acumularea fierului liber n serul sanguin, n ficat, splina cu
aparitia hemosiderozei, provoaca scaderea rezistentei la infectii s.a. Piridoxina se
gaseste n drojdiile de bere si alimentare, n galbenusul de ou, n ficat, carne, peste,
leguminoase, tarte de cereale, n varza, spanac.
- intervine in metabolismul intermediar si in special la nivelul sistemului nervos.
- rol foarte important in buna functionare a sistemului nervos si imunitar lipsa ei la
copii duce la convulsii, iar la adult la astenie, nervozitate, insomnii, pierderea in
greutate, tulburari neurologice, glosita, depresii, anemie, irascibilitate, polinevrita
- intervine n metabolismul substantelor organice si intra n compozitia unui mare
numar de enzime cu functie de oxidoreducere.
-participa la biosinteza sfingozimei cu rol n metabolismul lipidelor.
-este absolut indispensabila formarii anticorpilor si a hematiilor (globulelor rosii).
-deoarece are un rol important in metabolismul aminoacizilor, necesitatea utilizarii
este in raport direct cu cantitatea de proteine consumate.
-are rol in absorbtia intestinala a vitaminelor B.
-necesara pentru mentinerea functionalitatii optime a sistemului imunitar.
-participa la metabolismul aminoacizilor, a acizilor grasi esential si al fierului.
-incetineste evolutia osteoporozei fiind necesara, alaturi de calciu si vitamina D3.
-este necesara pentru asimilarea magneziului si in procesul intern de producere al
acidului clorhidric necesar digestiei.

- Este necesara pentru fixarea vitaminei B12.


-Actioneaza ca un slab diuretic natural.
Aportul crescut de proteine si un efort fizic sustinut si intens maresc considerabil
necesarul de vitamina B6 al organismului.
Eliminarea vitamine B6 se face n cea mai mare masura pe cale renala si scade cu
vrsta.
Hipovitaminoza
- lipsa ei determina dermatita seboreica.
-intervine in metabolismul aminoacizilor. Cisteina prin autocondensare formeaza
cistina (un aminoacid). Cisteina este gasita la om intr-o cantitate bine definita.
Nivelul constant de cisteina se mentine prin franarea cresterii lui peste un anumit
prag, fapt realizat de vitamina B6, de acidul folic si de vitamina B12. Persoanele la
care nivelul de cisteina creste prezinta un risc triplu de infarct decat cele la care
nivelul este normal.
- Scaderea aportului de vitamina B6 determina scaderea impresionanta a
limfocitelor si a catorva interleukine.
-Lipsa acestei vitamine afecteaza structura si functionarea normala a tesutului
muscular.
-Exista deficite genetice caracterizate printr-o afinitate scazuta fata de formele
metabolizate ale vitaminei B6 ceea ce face ca aportul alimentar de vitamina B6 sa
fie insuficient si determina aparitia unor sindroame de deficit vitaminic: cistationurie
(insotita de tulburari mintale), anemie hipocroma, macrocitara cu hipersideremie si
hemosideroza, convulsii generalizate la sugari. -Exista medicamente care,
administrate timp indelungat, datorita antagonizarii vitaminei B6 pot fi cauze de
tulburari neurologice (izoniazida, cicloserina, hidralazinele, penicilamina).
Contraceptivele hormonale orale pot provoca de asemenea fenomene de
hipovitaminoza B6, de obicei minore.
Doza zilnica recomandata este de 50-100 mg/ (sub supraveghere).
Administrare: dozele zilnice recomandate se incadreaza intre 0.6-1.6 g pentru copii
si intre 2-2.2 g pentru adolescenti si adulti. Doza este mai mare in cazul femeilor
gravide, lauze sau pentru cele care folosesc anticonceptionale.
Hipervitaminoza
Luata in exces, vitamina B6 dauneaza sistemului nervos
Vitamina B7 Biotina sau Vitamina H

Biotina

(vitamina H) normalizeaza metabolismul lipidic si glucidic. n insuficienta de biotina


apare uscaciunea pielii, scade pofta de mncare si masa corporala, se observa
slabiciune generala si somnolenta. Insuficienta de biotina sporeste dupa
consumarea albusului de ou crud (albusul contine avidina, substanta care distruge
biotina). Vitamina H se sintetizeaza de flora intestinala si se ingereaza cu produsele
alimentare (drojdiile de bere si alimentare, galbenusul de ou, ficatul, legumele
proaspete).

Este componenta a unor enzime care contribuie la metabolismul proteinelor,


glucidelor si lipidelor.
Surse
- cartofii, drojdia de bere, fasolea uscata, orezul nedecorticat, nucile, morcovii,
rosiile, spanacul, varza, conopida, carnea de pasare, mierea, pestele, slanina
afumata etc. Aici trebuie mentionat si aspectul ca albusul de ou, in stare cruda, se
comporta ca antivitamina II, impiedicandu-i absorbtia si neutralizind-o pe cea
existenta in organism, inconvenient care dispare in urma aplicarii tratamentului
termic.
Rol
-amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii si contribuie la mentinerea
integritatii pielii.
-impiedica incaruntirea si caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si
prevenirea alopeciei (cheliei).
- intervine in metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor, contribuie la
functionarea normala a pielii si a mucoaselor, combate starile de oboseala etc
Sportivii necesita cantitati mari din aceasta vitamina. Avidina din oul crud intarzie
absorbtia acestei vitamine.
Actiunea benefica a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6,
fiind diminuata in cazul consumului de alcool.

Necesarul zilnic de biotinaeste de 0,20-0,25 mg. Biotina poate fi sintetizata


de bacteriile intestinale.
Hipovitaminoza B7 se manifesta prin paloarea pielii si a mucoaselor,
putind fi insotita si de anemie, astenie, somnolenia, anorexie, dureri

musculare, depresii, alopecie, eczeme si alte dermatoze etc. Consumul sporit


de biotina este indicat in unele afectiuni ale pielii (dermatite, eczeme,
seboree, oprirea sau incetinirea cresterii parului si albirea prematura a
acestuia, alopecie, precum si in stari depresive, de oboseala, dureri
musculare, senzatie de frica etc.
Vitamina B9 - acidul folic SAU FOLACINA
Rol Acidul folic (folacina) participa n procesul de sinteza a proteinelor si acizilor
nucleici, n metabolismul unor aminoacizi, are proprietati lipotrope. n insuficienta
folacinei apare anemia megaloblastica hipocroma, leucopenie, trombocitopenie,
stomatita, gastrita, enterita. Acidul folic contin frunzele plantelor, ficat, rinichi,
drojdiile alimentare si de bere.
-ajuta la formarea AND-ului;
-actioneaza ca un factor de crestere;
-este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia;
-favorizeaza echilibrul emotional, diminueaza durerea;
-creste productia de lapte matern;
-previne aparitia cancerului la plamani, colon si uter;
-protejeaza organismul de bolile cardiovasculare si de accidentele vasculare
cerebrale;
-protejeaza fatul de anomalii congenitale care pot afecta creierul si coloana
vertebrala.
- rol in metabolismul proteinelor, al acizilor nucleici si in formarea hematiilor.
- efect antialergic (desensibilizant), efect chemotactic pozitiv asupra
polimorfonuclearelor (induce si stimuleaza chemarea leucocitelor la locul leziunii).
-stimuleaza sistemul imunitar (in cercetare), contine un principiu antileucemic (in
cercetare).
- favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza.
Impreuna cu colina participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esentiale ale
membranei celulei nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii

influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale. Are si un efect calmant pronuntat
Hipovitaminoza
Carenta duce la anemii, tulburari nervoase, iritabilitate, scaderea memoriei.
- Este indicat un supliment de vitamina B9 pentru persoanele care consuma alcool
in exces;
- In combinatie cu alte vitamine din complexul B, acidul folic intareste sistemul
imunitar;
- Suplimentele importante de vitamina B9 au un efect benefic pentru epiderma
depigmentata si inlatura stresul si anxietatea..
Surse alimentare naturale de acid folic sunt: drojdia de bere, ficatul de vitel, varza
alba si de Bruxell, sfecla, bananele, citricele si sucurile obtinute din acestea.
-legume verzi, sparanghel, spanac, varza, porumb, morcov, fasole verde, caise,
banana, portocale, mazare, rosii, grau, ou, ficat, migdale, lapte, branzeturi
fermentate.
Vitamina B12 ciancobalamina-(contine cobalt, element vital ce intra in
component globulelor rosii(eritrocite,hematii))
Surse
- se gaseste mai putin n regnul vegetal si mai mult n alimentele de origine animala
(ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina B12 este sinteza
microbiana.
Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase bacterii din sol si a
bacteriilor intestinale, mai ales din colon.
Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelul
mucoasei intestinale, n prezenta unui factot intrisec produs de mucoasa gastrica si
cu care alcatuiesc factorul antipernicios depozitat n ficat.
Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a
difuza, reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de
protectie n absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a
vitaminelor B12. Factorul intrisec activ fixeaza pna la 264 de micrograme vitamina
B12mg.
Vitamina B12 (ciancobalamina) intervine n sinteza hemoglobinei, ndeplineste

rolul de protector al celulei hepatice cu actiune lipotropa, mareste rezerva de


glicogen din ficat, stimuleaza procesul de crestere. Lipsa acestei vitamine provoaca
anemia pernicioasa cu sindromul anemic si tulburari nervoase. Vitamina B12 se
gaseste n ficat, rinichi, oua, lapte, carne, peste, drojdiile de bere si alimentare, ea
se sintetizeaza n cantitati considerabile de catre flora intestinala.

Rol
- mentinerea functionalitatii normale a sistemului nervos (ajutand la formarea tecii
de mielina ce inveleste fibrele nervoase, esentiale pentru transmiterea de impulsuri
nervoase in tot corpul), amelioreaza irascibilitatea si contribuie la imbunatatirea
capacitatii de concentrare, de memorare si de pastrare a echilibrului psihic.
- constituie un aliat pretios in mentinerea acuitatii simtului tactil si auditiv, in
perceptia durerii si in echilibru.
-- rol n hematopoieza si mai ales n eritropoieza. Cea mai importanta actiune a
acestei vitamine este anemia pernicioasa de tip Biernner, unde intervin modificari
ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.
Hipovitaminoza
-anemie pernicioasa
Vitamina C

Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica.

Vitamina C (acidul ascorbic) participa n procesele metabolice celulare, n


metabolismul proteic, al colesterolului, fierului, n biosinteza hormonilor steroizi,
stimuleaza mecanismele de protectie ale organismului mpotriva infectiilor,
contribuie la vindecarea plagilor, previne hemoragiile, stimuleaza apetitul, mareste
functia excretorie a pancreasului, asigura depunerea glicogenului n ficat si functia
lui antitoxica. Insuficienta vitaminei C are ca urmare cresterea predispunerii
organismului la infectii, agravarea evolutiei lor, scaderea rezistentei la diferitele
substante toxice, provoaca sngerari pronuntate n traume mici. n cazurile grave
de carenta apare scorbutul care se caracterizeaza prin anemie, sngerari si
inflamatii ale gingiilor, caderea dintilor, hemoragii articulare, periarticulare, n
organele interne, hipotonie. Dozele mari ale vitaminei C pot provoca insomnie,
cefalee, hipertensiune arteriala, ntreruperea sarcinii. Cantitati sporite de vitamina C
contin fructele si legumele (macesul, coacaza neagra, ardeii dulci, mararul,
patrunjelul s.a.).

Rol
-o importanta capitala pentru organism, intervenind in procesele de oxido-reducere.
-rol anti-infectios, tonifiant, participa la detoxifierea organismului si la folosirea
rezervelor de fier, protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din
complexul B.
-catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei
fundamentale intercelulare).
-vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor
medicamente sau substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen,
etc.).
Hipovitaminoza
-in lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele endoteliului capilarelor se
degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor, tegumentelor, etc.
-ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia
intalnita in scorbut.
-gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si
cad.
-mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea
plagilor se face mai greu sau defectuos.
-scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectii, putand apare mai des,
de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C.
S-a demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea
scorbutului. Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30
miligrame.
Fiind hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul
pastrarii si prepararii alimentelor.
Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C.
Singura sursa naturala este constituita de legumele si fructele proaspete.
In Zonele cu clima temperata sau rece, unde productia de fructe este sezoniera,

exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in perioada de iarna-primavara, cand se


recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Vitaminogene
Substantele vitaminogene nu au toate nsusirile caracteristice vitaminelor si nu-i
determinata influenta lor n organismul omului, dar este bine cunoscut ca ele au rol
n metabolism si se gasesc numai n produsele alimentare. Acidul orotic, acidul
pangamic, vitamina U, inozita, colina au proprietati lipotrope. Acidul
paraaminobenzoic actioneaza antitireotoxic. Vitamina P (bioflavonoizii, rutina)
normalizeaza permeabilitatea vaselor si rezistenta lor. In lipsa vitaminei P apar
hemoragii prin slabirea peretilor capilarelor, slabiciune generala, dureri n membrele
inferioare la mers. Sunt bogate n vitamina P fructele, coacazele, ardeii dulci, varza,
macesul s.a. Celelalte vitaminogene se ntlnesc n drojdiile alimentare si de bere,
unele produse de origine vegetala si animala.

Vitamina B13 sau acidul orotic are structura chimica asemanatoare acidului
azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol n stimularea
cresterii puilor, porcilor.
previne imbatranirea precoce, unele tulburari hepatice si ajuta in procesele de
memorie. Se gaseste in forma naturala in lapte, drojdie de bere, in radacinoase si in
zer.
Vitamina B14 sau vitamina antitumorala sau xantopterin.
este extrasa din urina umana, are rol n hematopoieza.
Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste n alimente de origine animala.
Intervine n procesele enzimatice si, n cantitate de 2 mgzi acopera nevoile
organismului.
B17
Este vorba despre o vitamin, mai puin cunoscut, dar foarte "controversat" n
lumea medical. Dup ani de cercetri, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, n
1950, o nou vitamin pe care a denumit-o B17 - cunoscut i sub numele de
amigdalin (sau laetrile).
Se face din ce n ce mai auzit opinia conform creia cancerul ar fi o boal
cauzat de o deficien nutriional. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o
toxin misterioas, ci pur i simplu despre absena unei substane pe care omul
modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.

Smburii de caise - pe care i mncam cu mare plcere cnd eram copii - sunt
cea mai bogat surs natural de vitamina B17. n general, seminele fructelor (mai
puin citricele) conin aceast substan, care le confer un gust amrui, specific.
Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 smburi de caise previne apariia
cancerului
Vitamina
P citrina
- actioneaza sinergic cu vitamina C, avand partial si rol de "economisire" a acesteia.
O parte din simptomatologia scorbutului este datorata carentei de vitamina P,
acesta fiind mai usor de tratat cu suc de lamaie decat cu vitamina C sintetica.
Sursele naturale de vitamina P sunt fructele si legumele (lamaile, portocalele,
strugurii, mandarinele, etc.).

Vitamina B8 (Acid ergadenilic) (colina)


Colina este un corp azotat intrand in compozitia materiei vii si actionand ca factor
de crestere ; este incadrata la vitaminele din complexul B, chiar daca nu
corespunde intru totul definitiei date respectivelor.
Colina are urmatoarele proprietati:

inlesneste functiile ficatului (ajutand la eliminarea toxinelor din organism) si


ale vezicii biliare;

faciliteaza folosirea corespunzatoare a grasimilor si a colesterolului de catre


organism;

previne acumularea de grasimi in ficat;

ajuta la prevenirea schimbarilor degenerative ce se produc in ficat si in vezica


biliara.

Colina este indicata in :


ameliorarea capacitatii de memorare, precum si in tratarea alcoolismului, in
ateroscleroza, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, hipoglicemie, stres,
ciroza hepatica, ameteli, ulcer gastric, dureri de inima, blocaj renal etc.
Surse
-se gaseste indeosebi in drojdia de bere, in creier, inima, ficat de vita, germeni de
grau, lecitina, galbenus de ou, fructe de paducel, papadie.

Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si


inozitolul.
Inamici ai Colinei sunt sulfamidele, alcoolul si tehnicile de prelucrare alimentara.
Avitaminoza
-Lipsa colinei duce la perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii de
memorare. Hipervitaminoza
Concentratia acesteia in organismul uman determina descuamarea pielii, caderea
parului,
scaderea hemoglobinei, lipsa apetitului alimentar, oboseala, alterarea psihicului.
Indicatii
-Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in
organism.
-Se recomanda in dermatoze si starile de oboseala. La nivelul celular exercita
functia de coenzima in reactiile de carboxilare si transcarboxilare.
Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.
Impreuna cu inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei) favorizeaza
legarea acizilor grasi liberi, prevenind steatoza hepatica, impiedica depunerea
colesterolului pe peretii arteriali.
Vitamina B10 denumit PABA, adic acid para-aminobenzoic.
Rol
-are un rol important n pigmentarea pielii i a prului;
- antioxidant i antidispneic (crete concentraia de oxigen n sngele arterial);
- regeneratoare i rentineritoare;
- este antiinfecioas i antipruriginoas, detoxifiant
- transform glicogenul n glucoz
-contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiilor (globulele rosii).

-favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantoteic.


- protejeaz pielea de razele ultraviolet
Avitaminoza
Lipsa vitaminei B10 duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.

- contipaie, depigmentare, depresie;


-sulfamidele reduc efectele acestei vitamine n ganism.

- dureri de cap;
- oboseal i iritabilitate;
- ncrunirea prului.
Hipervitaminoza
apare doar dac consumi PABA de sintez i determin grea i vrsturi.
Sursele vitaminei B10 sunt:
- trele, orezul integral, germenii de gru;
- iaurt i ou;
- drojdie de bere.
Plantele medicinale ce conin PABA sunt:
- hamei i semele de susan.

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin


cunoscute. Ea alaturi de alte vitamine B, intervine n functiile sistemului nervos ct
si cele ale sistemului hematopoietic.
Hipovitaminoza
-Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei si
granulopeniei.
- Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4.
Rol
-rol important n metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, n functiile
suprarenalelor si a proceselor cresterii.

Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia
de bere.
Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.
Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. n snge,
concentratia cea mai mare de vitamina B4, este n hematii.
Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie.
Vitamina B10 denumit PABA, adic acid para-aminobenzoic.
Rol
-are un rol important n pigmentarea pielii i a prului;
- antioxidant i antidispneic (crete concentraia de oxigen n sngele arterial);
- regeneratoare i rentineritoare;
- este antiinfecioas i antipruriginoas, detoxifiant
- transform glicogenul n glucoz
-contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiilor (globulele rosii).
-favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantoteic.
- protejeaz pielea de razele ultraviolet
Avitaminoza
Lipsa vitaminei B10 duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.

- contipaie, depigmentare, depresie;


-sulfamidele reduc efectele acestei vitamine n ganism.

- dureri de cap;
- oboseal i iritabilitate;
- ncrunirea prului.
Hipervitaminoza
apare doar dac consumi PABA de sintez i determin grea i vrsturi.

Sursele vitaminei B10 sunt:


- trele, orezul integral, germenii de gru;
- iaurt i ou;
- drojdie de bere.
Plantele medicinale ce conin PABA sunt:
- hamei i semele de susan.